609 matches
-
nord și Asia până la Enisei. Lăstunul siberian "D.u. lagopodum", descris în 1811 de către savantul german Peter Simon Pallas, viețuiește în Asia la est de Enisei, nordul Mongoliei și nordul Chinei. Un timp a fost considerată subspecie " D.u. meridionalis", locuitoare a țărmului mediteranean. În prezent, aceasta este recunoscută ca lăstun european, dar cu ușoare abateri de la structura fizică a acestuia. Constituția corpului nu se deosebește de cea a celorlalți reprezentanți ai familiei: corp alungit, aripi lungi și înguste, coadă forfecată
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
al malului lacului de acumulare are o lungime de 4,657 km, cel stâng de 14,775 km. [[Fișier:Locuitor in ie si clop ciobanesc din Racovita, Sibiu.JPG|Localnic în cămașă tradițională și clop ciobănesc|100px|right|thumb]] [[Fișier:Locuitoare in ie si chieptar infundat din Racovita, Sibiu.jpg|left|150px|thumb|Racoviceană în port popular]] Informații privind numărul populației ce trăia pe aceste meleaguri parvin din conscripțiile care s-au făcut începând din anul [[1698]]. Cifrele menționate în aceste
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
a celor 19 familii ale Răstociului, sat înființat pe hotarul Mesteacănului și cu care a avut hotare commune 1603: Urbariul satului Mesteacăn menționează doi preoți. Răstociul - cuprinzând 12 familii - fusese complet distrus de mercenarii lui Basta, în anul precedent, iar locuitorii supraviețuitori trăiau prin păduri. Unul sau poate amândoi preoții de la Mesteacăn, unde se instalase sediul unui voievodat înființat pe ruinele celor din Răstoci și Perii-Vadului, trebuie să fi acordat asistență religioasă și răstocenilor. 1651: Până în anul 1647, răstocenii n-au
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
18-a a lui ianuarie stil nou; s-a citit mărturia despre convertirea preotului mai înainte neunit, Butean Gherman, din moșia Răstoci, învecinată cu măritul Comitat Solnocul Interior, și a unui număr de 33 de oaspeți (jeleri, nou-veniți în sat) locuitori ai zisei moșii, la sfânta unire, cu știrea oă nimeni nu i-a constrâns, astfel precum se dovedește de către zisul popă Urs, parohul în funcție; (s-a citit) de către nobilii Alexandru Pap Benyei și Nicolae Vidrai având domiciliul în târgul
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
dobândind lauda senatului școlar de acolo, începând cu anul școlar 1890-1891 s-a transferat ca învățător definitiv în Mureșenii Bârgăului, iar din anul școlar 1894-1895 a fost învățător în comuna Șanț. S-a căsătorit în anul 1893 cu Lucreția Anuță locuitoare în Rebra, fiica fostului notar de cancelarie districtuală Ioan Anuță, originar din Rebra, așa încât atunci când, în anul 1906, prin pensionarea lui Constantin Suci, a devenit liber în Rebra un post de învățător a cerut și a obținut numirea pe acel
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
amintite, respectiv cele schimbate de Vasile Mariș și sora sa Anița (fiii lui Dumitru Mariș), cu Ioan Mariș și Luca Mariș, cercetarea fiind făcută de către ispravnicul de ținut Iordachi Mariș. Măzănăeștii este numele moșiei de lângă Valea Șoșii, Luca Mariș fiind locuitor din Valea Șoșii . Recensământul populației Moldovei, din anii 1772-1773 și din 1774, efectuat de către armata rusă condusă de generalul Rumianțev, care ocupase Moldova, consemnează satul ""Podurile-Răzășești"", toată suma caselor fiind de 101, cu trei popi (Preotul Gligoraș, Popa Sandul, Popa
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
