106,336 matches
-
a lui Jean Rousset, la o vîrstă a patriarhilor. Marele profesor, născut în 1910, fusese, în tinerețe, asistent al lui Marcel Raymond, petrecuse câțiva ani în Germania și la Paris, în care pregătise ceea ce urma să fie cartea sa despre Literatura epocii baroce în Franța, teza de doctorat din 1953. Pasiunea pentru arta și literatura barocului se va concretiza, apoi, și în importanta Antologie a poeziei franceze baroce, tipărită în 1961, și va rămânea vie pîna la sfârșitul vieții, când învățatul
Amintirea lui Jean Rousset by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/14683_a_16008]
-
fusese, în tinerețe, asistent al lui Marcel Raymond, petrecuse câțiva ani în Germania și la Paris, în care pregătise ceea ce urma să fie cartea sa despre Literatura epocii baroce în Franța, teza de doctorat din 1953. Pasiunea pentru arta și literatura barocului se va concretiza, apoi, și în importanta Antologie a poeziei franceze baroce, tipărită în 1961, și va rămânea vie pîna la sfârșitul vieții, când învățatul cercetător aruncă "un dernier regard sur le baroque" (1998), rezumând un parcurs și nuanțînd
Amintirea lui Jean Rousset by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/14683_a_16008]
-
honoris causa, în 1997. Jean Rousset a plecat dintre noi fără zgomot, dus de anii mulți, care l-au scutit, totuși, de o lungă suferință. Lasă în urmă o foarte frumoasă amintire și un număr de cărți, dintre care două, Literatura fanceză în epoca barocului și Mitul lui Don Juan, se află și în românește, pe rafturile cele mai vii ale bibliotecilor noastre.
Amintirea lui Jean Rousset by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/14683_a_16008]
-
Daniel Cristea-Enache DANIEL CRISTEA-ENACHE: Stimate domnule Cristian Tudor Popescu, sunteți, în literatura și jurnalistica noastră, una dintre vocile afirmate puternic după Revoluția din decembrie 89. Erați și înainte implicat în creația și în cenaclurile de literatură (de la cele S.F. și până la "Junimea" lui Ovid. S. Crohmălniceanu) - totuși, uitându-ne în urmă la
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
Daniel Cristea-Enache DANIEL CRISTEA-ENACHE: Stimate domnule Cristian Tudor Popescu, sunteți, în literatura și jurnalistica noastră, una dintre vocile afirmate puternic după Revoluția din decembrie 89. Erați și înainte implicat în creația și în cenaclurile de literatură (de la cele S.F. și până la "Junimea" lui Ovid. S. Crohmălniceanu) - totuși, uitându-ne în urmă la acea perioadă, ea pare a fi, în cazul Dvs., una de underground. E corectă această percepție? Ce a însemnat Revoluția din 89 pentru Dvs.
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
inexistentă, un titlu inventat de el pe loc. Și aia, povestea Victor râzând, a zis că a citit-o, cum să nu. Eu nu râdeam - ceva adânc se mișcase tectonic înăuntrul meu. Era semnul care nu mă înșală niciodată, zvâcnirea literaturii. Știam că o să scriu ceva despre asta, și am scris, câțiva ani mai târziu. Imaginează-ți că ea răspunde da, am citit-o. El începe să ceară "amănunte", inventând cu un surâs disprețuitor. Ea nu se pierde, dimpotrivă, îi răspunde
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
-și prietenii să vină și să se împărtășească nestingheriți din trupul sufletului său, ba chiar cu înțelegătorul lui rânjet blând să le șoptească printre dinți: "...Gagiilor, mai întâi scoateți ștecherul din priză..."". Ai pomenit de profesorul Crohmălniceanu. Este omul din literatura română căruia i-am fost întotdeauna recunoscător. În ultimii ani au scris destui critici și oameni de mare suprafață culturală despre cărțile mele. Dar au făcut-o când eu eram redactorul-șef al Adevărului, când eram "fiara" Popescu de la televizor
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
nu se întâmplă decât la prozatorii pursânge." N-am să uit toată viața aceste cuvinte. Mârâind, killerii au început și ei să-mi găsească tot felul de calități... În seara aceea, Crohul, fie-i odihna ușoară, m-a băgat în literatura română. - În continuarea întrebărilor anterioare, ar fi interesant de făcut o paralelă între programul unei zile-tip din viața Dvs., înainte și după 89. Cel puțin în ce privește prezentul, cred că mulți cititori ar vrea să afle cum se desfășoară o
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
