212 matches
-
anii 633-635, Brescia a devenit orașul cel mai pașnic și mai bogat al regatului, întrecând Pavia și Milano. Rotari era atât de mândru de acest lucru, încât s-a lăsat convins să treacă cu vederea chiar și căsătoriile mixte între longobarzi și romani, să acorde libertatea, așa cum învățasem de la venețianul Anafesto, oricărui sclav care s-ar fi remarcat printr-un meșteșug sau să fie răscumpărat. Firește, toate aceste reforme au stârnit la Pavia proteste, în special în rândul tradiționaliștilor. Dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rege. Nu se face. Nu poți să pretinzi de la mine acest lucru. S-a uitat la mine cu tandrețe, mi-a luat fața între mâini și a spus: - Eu plătesc pentru trădarea mamei mele. Îmi dăruiesc viața și fericirea poporului longobard ca să răscumpăr fărădelegea săvârșită de Romilde. Dar nu se cade ca și eu, și Rotari să pierdem un prieten scump și credincios. Rămâi lângă el și lângă mine. Am să mă supun atunci când mă va chema, apoi mă voi retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deschis și s-a ivit episcopul în odăjdiile lui sfinte și cu crucea de lemn; în urma lui se vedeau cam vreo sută de oameni, ai bisericii și mireni, și douăsprezece care. Carele au fost sechestrate, și Rotari a ordonat câtorva longobarzi să-i escorteze pe espicop și pe ai săi până la țărmul mării. N-am mai stat pe gânduri. Am dat foc la porți, catapultând bulgări incandescenți de păcură și cânepă care au aprins și glacisurile și casele din imediata apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
du-l de-aici pe Stiliano, căci m-ar putea abate de la hotărârea mea. Tatălui tău spune-i că nimic nu s-a schimbat în inima mea și că mă rog în fiecare zi să fie marele rege dorit de longobarzi. Să vii să mă vezi cât poți de des, ca să-mi mângâi ochii cu chipul tău. Eu rămân aici unde m-a hărăzit tatăl tău. Putem oare să ne întoarcem din moarte? Putem oare să ieșim din mormânt și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a murit însuși regele Dagobert și a izbucnit o epidemie cumplită; o nouă boală care provoca buboaie pe tot corpul, dar mai ales pe față, din care ieșea un sânge negru. Așa că armata n-a mai fost convocată, deoarece fiecare longobard avea de îngropat și de bocit cel puțin un mort. Pavia a fost și ea atinsă de molimă. Măsurile sanitare pe care le-am luat au reușit doar să împuțineze numărul victimelor. S-a făcut simțită apoi, chiar dacă pentru scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
atac de panică și lași care, cuprinși de groază, s-au transformat în eroi. Frica a fost sora tuturor, dar noi am reușit s-o ascundem în spatele mândriei și al curajului. Am ieșit învingători, fericiți chiar dacă în multe case de longobarzi se auzeau bocete și în multe cimitire din regat se înfigeau deasupra unor morminte goale numeroase prăjini, având în vârf columbe de lemn cu ochii ațintiți spre câmpurile de bătaie. Toată partea bizantină a Liguriei ne-a revenit nouă, plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și leziuni ușoare. Nenorocos fusese însă comandantul cavaleriei noastre, prietenul Birino: o suliță înșelătoare îi sfâșiase o parte din brațul drept, care a trebuit amputat de tot. Rândașul meu, un tânăr numit Vaio, i-a adus la mine pe câțiva longobarzi care mă căutau, fiind singurul în măsură să-i ascult: regele era ocupat în cortul său cu o fată, iar generalii săi puneau la cale noi strategii. Unul dintre ei mi-a spus: - Biserica din acest oraș are porțile închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
comun dinaintea acelei uși. Atârnat la centură aveam scramasaxul. L-am scos din teacă și după ce am tras zăvoarele și am ridicat drugii, am deschis ușa și am scos afară un braț făcând semn soldaților să se apropie. Cei opt longobarzi pe care i-am băgat înăuntru mi-au fost suficienți ca să le poruncesc preoților să deschidă portița. Au îngenuncheat invocându-l pe Mântuitor și spunând că nu le stătea în putință să facă acel lucru, deoarece portița, când se deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