pe plan intern a avut loc un proces de consolidare a statului. După izbucnirea unui nou război cu turcii în 1768, a fost semnat, în 1774, Tratatul de la Kuciuk-Kainargi. Prin această înțelegere, Rusia câștiga ieșirea la Marea Neagră, iar Crimeea și locuitorii tătări deveneau independenți față de Imperiul Otoman. În 1783, Ecaterina a anexat Crimeea, ceea ce a dus, în 1787, la izbucnirea războiului ruso-turc. În 1792 s-a încheiat tratatul de la Iași, prin care Rusia încorpora regiunile de la sud până la râul Nistru. Condițiile
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
într-o mănăstire din hotarul satului Stoboru. Documentul este o scrisoare scrisă în română cu caractere chirilice adresată împăratului Iosif al II-lea în anul 1787 de către chiar ctitorul ei. Ctitorul a fost meșterul și zugravul de biserici Urs Broină, locuitor iobag în Stoboru. Urs Broină s-a adresat împăratului cu nădejdia de a salva mănăstirea ridicată în anii din urmă. Acésta m'aș plânge și m'aș jelui înaintea Împěrății tale: Iată Dómne Impĕrate, eu Broină Urs din varmeghia Clujului
Biserica de lemn din Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/309944_a_311273]
-
aici adăposturi pentru vite. Vechimea satului este de înaintea anului 1700, deoarece alături de actuala biserică, spre sud se distinge locul unei foste biserici și există vechea sfântă masă din cărămidă și pământ a acelei biserici, ce se menține și astăzi. Locuitori acestui sat erau toți argați și muncitori la moșia boierilor. Azi satul "Fântânele" numără 271 de familii cu 933 de suflete. Actuala biserică a fost începută a zidi în anul 1791 de către Safta Cănănău . Biserică este construită pe temelie de
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Fântânele () [Corola-website/Science/312858_a_314187]
-
mică, întrucât sudul Italiei se afla încă în componența Imperiului Roman de Răsărit până la sosirea lombarzilor și a normanzilor. Mai mult, în regiune bizantinii au descoperit populații de origine comună, vorbitorii de greacă "eredi ellenofoni" din Magna Graecia. Deși majoritatea locuitorilor greci ai Italiei sudice au fost complet italienizați și nu mai vorbeau greaca, o minoritate redusă vorbitoare de griko a rămas în Calabria și mai ales Salento. "Griko" este numele unei limbi înrudită cu greaca dorică, greaca, greaca bizantină și
Magna Graecia () [Corola-website/Science/303915_a_305244]
-
minier, precum și a condițiilor naturale puțin favorabile, orașul Nucet are o agricultură slab dezvoltată. Aceasta este reprezentată mai ales prin pășuni și fânețe, ceea ce denotă că în centrul agriculturii, creșterea animalelor (bovine, porcine, ovine) are o pondere însemnată datorită tradiției locuitorilor în acest domeniu. Agricultură este reprezentată mai ales prin pășuni și fânețe, ceea ce denotă că în centrul agriculturii, creșterea animalelor (bovine și ovine) ocupă locul de frunte.Suprafața arabila reprezintă o mică parte din totalul suprafeței agricole (5,56%) și
Nucet () [Corola-website/Science/300515_a_301844]
-
a face loc pentru coloniștii germani în așa-numitul plan al . Decizia de a promite restaurarea Poloniei a fost luată de către Germania în scopul de a încerca să-și legitimeze ocupația militară în fața populației poloneze, urmând după propaganda germană trimisă locuitorilor polonezi în 1915, în care soldații germani erau prezentați ca eliberatori ai Poloniei de sub jugul Rusiei. În 1917 s-a propus și un proiect de constituție. Guvernul german a folosit amenințări cu pedepse grele pentru a-i determina pe proprietarii
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
În 2015, premiul Nobel pentru literatură i-a revenit Svetlanei Aleksievici, jurnalistă din Belarus ale cărei lucrări nonficționale reunesc mărturii, grupate în jurul unei serii de evenimente istorice, ale locuitorilor și locuitoarelor spațiului ex-sovietic. Faptul că, cu trei zile înaintea alegerilor prezidențiale din Belarus din 2015, se anunța că premiul va merge către această scriitoare cunoscută pentru poziționarea sa vehementă anti Lukașenko și Putin, poate fi un punct bun de pornire în
