1,901 matches
-
ale polemicii antiiorghiste, să adâncim cercetarea pe două coordonate esențiale: dialogismul și, implicit, polifonia discursului și ocurența strategiilor polemice: argumentative, figurativ-expresive sau combinatorii. Dialogismul discursului polemic pune în lumină dinamica și tensiunea creată la nivelul textului de interferența diverselor instanțe locutorii, tot atâtea "voci" pe care enunțiatorul le convoacă în discursul său. Dintre figurile dialogismului inventariate și descrise succint de Marc Angenot, câteva apar în discursul polemic arghezian, însă suferind, evident, o particularizare contextuală. De pildă, mărturia sau apelul la solidaritatea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe care le induc, în special, ironia, sub toate formele ei, și parodia, ambele fundamentate pe o dubă enunțare. Așa cum am arătat în partea teoretică a demersului nostru, în enunțul ironic, din perspectiva aceluiași Ducrot, enunțiatorul se plasează antagonic în raport cu locutorul, prin faptul că spune un lucru și lăsă să se înțeleagă un cu totul altul. De pildă, în enunțul "[N.Iorga, n.n.] cheamă la judecată un gazetar care s-a îndoit de lumina domniei sale orbitoare", Arghezi își disimulează, evident, intenția
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Arghezi își disimulează, evident, intenția agresivă, printr-o poză admirativă al cărei fals statut creează o anume ambiguitate ușor solvabilă prin situarea secvenței între enunțuri tranzitiv-depreciative. În alt loc, ironia este marcată prin semnalizare grafică, fapt ce traduce dorința polemistului (locutorului) de a-i fi corect decodată atitudinea: "domnul Iorga adună peticele din care și-a compus timp de un an și jumătate campania de însănătoșire și moralizare literară (!) le lipește pe rând și semnează: N. Iorga". Iată dubla ipostaziere a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
atitudinea: "domnul Iorga adună peticele din care și-a compus timp de un an și jumătate campania de însănătoșire și moralizare literară (!) le lipește pe rând și semnează: N. Iorga". Iată dubla ipostaziere a polemistului în mesaj (ca enunțiator și locutor), primul descriind o acțiune pozitivă, iar cel de-al doilea repingând-o, ca absurdă. De asemenea, o altă sursă a dialogismului, în textul propus de noi spre analiză, dar și în multe altele aparținând acestei polemici, o constituie eterogenitatea textuală sau
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este, implicit sau explicit, adresat. Felul în care destinatarul percepe, înțelege și reconstruiește sensul enunțului, angajând, în toate aceste etape, un întreg arsenal cognitiv (în funcție de educație, cultură, disponibilitatea intelectivă și afectivă de a se plasa în orizontul de așteptare al locutorului), este responsabil de valorizarea estetică a, de pildă, literaturii autenticului, dependentă de realul-evenimențial și supusă perimării. Astfel că rezistența în timp a publicisticii scriitorilor, ca literatură non-ficțională, în genere, se verifică prin interesul pe care-l suscită nu numai la
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în acest caz, poveștile lui Poe ar amplifica în felul său defectul ordinei simbolice, limitele unui limbaj care nu ar putea merge mai departe decât marginile propriului sistem. Sau mai degrabă secretul ar fi în altă parte decât acolo unde locutorul pretinde că-l caută? Nu într-un indicibil abis, ci la suprafață, acolo unde auzul și privirea nu îl caută?" (Christian Lacassagnère, " La poétique du secret dans les contes fantastiques de Poe", în Le secret, studii reunite de B. Bertrandias
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
etc. * Mixtăconstă în combinarea tipurilor precedente; După finalitatea actului comunicării: * Accidentalăconstă în transmiterea întâmplătoare a unor informații ce nu sunt vizate în mod conștient și voluntar de emițător și cu atât mai puțin adresată unui receptor; * Subiectivăexprimă starea afectivă a locutorului (nervozitatea, echilibrul, nerăbdarea, plictisul etc.); * Instrumentalăeste focalizată pe un singur scop precis, urmărește anumite efecte și obiective manifestate în comportamentul receptorilor; Scopul comunicării (poate fi explicit sau implicit, declarat de participanții la actul de comunicare sau observant la nivel subtextual
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
se practică în cazul unor conflicte de interese) * Dalogul de informare (schimb de informații între mai multe persoane) * Dialogul deliberativ (implică o dilemă ce trebuie rezolvată) * Dialogul persuasiv (se bazează pe opinii conflictuale, fiecare încercând persuadarea interlocutorului) * Dialogul în trei (locutor, interlocutor, public) EXERCIȚII DIALOGUL 4. Într-un ziar citești următorul anunț: “În data de 21 mai 2006 a fost lansată suita de lecții interactive “Învață cu noi”. Lecțiile sunt concepute în conformitate cu programa școlară în vigoare și își propun promovarea unui
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
