398 matches
-
în filozofie dificultăți pe care nu le avem în viața curentă sau în știință, răspunsul Tractatus-ului și cel pe care îl găsim în scrieri mai târzii sunt foarte diferite. În Tractatus, Wittgenstein împărtășea punctul de vedere al lui Russell, al logicienilor moderni în general, acela că limbajul deghizează gândurile, generând aparențe înșelătoare cu privire la forma lor logică. Încă din primii ani după reluarea activității filozofice, perspectiva lui va cunoaște o schimbare radicală. În lecțiile sale din anii ’30, Wittgenstein compara limbajul EXISTĂ
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
putea fi înlăturat numai prin dobândirea unui synopsis asupra multor banalități, a unor lucruri știute de toți oamenii. Este înșelător să credem că ceea ce ne poate ajuta când suntem într-o asemenea situație este analiza, așa cum este ea practicată de către logicieni. În știință analiza este folosită de obicei pentru a descoperi noi fapte, de exemplu că apa este constituită din hidrogen și oxigen, în timp ce în filozofie noi cunoaștem de la început toate faptele de care avem nevoie.26 272 GÂNDITORUL SINGURATIC 2
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și va deveni studentul său la Cambridge, și până la moartea sa, în 1951, în desfășurarea raporturilor lor intelectuale și personale putem distinge în mod schematic trei perioade: o primă perioadă, foarte scurtă, în care Wittgenstein a fost discipolul și colaboratorul logicianului Russell, precum și prietenul său apropiat, o a doua perioadă, în care producerea manuscrisului Tractatus-ului și reacția lui Russell față de acest manuscris vor conduce 320 GÂNDITORUL SINGURATIC la o delimitare clară a pozițiilor, și a treia perioadă, perioada ce urmează întâlnirilor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
al gândirii epocii, aproape de Russell și de „filozofia analizei logice“ în genere, în primul rând pe temeiul presupusei sale orientări antimetafizice, trec cu vederea delimitări care sunt lipsite de orice echivoc. În tinerețe, Wittgenstein l-a apreciat pe Russell ca logician. Dar deja în perioada discuțiilor lor asupra Tractatus-ului i-a fost clar cât de ireconciliabile sunt pozițiile lor filozofice. Unui profesor de filozofie, pe care l-a cunoscut cu ocazia vizitei sale în America, Wittgenstein îi spunea că se miră
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
rămas însă o enigmă. În autobiografia intelectuală, pe care a publicat o după moartea lui Wittgenstein și după apariția Cercetărilor, Russell nu-și ascunde nedumerirea că Wittgenstein a putut să nesocotească cea mai de seamă dintre înzestrările sale, talentul de logician. Pe Russell îl surprindea nu numai că nu a găsit nimic interesant în Cercetări (ceea ce se spune aici afirmativ i s-a părut banal, remarcile critice neîntemeiate), ci și interesul pe care l-a stârnit această lucrare în lumea filozofică
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
378 GÂNDITORUL SINGURATIC consacrată Cercului de la Viena, Friedrich Stadler, comparându-l pe Wittgenstein cu Carnap, formulează concluzii sensibil diferite, scriind: „Pe de o parte, Wittgenstein cel extrem de scrupulos, năzuind spre moralitate, gândind aforistic, de cealaltă parte, gânditorul sistematic cu program, logicianul rece și empiristul cu ambiții luministe, ca prototip al modernității filozofice. Îl vedem astfel la un pol pe sensibilul gânditor solitar, pentru care critica limbajului, claritatea și exactitatea sunt o preocupare morală, la celălalt pe intelectualul care este obișnuit să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
producînd astfel conservarea și obiectivarea lui, transformîndu-l într-o entitate de sine stătătoare, distinctă de conștiință (și, prin aceasta, exterioară ei), dar aflată totuși în interiorul conștiin-ței56. Aceste observații ale gînditorului german aduc în atenție probleme pe care, în mod obișnuit, logicienii nu le au în vedere, în primul rînd cele care privesc relațiile semnului lingvistic și ale semnificației lui cu imaginea, cu reprezentarea și cu intuiția (în perspectiva atribuită de el). Pe baza relației nemijlocite dintre gîndire și limbă, relație recunoscută
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
problema dacă semnificat este numai un nume diferit pentru "concept (noțiune)" sau întru-nește și trăsături diferențiatoare. O asemenea trăsătură ar fi, în primul rînd, cea care rezultă dintr-o relație specială cu semnificantul, dar această relație a fost atribuită, de logicieni și de filozofi, și noțiunii, atunci cînd stabileau că ea se exprimă printr-un cuvînt 59. Dintr-un alt punct de vedere, noțiunea, fiind o construcție logică, are o structură și o componență ce decurg exclusiv din modul de reflectare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
