12,623 matches
-
pe el l-a mușcat de picior o bizară/ încrengătură de trosnete”. Dacă nu mă înșel, de-a lungul sutelor de pagini, acesta este episodul cel mai brutal: piciorul cuiva (se poate paria că e vorba de cel al eului liric) este mușcat de această înfricoșătoare „încrengătură de trosnete” (serenadă). Totul este abstract, dar întrucâtva reprezentabil, în poemele lui M. Ivănescu. În Lumină iernatică, la o afirmație neliniștitoare a Ei (cândva - nici măcar de actualitate) că eventuala ninsoare din acea zi ar
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
este abstract, dar întrucâtva reprezentabil, în poemele lui M. Ivănescu. În Lumină iernatică, la o afirmație neliniștitoare a Ei (cândva - nici măcar de actualitate) că eventuala ninsoare din acea zi ar face-o să îmbătrânească cu o mie de ani, eul liric - în loc să se resemneze cu constatarea că femeile spun multe extravaganțe - reacționează cu o rituală îngrijorare: „pe o roată/ de spaimă încet rotitoare, eu mă roteam/ în jurul ei în timpul meu, indiferent/ întors cu fața lucie spre ea - și neatent,/ împingeam la
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
din ea aproape neîncrezător, și nerăbdător să pătrundă în lumea următoare, ca prin sasuri de nave intersiderale trecând dintr-un univers în altul... În La aniversară, autorul se dezlănțuie pentru a ne povesti... fantasme! Ce se întâmplă în acest text liric/ narativ ce înaintează de-a lungul unor veritabile versete? Doamna (EA) s-a dus să se culce „devreme”, la etaj; la parterul casei arătoase, de modă veche, cu scară interioară - una din treptele de lemn scârțâie - Domnul (EU-l poetic
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
spre bibliotecă. Deodată se regăsește singur, cu paharul în mână și cu aspirația lui spre ea. Este vorba de o falsă trezire (dacă poate exista ceva fals și ceva adevărat în aceste imagini de tip oniric!). Conștient de asta, Eul liric se scindează în două; el întârzie cât poate de mult înainte de a se apropia de fereastră: „de teamă că ne-am vedea, lunecător și cu ea-n brațe/ trecând prin cercuri de ninsoare tot mai departe”. Ce vor să spună
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
cu adevărat; și, de ce nu?, că această femeie reală îl dezamăgește și de aceea are nevoie de scenarii laborioase ca s-o facă așa cum și-o dorește. Rareori procedarea poetică e mai „la vedere” ca la poetul Mircea Ivănescu. Intenția lirică ne este permanent comunicată; în jurul nostru se constituie o bibliotecă frecvent evocată, pe ale cărei rafturi Hegel stă lângă romane polițiste. Locurile de excepție, propice poeziei, nu-l ispitesc pe autor - în afara unor zgârcite indicații asupra „orașului de sub munte”, Sibiul
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
necontenit. Important este să realizăm marea deschidere a viziunii sale, forța și originalitatea unei melopei șoptite, care sfârșește prin a ni se impune, cu o blândă complicitate tiranică. Acest poet ne-a propus, de la începuturile sale, în foarte densul peisaj liric de la sfârșitul anilor șaizeci, altceva. Întorc, nu contra lui, ci în direcția sa, o meditație asupra raporturilor dintre ființele omenești, jocularități (p. 242). Aici, autorul propune o analogie între existența umană și... gesturile unui joc (de copii, dar și de
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
acumulată de-a lungul a câtorva decenii, traducătorul a redat cu fidelitate, într-o limbă curată și concisă, imaginile artistice și subtilitățile textului original, făcând ca poeziile eminesciene să sune tot așa de frumos, comparabil cu cele mai bune traduceri lirice din literatura universală. Într-o Postfață, destul de amplă, pe lângă viața lui Eminescu, traducătorul a consacrat mai multe pagini unei analize asupra măiestriei artistice a poetului. Renunțând la unele asocieri forțate, formulate cândva după conceptele literaturii proletcultiste, a modificat acum perspectiva
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
conștiinței lui Constant Tonegaru a dorit a concentra, ca sub imperiul unui impuls ocult, cît mai multă substanță din poezia interbelică ce sta să intre sub obroc, a-i alcătui oarecum un bilanț amar-festiv. Un nesațiu de forme, moduri, intonații lirice se face simțit în discursul lui Tonegaru, în pofida unității sale indenegabile. Recitite prin prisma istoriei vitrege, destule stihuri ale poetului ne par a fi testimonii ale unei libertăți ce sta să apună, cu o precipitare premonitorie și cu un filigran
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
semnificațiile filosofice, politice, socio-istorice, lingvistice și, desigur, literare ale temei, la acestea din urmă oprindu-se în chip special Mircea Martin, care a deschis Colocviul în calitate de moderator al primei sesiuni. Au fost și divagări în expunerile prezentate, alunecări în platitudini lirice, în filosofări pretențioase ori în anecdotică, dar cei mai mulți vorbitori și-au impus să nu trădeze spiritul de rigoare și în mare parte au reușit. Ismail Kadare a vorbit despre capacitatea literaturii de-a elibera conștiințele, astfel cum s-a întâmplat
