586 matches
-
1985; Texte der rumänischen Avantgarde. 1907-1947, îngr. Eva Behring, Leipzig, 1988 (în colaborare); Gefährliche Serpentinen. Rumänische Lyrik der Gegenwart, îngr. Dieter Schlesak, Berlin, 1998 (în colaborare). Repere bibliografice: Werner Söllner, Între provincialism și universalitate, AFT, 1981, 3; Virgil Mihaiu, Un literator al timpului nostru, ST, 1981, 7; Klaus Schumann, „Die rumäniendeutsche Lyrik nach 1944”, „Weimarer Beiträge”, 1982, 9; Emmerich Reichrath, Die fällige Synthese, în Reflexe, ÎI, îngr. Emmerich Reichrath, Cluj-Napoca, 1984, 25-30; Ute Rill, Gehaltvoll und beispielhaft, „Neue Literatur”, 1987, 5
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288262_a_289591]
-
prezent în fiecare număr. Din numeroasele sale versuri publicate aici, Clavirul și Simfonie de toamnă aduc, odată cu proiecția stărilor eului în peisajul simbolic, accente care îl anunță pe G. Bacovia. Prin aceste note de modernitate R.o. se apropie de „Literatorul”, în cercul căruia se formase Traian Demetrescu. Tot lui îi apar aici pagini de proză, amintiri și portrete literare (V. Alecsandri, N. Nicoleanu, Alphonse de Lamartine, Alfred de Musset, Paul Bourget, François Coppée), schițe de critică literară (Mișcarea de idei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289244_a_290573]
-
a altor autori, coordonează, în colaborare, lucrări precum Sud-Vest. O antologie comentată a scriitorilor contemporani din Oltenia (1998). Este, din 1998, redactor-șef al publicației „Mozaicul”. Colaborează la „Tribuna”, „Ramuri” (unde în 1976-1977 susține cronica literară), „Luceafărul”, „Steaua”, „Vatra”, „Contemporanul”, „Literatorul”, „Observator cultural”, „Arhivele Olteniei”, „Scrisul românesc” ș.a. În volumul Replay demersul critic al lui P., fără să atingă excelența în materie și fără să învedereze o originalitate frapantă, își manifestă legitimitatea și relevanța. Unul dintre primii comentatori (Voicu Bugariu) a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
viitoare”, în perioada în care începe să se tipărească sub titlul „Generația nouă” (februarie-iulie 1890), figurează ca prim-redactor și publică schițe și scenete în versuri. Este, de asemenea, membru în comitetul de redacție la „Revista Societății «Tinerimea română»” (1882-1890), „Literatorul “ (1883), „Analele literare” (1885-1886), secretar de redacție la „Petrolistul” (1916), redactor la „Binele public” (1882), „Națiunea” (1883), „România literară” (1883-1884), „Universul” (1886-1889), „Moftul român” (1902), „Voința națională” (1908) și, probabil, la „Constituționalul”, „Biciul” (1901), „Moș Teacă”. Alături de Emil Andrieș conduce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
retras, a colaborat cu versuri, scurte proze, traduceri și la „Noua revistă română” (1912-1913), „Noi pagini literare” (1913), incidental la „Arta” (1912), „Biruința” (1912), „Ilustrațiunea națională” (1913), „Ramuri” (1913). Nu împlinise douăzeci de ani, când se stinge răpus de ftizie. „Literatorul” îl comemorează în 1918, „Facla” în 1922, dar abia în 1930 i se tipărește, cu prefața lui Perpessicius, un volum de poezii, Quasi. Titlul, împrumutat din Paul Verlaine, este cel pe care I. îl dăduse unui caiet manuscris și trimite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
disponibilitate publicistică, L., care debutează în 1888 la „Revista societății «Studentul român»”, este redactor la „România literară”, „Fântâna Blanduziei”, „Revista poporului”, „Arhiva nouă” și „Generația nouă”, unde asigura și direcția literară. Mai colaborează la „Biblioteca familiei”, „Românul literar”, „Ilustrațiunea română”, „Literatorul”, „Liga literară”, „Arta”, „Literatură și artă română”, „Biblioteca modernă”, „Rampa” ș.a. Bună parte din scrieri sunt republicate în „Revista theatrelor” (1893-1903), pe care o conduce. Semna și Lear, Don Livio, Rex. Ca versuitor posteminescian, L. transpune, declamativ și fără prea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287842_a_289171]
-