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici (1) – O citire alternativă () [Corola-website/Science/295630_a_296959]
-
Tallinn" în estoniană, fiind în același timp și numele orașului în limba finlandeză. În limba rusă, orașul este numit "Та́ллин" (Tallin) Tallinn se află în districtul Harju, din nordul țării. Orașul are o populație de 401.821 (2005) locuitori, făcându-l cel mai mare oraș al Estoniei. Majoritatea populației este de origine estonă, dar există și un număr important de ruși care au imigrat în oraș în timpul când Estonia a fost republică sovietică. O mare parte a populației cunoaște
Tallinn () [Corola-website/Science/296645_a_297974]
-
de la sfârșitul secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea, dinaintea înființării Statului Israel, Tu Bishvat a devenit o sărbătoare aflată sub semnul renașterii națiunii și a reașezării evreilor în Palestina istorică sau Țara Israelului. Ulterior locuitorii evrei ai Statului Israel îl celebrează ca pe o sărbătoare a naturii, prin ceremonii de sădit pomi și măsuri de apărare a mediului înconjurător. De Tu Bishvat se obișnuiește a se consuma cele Șapte genuri de fructe din Țara Israelului
Tu Bishvat () [Corola-website/Science/328779_a_330108]
-
luminii de la Sfinxul Egiptului antic. Ele de acum înainte vor locui aici, vor lumina cu razele lor neamul românesc și vor da înțelepciune poporului zânelor și zeilor. Primește și aceste două cristale din pământul Egiptului și un altul din America locuitorilor amerindieni. Cu ele aducem lumina spiritualităților acestor popoare aici la noi. Fie ca neamul nostru românesc să devină lumina înțelepciunii pentru întreaga lume. Așa să ne ajute zeul Dumnezeu! Plin de emoție îngrop cristalele în cercul de pietre din jurul altarului
Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/85_a_469]
-
Otoman. Cele mai puternice femei din Harem se poate spune că au fost nora Roxelanei, Nurbanu Sultan (1525-1583) și Safiye Sultan (1550-1618). Astfel de femei puternice și-au exercitat influența în ceea ce privește numirea în funcții importante precum marele agă al ienicerilor. Locuitoarele haremului erau din punct de vedere legal fără nicio excepție sclave și aveau ca singură sarcină servirea sultanului. Implicarea acestor persoane nepregătite pentru conducere în politică a fost din această cauză umbrită de greșeli și nepotism. Opțiunile femeilor din harem
Sultanatul femeilor () [Corola-website/Science/324670_a_325999]
-
ales datorită situării în vecinătatea Cetății Culișer, puternic centru politico-economic și care în secolul XII a fost ridicată la rangul de oraș. În această perioadă satul Salonta cuprindea aproximativ 50 de case așezate între mlaștini și stuf având circa 250-300 locuitori. Turcii distrug în 1598 atât Cetatea Culișer cât și vatra veche a Salontei. Cetatea nu va fi repopulată dar, după o scurtă perioadă de timp, Salonta se reface. Acest fapt se datorează întoarcerii unei părți din populația refugiată. În plus
Salonta () [Corola-website/Science/296634_a_297963]
-
conducerii administrative, dar au apărut și tradiții noi. În locul unui Sici central, a fost constituită o linie defensivă de la vărsarea râului Kuban în Marea Neagră până la gurile râului Bolșaia Laba. Regiunile de la nord de această linie au fost populate cu cazaci locuitori ai stanițelor. A fost constuit un nou centru administrativ la Ekarerinodar („Darul Ecaterinei”). Armata cazacilor de la Marea Neagră și-a trimis oamenii în cele mai importante campanii ale Imperiului Rus, precum au fost înăbușirea Insurecției lui Kościuszko din 1794, expediția persană