au caracter asertiv și, de aceea, logica polivalentă a extins grila de evaluare prin admiterea probabilului (alături de adevăr și de falsitate) cu diferite grade (posibil, realizabil, improbabil etc.). Dincolo de granițele propoziției, la nivelul frazei, gama nuanțelor se extinde și atenția logicienilor se oprește deseori asupra conectorilor (a conjuncțiilor și a locuțiunilor conjuncționale în primul rînd). Din perspectivă strict filozofică, valoarea este o noțiune practică ce capătă conținut prin experiența voinței și acțiunii umane. Ea implică, pe de o parte, un aspect
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
G. W. Fr. Hegel a discutat pe larg statutul conceptului din perspectiva teoriei generale a logicii (v. Logica, Editura Academiei, București, 1962, p. 287 și Știința logicii, Editura Academiei, București, 1966, p. 572-621). 59 Singura diferență ar fi aceea că logicienii au în vedere expresia, iar Saussure imaginea acustică, dar acest lucru nu este relevant aici. 60 Peter Schifko, Aspekte einer strukturalen Lexikologie. Zur Bezeich-nung räumlicher Beziehungen im modernen Französisch, Francke Verlag, Bern, 1977, p. 117-119. 61 Este greu de intuit
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
substanțializeze din două tetraedre. Forma ideală a lui Platon nu este ideală! Reflexivitatea cunoașterii este mereu o tendință, nu o realizare perfectă. Cunoașterea nu ajunge niciodată să lichideze necunoașterea. Ideea de cristalizare sugerată (inspirată) de natură ne apropie de ceea ce logicienii numesc paraconsistență (Bunge, 1967), în sensul de configurare a operatorilor logici în formulele vagi de relaționare cu concretul, cu faptele, adică fiind vorba despre aproape-consistență, de cvasiconsistență (Priest et al., 1989), concordant cu teoria sistemelor departe-de echilibru (Prigogine, Stengers, 1984
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
urmașii, de epigonii săi. Era îmbrățișată totalitatea lumii; încă nu se trăia sub domnia opozițiilor care structurează gândirea occidentală, încă nu exista specializarea, terenul investigațiilor era totalitatea realului: rând pe rând și metodic, filosoful era astronom, fizician, matematician, medic, moralist, logician, istoric, geograf, meteorolog, cronicar; același om practică toate aceste discipline pentru că filosoful nu trebuie să neglijeze niciun domeniu dacă vrea să-și ducă sarcina până la capăt. În virtutea căror rațiuni se interesa el de vânturi, de vulcani, de comete, de stele
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
epicuriene... Teoria, bravo. Practica - și mai bine: această idee nu riscă să seducă în vreun fel comunitatea filosofică oficială care garantează distincția, separația, fractura dintre text și viață. Și asta încă de la originile gândirii dominante. Glosatori, profesori, palavragii, scribi, retori, logicieni, cercetători, mari meșteri în cuvinte, disciplina nu duce lipsă de ei. Practicienii, în schimb, par o marfă mult mai rară. Oameni care găsesc ceva și trăiesc în conformitate cu găselnițele lor, indivizi solicitați de gândire și convertiți la înțelepciune, performanța merită să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cercul, cubul, sfera, numărul, aleph. În abordarea problemei infinitului (și nu numai), Nichita Stănescu nu este un adept al logicii matematice, ci recurge la intuiție, despre care Poincaré spunea: "...se pare că te naști geometru, adică intuitiv, sau analist, adică logician". Din acest punct de vedere, poetul rămâne un geometru, adică un intuiționist convins... până la capătul vieții. GRUPA 7 Paradoxul lui Zenon Bibliografie: http://en.wikipedia.org/wiki/Zeno%27s paradoxes Motivația: Paradoxul lui Zenon, care a fost rezolvat prin introducerea calculului
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Cibernetica a stîrnit un mare entuziasm și speranțele cele mai necugetate. Oamenii de știință încercau să fondeze o știință a spiritului. În afara articolului lui Wiener, Rosenblueth și Bigelow, un alt articol, semnat de Warren McCulloch (neurofiziolog) și de Walter Pitts (logician) a reprezentat punctul de plecare a numeroase discuții în cadrul conferințelor Macy: A logical calculus of ideas immanent in nervous activity (Un calcul logic al ideilor imanente în activitatea nervoasă)43. Chiar dacă nu a avut succes la apariție, în 1943, a
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Domenach, Jean-Pierre Dupuy și Paul Dumouchel (filosof canadian), în timp ce a doua era constituită din membrii apropiați ai LDR, precum Isabelle Stengers și Francisco Varela. Jean-Pierre Dupuy a organizat, încă de la începutul CREA, o formare intensivă de trei ani în logică; logicianul Daniel Adler a fost inclus în echipa CREA. Alți cercetători, în majoritate reprezentanți ai filosofiei analitice, au fost integrați în CREA: Dan Sperber, François Récanati, Pierre Jacob, Pascal Engel, Joëlle Proust, care formează încă echipa actuală a CREA. Acești filosofi
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