literară la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Tribuna”, „Magazin”, „Contrapunct”, „Longitudini”, adoptând și diferite pseudonime (Polyphem, Lector etc). În volum, un predebut l-a constituit placheta de poeme Copacul îngândurat, semnată George Buzinovski și apărută în suplimentul „Biblioteca Literatorul” al revistei „Argeș” (6/1972), girat de Gheorghe Tomozei. Prima carte publicată, din nou de poezie, Astru natal (1976), a fost rezultatul câștigării Concursului pentru debut al Editurii Eminescu. Au urmat alte patru volume de versuri: Țintă vie (1979), Tablou
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
în poemele sale de dinainte de război, din „Vieața nouă”. Contactul direct cu atmosfera culturală a Occidentului, într-o vreme când poetica simbolistă părea un fapt al trecutului, nu i-a modificat viziunea. Consecvența (între timp, în 1919, colaborase și la „Literatorul” lui Al. Macedonski, adăugând astfel un argument la adeziunea lui la simbolism) e una dintre trăsăturile caracteristice ale portretului său intelectual, deși, ca teoretician, era deschis spre diverse forme ale poeziei mai noi. Lui i se datorează cel dintâi studiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
REVISTA MODERNĂ, publicație apărută la București, bilunar și apoi lunar, între 20 iulie 1897 și 26 martie 1898 sub direcția lui Constant(in) Cantilli. Prima publicație românească programatic „modernă”, R.m. era deschisă colaboratorilor „Literatorului” într-un moment în care cenaclul macedonskian rămăsese fără revistă proprie. R.m. publică versurile de început, de factură simbolist-parnasiană, ale lui Ion Theo (Tudor Arghezi) - Clara noapte, reprodusă din „Liga ortodoxă”, În regiuni bizare, Noapte - și ale lui Grigore Pișculescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289232_a_290561]
-
Theo (Tudor Arghezi) - Clara noapte, reprodusă din „Liga ortodoxă”, În regiuni bizare, Noapte - și ale lui Grigore Pișculescu (Gala Galaction) - Pe Ivra -, precum și poezii de Cincinat Pavelescu, Constantin Cantilli, Al. Bogdan-Pitești. Al. Macedonski continuă seria demonstrațiilor de versificație începută în „Literatorul” cu Pe lacul de Garda. Revista se situează în continuarea „Literatorului” și prin atacurile violente la adresa lui Titu Maiorescu, G. Coșbuc și C. Dobrogeanu-Gherea. Macedonski îi consacră un medalion lui Gr. H. Grandea, socotindu-l „trăsătura de unire” dintre clasicismul nostru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289232_a_290561]
-
bizare, Noapte - și ale lui Grigore Pișculescu (Gala Galaction) - Pe Ivra -, precum și poezii de Cincinat Pavelescu, Constantin Cantilli, Al. Bogdan-Pitești. Al. Macedonski continuă seria demonstrațiilor de versificație începută în „Literatorul” cu Pe lacul de Garda. Revista se situează în continuarea „Literatorului” și prin atacurile violente la adresa lui Titu Maiorescu, G. Coșbuc și C. Dobrogeanu-Gherea. Macedonski îi consacră un medalion lui Gr. H. Grandea, socotindu-l „trăsătura de unire” dintre clasicismul nostru și modernitate. Articolul Literatura modernă, semnat Marțial (Al. Macedonski), apreciază că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289232_a_290561]
-
rîu blestemat!), spre deosebire de Bucovina, supusă Austriei, care a păstrat în permanență cu România legăturile pe care le avusese cu Moldova <footnote A se vedea, de pildă, hotărîrea din 1861 a Consiliului de Miniștri al Principatelor Unite care prevedea că fiecare literator și librar român să trimită cîte un exemplar cel puțin din cărțile editate pentru bibliotecile gimnaziilor și ale seminariilor românești din Bucovina și Transilvania. footnote> . În condițiile în care cultura din Principate cunoștea transformări rapide ce aveau să ducă la
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
