KorAP: Find »[drukola/base=localism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 10 >

230 matches

Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725

centrul marșa pe ideea de unificare dobândită prin centralizare, inclusiv pe palier cultural. Pentru intelectualul provincial, localismul are două valențe: pe de o parte, este generat de o serie de complexe ce converg în jurul relației centru-periferie, pe de altă parte, localismul apare și ca o pârghie de lansare și, eventual, de pătrundere în viața culturală a centrului mult blamat. Ofensiva culturală a centrului manifestată pe diferite nivele, de la impunerea tendințelor în literatură, la politici educaționale uniformizatoare și la centralizări instituționale, genera

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
comercial sau chiar reședință domnească figura în interbelic ca simplu punct urban pe o hartă. Regiunea putea să iasă din anonimat doar prin crearea unei culturi care să contribuie la propria afirmare, dar și la consolidarea unirii. Din perspectivă teoretică, localismul ca fenomen de explorare a valorilor locale, se intersectează astfel cu ideea de provincialism. Preluând abordarea filosofului american Josiah Royce, ce analiza la început de secol XX implicațiile diferențierilor rasiale și provinciale din Statele Unite, provincialismul s-ar defini prin două

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
indică tocmai atașamentul față de astfel de valori, mândria locală și loialitatea cu care localnicii mențin și promovează tendințele zonei 40. Impunerea unui set de valori culturale din exterior erodează acest sentiment al mândriei, încercând să inducă eventual conformism și obediență. Localismul de orice tip apare astfel ca o formă de nesupunere, de articulare a unor valori concurente cu ale centrului. Totuși, negarea sau persiflarea localului ori intențiile de uniformizare vor alimenta întotdeauna complexe, sentimente de nedreptățire și frustrare. În construirea imaginii

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
a capitalei și accentuând asupra sobrietății ce caracterizează spiritul și creația moldovenească: Adevărata literatură bucovineană va rămânea tot sobră, moldovenește de sobră, va disprețui surlele și își va urma drumul departe de tămâile Capșei și de cele crăinicești"46. Dacă localismul vizează promovarea localului în scopuri, până la urmă, integratoare, pentru Bucovina, acest fenomen a fost secondat uneori de ideea de regionalism, de descentralizare care să confere un anumit grad de autonomie provinciei, sugerând și că un complex al provinciei ar avea

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
53. În anii '30, efectele politicii școlare din primul deceniu post-unire determină viziuni inovatoare în ceea ce privește scopul și rolul învățământului secundar. Dimitrie Gusti, ministru în perioada 1932-1933, promova astfel adaptarea conținutului învățământului de toate nivelele la particularitățile geografice, instituind astfel principiul localismului în educație. În același timp, în contextul apariției fenomenului șomajului intelectual, generat și de numărul ridicat de absolvenți de licee teoretice, Gusti insista asupra rolului selectiv pe care liceul ar fi trebuit să îl aibă în vederea admiterii în universitate 54

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
de valoare ale culturii și științei naționale sau locale. Listele lungi de nume de personalități ce însoțesc monografiile unora dintre licee demonstrează, încă o dată, fenomenul recrutării intelectualilor din rândul maselor de absolvenți. Capitolul IV INTELECTUALUL PROVINCIEI LA MASA DE SCRIS. LOCALISM CREATOR ÎN MOLDOVA SEPTENTRIONALĂ 4.1 Cultura românească interbelică, între tradiție și modernitate Una dintre celebrele dispute de pe scena intelectuală interbelică românească a pivotat în jurul ideii de progres și al celor două traiectorii paralele spre acest scop - tradiționalism vs. modernism

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
că limba ar trebui să răspundă nevoilor morale ale strămoșilor noștri, și nu necesităților naționale și estetice ale momentului 13. Am redat succint elementele curentului sămănătorist prin raportare la viziunea modernistă, în vederea stabilirii cadrului ideologic în care se va manifesta localismul creator interbelic, ca formă de "sămănătorism întârziat" și care își va găsi în persoana lui Iorga un susținător fervent. Valorificarea istoriei și tradiției provinciilor, a folclorului local devenea astfel instrument de formare a culturii autentice în variantă tradiționalistă, în fapt

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
neosămănătorismul avea aderenți, ci și în publicațiile interbelice din alte zone ale țării. Revistele literare Ramuri, Ramuri-Drum drept, Năzuința, Scrisul românesc, Datina constituiau și ele adevărate "citadele ale neosămănătorismului"14. Nici Lovinescu nu contesta că sămănătorismul a stimulat fenomenul de localism creator, cu toate beneficiile culturale ce au decurs din acesta. În viziunea criticului, eroarea a intervenit însă atunci când activitățile s-au mutat de pe plan cultural pe plan estetic. Iorga a "lărgit sensul estetic al literaturii pentru a face loc tuturor

