586 matches
-
snop o adunătură 85 {EminescuOpXIII 86} de tineret semistrăin, își duce cititorii prin locuri malfamate sub pretextul de-a face poemuri a la Alfred de Musset, cum spitalul, balamucul și cârciuma sunt singurele locuri cari furnizează sujete artistice literatorilor de la "Literatorul " și de la alte întreprinderi scandaloase, acela cată să fie recunoscător puținelor pene în adevăr românești, care ne scapă din atmosfera infectă a spitalurilor, ce se pretind reviste literare. În aceste spitaluri, unde mărginirea intelectuală a pretinșilor autori nu e întrecută
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o surdă antinomie parcurge aceste volume, ca o lamentație fără sfîrșit: ajunsă la punctul de bifurcație al elocvenței și erudiției între calea Fontenelle și calea Mabillon, gîndirea franceză ia, începînd cu sfîrșitul secolului al XVII-lea, calea viciului, încredințîndu-și destinul literatorilor, și nu profesorilor, saltimbancilor, și nu juriștilor. Ea a preferat stilul mucalit pentru a se face plăcută, în locul căutării solitare și anevoioase a adevărului. Ne putem întreba, dimpotrivă, dacă Luminile profanează onoarea pe cît descalifică acest regim clerical al antinomiilor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Pârlea, Grigore Ancu, Gh. Manea Manolache) vor să asigure, prin A., o strângere a rândurilor și o solidarizare - spirituală, dar și financiară - a „adonisiacilor”. Dincolo de lipsa de sonoritate a numelor (cu excepția celui al lui Mircea Streinul), e impresionant entuziasmul acestor „literatori” care nu pregetă să contribuie material pentru editarea unor plachete de versuri sub egida „adonismului”. Mircea Streinul traduce versuri de Georg Trakl. Este consemnată întâlnirea celor de la „Adonis” cu T. Arghezi, eveniment petrecut în 1940. D.C.-E.
ADONIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285192_a_286521]
-
atitudine, sub influența ideilor lui C. Dobrogeanu-Gherea și cu simpatii socialiste, A.i. este un observator independent al vieții literare. Și zonele din care se recrutează colaboratorii sunt altele. Aici au scris, alături de vechii colaboratori ai „Adevărului literar”, scriitori din cercul „Literatorului”, chiar și Al. Macedonski, precum și alți publiciști cunoscuți în epocă (Ilie Ighel-Deleanu, Al. Antemireanu). Nota dominantă este una eclectică; doar articolele lui C. Mille mai pun în discuție problemele estetice pe care, cu puțini ani înainte, „Adevărul literar” le dezbătuse
ADEVARUL ILUSTRAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285186_a_286515]
-
în artificiozitatea ei, un simț artistic deficitar. Maniera e bombastică și prețioasă, exprimarea firească fiind mai degrabă întâmplătoare. Tot o piesă istorică, mizând pe o anume pedanterie a reconstituirii, este Congiurațiunea lui Catilina („Columna lui Traian”, 1872). Apreciată entuziast în „Literatorul”, drama Proscrisul (1880) indispune prin stilul sentențios și grandilocvent. Unele pasaje, de aridă dezbatere pe teme politice, sunt curat gazetărești. M. a tradus piese de Angeli și Szigligeti Ede. SCRIERI: Amelia sau Victima amorului, București, 1849; Disertațiune istorico-critică și literară
MANIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
lucra ca bibliotecar la Comunitatea Evreiască (1946-1949), ca funcționar la Uniunea Scriitorilor (până la pensionare, în 1973) și ca secretar al Biroului Uniunii Scriitorilor (1950-1969). Colaborează la „Națiunea”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Literatorul” ș.a. Debutează cu proză în revista „Adam”(1939), iar primul volum, Povestire, îi este tipărit în 1942. Cărțile sale cuprind povestiri moralizatoare, scrise cu predilecție la persoana întâi, discrete, pline de vervă, aducând în scenă personaje anonime cu drame mărunte
MARCIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288003_a_289332]
-