visează (cu doze variabile de bovarism) în alte ipostaze: cariere, posturi, specializări. Dvs., unul, sunteți mulțumit de ceea ce faceți? - Ani de-a rândul am scris în ziar cu gândul că nu peste mult timp o să mă apuc din nou de literatură. Asta îmi dădea un soi de insatisfacție surdă, nu tăioasă, dar persistentă. Până când, brusc, am realizat, uitându-mă în urmă, că aceea era literatura, ce scriam în ziar. Astăzi cred că nu numai în cazul meu, în general literatura chilelor
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
scris în ziar cu gândul că nu peste mult timp o să mă apuc din nou de literatură. Asta îmi dădea un soi de insatisfacție surdă, nu tăioasă, dar persistentă. Până când, brusc, am realizat, uitându-mă în urmă, că aceea era literatura, ce scriam în ziar. Astăzi cred că nu numai în cazul meu, în general literatura chilelor de celuloză și a metrilor de raft cotor aurit lângă cotor aurit e un concept depășit de viață. Pentru mine, literatura e și în
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
de literatură. Asta îmi dădea un soi de insatisfacție surdă, nu tăioasă, dar persistentă. Până când, brusc, am realizat, uitându-mă în urmă, că aceea era literatura, ce scriam în ziar. Astăzi cred că nu numai în cazul meu, în general literatura chilelor de celuloză și a metrilor de raft cotor aurit lângă cotor aurit e un concept depășit de viață. Pentru mine, literatura e și în ziar, și în ce spun sau tac la televizor, și într-o întâlnire cu studenții
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
că aceea era literatura, ce scriam în ziar. Astăzi cred că nu numai în cazul meu, în general literatura chilelor de celuloză și a metrilor de raft cotor aurit lângă cotor aurit e un concept depășit de viață. Pentru mine, literatura e și în ziar, și în ce spun sau tac la televizor, și într-o întâlnire cu studenții. O sclipire în ochii unui tânăr, când reușesc să-l fac să simtă o idee, este literatură. Cu privire la literatură există un subînțeles
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
depășit de viață. Pentru mine, literatura e și în ziar, și în ce spun sau tac la televizor, și într-o întâlnire cu studenții. O sclipire în ochii unui tânăr, când reușesc să-l fac să simtă o idee, este literatură. Cu privire la literatură există un subînțeles de un crunt simplism, pe care mulți nu pot sau nu vor să-l vadă: literatura trebuie să vorbească despre trecut, mai mult sau mai puțin apropiat. Dacă scrii despre ceva ce se întâmplă chiar
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
viață. Pentru mine, literatura e și în ziar, și în ce spun sau tac la televizor, și într-o întâlnire cu studenții. O sclipire în ochii unui tânăr, când reușesc să-l fac să simtă o idee, este literatură. Cu privire la literatură există un subînțeles de un crunt simplism, pe care mulți nu pot sau nu vor să-l vadă: literatura trebuie să vorbească despre trecut, mai mult sau mai puțin apropiat. Dacă scrii despre ceva ce se întâmplă chiar astăzi, critica
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
întâlnire cu studenții. O sclipire în ochii unui tânăr, când reușesc să-l fac să simtă o idee, este literatură. Cu privire la literatură există un subînțeles de un crunt simplism, pe care mulți nu pot sau nu vor să-l vadă: literatura trebuie să vorbească despre trecut, mai mult sau mai puțin apropiat. Dacă scrii despre ceva ce se întâmplă chiar astăzi, critica oficială consideră asta, a priori, cu un surâs disprețuitor, gazetărie. Dacă scrii despre viitor, atunci nu poți fi decât
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
de paraliteratură. Trecutul e sigur, e nobil pentru establishmentul literar, prezentul și viitorul sunt dubioase. Un mod de a gândi curat oligofren. Eu am scris despre toate timpurile și pot să afirm liniștit că nu există un timp privilegiat pentru literatură. Mă umflă un râs sec când văd cum se strofoacă așa-zișii postmoderni de astăzi cu realitatea virtuală, cu introducerea tehnologiei informaționale în literatură, cu fragmentarismul și formele "slabe" etc. - toate astea, autorii de SF din generația mea le descopeream
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
scris despre toate timpurile și pot să afirm liniștit că nu există un timp privilegiat pentru literatură. Mă umflă un râs sec când văd cum se strofoacă așa-zișii postmoderni de astăzi cu realitatea virtuală, cu introducerea tehnologiei informaționale în literatură, cu fragmentarismul și formele "slabe" etc. - toate astea, autorii de SF din generația mea le descopeream hăt pe la jumătatea anilor 80. Dar despre noi nu scria Nicolae Manolescu... Pentru mine nu a existat niciodată o obligativitate a scrisului. Nu am
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