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
-ntotdeauna-i Comic Bufonul...). Bufonul își mărturisește condiția ca o aderență la ființă: „Ființa se îmbată cu ființă mai abitir decît în focul/ alcoolului, se-ncuibără vastitatea cugetării într-un bob/ de simțire” (Maratonul - Cartea a treia). La rîndul său, imaginea lirică apare anexată bufoneriei, narcisismul fiind compromis: „Să te vezi în oglindă,/ ce umilință - pojghița feței tale e furată/ de un bufon ce rîde pe sub oglindă/ de fragilitatea și multiplicarea ta” (Ești o jucărie în somn). De ce oare această ontologizare a
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
aproape selenare au fost înlocuite cu altele mai terestre și, prin urmare, mai umane. Dezumanizarea sau, mai degrabă, lipsa umanului din poemele de început dădea impresia de impersonal, caracterizare ce nu a întîrziat să apară în cronicile vremii. Absența confesiunii lirice, a dramei, echilibrul și înaintarea egală nemulțumeau într-o oarecare măsură. Toată lumea aștepta ruperi de ritm, inovație, schimbare de ton și tonalitate. De la debut (în 1960, alături de Nichita și Cezar Baltag) și pînă la plecarea din țară (1973) sursa exprimării
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
lui Heidegger). Odată stabilit obiectul său, întreg volumul are alura unui aparat de filmat care se rotește în jurul acestuia, vînînd unghiuri cît mai favorabile, expresivități demne de-a figura în albumul astfel realizat. „Impuritatea” obiectului (eterogeneitatea lui) se transmite subiectului liric care e departe de-a face caz de „poezia pură”, narînd, descriind, comparînd, relativizînd și pufnind de sarcasm. Rezultă o multitudine de factori ai discursului, întruniți sub semnul vital al unui comentariu intemperant, tangent la comeraj: „Miez de decembrie. Sărbătoare
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
poezie” care poartă normele sale inexorabile, Ion Mircea o extinde în direcția dublu profitabilă a belșugului de corespondențe. Pe de o parte, „starea” în cauză se străduiește a reface modelul universal, neadmițînd granițe și parcelări (însăși utopia țelului degajă calorii lirice), iar pe de altă parte slujește productivitatea poetică în sine, statuînd o mirabilă armonie în (aparenta) dizarmonie: „Printre atîtea primejdii, ptrintre atîtea «nu»-uri, printre atîtea neasemănări, Poezia - pentru a spune ca Zimmer despre Maya - pune un «și» între incompatibilități
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
versul liber nu mai are azi nici o rațiune de a fi. Îți trimit deci cuvinte în deplină libertate, lirism absolut, eliberat de orice prozodie și de orice sintaxă. Țin foarte mult ca futurismul să fie reprezentat în interesanta dumneavoastră antologie lirică de opere cu adevărat futuriste.» 15) Scrisoarea e semnată de Marinetti. Trebuie să-l fi agasat rău pe tînărul Tzara. Dar el a fost acela care a căutat să ia legătura cu adepții avangardei italiene. Luni de-a rîndul s-
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
Londra, președinte al Academiei), redactarea „romanului epistolar”, sfîrșitul de la Ghergani). Timpul n-a mai avut, însă, răbdare cu Dana Dumitriu și Prințul Ghica s-a încheiat cu acest al treilea volum. Dana Dumitriu rescrie aici cartea istoriei renunțăînd la modalitatea „lirică”, romantică sau romanțioasă de a aborda o epocă; stilul emfatic, prețios, retoric, patetic, care a caracterizat romanul „istoric” de după Mihail Sadoveanu, este astăzi depășit, romanul Prințul Ghica constituind unul dintre textele prin care această specie își depășește tradiția, sincronizîndu-se cu
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
singur text. De ce n-aș spune un text singur?, fără nici un indiciu despre autor, fără nimic altceva decât sugerată libertatea de a aproxima o situație doar din textul cu pricina. Pare a fi vorba de un îndrăgostit la primul impuls liric de a relata puritatea stării sale, cu mijloace artistice simple, elocvente. Deduc că autorul a trimis poezia la redacție pentru a și-o găsi publicată cât mai curând. Astfel, Luna va fi un prilej de bucurie, o declarație de iubire
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13580_a_14905]
-
meridionalii tipici, Dan Ciachir e un extrovertit. Economia d-sale sufletească e bizuită pe raporturile cu exteriorul pe care-l scrutează cu atenție și curiozitate, îl penetrează fără mari menajamente, delectîndu-se a compune în marginea lui figurine moraliste. Prea puțin liric în pofida eleganței expresive, a unei locvacități agreabile, Dan Ciachir este un excelent observator al tipurilor umane. Portretele d-sale au calitatea duală a unor imagini surprinse „pe viu”, dar și pe cea a unor interpretări, așa cum una și aceeași melodie
