516 matches
-
cu antipoeticul. În fond, el este un introvertit și un senzitiv și cele mai multe strofe din Iubire albă, ca și cele scrise ulterior, sunt elegii erotice sau peisaje sufletești, când exultând de vitalitate, când pline de o langoare înfiorată de angoasă (Litanie postumă, Reîntoarcere, Căprioara sălbatică). Proza lui B., puțină, se constituie dintr-o suită de notații cvasipoetice și din câteva schițe de portrete. SCRIERI: Iubire albă, Ploiești, 1923. Repere bibliografice: Cornelia Buzdugan, O lacrimă pentru un poet: Emil Bărbulescu, VL, 1926
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285630_a_286959]
-
care anunțau începutul zilei: trecerea pescarilor înspre golf și mersul pe vârfuri al pisicilor africane, care împânziseră curtea, forfota păsărilor de mare și, bineînțeles, plesnetul valurilor la țărm, fiindcă Mediterana era liniștită, după două nopți de furtună. Își îndreptă spatele. Litania rugăciunii se stinse, ca ecoul unui pahar, atins în cădere. Auzi numai vântul pentru o clipă și, dintr-o dată, soarele se înălță cu un cap pe deasupra mării, strălucind orbitor și țesând o rețea pe deasupra apei. Era clipa ce-o așteptase
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
tocmai a formulat cea mai neadevărată idee pe care a auzit-o vreodată. Nu numai că cititul nu este inofensiv, dar el știe cu siguranță că cititul te poate zăpăci de cap profund. Nu vrea să Înceapă acum să recite litania răului pur care respiră din cărți Încă de la Începutul Firii: răutatea Bibliei, toxicitatea TÎnărului Werther a lui Goethe, care i-a Împins pe mulți tineri la sinucidere, malignitatea operei lui Hitler, Mein Kampf. Și acestea sînt cărți și oamenii le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mă-ta! scuipă din nou domnul Petrovici. Ei au Început. Erau destul de fericiți sub Tito. Acum vor pămîntul nostru, sfîntul pămînt sîrbesc! Se Întoarce către Wakefield. Sus am hîrtii, pot să ți-o dovedesc! Domnul Petrovici Începe să recite o litanie de date, martiri și bătălii, numai jumate din ele În engleză. — Mie-mi ajunge, spune Susan. Toata viața mi-a fost un comunist ateu, acum moare de grija unor moaște puturoase. Hai să mergem sus. Un bărbat masiv, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
submarine nucleare, armii, nave, forțe aeriene? Cred că am Înnebunit dacă mă aflu Într-un buncăr subteran cu un gazilionar paranoic. — Domnule Redbone, sînteți sigur că dușmanii noștri sînt externi? se Încumetă Wakefield să Întrebe, aproape sperînd să audă aceeași litanie Împotriva evreilor, bancherilor, globaliștilor și profesorilor - personajele din stoc ale operetei fundamentaliste, de extremă dreaptă. — Nu În măsura În care ți-ai imagina. Nu-s țicnit, Wakefield. De ce crezi că te afli aici? Războiul dinlăuntru se duce pe tărîm intelectual. Evident, există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a rămîne În rol, de a te rezista... chestii de-astea. E nevoie de lecturi, de repetiții, de nervi de oțel, de cuvinte de alinare, masaje, confesiuni, Încredere... Eu numesc toate astea restaurarea sinelui muncitor. E o trudă fără sfîrșit. Litania Zeldei Îl sperie, de fapt. Oare or fi mulți care cred În chestia asta cu personalitățile multiple? Să fie un cult? În anii ‘60 știa o grămadă de oameni angrenați În căutări spirituale care se dedau la călătorii lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că În Moldova a mai rămas un singur om care ar fi putut ține sabia În mână și n-a făcut-o. Căci Moldova va fi o țară fără nici un bărbat viu. Cuvintele voievodului căzură rar și apăsat, ca o litanie sau ca o rugăciune, sau ca un blestem. După ele nu se mai auzi decât țârâitul ploii și nechezatul stingher al unui cal. Și nu se mai simți decât mirosul puternic de pădure umedă și desfrunzită, apăsată de prevestiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pară aproape indiferentă, ca un spectator aflat Întâmplător Într-un loc unde avea loc ceremonia unui necunoscut. Sicriul fu coborât, În vreme ce preotul cânta un psalm cunoscut de toți sătenii, astfel Încât melodia fu intonată de zeci de voci groase, ca o litanie pentru toți morții Moldovei și pentru cei ce aveau să plece din această lume. Ienicerii asistau tăcuți la această ceremonie, care depășea momemntul Îngropării unui om. Era un om care pierise apărându-și domnitorul, iar asta făcea ca totul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un cufăr lângă bancul de lucru, Încrucișându-și mâinile sub bărbie și observându-l cu luare-aminte. Știa despre obișnuința maurilor de a se Îndrepta către Mecca, dar vederea acestuia, prosternat cum să găsea În fața unui zid și adâncit Într-o litanie de neînțeles, În loc să Îi deștepte pioșenia religioasă, Îi stârni râsul. Pesemne că sclavul Îl auzise pufnind, Întrucât se Întrerupse și Îl fixa dușmănos. - Vorbește-mi despre paradisul tău, păgânule. Ce e scris În carte? Îl Întrebă Dante. Și iartă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