Adevărul ultim este acel "să-i crezi omului", de care vorbea undeva D.I. Suchianu. Asta în lumea reală, în lumea ziarelor, a ziarului Adevărul. În lumea Adevărului literar și artistic e altfel. Aici, adevărul este valoarea artistică. O carte de literatură nu poate fi adevărată sau falsă, e bună sau proastă. Arta poate fi ilogică, imorală, ilegală, eretică. Arta nu cunoaște mila, nici democrația. Nu cred în rolul educativ al artei. O operă de artă poate fi rea, nocivă, malignă, ca
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
băutură. Era arsă pe gât cu aparatul de sudură de valutiști turci și în felul ei mă iubea. Multă vreme, iadul a fost pentru mine amintirea unui hotel cețos, plin de aburi, unde miroase dulceag a arab și a sânge. Literatură. - De foarte multe ori, articolele pe care le scrieți au un ton tăios, caustic, cu specularea nemiloasă a punctelor slabe (logic și moral) și cu îngroparea în ridicol a adversarului. Destul de rar am observat în ele semne, indicii ale dubiului
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
Adrian Năstase, "utecistul bătrân și complexat" dintr-un recent editorial? - N-are nici o importanță. Ei nu mă interesau pe mine, azi, chiar când scriam, ce să mai vorbim de ce vor zice cititorii viitorului. Spuneam că nu există timp privilegiat în literatură - nu există nici subiect privilegiat. Un scriitor adevărat poate să scrie rânduri zguduitoare despre un colț tăcut de încăpere sau despre un sentiment inexistent, un scrieci plictisește crunt descriind atentatul de la WTC, la care tocmai a fost martor. Interesează pe
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
Manfred von Killinger, ținta pamfletului perfect al lui Arghezi? Eu când scriu despre Radu Vasile, de fapt nu scriu despre Radu Vasile. Dacă ar fi fost să scriu chiar despre persoana lui din buletin, n-aș fi scris niciodată. Persistența literaturii nu e dată de neperisabilitatea subiectului, ci de rezistența în timp a fibrei textului. Și poți să-mi dai niște exemple de subiecte neperisabile, asigurătoare? Pomul, lacul? Peste câteva sute de ani s-ar putea ca pomul și lacul să
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
care să fie pentru om ce este acum omul pentru maimuță, bântuie umanitatea. După 11 septembrie 2001 cred că și cea mai dementă construcție imaginară a autorilor de SF poate deveni într-o zi realitate. Când pătrunde în viață, fluviul literaturii nu cunoaște zone privilegiate, nici interzise. De fapt, ideea veșniciei operei de artă ca producție individuală nu este decât oglinda antropocentrismului care-i chinuie pe mulți de la Renaștere încoace. "Dumnezeu" (ghilimelele sunt necesare pentru un ateu ros de metafizică) a
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
bănuim că și în somn sau pe masa de operație. Ele au provenit însă, și întotdeauna, nu de la bărbatul politic - stăpânit în manifestări și îndeobște aplecat spre mișcări generoase - nu de la iubitorul de istorie, cu înduioșetoare cunoștințe de filosofie și literatură - se pare că într-o vreme scria asemeni d-lui Radu Vasile versuri -, nu de la bărbatul politic, prin urmare, de care arena socială nu s-ar putea dispensa, ci de la gazetarul furtunos și irezistibil. Comprimându-se, acesta ar exploda în
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
Nicolae Manolescu Aceste rînduri nu vor să fie nici o analiză critică (nu i-am recitit opera), nici o evocare propriu-zisă a omului (pe care l-am cunoscut tîrziu), ci, mai degrabă, o înseilare de considerații strict personale inspirate de literatura și personalitatea lui Zaharia Stancu (n. 2 oct. 1902 - m. 5 dec. 1974). Cînd l-am întîlnit, era deja Președinte al Uniunii Scriitorilor, avea aproximativ vîrsta pe care o am eu acum și se bucura în ochii confraților de un
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
pe eroii scrierii lui Cervantes laolaltă cu toate toposurile aferente unei renașteri târzii cu pulsiuni baroce: personajul idealist, în răspăr cu timpul, lumea pe dos, roata norocului, a destinului, mitul androginului etc. Toată această reactualizare de topoi ține de o literatură a epuizării, așa cum numea Ihab Hassan literatura timpurilor noastre. Cartea reînvie, cu abilitate lingvistică demnă de remarcat, ecourile unor modele literare apuse (vezi deliciul rabelaisian al mânuirii cuvântului, formulele de basm, inflexiunile parenetice, naivitatea mimată a povestirii), dar manipularea lor
Cervantes resuscitat by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14716_a_16041]