se relevă îndemnul direct și constructiv al poetului Macedonski, activ și interesant intermediar în pătrunderea parnasianismului la noi. Teoretician, creator de versuri românești și franceze, el este o personalitate cu puternice înrâuriri în mediile intelectuale ale epocii. Grupul înmănunchiat de la „Literatorul” , începând de prin 1880 îi numără pe Mircea Demetriade, Cezar Iuliu Săvescu, Al. Obedenaru, G. Orleanu, Gabriel Donna, Al. Petroff C. Cantilli ș. A. Profesează o amplificare a resurselor noastre poetice în contact cu modelele franceze contemporane. Manifestările parnasiene, în prima
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
focalizarea pe detalii din notele lui Ibrăileanu pe poemele eminesciene; după cum spațiul excesiv pe care Călinescu îl alocă "analizelor" în Opera lui Mihai Eminescu se justifică diferit față de seria de "analize critice" pe care Macedonski o dedica lui Alecsandri în "Literatorul" din 188290. Toate aceste moduri de focalizare excesivă sunt susținute în secret de admirație, chiar și atunci când scopul declarat e "critic" sau când registrul observației e "obiectiv-științific". Fără ca societatea românească să accepte și să încurajeze consumul excesiv de resurse fiziologice și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Pioșenia globală. Postura statornic admirativă"). 90 Mă refer aici la trei momente istorice, în care scriitori cu instrumente și cu obiective diferite au propus modele de lectură "apropiată": ciclul de "Analize critice", publicat de Al. Macedonski în trei episoade în Literatorul, începând cu numărul din august 1882 (nr. 8, pp. 449- 462; nr. 9, pp. 537-550; nr. 10, pp. 591-601); articolul lui G. Ibrăileanu, "Eminescu (Note asupra versului)", publicat în Studii literare, Cartea Românească, București, 1930, pp. 151-202, provenind din șantierul
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pildă, a susținut că nu avem nevoie de o istorie a literaturii, întrucât obiectele ei sunt mereu prezente, sunt "eterne" și, pria -urmare, nu au istorie propriu-zisă *10 T.S. Eliot tăgăduiește fi el că opera literară ar aparține trecutului "întreaga literatori a Europei, de la Homer încoace, spune el, are o existență simultană și constituie o ordine simultană" *11 S-ar putea susține, așa cum susține Schopenhauer, că arta și-a atins întotdeauna scopul. Ea nu se perfecționează niciodată și dau poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
antidinastică, regele fiind acuzat de „trădarea românismului” și de surparea Bisericii Ortodoxe. În foiletonul literar el publică poezii contestatare (Pământ, Proletarii) și nuvela naturalistă Între cotețe. Se traduce din Zola Le Ventre de Paris. Suplimentul literar a încercat să suplinească „Literatorul” într-o perioadă în care revista nu a apărut. L. o. a continuat pledoaria pentru simbolism începută de „Literatorul”. Poezia era definită ca „muzică” (Al. Macedonski, Poezie și poeți contemporani), „armonie” (Gr. Pișculescu, Macedonski), ca rod al momentelor de exacerbare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287806_a_289135]
-
Pământ, Proletarii) și nuvela naturalistă Între cotețe. Se traduce din Zola Le Ventre de Paris. Suplimentul literar a încercat să suplinească „Literatorul” într-o perioadă în care revista nu a apărut. L. o. a continuat pledoaria pentru simbolism începută de „Literatorul”. Poezia era definită ca „muzică” (Al. Macedonski, Poezie și poeți contemporani), „armonie” (Gr. Pișculescu, Macedonski), ca rod al momentelor de exacerbare senzuală, de „nevroză” (Al. Macedonski, Simțurile în Poezie). Gr. Pișculescu (Gala Galaction) găsește în poezia lui Macedonski corespondențe baudelairiene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287806_a_289135]
-
cu articole și eseuri de filologie și estetică literară la „Glasul Bucovinei”, „Junimea literară”, „Candela”, iar după război, stabilindu-se la Timișoara - unde a fost lector la Institutul Pedagogic (1961-1975) și apoi la Facultatea de Filologie -, la „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „Literatorul”, „Tribuna”, „Analele Universității din Timișoara” ș.a. Volumele sale reprezentative sunt Sinteză și originalitate în cultura românească (1991), Divin și uman în spiritualitatea românească (1994) și Bizanțul (1995). Privite în ansamblu, aceste studii sunt axate pe ideea „omului complet” - social și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286149_a_287478]