față de criteriul egalității oportunităților ar crea o scurgere enormă de resurse. A spune că oricine are dreptul la orice aranjamente sunt necesare pentru a ne asigura că este rezonabil pentru el sau pentru ea să aspire să devină neurochirurg, un logician de primă mărime, un pianist desăvârșit sau un star de cinema, pare cel puțin excesiv"21. În orice caz, susține Buchanan, o societate care ar încerca să furnizeze toate acele servicii medicale care ar contribui la protejarea ariei normale a
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
de realitate. "Creșterea echilibrată" e un concept absurd. Mises și Hayek au fost cei care au avut un rol important în sublinierea insuficiențelor ideii de echilibru. Mises, de pildă, caracteriza această idee ca fiind: "un artificiu auxiliar utilizat de economiștii logicieni ca o noțiune limitativă (...) S-a mers prea departe cu o analogie superficială, asta e tot", încheie Mises (în Human Action, New Haven, 1949, p.352). Și Hayek se exprimă asemănător, în Teoria pură a capitalului și în Semnificația concurenței
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ne-eclesiastică și pentru un Stat conventual, independent politic, asemănător celui de pe Munte-le Athos, sau celui vechi tibetan. În același timp, noua gnoză nu se lasă prinsă în pînza de păianjen a filosofici, încre-dințînd eforturile de clarificare mai curînd logicienilor. Nu este vorba despre un nou umanism, ci mai curînd despre un nou teocentrism, foarte apropiat doctrinei pitagoreice și sistemului său de organizare socială. Universul gnostic e viu, o conștiință n-dimensională în căutarea luminii. Totul e conștiință, pulberea stelară-zăpadă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
tatălui, îi va împărtăși lui Russell acea preocupare sub semnul căreia pare să fi stat întreaga sa viață de acum înainte: „Poate crezi că este o pierdere de timp să reflectez asupra propriei mele persoane, dar cum pot să fiu logician dacă nu sunt încă om? Înainte de toate trebuie să ajung la o relație în termeni clari cu mine însumi.“25 Ducând mai departe acest gând, reflectând asupra raportului dintre autenticitatea gândurilor filozofice și autenticitatea vieții celui care le formulează, va
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
personalitate puternică, înzestrat cu mult temperament și cu puțină răbdare, nu putea avea succes într-o activitate publică decât într-un mediu deosebit de tolerant. Întors la Viena, se va gândi de aceea la Cambridge. Deja atunci când Frank Ramsey, un tânăr logician de la Cambridge, care fusese implicat în traducerea engleză a Tractatus-ului, l-a vizitat, în 1923, Wittgenstein îl rugase să se intereseze dacă cele șase semestre în care a studiat înainte de război cu Russell, precum și cartea sa, ar ajunge pentru obținerea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
însă de formulări din partea finală a lucrării, de exemplu, de propoziția 6.45: „Contemplarea lumii, sub specie aeterni este contemplarea ei drept întreg - un întreg limitat. Sentimentul lumii ca întreg este misticul.“ Cel puțin Russell, pentru care Wittgenstein era un logician de geniu despre care a crezut că împărtășește orientarea generală a gândirii sale, nu și-a ascuns nedumeririle și rezervele pe care le-a avut citind manuscrisul și discutându-l apoi cu Wittgenstein. Ele și-au găsit expresia într-o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în același timp. Ray Monk, autorul celei mai cuprinzătoare biografii a lui Wittgenstein, scria despre Tractatus, într-o lucrare recentă: „Este în mod sigur una din cele mai enigmatice mostre de filozofie care a fost publicată vreodată: prea mistică pentru logicieni, prea tehnică pentru mistici, prea poetică pentru filozofi și prea filozofică pentru poeți...“12 2. Care este obiectivul central al lucrării? Tractatus-ul conține considerații logico lingvistice, ontologice și etice. Un punct de plecare în încercarea de a obține clarificări asupra
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
l-a ales inițial Wittgenstein a fost Der Satz. Abia în faza finală a redactării cărții l-a înlocuit cu Logisch Philosophische Abhandlung [Studiu logico filozofic].) Pentru tânărul Wittgenstein, care a fost în același timp elevul celor mai de seamă logicieni ai vremii, al lui Frege și al lui Russell, și un fiu al Vienei, determinarea a ceea ce este o propoziție avea o însemnătate covârșitoare. O asemenea determinare făcea posibilă delimitarea a ceea ce „poate fi spus“ de ceea ce „nu poate fi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
va reține și modul detașat în care are loc aici raportarea la opera din tinerețe. În § 23, de exemplu, se aprecia drept „interesantă“ compararea a ceea ce se spune aici despre varietatea genurilor de cuvinte și propoziții cu ceea ce au spus logicienii despre structura limbajului și se adaugă în paranteză: „De asemenea și * Toate citatele din Cercetări filozofice sunt date după traducerea românească de M. Dumitru și M. Flonta, Humanitas, București, 2003. autorul scrierii Logisch-Philosophische Abhandlung.“ Se relatează că atunci când s-a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]