98,207 matches
-
nocturn al scriiturii nu era prea ușor de suportat. Și la Mircea Zaciu există o "dedublare a personalității de tip maiorescian". Jurnalul lui Maiorescu dezvăluie un tip pus pe căpătuială, ipohondru, avar etc. Păcatul Jurnalului lui Mircea Zaciu este tocmai lipsa de complexitate a personajului pe care îl propune: un intelectual scîrbit de traiul sub comunism și a cărui greață se adîncește pe măsură ce principalul proiect al vieții lui, Dicționarul scriitorilor români (DSR, în cunoscuta prescurtare), devine mai mult o povară, un
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
gândul că voi fi lipsit de bunurile vieții și că voi putrezi în pământ mă umplu de groază. - Nu ai minte deloc, continuă Socrate, nu-ți dai seama că ești în contradicție cu tine însuți? Cum poți să mai simți lipsurile vieții, dacă nu vei mai exista? Alcătuirea odată nimicită, trupul ce mai rămâne făcut din lut și lipsit de orice simțire, nu mai este omul acela: nu suntem altceva decât un suflet. Iar sufletul năzuiește să se întoarcă în eter
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
pentru că nu mai există. Dar aceste argumente nu l-au putut convinge pe Axiochos. Toate aceste nu sunt decât niște sofisme la modă prin școlile filosofice" spuse el. - Asta fiindcă tu nu gândești - i-a răspuns Socrate - că legi de lipsa bunurilor senzația relelor și că, fără să te gândești că ești mort, introduci, în loc, ceva ce nu poate percepe această senzație. Văzând cât de puțin succes avură cuvintele sale, Socrate recurse la un alt argument, cel al nemuririi sufletului. Sufletul
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
doar pe sine, ori, cum ar spune Valéry, definind un anume tip de poezie, "un compromis între a transmite un fapt și a produce o emoție - sau o anume proporție a celor două funcțiuni". Deși își declară, de la o vreme, lipsa de apetență pentru modul suprarealist, care l-a ispitit totuși în accentuată măsură, poetul nostru păstrează din atmosfera avangardei cel puțin o năzuință spre realiile "nefardate", dezarmant de simple. E un soi de coborîre la nivelul zero pentru regenerarea energiei
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
un semnal serios că ne interesează intrarea în Uniunea Europeană și nu - așa cum se întâmplă azi - măruntele pomeni date de statele bogate. A ne crampona de-un simbol care și-a trăit traiul și ne-a mâncat nervii înseamnă nu doar lipsă de realism ci și prostesc orgoliu. Aceiași oameni care vor să intre în Europa aducând elogii deșănțate mareșalului-criminal Antonescu fac apoplexie la gândul că va sosi ziua în care leul fără zimți și fără dinți va deveni piesă de muzeu
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
creadă în transformarea vechiului său prieten, atît de improbabilă i se pare. Pe de altă parte, Eliade credea, înșelîndu-se grav, că Sebastian continua să fie alături de el chiar și în perioada "climaxului meu legionar" (notație inedită din jurnalul portughez, 1945). Lipsă de percepție psihologică? Naivitate? "Naivitate catastrofală" cum vedea Sebastian însuși rătăcirea prietenului său cel mai bun în mișcarea huliganică a lui Codreanu? Mai tîrziu, Eugen Ionescu avea să descrie conversiunea la legionarism ca pe un fenomen de "rinocerizare", adică de
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
la București. Mi-era atunci rușine de mine - consilier cultural la Lisabona - și de umilințele pe care le îndura el, pentru că se născuse și voise să rămînă Josef Hechter." De reținut aici mărturisirea unui sentiment de rușine de sine și lipsa justificărilor din alte documente mai tîrzii, anume că ar fi fost urmărit de Siguranță și ar fi vrut să protejeze astfel un prieten evreu, într-o situație extrem de fragilă în acele vremuri de prigoană împotriva evreilor. Ar fi avut o
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
lucrurile se fac mai mici,/ și văd cu doi ochi/ mai puțin decât cu unul,/ și văd cu doi ochi jumătate/ din cât văd cu unul..." Unii au văzut aici un fel de zeflemea livrescă, ironie și ludic. Alții, dimpotrivă, lipsă de umor, gravitate, cugetări ale unui Dionis grav, fanatic chiar. Versurile acestea pot fi corelate cu altele, dintr-o altă poezie: "Sufeream de alergia singurătății. Luna.../ Dar mereu năvălesc venerabile inerții/ Și gândurile mi le apucă de gît, lăsându-mi
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
funcționara lipește timbrele, pe scrisoare, cu strămoșescul scuipat. Liliac NATO Vorbeam la telefon cu o amică, ne căinam și cădeam de acord, cu schimbul, într-un registru argheziano-celinian, pe tema: "Ce vremuri trăim!" Ce mizerie! Ce senzație de descompunere! Ce lipsă de perspectivă! Ce silă! Silă de lume și silă de propria neputință, silă de silă, SILĂ!... Dincolo de defularea într-un fel de rînjet cinic, se decupa, simplu și înspăimîntător, un fapt: oricît de irațional ar suna, să ne ierte Dumnezeu
