532 matches
-
însumi eram la un pas de moarte. Mulți au uitat genocidul. Li se pare o fantasmă, un coșmar infernal Și nu vor să-l retrăiască iar și iar Eu încă viețuiesc acolo, Dumnezeu știe cum Văd cu ochii minții fața lividă A fratelui meu inert. Eu nu pot să uit și nu pot să iert. CÎND NU VOI MAI FI Mă gîndesc și la acea zi Cînd nu voi mai fi și nici alții Din cei ce-au suparviețuit morții De la
AUSCHWITZ (POEME) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359096_a_360425]
-
de onoare; și-au făcut datoria! Dacă trebuie să aplicați o pedeapsă cuiva, chiar fără ca să aibă cineva vreo vină--- aplicati-mi-o mie! Altfel, dați-mi voie să raportez domnului ministru de război ! De astădată, locotenentul din roșu deveni livid. Privi întrebător la plutonier și acesta, deopotrivă de nedumerit, ridică ușor din umeri. Trecură alte câteva clipe grele. În cele din urmă hotăra: ---Intrați în rânduri! De astădată va iert ! Și către cel care l-a înfruntat: ---Dumneata să vii
O SCENĂ LA ZĂPADĂ ( FRAGMENT DE ROMAN) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340126_a_341455]
-
se pregătesc să tempereze anchetele DNA, vor să ducă abuzul în serviciu în afara zonei penale și să ne scoată tehnocrația din cap, îmbrăcând-o în incompetență și bâlbă. Memorie colectivă de 3 secunde au toți cei care au uitat fețele livide ale liderilor politici în noiembrie 2014, promițând că au înțeles semnalul românilor și-și vor reforma partidele, ridicând imunități la foc automat în Parlament și desprinzându-se de trecut. Azi, în România, închisoarea cu suspendare este echivalată în gura mare
Revolta dusă niciodată la capăt în țara minciunilor sponsored () [Corola-blog/BlogPost/339122_a_340451]
-
două inimi... («Chip ianifer» - AmNS, 290); Un ocean deasupra mea / și dedesubt ocean, / stam strigător precum o stea / plesnindu-vă în geam... («Rugăciune» - AmNS, 292); În ajun de Paști femeile gravide / împlinindu-și luna nouă / n-au născut, ci doar livide / au ouat cu ouă / de stăteau bărbații treji și tâmpi / și-și ciocneau copiii ca pe reci pocale / de nășteau prin timpi / primele ovale... («În ajun...» - AmNS, 296); Mi s-a încolăcit de după gât o coadă de cometă / mai spânzurându
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
au strivit - gonit din casă și din fire de-și lăsă și cer și soare-n părăsire... *** VREMURI FĂRĂ CEAS păsări vremuiesc cu glasuri sure vremea nu mai știe cum să fie vântul bate parcă stă să-njure o lume lividă - vineție așteptăm să fie iarnă - -a câta oară ? - urmele să ni se șteargă în zăpezi ...cârd de gânduri - cârd de ciori coboară făcând întuneric beznă la nămiezi am uitat să-ntorc vreun ceas să meargă stau la geam și-aștept
VREMURI FARA CEAS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342602_a_343931]
-
viață, cel aflat în agonie are - pe lângă vederea spațială tridimensională - și o vedere astrală. Ceea ce înseamnă că vede în ... lumea de dincolo ! Respectivul muribund (nu are importanță cine era persoana) se regăsea foarte aproape de marea trecere. Brusc, își întoarse fața lividă către mine și - cu o voce slăbită, sacadată - mă întrebă mirat. - Cine sunt cei doi bărbați care stau la masă ? Nu-i cunosc. Ce caută ei în casa mea ? În încăpere se aflau fiica persoanei în cauză, eu și cu
VIAŢA DUPĂ CORTINA MORŢII (PARTEA A ŞASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342660_a_343989]
-
--După cum arată Trică al meu... --Este foarte fericit, doamna mea. Pentru că am rezolvat problema. Și-i spuse doamnei Firuța cum au „rezolvat-o”.Să pice cu capul pe tejghea. Noroc că au susținut-o Nae și Trică. Cu fața lividă, a murmurat: --Până când ne terorizezi, domnule? Vrei să ne bagi în mormânt? Ca să salveze aparențele de om de omenie, aură pe care și-o croșetase cu atâta migală, Nae a fost nevoit să mai pluseze cât de cât, dar
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
bocet, se face că n-o vede, cum stă,blând,la cerșit, și tremură nătânga, cu scuturări din gene, când mâna și-o așează pe somnu-i înlemnit! Și cade firul vieții din frunza-ncercănată, puzderii de lumini se-aprind pe chip,livid, cu ochii plini de rouă își flutură suflarea, azi îngerii din ceruri i-adorm la cap,zâmbind! Referință Bibliografică: Toamna ultimei frunze / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1788, Anul V, 23 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