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
morale, ci ca instrument de înălțare spirituală a poporului. Esteticul s-a limitat la ideea națională, iar în consecință, etnicul a vizat numai clasa țărănimii 16. În acest registru se regăsește și explicația faptului că cei mai mulți dintre creatorii provinciali dedicați localismului au rămas până astăzi scriitori fără notorietate, înscriși doar în listele de personalități locale. Un alt curent tradiționalist inițiat la începutul secolului XX, cu continuitate spre deceniile interbelice, este reprezentat de poporanismul promovat de Constantin Stere ce se fundamenta pe

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
însă sub ramura ortodoxiei, considerând că sensibilitatea umană se întemeiază mai degrabă pe exaltare mistică, și nu pe credință religioasă. Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu au devenit lideri de generație în lupta de depășire a crizei spirituale. 4.2 Localism, provincialism, regionalism - acolada provinciei marginalizate Înainte de orice aprofundare a implicațiilor fenomenului de localism, remarcăm că noțiunea în sine denotă câteva traiectorii pe baza cărora s-a construit, de fapt, și studiul de față. În primă instanță, discutăm despre o particularizare

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
exaltare mistică, și nu pe credință religioasă. Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu au devenit lideri de generație în lupta de depășire a crizei spirituale. 4.2 Localism, provincialism, regionalism - acolada provinciei marginalizate Înainte de orice aprofundare a implicațiilor fenomenului de localism, remarcăm că noțiunea în sine denotă câteva traiectorii pe baza cărora s-a construit, de fapt, și studiul de față. În primă instanță, discutăm despre o particularizare a localului - indiferent de scara de referință a acestui "local"21 - prin raportare

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
și conferă substanță teritoriilor marginale. Coeziunea regiunii analizate se reflectă însă mai ales în atmosfera culturală întreținută de intelectualitatea locală ce promovează spiritul și particularitățile zonei prin instituții și publicații ce adesea au luat numele provinciei, devenind promotoare ale unui localism cultural bogat. Chiar dacă zona pe care o investigăm a fost asociată adesea "focarelor de cultură", termenul de localism creator a prins rădăcini de cealaltă parte a munților. Teoretizat la începutul anilor '30 de către criticul literar Alexandru Dima, liderul mișcării intelectuale

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
intelectualitatea locală ce promovează spiritul și particularitățile zonei prin instituții și publicații ce adesea au luat numele provinciei, devenind promotoare ale unui localism cultural bogat. Chiar dacă zona pe care o investigăm a fost asociată adesea "focarelor de cultură", termenul de localism creator a prins rădăcini de cealaltă parte a munților. Teoretizat la începutul anilor '30 de către criticul literar Alexandru Dima, liderul mișcării intelectuale Thesis din Sibiu, acest fenomen propunea "cunoașterea realității și valorificarea în creație a latențelor specifice și pitorești ale

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
din Sibiu, acest fenomen propunea "cunoașterea realității și valorificarea în creație a latențelor specifice și pitorești ale locului"25, contribuind astfel la crearea de cultură națională autentică. În fapt, noțiunea se referă la tendința de pro-movare a specificului local, alături de localismul politic și administrativ, educativ și sociologic. Firește, spiritul diferitelor zone sau provincii a fost explorat și până în anii '30, însă teoretizarea fenomenului propunea construirea unui adevărat program cultural de investigare a materialelor care să stea la baza unor monografii social

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
diferitelor zone sau provincii a fost explorat și până în anii '30, însă teoretizarea fenomenului propunea construirea unui adevărat program cultural de investigare a materialelor care să stea la baza unor monografii social științifice complexe. Așa cum reiese din principiile la baza localismului creator, eforturile angajate se înscriu pe linia creației tradiționaliste - chiar dacă adesea se înregistrează abateri - accentuând, o dată în plus, relația antagonică dintre centrul modernist, decadent, marcat de "intelectualism despotic"26 și provincia păstrătoare de tradiție autentică, ce nu trebuie să fie

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
tradiționaliste - chiar dacă adesea se înregistrează abateri - accentuând, o dată în plus, relația antagonică dintre centrul modernist, decadent, marcat de "intelectualism despotic"26 și provincia păstrătoare de tradiție autentică, ce nu trebuie să fie doar consumatoare, ci și creatoare de cultură. Cultivarea localismului creator reprezenta apanajul grupărilor intelectuale coagulate în jurul unor reviste locale. Incubatorul unei astfel de atmosfere culturale nu putea fi decât orașul provinciei în care activau elitele locale, iar actorul principal într-un astfel de context devenea intelectualul provinciei detașat de

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
țintirim, atâtea năvalnice expresii ale vieții literar-culturale"27. Așadar, cel puțin la nivel teoretic, intelectualul local apărea ca exponent al culturii naționale autentice, întruchipând personalitatea neangajată politic, activă în câmpul cultural, dedicată exclusiv creației. 4.3 Revistele regionale - mostre de localism creator și strategii de deprovincializare Într-un volum dedicat unor personalități și reviste literare din prima jumătate a secolului XX din nordul Moldovei, scriitoarea Lucia Olaru Nenati denumește localismul creator "șansa celor fără șanse". Fără a insista pe teoretizarea fenomenului