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
care începe banal și în notă comică, pentru ca, pe parcurs, să-și schimbe tonalitatea și să aducă în discuție indiferența & opacitatea adulților față de tineri și frământările lor, legitimitatea unor metode de "socializare"- pe de o parte, iar pe cealaltă, iresponsabilitatea, lipsa de discernământ, vulnerabilitatea & fragilitatea ca atribute ale vârstei, dar și ca stare de spirit. De altfel, multe dintre filmele (mai ales cele bune) din festival au istorisit povești interesante, chiar insolite, despre tineri: în Lost and Delirious al canadienei, geneveză
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
dl. Teoctist Arăpașu a socotit c-a venit vremea să îndrepte răul comis pe vremea când nu cârtea în fața Anticristului Ceaușescu, dărâmătorul-de-biserici. însă când acești substituți de activiști politici au acaparat locuri-cheie în societatea românească, comportându-se cu o inimaginabilă lipsă de decență, parcă-mi vine să le spun ceea ce-ar merita: Vade retro! Din problemă individuală a fiecăruia dintre noi, politrucii cu sutane au făcut din religie echivalentul desfășurarii actelor sexuale în public. Ei au confiscat și batjocorit însăși
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
-i numesc așa, au decis că e cazul să reacționeze? Cei mai radicali au treacut la alte religii, lăsându-l pe Teoctist să viseze la Catedrala neamului - un neam din care tot mai multă lume se simte exclusă nu din cauza lipsei de credință, ci a excesului de sărăcie și mizerie, promiscuitate și nesimțire. Dreptul la alegere - de a crede sau de a nu crede - ar trebui să fie la fel de sacru ca și dreptul meu de a vota în secret într-o
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
au devenit apoi celebrități mondiale. A doua, Falanga, e o retrospectivă a volumelor ei de poezie, o selecție strînsă din cărțile apărute între 1981 și 1997, plus un grupaj nedatat, probabil inedit. Un profil deci, care, ținînd cont și de lipsa de pudibonderie care se întrevede în poeme, aduce bine, mutatis mutandis, cu profilul unei celebre scriitoare-profesoare de filosofie din spațiul britanic, Iris Murdoch. Ionescu în țara tatălui vine după mult discutata Un trecut deocheat sau din 1999. Acolo, Cioran e
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
putem fi siguri, computerele N.A.T.O. păstrează până și ultima virgulă din acele producte de care la sediul P.S.D. nu-și aduce aminte nimeni, nici măcar în timpul coșmarurilor. Dacă acum, când bâjbâim în procesul integrării, mai-marii României se comportă cu atâta lipsă de responsabilitate, ne putem imagina cum s-ar comporta un partid influent ca P.S.D.-ul odată văzându-se cu sacii în căruță! Răstălmăcind sugestiile Occidentului în maniera lui Trăznea, înlocuind onestitatea cu șmecheria nerușinată, pesedeii dovedesc un singur lucru: că
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]
-
articol consacrat de dl Vitalie Ciobanu Jurnalului cărtărescian și notele d-lui Vasile Gârneț intitulate Comuniști, anticomuniști și restul poporului - peisaj în mișcare. Citez din acestea din urmă: "O caracteristică a comuniștilor basarabeni este antiintelectualismul lor afișat, exhibat, cu o lipsă de complexe greu de imaginat pentru epoca pe care o traversăm. Ești insultat zilnic, oră de oră, ca intelectual și ca persoană obișnuită să gîndească, de felul cum vorbesc și cum încearcă fără succes, să emită judecăți inteligibile, guvernanții actuali
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15360_a_16685]
-
printr-un fenomen de acomodare, fie prin omenească schimbare de optică - e doar vorba de un ecran, nu? - preopinentul emisiunii mi-a devenit de-a dreptul simpatic, nu zic familiar, deși, dacă mâine-poimâine și-ar părăsi talk-show-ul, aș simți o lipsă în sațiul existențial al serii. De altfel, tot admirându-i colecția de cozondraci, am achizițioant și eu vreo două perechi, tot atât de practice, dar mai modeste. Chestie de standing. Zilele trecute, cu actoricească imobilitate pe chip, d-sa a dat citire
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
l-au găsit în Caragiale fiindcă el însuși "este un străin deghizat în român". (Aici tema ocupantului fanariot a lui Davidescu scoate capul după aproape șapte decenii). Acestei origini i-ar datora Caragiale denigrarea războiului de independență, parodierea intelighenției ardelenești, lipsa de respect pentru religie. Dl Popa continuă: "Nu-i la fel de semnificativ faptul că acest Caragiale, care a atacat formele fără fond, fiind el însuși o formă fără fond, a plecat, ca orice străin, atunci cînd lichelismul i-a fost demascat