TOAMNA ULTIMEI FRUNZE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342877_a_344206]
-
azur să mi-amintesc cum curg - zburând - pâraiele din cer inima să-mi brăzdeze cu sfânt ger! ...au fost odată-un munte și un om... ...și-am adormit: secretul - visa-l-om... *** OSPEȚE leșină muzici - ospețele de regi se gâtuie - livid - cu flori și cu femei - te-obligă paradisul să-l alegi: în candelabre-s îngeri - și-n temei! un vis isteric linciurește luna coroanele se schimbă pe cătușe: morțile între ele - jucăușe încurcă-n târguri craii cu furtuna! bravi cavaleri
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
carne! Mâini nevăzute aruncă otrăvuri în paharul din care setea'mi se adapă, în timp ce stranii senzații mă răscolesc. Aud cum fâșii rupte de suflet se dezintegrează. - Cum dracu să le opresc!? Îl simt; isteric râzând, cu lacrimi șiroindu'i obrazul livid. un suflet pustiu; rătăcind pierdut pe drumul spinos către niciunde! Mă dor pașii lui care'și târâsc neputința cu urme de sânge prin glod și tărână. Mă doare mirarea ce'și amprentează adânc în creier sentimentul inutilității mele, al nimicului
CAPCANELE MINŢII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343342_a_344671]
-
carne! Mâini nevăzute aruncă otrăvuri în paharul din care setea'mi se adapă, în timp ce stranii senzații mă răscolesc. Aud cum fâșii rupte de suflet se dezintegrează. - Cum dracu să le opresc!? Îl simt; isteric râzând, cu lacrimi șiroindu'i obrazul livid. un suflet pustiu; rătăcind pierdut pe drumul spinos către niciunde! Mă dor pașii lui care'și târâsc neputința cu urme de sânge prin glod și tărână. Citește mai mult Capcanele mințiiPașii'mi gonesc nesonor... prin coloane de'ntunericseparând anevoie fâșii
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
și carne!Mâini nevăzute aruncăotrăvuri în paharul din care setea'mi se adapă,în timp ce stranii senzații mă răscolesc.Aud cum fâșii rupte de suflet se dezintegrează.- Cum dracu să le opresc!? Îl simt; isteric râzând, cu lacrimi șiroindu'i obrazul livid.un suflet pustiu;rătăcind pierdut pe drumul spinos către niciunde!Mă dor pașii lui care'și târâsc neputințacu urme de sânge prin glod și tărână.... XXI. NEGÂNDURI, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1572 din 21 aprilie 2015
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
evenimentele din familia ei, pășind mai departe spre clasa unde avea curs, ținându-și catalogul și culegerea de matematică sub braț. Gestul colegului și prietenului său îi aduse pentru câteva secunde o strălucire în ochi și puțină culoare în obrajii livizi. Nu se simțea singură, părăsită de toți în necazul ei. Nu știa prea multe despre afacerile soțului. Nu s-a băgat în nimic din tot ce făcea el, nici când era un simplu avocat și nici când s-a apucat
ROMAN , CAPITOLUL NOUĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377514_a_378843]
-
eu să-mi caut de lucru și apoi te voi lua și pe tine...” “Nebunule!- zice ea și-mi dă cu mâna peste gură, și iar îmi întinde gura ca un pui de rândunică ciocul și-i sărut buzele cărnoase, livide, uscate. “Mihaly, se trezi ea din acea lascivitate care mă cuprinsese și pe mine ca o boală, tu știi, mă, cine sunt eu, mă cunoști tu așa de bine de te hotărăști să fugi cu mine?” “Am avut destul timp
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
pe iarbă” și o “Nană”, pictură despre care domnul inginer Ionescu mi-a vorbit o oră, după ce vizitase Hamburgul și o văzuse acolo la Kunsthalle, o Nană cu un corp ce țipa de sănătate, privindu-se în oglindă sub privirile livide și lacome ale unui mustăcios, apoi o copie de pe Dosso Dossi, “Circe” și o “Madonă” cu gâtul lung a lui Parmigianino. De jurîmprejurul acelei săli, fotolii uriașe închideau pereții și într-un colț era așezat un mare pian cu reflexe
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
la Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea PROZA SCURTĂ BUCHETUL DIN FLORI DE CÂMP Pe chipul Oliei zâmbetul dispăru încet.Șuvița blondă care îi cădea mereu pe frunte nu o mai deranja. Obrajii căpătau o culoare livida lăsând roșeața să alunece pe gâtul subțire. Ochii albaștri se măreau ușor lăsând loc suprizei și mirarii.Cuta de pe frunte -care apărea rar și numai atunci cand emoția dădea navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită cu vită grea, - își