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
câmpul cultural, dedicată exclusiv creației. 4.3 Revistele regionale - mostre de localism creator și strategii de deprovincializare Într-un volum dedicat unor personalități și reviste literare din prima jumătate a secolului XX din nordul Moldovei, scriitoarea Lucia Olaru Nenati denumește localismul creator "șansa celor fără șanse". Fără a insista pe teoretizarea fenomenului, cu atât mai puțin pe implicațiile complexului provinciei sau a controverselor iscate de apariția revistelor regionale, Nenati desfășoară un proces de recuperare a unor scriitori marginali, constatând că "orice

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
acest sens fiind și grupajul de articole din 1920, legate de creația poetului Macedonski. Interesul revistei moldovenești pentru opera sa îl determină pe poet să publice o scrisoare de mulțumire ce apare în primul număr din anul 1921. După 1921, localismul creator este deviza creațiilor și articolelor din Revista Moldovei, inclusă în Dicționarul presei literare ca publicație tradițională. Cu o apariție redusă, până în 1927, revista a fost coordonată de un comitet de redacție alcătuit din profesori, publiciști și avocați, avându-i

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
ulterior în volume ce au conferit autorului recunoașterea la nivel național. Versurile lui Voevidca au pătruns și în mediul literar de la centru, unele voci considerân-du-l mai târziu singura personalitate literară valoroasă din Moldova de nord. Dorohoiul se impune în planul localismului creator prin Tudor Pamfile, Revistă de limbă, literatură și artă literară (1923-1928), condusă de Dumitru Furtună. Publicația este poate cea mai fertilă tribună de valorificare a creației populare din zonă, articolele abordând în exclusivitate texte folclorice, multe inedite, aspecte biografice

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
vast a exprimat dorința directorului de a contribui, "cum și cât mi-a fost cu putință, la înălțarea poporului meu, dezgropând și dând la iveală comoara din sufletul unui neam amărât"30. Zona Botoșanilor nu a fost însă doar leagănul localismului creator, în sensul explorării temelor și valorilor locale. În județul învecinat - Dorohoi, în 1928, un grup de scriitori evrei pune bazele revistei avangardiste Unu. Sașa Pană, Stephan Roll, Ion Călugăru, Ilarie Voronca și alți colaboratori decid spargerea tiparelor și revoluționarea

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
legătură sufletească și intelectuală între periferie și centru, străduindu-ne să răspândim aici cultura românească și să o îmbogățim cu producțiunile noastre literare"33. Gruparea din jurul liberalului Ion Nistor se dorea deci a fi consonantă cu activitățile culturale de la centru, localismul creator dezvoltat în paginile revistei nefiind generat neapărat de apăsătorul complex al provinciei. De altfel, Nistor a respins întotdeauna ideea de regionalism bucovinean, pledând pentru unificare a provinciei pe toate planurile și considerând că punerea în valoarea a elementelor locale

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
unificare a provinciei pe toate planurile și considerând că punerea în valoarea a elementelor locale nu denotă tendințe regionaliste. Paginile Junimii literare interbelice au cuprins creații în versuri și proză, critică literară, cronici, însoțite de ilustrații. Preocupări științifice pe linia localismului sunt redate în studii dedicate creatorilor iluștri ai zonei: Eminescu, Ciprian Porumbescu, Enescu, dar și explorării istorice a acestui colț de țară. Semnatarii articolelor aparțineau pleiadei de scriitori din Bucovina: Virgil Tempeanu, Leca Morariu, George Voevidca, I. Nistor, C. Narly

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
din republica literelor române". De această dată însă, programul revistei promova în special creația folclorică, înfierând "mistificarea" inerentă literaturii moderne - o literatură ce alimenta "cultul orgoliului", "autoidolatrie" și "reclamagism"38. Tradiționalismul de factură sămănătoristă răspundea într-o anumită măsură principiilor localismului creator formulate câțiva ani mai târziu de Alexandru Dima, deși creațiile populare erau culese din toate zonele țării. Alături de acestea, versuri și proză originală sau traduceri, studii de analiză lingvistică și literară, documente inedite publicau Dragoș Vitencu, G. Voevidca, Leca

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
de nivelul celor bucureștene!"... Ba să ne mai slăbească bârlă-bucureșteanul domn N. N. Vasiliu cu "nivelul" d-sale! [...] regionalismul nostru [...] n-are nevoie, n-are nevoie, n-are nevoie de pomenitul "nivel!"40. De fapt, astfel de acuze sugerau că fenomenul localismului creator nu urmărește atât promovarea dezinteresată a localului, cât constituie o strategie de apropiere față de capitală, o încercare de pătrundere în mișcarea literară a centrului, ceea ce nu era departe de adevăr. Însuși Leca Morariu a pătruns pe piața literară din

[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]