-
din Tei condus de George Țâra, și Cenaclul de Luni, dirijat de Nicolae Manolescu. A fost foarte apropiat de Nichita Stănescu și unul dintre membrii stabili ai boemei gravitând în jurul acestuia. A colaborat la „Luceafărul”, „România literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Literatorul”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cuvântul”, semnând și cu pseudonimul D. Gustibus. A debutat la „Luceafărul” în 1978, poemele publicate fiind însoțite de o prezentare făcută de Nichita Stănescu și Nicolae Breban. Debutul editorial îl constituie volumul Gramatica morții (1995), distins cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
Documentare pentru Arhitectură și Sistematizare (1974-1975) și traducător la Întreprinderea Electronica (1975-1976). Debutează în 1949, în revista „Licurici”, în același an publicându-i-se și în volum nuvela Uriașul științelor naturii. Colaborează la revistele „Viața culturală a Capitalei”, „Luceafărul”, „Romanoslavica”, „Literatorul”, „Caiete critice”. Obține Premiul Uniunii Scriitorilor în 1979, pentru traducerea culegerii de povestiri Un șofer de elită de Vasili Șukșin. După 1990, a ținut conferințe la Radio, în special despre diaspora rusă. A transpus în limba rusă Creanga de aur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286011_a_287340]
-
teza Cărți și elemente de retorică în literatura română din secolul al XIX-lea. Secretar general de redacție al revistei „Limbă și literatură” și membru în Biroul Consiliului Societății de Științe Filologice. Colaborează la „Revista de istorie și teorie literară”, „Literatorul”, „Kurier der Bochumer Gesellschaft für Rumänische Sprache und Literatur”. Situându-se între puținii specialiști în istoria retoricii românești, F. realizează trei antologii ale acestui tip de lucrări. De la prima, Retorică românească (1980), urmată de ediția Dimitrie Gusti, Retorică pentru tinerimea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287077_a_288406]
-
uneori semnate cu pseudonime: Kent (la „Revista românească”), De la Craiova („Revista literară”), Eu („Românul”), a compus câteva piese, mai ales comedii, a elaborat studii și articole de istoria și teoria teatrului. Prin revistele și ziarele vremii („Satyrul”, „Columna lui Traian”, „Literatorul”, „Revista literară”, „Atheneul român”, „Românul” ș.a.) a mai publicat schițe și nuvele, monologuri satirice, poezii și cronici literare. Timp de aproape un an (1885) a dirijat „Revista literară”, în 1889 conduce „Revista românească”, iar în 1893-1894 este proprietar și redactor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
După el, critica este o artă. Inspirată de frumosul dintr-o operă, ea nu se mărginește să judece și să dea verdicte, ci devine, la rându-i, creatoare. Despre teatru, atât în „Albine și viespi” (Teatru național), cât și în „Literatorul” (Despre declamațiune), „Atheneul român” (Despre teatru) sau în conferințele de la Ateneu, V. are o concepție limpede și consecventă. Teatrul fiind antrenat într-un proces de decadență, regenerarea lui ar trebui să înceapă cu primenirea repertoriului. În locul dramaturgiei frivole, a piesei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
se vede ales deputat de Ilfov în colegiul al doilea (1899). A mai fost cenzor la Societatea Presei (1894) și secretar în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. A scris enorm, aproape două mii de articole, schițe și pamflete. A colaborat la „Literatorul”, unde a și debutat, „Emanciparea”, „Contemporanul”, „Epoca”, „Gazeta muncitorului”, unde era redactor, „Dezrobirea”, unde figurează în comitetul de redacție, „Democrația socială”, unde e de asemenea redactor, „Lumea nouă” ș.a. Împreună cu I. L. Caragiale, întemeiază revista umoristică și literară „Moftul român” (1893
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]