juridic la Camera Deputaților (1994-1998), după care va practica avocatura în Baroul București. Debutează în ziarul „Viața nouă” din Galați (1963), cu poezia Simfonia muncii, semnată N. Grigore. Colaborează la „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Tomis”, „Flacăra”, „Ateneu”, „Iașul literar”, „România literară”, „Contemporanul”, „Literatorul”, „Porto-Franco”, „Familia”, „Ramuri” ș.a. Prima carte de versuri, Insula (1973), și multe dintre cele publicate ulterior de M. proiectează, cu o reală forță de sugestie, pitorescul Brăilei, farmecul peisajului dunărean, atmosfera bălților și a Deltei, nostalgia corăbiilor de odinioară (Romanța
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
activitate critică și publicistică îndeosebi în „Gazeta literară” și „România literară”, etapă din care nu a reținut aproape nimic pentru viitoarele volume, acestea valorificând acumulări ale unei tot atât de perseverente munci în domeniul istoriei literare. Prima sa carte e o monografie, „Literatorul” (1968), care, înfățișând cuprinsul revistei macedonskiene, dezvăluie conexiunile din epocă și instruiește implicit asupra începuturilor simbolismului românesc și, în genere, asupra pătrunderii spiritului modern în literatura română. Interesul pentru simbolism al cercetătoarei rămâne productiv generând, aproape două decenii mai târziu
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
de tip mozaic, Jurnal de vacanță (1983). O culegere mult mai consistentă este Homer avea dreptate (2002), în care priveliști, reverii, reflecții fugare sunt adnotate subtil antifrastic, în spirit postmodernist. Între preocupările scriitoarei se află și literatura pentru copii. SCRIERI: „Literatorul”, București, 1968; Trecuta vârstă a Julietei, București, 1969; Domnișoara cu miozotis, București, 1970; Insula, București, 1971; Reviste literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea, București, 1972; Realismul în literatura română în secolul al XIX-lea, București, 1975; Proza realistă în
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
1999; Retorică și inovație în proza contemporană, București, 2000; Arta portretului în proza contemporană. Homer, contemporanul nostru, București, 2001; Vocația modernității în literatura contemporană română, București, 2001; Homer avea dreptate, București, 2002; Serbările mării, București, 2002. Repere bibliografice: Mihai Ungheanu, „Literatorul”, GL, 1968, 14; Nae Antonescu, „Literatorul”, ST, 1968, 4; Valeriu Cristea, „Trecuta vârstă a Julietei”, RL, 1969, 33; Mircea Iorgulescu, „Domnișoara cu miozotis”, RL, 1970, 52; Laurențiu Ulici, „Domnișoara cu miozotis”, CNT, 1971, 6; Nicolae Balotă, „Insula”, RL, 1971, 25
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
contemporană, București, 2000; Arta portretului în proza contemporană. Homer, contemporanul nostru, București, 2001; Vocația modernității în literatura contemporană română, București, 2001; Homer avea dreptate, București, 2002; Serbările mării, București, 2002. Repere bibliografice: Mihai Ungheanu, „Literatorul”, GL, 1968, 14; Nae Antonescu, „Literatorul”, ST, 1968, 4; Valeriu Cristea, „Trecuta vârstă a Julietei”, RL, 1969, 33; Mircea Iorgulescu, „Domnișoara cu miozotis”, RL, 1970, 52; Laurențiu Ulici, „Domnișoara cu miozotis”, CNT, 1971, 6; Nicolae Balotă, „Insula”, RL, 1971, 25; Dumitru Micu, Reviste care au fost
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
Gheorghe Lazăr” din capitală (1975) și a Facultății de Filologie a Universității bucureștene (1979), este profesor de gimnaziu la Crevedia, apoi, din 1983, profesor de liceu în București, funcționar al Uniunii Scriitorilor, iar după 1989, redactor-șef adjunct la revista „Literatorul”, redactor la revista „Arc” și, din 1996, secretar științific al Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române. A debutat în 1978, cu o schiță în revista „Tribuna” și cu un eseu critic în „Amfiteatru”. A fost membru în cenaclul Junimea
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
Statornicie”, „Renașterea”, 1918, 60; A. Davidescu, ,,Se-ntorc cocorii” de C. Ionescu-Olt, ,,Satu Mare”, 1926, 61; G. Bacovia, Încrestări..., ,,Căminul nostru”, 1927, 12; Al. Iacobescu, [Constantin Ionescu-Olt], ,,Gorjanul”, 1933, 29; Paul I. Papadopol, ,,Se-ntorc cocorii”, ,,Poezia”, 1934, 9; Adriana Iliescu, „Literatorul”, București, 1968, 114. A.V.