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
sufletele noastre." Condac (glasul al 6-lea): "Filoftee preafericită, din pruncie te-ai adus, prin faptă bună, jertfă fără prihană lui Dumnezeu, Celui ce, mai înainte de a te naște, te știa pe tine, ceea ce te-ai făcut podoabă fecioarelor și locuitoare a cămării celei de nuntă, vrednică de laudă. Pentru aceea, strigăm ție: Bucură-te, fecioară, pururea pomenită!" Pentru reprezentarea Sfintei Mucenițe Filofteia, Erminia lui Dionisie din Furna (ed. Sophia, București, 2000) nu dă indicații de reprezentare, menționând-o doar în
Sfânta Muceniță Filofteia de la Argeș () [Corola-website/Science/313111_a_314440]
-
locuri strategice din jurul insulei într-un mod atât de complex încât semănau cu labirinturi pentru vizitatorii din afara. Palatelor minoice erau avansate tehnologic, fiind dotate cu sisteme extinse de scurgere, irigare, apeducte și puțuri de mare adâncime care ofereau apă proaspătă locuitorilor. Palatele minoice erau orientate de la nord la sud și erau nefortificate, nefiind înconjurate de ziduri înalte, deși fortificații mici au fost descoperite în multe părți ale Cretei. Aveau un plan uniform și simetric. Erau complexe, alcătuite din mai multe aripi
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
erau exclusiv românești. În 1796 la Dubăsari or Movilău s-a tipărit primul volum de versuri în limba română (versuri originale și traduceri de I. Cantacuzino). În 1799 rusul Pavel Sumarcov notează că în Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubăsari, Mălăiești majoritatea locuitorilor sunt moldoveni. Între 1909 și 1913 ieromanahul Inochentie a condus în Transnistria la Balta o "mișcare" pentru reintroducerea limbii române în biserică. Zeci de mii de moldoveni veneau în pelerinaj la Balta unde li se vorbea și li se împărțeau
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
a avut sub administrație temporară "Transnistria" ce se întindea între Nistru și Bugul de până la limanul Niprului, iar în nord până la apa Niomjăi și a Rovului. Teritoriul în suprafață de 44.000 km2 și o populație de 1,2 millioane locuitori a fost împărțit în 13 județe: Ananiev, Balta, Berezovca, Dubăsari, Golta, Jugastru, Movilău, Oceac, Odessa, Ovidiopol, Râbnița, Tiraspol și Tulcin. În vederea deschiderii școlilor la 1941, primarii urmau să consulte imediat obștile locale spre a stabili limba de predare a învățământului
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
lor se cheamă uneori "mocănimea Cașinului". Despre ei a scris Alexandru Vlahuță în "„România pitorească”" Alte sate care își trag originile din mocani se pot întâlni în zona colinară la limita județelor Vaslui si Bacău, cum ar fi Bărtăluș-Mocani, în timp ce locuitorii mocani ai localității băcăuane Poiana Sărată, de la poalele Muntelui Mușat, susțin că așezarea lor ar reprezenta „singurul sat de mocani din țară”, o evidentă exagerare care nu diminuează însă atașamentul sincer al acestora până în ziua de azi față de identitatea mocănească
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
fapt ce a permis datarea întregii fortificații în secolul al XII-lea. În urma cercetărilor arheologice s-au descoperit urme de locuire (Cod LMI SB-I-m-A-11983.02) încă din vremuri preistorice (Cultura Coțofeni) și romane, fortificația (Cod LMI SB-I-m-A-11983.01) fiind atribuită locuitorilor evului mediu. Pe zona sitului au fost descoperite fragmente de ceramică de tip Ciugud, fapt ce a determinat datarea construcției cetății în secolul al XII-lea de către populația autohtonă, românească. De asemenea M. Roska menționează că aici a existat și
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]