ajute în receptarea mesajului cât mai corect? * În foarte mare măsură * În mare măsură * În mică măsură * Deloc 4. Vi s-a întâmplat vreodată ca, în urma unei discuții cu o persoană, elementele nonverbale și paraverbale să contrazică mesajul verbal al locutorului? * Adeseori * Uneori * Rareori * Niciodată 5. În urma informațiilor ce v-au fost furnizate la această lecției, veți fi mai atenți în a „citi”, în gesturie și mimica celorlalți, anumite detalii ce vă vor ajuta în receptarea mesajului, cât mai corect? * Da
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
awadhi N / India, Nepal familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul indian est central; considerată și dialect hindi devanagari, kaithi 25. aymara O Bolivia, Peru / N Argentina, Chile; patru persoane gramaticale; "concepție inversă" a timpului: trecutul, cunoscut și vizibil se găsește în fața locutorului, în timp ce viitorul, necunoscut și invizibil se găsește în spatele lui (la fel pentru quechua și Mesopotamia antică); spre deosebire de logică binara a limbilor europene, aymara se sprijină pe o logică trivalenta (modala), evidență în caracterul strict algoritmic al sintaxei familia amerindiana, ramura
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
2006) Cei cinci studenți erau instruiți inclusiv în tehnici de rezistență la interogatorii, tortură sau eventuale presiuni ale serviciilor de informații. (Realitatea TV, 28.II.2006). Caracterul de termen "la modă" al clișeului se poate remarca în exemplul următor, unde locutorul folosește mai întâi pe și, dar se corectează imediat, înlocuindu-l cu inclusiv: Este evident pentru toți că se caută surse, în condițiile în care și (AK) inclusiv prețul benzinei în România este mult mai mic decât în alte țări
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
a include atestă un grad avansat de clișeizare: E problema clasei politice, în care eu includ inclusiv opoziția. (TVR 1, 25.VII.2004). 2.1.4. Tic verbal Un caz particular este transformarea clișeului într-un tic verbal (pentru anumiți locutori), semnalând uneori desemantizarea termenului: " Nu avem autonomie decizională și nici financiară decât în cazul celor câteva facultăți care sunt separate", spune Kovács. În opinia sa, aceasta ar eficientiza inclusiv procesul didactic, în prezent "linia maghiară având o programă și subiecte
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
destinate construirii (și menținerii) unei imagini publice pozitive. 4.1. Expresiile "transparenței" În limbajul politic, adjectivul clar este folosit în majoritatea cazurilor la superlativul absolut (foarte clar); asocierea lui cu termeni ca mesaj, program, norme, coordonare reflectă intenția comunicativă a locutorilor de a imprima discursului politic transparență, dar și precizie, fermitate, hotărâre în acțiune etc.: Eu nu intru în guvern fără un program foarte clar, pe obiective și termene. (D. Voiculescu - Rlib, 8.VI.2006). Adverbul clar poate intra în combinație
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
este compatibil semantic (a ajuta, a crede, a întreba, a obține, a urmări, a vrea etc.); în astfel de cazuri, sensul cuvântului se deplasează contextual spre "cert", "cu siguranță", "cu fermitate", el funcționând ca modalizator epistemic de certitudine, utilizat de locutor ca intensificator 14): Intrăm imediat în ședință. Ceea ce am să obțin în final foarte clar este ca copiii să plece din această tabără. (C. Adomniței, ministrul Educației și cercetării - Realitatea TV, 11.VII.2007) "Noi vrem foarte clar ca acest
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
punctul nostru de vedere, mai sunt încă multe de făcut. (A. Boiagiu - Realitatea TV, 3.IX.2006). - Expresiile pot să vă spun și (ceea) ce pot să vă spun pot avea, contextual, și o conotație ușor diferită, de distanțare a locutorului față de alte persoane sau surse de informație: Ce face justiția este treaba ei. Eu ceea ce vă pot spune, în ceea ce mă privește, este că [...] Pot să fac un singur comentariu [...] (C. Popescu Tăriceanu - TVR 1, 6.II.2007) Nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
pe sensul primar al verbului a vrea21, și anume "a intenționa", expresii ca vreau să (vă) spun/anunț/atrag atenția/comunic/declar/subliniez etc., pot fi folosite metatextual, ca mijloc de organizare a discursului, marcând faza de demaraj comunicațional, atunci când locutorul începe o intervenție, un telefon, o scrisoare etc., prin care își lansează și justifică demersul comunicativ: "mă adresez Dvs./vă dau telefon/vă scriu etc. (pentru că) vreau să vă spun că..."22: Vreau să vă spun că sunt foarte mulțumit
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
vreau să vă spun că..."22: Vreau să vă spun că sunt foarte mulțumit de postul dumneavoastră, în special de "Știrile PRO TV", care chiar sunt foarte interesante. (Internet, ProTV internațional, august, 2002). Stati (1982: 221) numește "metadialogice" enunțurile în care locutorii fac aluzie la propriul discurs (folosind, de regulă, un verb dicendi la persoana I). Ele s-au bucurat și de atenția cercetătorilor români; de pildă, Manu Magda (2003a: 76-97) consacră un capitol "actelor lingvistice inițiatoare" în româna vorbită regional, Zafiu