membrii ai organizațiilor radicale pe care le cunoșteam în Chicago purtau întotdeauna cu ei genul ăla de serviete - și de asemenea o matahală de om cu păr lung de femeie, și unii din bodyguarzii ăia caraghioși și cerșetori limosnita cu litaniile lor care îi declarau aproape morți, cum ziceau ei, au intrat prin deschizătura întunecoasă a ușii bisericii. Și eu voiam să intru înăuntru; mă simțeam incitat de apariția acestui om faimos, și cred că aerul acela incitant pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ea nu mai era pentru mine, căci se îndepărtase complet de mine datorită minții ei dificile și caracterului meu sucit. Prin urmare, colindam prin oraș, gândindu-mă la toate cele. Mă uitam la mariachi și la schilozii care-și cântau litaniile de moarte la vioară sau la florărese și la albinele care poposeau pe tarabele cu dulciuri. Oriunde te întorceai zăreai zăpada unuia dintre vulcani, un întreg munte care plutea peste oraș. Mă străduiam să nu mă uit deloc în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
frământa și ofta, iar ea asculta. Seara porniseră din nou să depene amintiri, într-o manieră mai puțin întâmplătoare, mai deliberată. S-ar fi zis că era necesar să parcurgă toate aceste mărturii ale trecutului ca pe un soi de litanie, înainte de a se angaja unul față de celălalt. Discutaseră, schimbaseră păreri, cu multă precauție, ciocnindu-se chiar din când în când, și declarându-și reciproc că se vor duce devreme la culcare (ceea ce au și făcut), amânând explicațiile finale de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
del Peril de la Mer, Ensembl'od els sent Gabriel i vint. L'anme del cunte portent en pareïs... " Iar Îngerul, de pe locul de unde se află, cu fruntea coborâtă către copilul mântuit, care fusese odată o primejdie mortală pentru omenire, acompaniind litania și panegiricul Bursucului, începe să recite: La ușa sfântului lăcaș, Stă Belphegor, Sephirahul Tentației, Prințul Iluziei, Înșelătorul! Ispitele-i de-i biruiești, Smerește-te. Amară e victoria, prietene Și are preț: Chiar viața ta! " ASMODEUS I Călcau din nou, împreună
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
așa că după aceea..." Așeză pe noptieră micul revolver nichelat, pe care-l luase de la Patricia Hardie. Nu adormi cu adevăratelea. Fu cuprins de o somnolență, ca o oboseală copleșitoare, prin care răzbăteau unele zgomote. Zgomote care se rezumau la o litanie monotonă, plângăreață, sunetul propriei sale voci înregistrate, care repeta fără încetare: Nu-s bun de nimic. Nici o fată n-o să vrea să se mărite cu mine. Lumea mă urăște. La ce bun să mai trăiesc? Nu-s bun de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
iar Maja Își aminti că trebuia să-și afișeze surâsul prefăcut și monden, necesar pentru a se proteja În fața invaziei celorlalți și pentru a părea În același timp binevoitoare și fericită. Avu timp să-și repete mecanic, ca pe o litanie: sunt fericită, sunt fericită. Apoi o zări. Traversa strada la câțiva metri mai Încolo - nu pe trecerea de pietoni, dând un exemplu extrem de puțin educativ pentru copil. Dacă nu-și schimba direcția, avea să se Întâlnească față În față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
picioare, aluneca, se dezintegra, și Antonio nu reușea s-o oprească. Apoi se aprinse În el speranța că onorabilul, cu toate cunoștințele sale, cu judecătorii corupți sau coruptibili pe care Îi frecventa, l-ar fi putut ajuta și Își Începu litania despre șansele pe care un tată divorțat le are În ziua de azi pentru a obține custodia copiilor, practic nule, În statul ăsta Învechit și Încuibat În imaginea mamei. Când, de fapt, femeile nu mai sunt cele de altădată. Societatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu ai altceva mai bun de făcut, Îi spuse cu dezinvoltura pe care niciodată nu o avusese În prezența lui, aș accepta acum să mă conduci acasă cu mașina. VIA VENETO VILLA BORGHESE PARCARE, săgeată la stânga. STAȚIE, drept Înainte. Și litania opririlor din fiecare zi a acestei ierni, FLAMINIO, LEPANTO, OTTAVIANO SAN-PIETRO, CIPRO-MUSEI VATICANI, VALLE AURELIA, BALDO DEGLI UBALDI, CORNELIA... Sasha spuse că oferta Încă mai era valabilă. Nu voia să rămână singur. Voia să aibă cineva grijă de el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spre un ghișeu prin care o mînă anonimă le bifa cartela pentru hrana raționalizată, pentru supraviețuire. Epoca de Aur la apogeul ei - vocea ei nu era un