1,388 matches
-
mult mi‑ar lipsi când ar muri.) Iată‑l acum În fața Cafenelei centrale, apoi la cinema, unde se aude pianul, iar pe ecran se desfășoară Călătorie În lună. Apoi Îl zărim lângă afișierul din piața Jelačić unde privește afișele proaspăt lipite, pe unul dintre ele - și ofer acest detaliu ca o simplă curiozitate - un anunț despre conferințele lui Krleža. Numele Anei Eremija, mătușa lui după mamă la care va locui la Zagreb, În strada Jurišičceva, se afla alături de numele cântărețului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
întâmplare. O strânse în brațe și-o alintă apoi o întrebă dacă se simte în stare să iasă la plimbare în parc. Era o zi superbă de toamnă, cu rămășite înșelătoare de vară târzie. S-au așezat pe o bancă, lipiți unul de altul, cu mâinile înlănțuite. Tăceau, așteptând fiecare să vorbească celălalt. Apoi, pentru ca momentul să nu devină penibil, au început să vorbească și-au făcut-o amândoi o dată. Au izbucnit în râs. Domnișoarele mai întâi, a zis el. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
talcioc să-și cumpere discuri. Ștefan era nebun după muzică. Luana a învățat, lângă el, misterul "Magnificilor", să iubească The Police, Genesis, Scorpions sau Queen dar cel mai mult i s-a cufundat în suflet Pink Floyd. Stăteau în pat lipiți unul de altul, nopți în șir, ascultând înfiorați ritmurile formațiilor preferate. O noapte de audiție Pink Floyd se încheia cu un amor cuminte și leneș, o împletire de mângâieri și emoții aduse, după îndelungi căutări, la extaz. Seara se plimbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ștefan. În noaptea de Crăciun, la căldura focului din sobă și la lumina globulețelor din brad, în cabana din vârful muntelui unde se refugiaseră, pierduți în peisajul euforic din jur, ei se bucurară de frumusețea înălțătoare a Sărbătorii. Au stat lipiți unul de altul și-au privit stelele agățate de fereastra lor, mângâindu-se și sărutându-se ca doi adolescenți încredințați că nu doresc mai mult dar care, data viitoare, cu siguranță nu se vor mai opri aici. Dede Voicu, noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
până la ușa din fundul sălii și a ieșit În căldura de afară. Umbrită de clădirea nouă, se afla o alta, mai mică și veche, cu aerul unei case de țară din cauza etajului alcătuit din bârne. Cele două clădiri erau aproape lipite, nici curte, nici peluză, numai o rigolă Îngustă. Margaret a urcat scara de lemn care scârțâia. În liniștea după-amiezii se auzea clinchetul lipsit de entu ziasm al mașinilor de scris. La radio se auzea un discurs de-al pre ședintelui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Karl de Willigen. — știu, a spus Bill Schneider. Au ieșit pe poartă claxonând ca să Împrăștie mulțimea. Atmo sfera se schimbase iarăși, studenții se apropiaseră de baricadele din fața intrării și era mai mult zgomot. Erau și ceva mai mulți soldați, stând lipiți unul de altul, cu puștile strânse la piept. Ceva a aterizat cu un zgomot surd pe capota mașinii, un pantof de pânză murdar. Înainte să se fi instalat pe botul mașinii, a alunecat pe parbriz În fața lui Margaret. Mick acționa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ba niște bucle revăr sate ori sclipirea unor mărgele de pe o poșetă pe care parcă o mai văzuse undeva. Sau poate că nu. Johan, așteaptă, nu fi așa grăbit, i-a șoptit Farah. Îi strângea mâna și se ținea aproape lipită, Încât el i-a simțit căldura incertă a trupului. I-a atins pulpa cu genunchiul și a repetat: Nu-mi da dru mul, te rog, nu mă lăsa singură! Nu-ți face griji, sunt lângă tine. Se auzea muzică, ceva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din ușa bucătăriei, cum își leapădă încruntat mesada, cum se apleacă, vinețiu în obraji și-și trage cu răbdare șnururile de la ghete, se descalță, așază încălțămintea lângă perete apoi intră în cameră și leapădă pe masă un plic. Carmina rămase lipită cu spatele de soba de teracotă. Înțelesese. Doar mamă-sa, gâfâind, se apropie de masă, fixă cu ochii nemișcați plicul de pe luciul mușamalei. A fugit, dezmățata, tună bărbatul, în momentul când ea, temătoare întinse mâna spre dreptunghiul alb, aducător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cineva să se salte, că este tras rapid de picioare înapoi, după părerea lui toți suntem în aceeași oală, pe aceeași treaptă, în afara lui, Alexe, supremul, bineînțeles! Sau așa ar trebui să fie. Carmina stătea nemișcată pe bancă, cu genunchii lipiți, frământa în mână cordonul bleumarin al jachetei, îl auzea cum vorbește, îl înțelegea perfect, știa că are dreptate în felul său dar percepea în același timp răsuflarea lui greoaie, fierbinte, îi simțea izul acriu ce ieșea din interioarele lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