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
PREMIUL III la Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea PROZA SCURTABUCHETUL DIN FLORI DE CÂMPPe chipul Oliei zâmbetul dispăru încet.Șuvița blondă care îi cădea mereu pe frunte nu o mai deranja. Obrajii căpătau o culoare livida lăsând roșeața să alunece pe gâtul subțire. Ochii albaștri se măreau ușor lăsând loc suprizei și mirarii.Cuta de pe frunte -care apărea rar și numai atunci cand emoția dădea navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită cu vită grea, - își
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică frontieră Spre vântul ce suspină cu suflul
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
ce-mi dansează-n ochi cu zâmbet aurit de-a toamnei vină și de-al sufletului umblet de al fulgerului vis, trecut într-un zbor deschis de tunete și furtună și de-un nor ca o cunună (pe un cer livid și-albastru) lucifer sau doar un astru 17 apr 2016, București Referință Bibliografică: Singur/ă / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1934, Anul VI, 17 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
Ă de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381355_a_382684]
-
Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... Citește mai mult Adoarme universul, se scutură perdeaua,Pe cerul fără vârstă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală.Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată,Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă,Îi scapără sub gene privirea-i rimelată,Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă.Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide,Secunde amorțite de crivățul macabru,În strigătul naturii, lumina se divide,Tronează peste lume-al zăpezii candelabru.Aproape istovită pe-a clipei noptieră,Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... XXIV. TĂCEREA DIN ADÂNCURI, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2177
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
părinții ei și de o lumină vie care emana pace și iubire, spunea ea, dar a cincea oară când a făcut stopul cardio-respirator nu s-a mai întors. A păstrat însă după moarte un zâmbet minunat pe chipul zbârcit și livid. Sunt sigură că a plecat împăcată ! - Interesant, iubire ! Tu ce părere ai despre viața după moarte ? - Părerea mea ? Iată care este ! Mă luă în brațe și mă sărută cum numai ea știa s-o facă, după care ... Relația mea cu
POVESTE TRISTĂ DE AMOR CU AMURG DE MOARTE ÎN PRAG DE SEARĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381401_a_382730]
-
înspre seară, Somnul îi trăgea spre pat Iar dorințele-și calmară... Nu m-apuc de comentat. După, stând la o țigară, Ea, îl întrebă greoi -Leafa cât ți-e bunăoară??? -Două sute euroi. Un oftat ca de reclamă, Îl făcu livid de frică. -Nu te teme, dar bag samă, Că și asta... este mică. Referință Bibliografică: CU MASCA JOS... Nicolae Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1670, Anul V, 28 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Stancu : Toate
CU MASCA JOS... de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1670 din 28 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380952_a_382281]
-
prin raze de aur și de-argint, Mă pierd în veșnicia de nimburi siderale; Mi-s gândurile arse de astre-n labirint Ce se prefac în cioburi ș-n aripi abisale. Pribeag, prin crisalide de lumi în devenire, Prin curgerea lividă de fluxuri renăscând, Plutesc printre himere prin marea strălucire Consolidând tăcerea din aerul plăpând. Revin apoi în taină, sfârșndu-mi reveria: Un punct mă simt atuncea în spașul meu defunct, Un punct devine Terra, un punct e Galaxia Ș-ntregul Univers
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
sunteți părinți și că este spre binele ei. Nicolae înțepenise pe scaun, simțind cum sângele îi părăsește corpul. Acei fiori de gheață care-i simțise în ultima perioadă pe șira spinării, acum puneau stăpânire pe fiecare părticică din organism, devenise livid și nu se mai putea mișca. Gura-i era uscată și buzele refuzau să se miște pentru a reuși să articuleze sunetul ce exprima necesitatea imperioasă pentru puțină apă. Lena, care vorbise întruna fără a respira, fiind cu spatele la Nicolae, nu
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]