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]
-
a luat nimic de citit, iar restul pasagerilor sînt cufundați în lectură. Se citește și L'Equipe, și La Nouvelle Héloïse. Orice merge citit, se pare, în mijloacele de transport în comun (Borges citea Dante în tramvai, nu-i așa?). Lipsa unei cărți într-o astfel de ambianță provoacă aproape atacuri de panică - pînă la urmă se scotocește prin buzunare, găsește o scrisoare de la o prietenă mai veche și se cufundă în lectură. în altă parte, personajul cu pricina este nevoit
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
văzut însă lumea în adevărat-dezechilibrata ei lumină, atât de limpede încât nici astăzi imaginile nu s-au șters, iar "fruntea de negustor" e chiar potrivită unuia care rămâne best-seller chiar peste sute de ani. " Nu trebuie să ne plângem de lipsa unui portret fidel al lui Shakespeare. Ca să îi vedem figura nu trebuie decât să ne uităm în oglindă. El suntem noi, oameni obișnuiți, care îndură de toate, animați de ambiții modeste, preocupați de bani, victime ale dorinței, mult prea muritori
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
sîngele creatorului); un al doilea secret al împlinirii este dragostea: odată întîlnită, ea se dovedește fatală pentru Marchiz și de asemenea pentru Veronica, vinovați de a fi vrut prea mult să afle misterele dumnezeiești: acel hybris al tragicilor definit prin lipsa măsurii omenești. José Saramago, Toate numele. Traducere și postfață de Mioara Caragea. Editura Polirom, 2002.
Poveste din vremuri apuse by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15414_a_16739]
-
S.U.A. ori din Europa de Vest (am văzut blocuri ce nu mai sînt locuite, transformate, unele, în azile pentru oameni fără adăpost, și la Paris, și la New York, și în alte părți). Pînă atunci ne vor oferi, zilnic, spectacolul celei mai depline lipse de confort și de gust, cu fațade înnegrite și jegoase, cu balcoane ciuruite, cu ferestre și uși meschine, de pe canatul cărora a căzut vopseaua, cu intrări prin curți dosnice, asemănătoare cu niște maidane, invadate de pubele ruginite din care debordează
Orașe by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15411_a_16736]
-
nu au strigat, oricare ar fi fost rațiunile tăcerii lor"... Trecînd, atît cît se poate trece, peste vastitatea subiectului, rămîne filmul în sine: făcut cu talent, dar la fel cum ar fi putut fi conceput și acum 20 de ani (lipsa de noutate în respirația strict cinematografică nu e neapărat un defect, dar e, în mod sigur, o explicație pentru lipsa de entuziasm a juriului la festivalul de la Berlin). Ce are, filmul, memorabil? În primul rînd starea de exasperare - difuză, continuă
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
filmul în sine: făcut cu talent, dar la fel cum ar fi putut fi conceput și acum 20 de ani (lipsa de noutate în respirația strict cinematografică nu e neapărat un defect, dar e, în mod sigur, o explicație pentru lipsa de entuziasm a juriului la festivalul de la Berlin). Ce are, filmul, memorabil? În primul rînd starea de exasperare - difuză, continuă, crescîndă - a unui om singur, care își asumă condiția de fir de nisip incapabil să oprească o mașinărie infernală. Apoi
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
la colibele umile. Stă în puterea artei să transfigureze. Într-un film de Robert Bresson, Balthazar, incită frecvența cu care eroii deschid și închid uși: gesturi simbolice, cu sensuri ce invită la reflecții pe marginea a ceea ce înseamnă prezență sau lipsă, chemare sau refuz, perspectivă sau opacitate, inocență sau greșeală, apropiere sau depărtare etc. Ușa separă lumi, dar le și unește, lumea din afară, a privitorului, e consubstanțială cu cea dinăuntru, aceea pe care pictorul o sugerează discret și persuasiv. Fiecare
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
actualitate atunci când nimeni nu vrea să le mai rcunoască - sunt un text vechi, aparținând perioadei slavone, impregnate de spirit bisericesc, fără legătură cu o tânără cultură modernă și occidentalizată. Așa să fie? Oare nu puține din mentalitățile noastre de azi - lipsa de entuziasm pentru "capitalism", scepticismul, demonizarea averii, "egalitarismul", fatalismul, evitarea confruntării directe, speranța în personalitățile providențiale și paternaliste, fidelitatea față de biserică etc. - pe care le socotim "păcate, handicapuri congenitale" ale nației ar fi mult mai ușor de înțeles și de
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]