seringii vena de la încheietura brațului stâng, extrăgând lichidul roșiatic și depunându-l mai apoi într-un flacon micuț care a fost acoperit mai apoi imediat cu un dop roz. Două sticluțe învecinate, identice, purtând ceva din viața lor, cu etichete lipite unde era scris numele și mai târziu, în aceeași zi când au făcut raze la plămâni separat, ea în grupa de femei, el în grupa de bărbați, s-au comportat cu seriozitate în timp ce se lăsau fotografiați în profunzime de ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să te bați cu portarul... trebuie să plec, spun cu vocea de cârpe îngrămădite muiate din alcool în tutun și invers, pierd Săgeata, nu schițează nimic, nici zâmbet, se face că doarme, poate chiar doarme... și ușa cu multe fotografii lipite adolescentin de Iulia, ce dracu’ caut eu aici, un întreg arbore genealogic al relației lor, enervant de înduioșător, așa eram și eu atunci, îmi vine în nări aerul de uitat înainte, ținta, de aruncat pe piept fără prea multe frânghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mangal. Pereții și băncile sunt acoperite de funingine și curând te trezesti și tu la fel. Dogoarea este formidabilă. Sudoarea ți se prelinge pe trup râuri-râuri. — Lăsând dare în funingine. — Întocmai. Toți scriitorii stăteau bucșiți în cabană aia, cu soldurile lipite unul de celălalt, arătând că niște sălbatici vopsiți în culorile războiului și mirosind ca niște costițe afumate. Erau bărbați și femei laolaltă? — Nu. Finlandezii erau surprinzător de pudibonzi pe tema asta. Nu tocmai cum te-ai fi așteptat din partea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și ea își ia zborul direct spre Humulești. Avocatul: Suficient, moșule! Ești liber. Onorată instanță, cer admiterea unei ultime probe pentru a sublinia încă o dată pornirile aproape ,,drăcești” ale inculpatului. La pagina 103, în jurnal, citim: ,,câteva pături de hârtie lipite una peste alta cu său de lumânare topit lângă foc, pus încet la talpă când doarme omul greu, și aprinse cu un chibrit, mai sfânt lucru nici că se poate!”. În consecință, acest individ certat cu legea, constatăm că are
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mici de ploaie. Plouă peste vii, peste păduri, peste oraș. Plouă peste întreg ținutul. Este primul semn că toamna se apropie și își trimite unul dintre slujitorii credincioși să-i anunțe sosirea: ploaia. Pășind încet prin pădure auzi foșnetul frunzelor lipite una de alta ca un covor de pete: argintii, gălbui, roșiatice și de un verde palid. Un pictor și-ar fi reușit la perfecție opera prin aceste minuni ale creației naturii. La marginea unui lan de grâu, o prepeliță și-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Eric. — Știu, îmi pare rău. Doar că. Cum putem face asta, înțelegi? Cum putem să glumim? — S-a dus totul dracului, zise Clio, încuviințând ușor din cap și făcându-mă și pe mine să încuviințez. Am stat așa, cu frunțile lipite, preț de câteva secunde. — Aș fi putut... Puteam să fac ceva? Ea se trase puțin în spate și ne privirăm în ochi. Încă mai ținea mâna așezată pe umărul meu. Scutură din cap. — Nici eu nu știu. I-am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
albatroși. Mi-a vorbit de oamenii albatroși și m-a întrebat dacă am avut șansa să-i întâlnesc. Mi-am amintit de cei doi bătrâni pe care-i vedeam de câte ori o vizitam pe mătușa mea. Stăteau în parc pe bancă, lipiți unul de altul sau se plimbau ținându-se de mână. Fețele lor erau întoarse de la lume, nu le zăreai decât profilul când se uitau unul în ochii celuilalt; nu aveau nevoie să vorbească cu nimeni, și nici măcar prea mult între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înainte, ticăloasa! În timp ce vorbește, își scoate limba ascuțită, foarte lungă, ce pare să nu-i mai încapă în gură printre cuvinte. Apoi, își îndreaptă ochii șerpești spre masă, unde zace un ou lucios verde, asemănător oului de bibilică, cu coaja lipită, pusă cap la cap ca un puzzle. Întinde degetul arătător cu unghia întoarsă înăuntru și arată către ou: Este oul de cocoș bătrân, clocit de o broască țestoasă, din care s-a