vuiet polifonic de idei iluministe, așa cum Îți sugerează, poate, numele, ci pițigăielile agramate, litaniile absurde ale unei arătări pe care folclorul o numea, șoptind, Piticul, Ceașcă, Pingelică (din cauza profesiei lui de bază). În momentul În care a fost făcută fotografia (și În care băteai timid cu aripile prin Întuneric), lumea se clătina din temelii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și literatură). Această fervoare a compoziției se lasă mai greu ghicită în Mutilarea artistului la tinerețe (1999), carte mult mai eterogenă, marcând o prelungire a meditațiilor etice (Despărțirea, Conspirația tăcerii, Nastratinul colectiv), o radicalizare a crizei interiorității (Dihanii azurii și litanii, Dark Ages, Casa), dar și o surprinzătoare pactizare cu prozaicul și cu anecdoticul, în poeme ca Recviem, Peștișorul de aur sau Artiștii patriei mele. Pe aceleași coordonate se distribuie și versurile din Zestrea de aur (2002), ultimul act al unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
și în lirica erotică, prezente în volumul Aliquid (1933), B. eminescianizează. Pe alocuri, câte o notă bacoviană. Serenada, romanța nu formează registrul liric cel mai potrivit pentru acest spirit zbuciumat, captiv al unor stări de anxietate. Elegiacul alternează cu grotescul, litania alunecă în umor negru. Lui B. îi place, evident, să filosofeze. Dar cugetările lui, amare, nu evită ponciful și viziunile nebuloase, versul nervos fiind răsucit și frânt, într-o violentă mișcare prozodică, tentată de ritualul abscons. În poeziile de după Aliquid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
va menține și în această nouă etapă: Agatha Grigorescu-Bacovia, Claudia Millian, Maria Cunțan, Cornelia Buzdugan, alături de care pot fi întâlnite acum și numele unor poeți consacrați, ca G. Bacovia (Umbra, Poemă în oglindă, Gol, Ecou de romanță, Noapte), Tudor Arghezi (Litanii), Ion Pillat (Balcic de seară, Vino... e ceasul prielnic), Mateiu I. Caragiale (Singurătate), Ion Minulescu, Victor Eftimiu, Nichifor Crainic. Remarcabilă este prezența autorilor mai tineri, aflați în plină afirmare: Radu Gyr (Piață, Carioca, Pentru o alteță japoneză), Eugen Jebeleanu (Fulgere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
Ramiro ș.a. O rubrică permanentă de literatură universală cuprinde prezentări, îndeobște nesemnate, de istorii literare, de lucrări critice și monografii, în special din spațiul francez, rar fiind prezent numele lui D. Karnabatt. În sumar intră versuri de Adrian Maniu (Întunecatele, Litanii, Orfeu, Porcul blând suge de la sute de oi, Fata Morgana, Irod cheamă dansul Salomeii, Moartea Salomeii și chemarea roabei, La Dame aux camélias, Noapte prelungă), Constanța Zissu, Ion Vinea (Tatiana, Moravuri ușoare, Cântec de noapte, Capitolul), Tudor Arghezi (Psalmul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289588_a_290917]
-
ordine materială, cosmică, dar și ordine spirituală.. Câte o inscripție are sonorități de psalm biblic. "Ferește-mă, Tu,Doamne, / Și-omoară-mă de vrei, / Tu care vecinic Viața / ne-o dai și n-o mai iei..." O altă Sutră (a șaptea) e litanie condensată, ritual apologetic asociind timbrului psaltic termeni de filozofie modernă: "Doamne-al ipseității / și al quidității, / al bunătății / și-al seninătății / și / Rostitor / al / Deității!" Despre quiditate glosase odinioară Camil Petrescu, fervent admirator al fenomenologiei lui Edmond Husserl. III Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
galanteria minulesciană; însă în imaculatele dantele de odinioară zace "o grămăjoară de albe oseminte", iar îndrăgostitul e "trecut de veacuri pe lista de decese..." În Poemul de purpură (cel care dă titlul plachetei respective), secvența finală (a zecea) devine o litanie generalizatoare: "Iubita mea ce nu exiști / cu ochii mari atât de triști / din locul unde nu exiști / tu mă privești cu ochii triști..." Ca la mulți alții, iubire și moarte formează un duo inseparabil. Reflecția în surdină destramă dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
stea. / Te uitași la ea atât / Încât semeni azi cu ea" (Steaua mamei). Accente imnice imensifiante alternează cu paranteze mohorâte, lamentatorii, nimic neputând suplini dispariția ei: "Nu-mi mai e dor de nimic, mamă, / Numai de tine mi-i dor" (Litanii pentru orgă). Văzută ca prezență complexuală a-tot-veghetoare, ea dă sens unor chemări prelungi, reminiscențelor afective, traducând și particularizând ideea de continuitate spațio-temporală. Ea, mama, e așadar: pământ matern, mama-neamul, mama-graiul, mama-cântec, mama-izvor, mama-pâine, mama-cuvânt, mama-tăcere; o mamă-iubire cea din superba
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]