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
gospodăria. (TV Antena 1, 22.V.2006). Forța emfatică specială a clișeului rezidă uneori în faptul că atrage atenția asupra unei secvențe ca și când ar cuprinde un element neașteptat, surprinzător, în contextul respectiv, ceva care contrazice datele anterioare. În exemplul următor, locutorul relatează o întâmplare nefericită despre un om căruia i s-a făcut rău pe stradă și pe care a încercat să-l ajute, ducându-l la un spital din apropiere (m-am gândit că, fiind în zonă...). Partea succesivă a
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
spun foarte clar la vorbitori din afara sferei politice întrucât la ei nu intervine intenția de a-și impune autoritatea, nici de a-și demonstra transparența. 4.5. Expresiile neasumării Forma impersonală a unui verb se folosește în situațiile în care locutorul vrea să arate că acțiunea pe care o evocă este generală (îi privește pe toți sau pe foarte mulți): se cere/se caută acest produs ("lumea caută acest produs"), se trăiește bine aici ("oamenii trăiesc bine") etc. Expresiile (nu) se
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
2006) Nu se vrea să se înțeleagă asta. (TVR 2, 1.II.2006). 4.5.3. Formularea impersonală poate fi folosită uneori cu o funcție pragmatică aparte, aceea de atenuare a unor acuzații. În pasajul următor se poate observa cum locutorul trece, în cursul aceleiași intervenții, de la adresarea directă (la persoana a doua) la forma impersonală, atunci când formulează acuzații: Să luăm cazul absolut regretabil și revoltător de la Constanța. Peste 100 de documentații au fost trișate ca să capete realizare. Eu mă întreb
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
Popescu Tăriceanu - ProTV, 26.III.2007) Nu mă "încurcă" să fiu liberal. Și vă spun imediat și de ce: PNL evidențiază dreapta politică. [...] (M. Ungureanu, fost ministru de externe - Realitatea TV, 7.X.2007). Clișeizarea formulei este atestată și în limbajul locutorilor din afara mediului politic: Distracția costă și o să vă spun exact cât [...] (TVR 2, 2.VII.2007) Și o să vă spun tehnic de ce. (TV Antena 1, 9.IV.2002) În exemplul următor, formula atrage în mod special atenția asupra informației pe
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
ca expresie a "ocolirilor impersonale" (ibidem: 81; autoarea le mai numește și "rezerve", idem 2003: 88). Clișeele din limbajul politic de care ne-am ocupat au, în general, funcții pragmatice speciale, datorită faptului că sunt emise în spațiul public de către locutori interesați de crearea/menținerea unei imagini publice pozitive. Atunci când sunt adoptate de locutorii obișnuiți, clișeele urmează "calea naturală": lipsită de mesaj politic și de obsesia imaginii publice, folosirea lor reflectă contextual funcții normale ale limbajului, ca cea fatică sau cea
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
idem 2003: 88). Clișeele din limbajul politic de care ne-am ocupat au, în general, funcții pragmatice speciale, datorită faptului că sunt emise în spațiul public de către locutori interesați de crearea/menținerea unei imagini publice pozitive. Atunci când sunt adoptate de locutorii obișnuiți, clișeele urmează "calea naturală": lipsită de mesaj politic și de obsesia imaginii publice, folosirea lor reflectă contextual funcții normale ale limbajului, ca cea fatică sau cea de focalizare a unor elemente ale discursului. Dacă avem în vedere opoziția propusă
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
limbajului 30, trebuie să subliniem că, în perioada actuală, limba română este caracterizată prin proliferarea neobișnuit de puternică a clișeelor. În procesul clișeizării se pot observa câteva căi și/sau etape distincte. Cuvintele devin clișee lexicale prin preferința actuală a locutorilor pentru sensurile figurate și prin diverse modificări semantice ale termenului originar (abstractizare , desemantizare). Clișeele-sintagmă de care ne-am ocupat (la nivelul/la nivel de, pe probleme, pe temă etc.) constituie "faza acută" de lansare a unor locuțiuni, după care, odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
sforăitor" și "vid sonor" (Magheru 1976)41. Clișeele au însă și o latură pozitivă, îndeplinind o funcție de coeziune socială, pentru că au un aer "de caldă familiaritate", Așa cum observă Gramley și Pätzold (1992), oamenilor le plac clișeele, întrucât prin folosirea lor, locutorul semnalează că și-a însușit o parte a competenței socio-culturale a comunității, că este membru al aceluiași grup, clișeele ajutând astfel la instituirea unui sentiment de "simpatie, solidaritate și bunăvoință" (Ibidem). În plus, conștienți de caracterul lor de formule universal
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]