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
desenator, un caricaturist foarte activ la începutul carierei sale și, mai ales, o conștiință artistică plină de frămîntări, de indecizii și chiar de tensiuni la limita dramatismului. În al doilea rînd, că pictorul nu este un simplu producător de efuziuni lirice și de lumini colorate, ci o adevărată punte între formele tradiționale și experiențele europene cele mai îndrăznețe. El trece, rînd pe rînd, de la construcția monumentală, realizată în planuri largi, în care amintirea lui Cezanne este încă vie, la compoziția cu
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
Cu 9 ani mai tînăr decît Sibilla Aleramo, poetul nebun și admiratoarea sa seducătoare și strălucită ca spirit au avut o relație pasionată timp de un an și jumătate, din august 1916 pînă în februarie 1918. Corespondența lor incendiară și lirică, publicată de Sibilla în 1958 (cu o prefață de Mario Luzi) a făcut această iubire legendară. Republicat în ediții critice în 1977 și 2000 la Ed. Feltrinelli, sub titlul Un viaggio chiamato amore, lettere 1916-1918, volumul a fost un fenomen
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
actriței calitatea de ingenuă shakespeariană. Dar și unii dintre cei care au apreciat montarea au formulat rezerve. Într-o dezbatere de pomină, Lucian Pintilie spunea, în apărarea lui Ciulei și a lui Clody că “Rosalinda este principalul purtător al sarcinilor lirice și filosofice... Clody Bertola realizează unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-a obținut în cariera ei, prin această foarte mare noblețe pe care o dă lirismului prin înalta vibrație poetică, depășind tentațiile sentimentului”. În vocabularul acelor ani
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
Aron Cotruș, atunci sublocotenent, o medalie. Se menționează aici că a luptat în războiul pentru întregirea Neamului 1916-1918, în Legiuni și în Corpul voluntarilor ardeleni-bucovineni. Ecourile războiului își găsesc rezonanța în Sărbătoarea morții, volumul de poezii în al cărui fond liric se simte „o anume înfiorare în fața grandiosului sinistru”, după cum a fost receptat momentul poetic de sensibilitatea critică a lui G. Călinescu. Există actul de stare civilă, eliberat la căsătoria cu pianista Elisabeta Irina Szántó, pe data de 31 decembrie 1923
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
depinde de posibilitatea, acum mai lesnicioasă, de a dispune de datele arhivei, presupune însă o reînnoită reflecție asupra modalității de a aprecia corect importanța laturii biografice pentru înțelegerea poeziei lui Celan și, în consecință, pentru îndeletnicirea interpretativă cu textele sale lirice. Într-o scrisoare către Jean Bollack din 8 februarie 1971, unde Peter Szondi îi anunța prietenului său proiectul unei cărți despre Paul Celan, se poate citi și schița acelui studiu care, de atunci încoace, se va afla în centrul dezbaterii
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
unde Peter Szondi îi anunța prietenului său proiectul unei cărți despre Paul Celan, se poate citi și schița acelui studiu care, de atunci încoace, se va afla în centrul dezbaterii, purtată decenii la rînd, asupra includerii experienței trăite în textul liric și asupra rolului jucat de informația asupra ei în actul interpretării: „Dans ce dernier article j’essaierai de doner tous les détail qui aident à comprendre le poème (Du liegst im großen Gelausche...) sur Rosa Luxemburg et Liebknecht, tout en
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
trandafiri/ Ofelia cîntă la chitară/ Miresme de plictis îi învăluie respirația” (Apărarea prin lectură). Complexul periferiei - căci există așa-ceva în fibra tuturor barzilor ce conștientizează situarea lor excentrică - are ca efect o atenție susținută acordată mișcărilor firești ale actantului liric, minusculelor evenimente repetitive ale traiului său curent. O asemenea concentrare asupra exteriorității mecanice a subiectului nu duce însă la o eliberare, la o salutară extrovertire, ci la o introvertire de tip special. La o criză autocompasională, la o manifestare de
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
la "comanda socială într-o serie de volume, între anii 1945-1958, că Premiul Etna-Taormina ( 1970) și Premiul Herder i-au "ratificat receptarea internațională. Dar și că "suferința personală, remușcarea și dezgustul alimentează cărți de versuri ulterioare, precum ( ...), marcând o resurecție lirică incontestabilă. În motto-ul la Aurel Baranga, datorat dlui Ion Vartic ni se spune cum este teatrul lui A. B. ( adică monoton) și că nu s-a învechit, două favorabile negații. Și acestea în ciuda eticii lui elementare, maniheiste, explicația constând
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]