zămislit strămoșul meu, primul Vasilisc. Aripile lui erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Și pe suprafața ei, ce redevine plană, pe locul prin care a dispărut, se desenează singură o cicatrice subțire, ca o hieroglifă. Triogamie Act I. Prolog Scena 1 (Din stânga scenei intră trei personaje ce formează un conglomerat. Pășesc în tandem lipiți unul de altul. Îi unește un pulovăr foarte lat de mohair format din trei segmente alipite și patru mâneci. Personajul din centru împarte mânecile interioare, largi și generoase ale puloverului, cu celelalte două personaje. Merg încet, tărăgănat, așteptându-se unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
metroul un drum și uneori chiar două în aceeași zi, apoi ne auzim vocile în celular, în convorbiri lungi și fără noimă; în zilele în care nu e foarte ocupat, ne scriem mesaje întruna, până obosim. În metrourile aglomerate stăm lipiți unul de altul și ne adulmecăm cu privirea. Desigur, momentele astea sunt cele mai plăcute și nu avem prea des parte de ele. Ce este remarcabil în relația noastră este că, menținându-ne în această stare de latență neexprimată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să lucreze în străinătate pentru câțiva ani. Nu a putut să refuze ca să nu riște pierderea slujbei. Săptămâna trecută a avut loc ultima călătorie cu metroul împreună. Ne întorceam de la serviciu. A fost foarte aglomerat, așa încât am călătorit tot drumul lipiți unul de altul. Nu am avut ce să ne spunem, am tăcut tot drumul. De altfel, e-mail-urile schimbate la serviciu au lămurit totul. După ce ne-am dat jos din tren i-am propus să mergem să facem dragoste și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
conțină și să mă încorporeze. Chiar și în relația mea târzie și echivocă, ce-a rămas neconsumată până în prezent, El-ul a avut rolul decisiv. S-a interpus, aproape fizic, tactil, între genunchiul meu și al ei ce se vroiau lipiți, între palmele noastre desfăcute ce se vroiau strânse... Între buzele noastre de gheață ce au rămas nerostite. Și, cu fiecare întâlnire întâmplătoare sau nu cu doamna mea, ce a devenit în scurt timp iluzorie, el mă tortura cu întrebările lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sunt puternici și războinici. Aceeași amintire. Peisaj marin În acea zi plaja era alta decât cea la care obișnuiam să merg în fiecare vară, și totuși atât de familiară. Peisajul era jumătate alb-negru, jumătate policrom, ca două pelicule de film lipite una de alta: un film vechi și altul nou puse cap la cap să fuzioneze, două instanțe de timp trecut și viitor ce se întâlnesc în prezent să-și desfășoare cursul. Plaja cea înaltă, în tonuri cenușii, amintește mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ciocurilor galbene ce exersau an de an ritualul căsătoriei. La fel și trupurile lor, ca niște săbii rănite, se înfruntau într-o parte și alta, în ritmul muzicii, dar nu în sensul unirii, ci în cel al despărțirii. În timp ce dansa lipită de el, la adăpostul umerilor lui generoși, avea sentimentul că era acolo dintotdeauna, că-și descoperise cuibul ei din eternitate. Apoi s-a gândit imediat la somnul albatroșilor în zbor și ar fi vrut și ea să doarmă acolo, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
două femei ce ocupau extremele băncii, sensibile la cel mai mic gest sau cea mai subtilă aluzie. Și de jos, din vale, când priveai de la distanță către terasa grădinii sanatoriului, se hlizea o gașcă veselă de copii, rânduiți, cu umerii lipiți unii de alții, cu picioarele atârnând, cu gleznele subțiri și fine. Îi puteai remarca zilnic, indiferent de anotimp, cu aceeași bucurie în priviri și curenți năprasnici de aer înconjurau chipul femeii din mijloc. Puteai intercepta cu ușurință acești curenți turbionari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
viile în trepte de pe dealurile pietroase ale Dobrogei. Când trecea Ea. Băncile afișau Faliment, bisericile Renovare magazinele, week-end, soclurile fără statui vin imediat, ceasul Primăriei avea limbile înghețate la ora bombei de la Hiroshima, 815, în maternitate femeile nășteau cu picioarele lipite ca pe timpul lui Mengele, de după nori, capete negre de heruvimi, cu nasul mânjit cu polen, se ițeau curioase. Când trecea Ea. Fanții de mahala din pitoreasca galerie a lui Miron Radu Paraschivescu invadară străzile Brăilei. Își întorceau pe dos hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]