IONESCU-OLT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
de redacție al „Revistei de etnografie și folclor” (din 1986) și membru în colegiul de redacție al „Anuarului Institutului de Etnografie și Folclor”. Colaborează și la „Academica”, „Acta Ethnografica Hungarica”, „Albina”, „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Contemporanul”, „Dacoromania”, „Datini”, „Ethnologia Balcanica”, „Literatorul”, „Memoriile Comisiei de Folclor”, „Memoriile Secției de Științe Filologice, Literatură și Arte”, „Steaua”, „Studii și comunicări”, „Vestitorul ortodoxiei românești” ș. a. I. s-a specializat în mai multe domenii ale cercetării folclorului : teoria și practica culegerii folclorului, editarea textului folcloric, utilizarea
ISPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
operă mai de lux: ea caută să adapteze cultura apuseană la sufletul românesc, caută să adapteze la noi formele cugetării apusene. De aceea în Muntenia vom găsi o legiune de patruzecioptiști; în Moldova o legiune de spirite critice și de literatori.” Demonstrația lui I. se dezvoltă pe o idee fundamentală: prin „discernământul” lor critic, moldovenii au lucrat pentru „adevăratul progres”, făcând selecție în procesul asimilării culturii. Au greșit cei ce au imitat fără rezerve cultura apuseană, ca și cei refractari la
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
bibliologie, istorie și istorie literară. Ca poet, debutează în „Revista elevilor Liceului «Frații Buzești»” (1942). Colaborează la „Gazeta literară”, „Limbă și literatură”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Revista de filosofie”, „Revista de istorie”, „România literară”, „Steaua”, „Studii și cercetări de bibliologie”, „Viața românească”, „Literatorul” ș.a., dar și la publicații din străinătate. Participă la numeroase reuniuni științifice în țară și peste hotare, organizează expoziții pe teme culturale, este cofondator al Cenaclului „G. Călinescu”. Versurile din Călătorie într-un cosmos interior (1988) aparțin unui spirit sensibil
LIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287838_a_289167]
-
disponibilitate publicistică, L., care debutează în 1888 la „Revista societății «Studentul român»”, este redactor la „România literară”, „Fântâna Blanduziei”, „Revista poporului”, „Arhiva nouă” și „Generația nouă”, unde asigura și direcția literară. Mai colaborează la „Biblioteca familiei”, „Românul literar”, „Ilustrațiunea română”, „Literatorul”, „Liga literară”, „Arta”, „Literatură și artă română”, „Biblioteca modernă”, „Rampa” ș.a. Bună parte din scrieri sunt republicate în „Revista theatrelor” (1893-1903), pe care o conduce. Semna și Lear, Don Livio, Rex. Ca versuitor posteminescian, L. transpune, declamativ și fără prea
LIVESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287842_a_289171]
-
copilărie, „ca fetele”, de „culori și lucruri gingașe”, „rătăcit în visuri, în poezia câmpiei și a codrului și în labirintul cărților”, G. a găsit în adolescență cel mai propice climat pentru valorificarea artistică a predispozițiilor sale în cenaclul macedonskian de la „Literatorul”. Aici promovarea spiritului novator, a unor valori literare încă neomologate la noi, superficial cunoscute, respinse, cultivarea insolitului, a tot ce contraria simțul comun, a bizarului și fantasticului nu puteau decât să-i stimuleze înclinația spre visare și introspecție, interesul pentru
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
șomer un timp, apoi a intrat ca redactor la „Viața Capitalei”. În 1990 este printre cei care editează revista „Academica”. În prezent este cadru didactic la Universitatea „Hyperion”, colaborează cu articole de critică și istorie literară la „Noua revistă română”, „Literatorul”, „Națiunea”. În ambele cărți dedicate vieții și operei lui Eminescu, G. pornește de la imperativul exhaustivității bibliografice. Acest tip de abordare îi permite să izoleze, să analizeze și să comenteze informații despre Eminescu, evitate ori ignorate de cercetătorii de până la el
GEORGESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]
-
final, decan al baroului constănțean. Încă elev la Pitești, G. a scos împreună cu colegul și prietenul său Ion Minulescu o foaie literară, „Luceafărul”, suspendată după o lună de directorul liceului. Viitorul poet se va apropia de cenaclul macedonskian, colaborând la „Literatorul”, apoi de gruparea simbolistă a revistei „Vieața nouă”, la care va publica numeroase versuri între 1905 și 1918. Numele său mai apare și în „Luceafărul” (Sibiu), „Convorbiri literare”, „Farul”, „Epoca”, „Pagini literare”, „Paloda literară”, „Cuvântul”, „Dobrogea jună”, „Dobrogea literară”, „Analele
GHERGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287246_a_288575]
-
Prefecturii județului Silistra Nouă (1878) și administrator al plasei Sulina (1879), funcții pe care nu le socotea pe măsura posibilităților sale. Prin revista satirică „Tarara” (1880) continuă să lovească în liberali și în rege. Pornit să cucerească gloria literară, concepe „Literatorul” - apărut în ianuarie 1880 - ca publicație antijunimistă. Citește în decembrie 1881 Noaptea de noiembrie la Junimea, dar cum pentru junimiști rămâne o figură ciudată, un iremediabil ratat, el se dezlănțuie în atacuri pline de venin împotriva lui V. Alecsandri (acesta
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
publică o penibilă epigramă, ce îl ridiculizează pe Eminescu, atunci bolnav. Gestul ridică împotrivă-i un mare val de indignare („Ziarele lor m-au anatemizat, m-au excomunicat”). Caută să se disculpe, însă toate gazetele îi refuză cuvântul. Abonații returnează „Literatorul”, cenaclul din jurul revistei se destramă. Pe stradă e arătat cu degetul, devine obiect al oprobriului public. Hotărăște să plece la Paris (se căsătorise între timp cu Ana Rallet Slătineanu, care-i adusese o dotă substanțială). Apare în „L’Élan littéraire
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
se căsătorise între timp cu Ana Rallet Slătineanu, care-i adusese o dotă substanțială). Apare în „L’Élan littéraire” (Liège), în „Bulletin officiel de l’Académie des Muses Santonnes”. La întoarcerea în țară încearcă, fără succes, să ducă mai departe „Literatorul”. Dezaprobarea publică îl va urmări în continuare multă vreme. „Ghimpele”, „Moftul român” fac din M. un trist personaj de comedie. Refugii îi vor fi poezia, cenaclul, colaborarea la revista simbolistă „La Wallonie” (Liège), la „Revue française” și la „Revue du
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
va urmări în continuare multă vreme. „Ghimpele”, „Moftul român” fac din M. un trist personaj de comedie. Refugii îi vor fi poezia, cenaclul, colaborarea la revista simbolistă „La Wallonie” (Liège), la „Revue française” și la „Revue du monde latin”. Reapar „Literatorul” (doar câteva numere, 1886-1887) și „Revista independentă” (un număr, 1887). Încercări de a se salva de sărăcie sunt efemerele „Stindardul țărei” (1888) și „Straja țărei” (1889). Cu „Literatorul” din 1890 începe lupta pentru impunerea simbolismului. Articolul Poezia viitorului (1892) este
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Wallonie” (Liège), la „Revue française” și la „Revue du monde latin”. Reapar „Literatorul” (doar câteva numere, 1886-1887) și „Revista independentă” (un număr, 1887). Încercări de a se salva de sărăcie sunt efemerele „Stindardul țărei” (1888) și „Straja țărei” (1889). Cu „Literatorul” din 1890 începe lupta pentru impunerea simbolismului. Articolul Poezia viitorului (1892) este primul manifest simbolist la noi. Poetul trece prin grele lipsuri materiale și nu o dată recurge la gesturi de cerșetorie deghizată. Tragedia Saul, scrisă în colaborare cu Cincinat Pavelescu
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]