facă acel lucru, deoarece portița, când se deschidea aici, se închidea de partea cealaltă. I-am amenințat că aveau să fie uciși pe loc, dar ei au continuat să repete că era cu neputință să-mi îndeplinească porunca. Unul dintre longobarzi și-a strecurat pumnalul în crăpătura dintre ușă și zid, după care a spus: - E-adevărat, de partea cealaltă e-nchisă. Dacă mă lași să încerc, cred că până la urmă o s-o deschid. Îi luceau ochii, era convins că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am izbutit să scot mai mult din gura lor. În cele din urmă, după un declic metalic, poarta s-a deschis. În spatele ei era o scară săpată în stâncă, ce cobora în beznă. Am ordonat ca un număr de cinci longobarzi să stea de pază, amenințându-i că vor fi aspru pedepsiți dacă se vor atinge de vreuna din fete. Eu, împreună cu ceilalți, la lumina unor torțe luate din biserică, am început să coborâm scara. Părea nesfârșită, ascunsă în întuneric și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ceilalți să se predea. Înainte de a se fi simțit în primejdie, unul dintre ei a apucat să ne spună: - Sunt jos să aștepte barca. I-am dezarmat și i-am înghesuit într-un colț, lăsându-i sub paza a doi longobarzi din cei trei. Am coborât o a treia scară, foarte abruptă, ajutați să înaintăm în beznă de o vagă lumină venită parcă tocmai din fundul pământului. Auzeam valurile spărgându-se zgomotos de stânci. Ne-am trezit într-o grotă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a așezat, ca și cum ar fi urmat o flecăreală între doi prieteni, pe scara din jurul altarului, de care și-a sprijinit spinarea. Nu mai era omul nepăsător de la început. - Ai rămas tot un negustor sirian, degeaba vrei tu să treci drept longobard. Ei bine, Stiliano, viața lui Rotari se află în secretul pe care îl am aici. S-a bătut în piept cu pumnul mâinii drepte. - Aici, în inima pe care, dacă ai s-o oprești, n-o să-l afli niciodată. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de rău pe cât mă crezi. Tu omori oameni, iar eu dau ordin să fie omorâți, care e deosebirea dintre noi? Nici una. Amândoi luptăm pentru Adevărul lui Hristos, slujindu-ne de puterea ce-o avem asupra oamenilor. Tu te folosești de longobarzi, eu de romani. Singurul lucru care ne desparte cu adevărat este că tu crezi în Cel Înviat din Morți, și eu în Cel Niciodată Mort, tu în cruce, iar eu în arborele nicicând tăiat din care va fi făcută. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Poți să găsești pulberea cu pricina în odaia lui Annio și să-l silești să vorbească, amenințându-l că i-o vâri toată pe gât. Vorbește sau moare: în ambele cazuri, vei avea dovada de care ai nevoie. Unul dintre longobarzi a venit înspre noi și mi-a spus: - Barca s-a oprit și așteaptă cam la un sfert de milă. Ce să fac? Încercam să citesc ceva în ochii pe neașteptate goi ai lui Andras și i-am răspuns fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
binecuvântat, ducându-i resturile în biserica Gruse. Mai erau două zile până la calendele lui decembrie, anul 643, și Rotari, chiar în aceeași zi, și-a promulgat în chip solemn edictul privind codexul de legi, de față cu o mulțime de longobarzi înarmați. În a treia zi după echinocțiul de primăvară am plecat spre Cividale cu o escortă de doisprezece oameni comandați de vasalul Ariberto. La intrarea în oraș, ne-a preluat ducele Grasulf. Avea aproape șaptezeci de ani și era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am asigurat că aveam la dispoziție o armată puternică, dar dacă ei făgăduiau să se-ntoarcă în ținuturile lor, aveau din partea noastră toată libertatea s-o facă. În caz contrar, Grimoald i-ar fi atacat în timp ce Grasulf, cu armata de longobarzi, ar fi năvălit asupra caselor lor, măcelărindu-le nevestele și copiii lăsați în părăsire. Slavii șovăiau, dar pe mine mă interesa să câștig cel puțin o noapte de răgaz, drept care am spus că ne vom întoarce a doua zi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
postați în fața cavalerilor longobarzi. Dacă banii nu-i convingea prea mult, ne-am gândit noi să-i ținem în avanposturi sub amenințarea sabiei. Când, împreună cu Grimoald, ne-am apropiat de corturile slave, am văzut că ne așteptau cam treizeci de longobarzi dezarmați, făcând cerc în jurul cadavrului despuiat al lui Aio. Dragostea acelor oameni pentru propriile familii și faima îngrozitoare pe care o avea Grasulf în rândurile lor, așadar, cele două lucruri pe care le invocasem, au dat rezultate. După ce cadavrul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
implicându-l cât mai mult cu putință pe Rodoald; eu nu făceam altceva decât să-i supraveghez cât se poate de discret. Într-o seară însă chiar Rodoald m-a silit să zăbovesc acolo până mai târziu: cerea pedepsirea unui longobard din pătura de jos care îl înfruntase cu semeție, pălmuindu-l pe motiv că-i sedusese fata. Respectând dorința lui Rotari, care se săturase deja de ciocnirile cu fiul său, care-i semăna leit ca fire, încercam să-i scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am plâns toată noaptea de dureri de oase, dându-mi seama că îmbătrânisem. A doua zi de dimineață nici măcar nu se cunoștea mormântul lui Romilde, și lutul se uscase ca înainte. Afară, la ușa bisericii, mă aștepta un tânăr, un longobard călare. Nu știam ce era cu el, dar el mă cunoștea și mi-a spus, privindu-mă cu o curiozitate prost ascunsă: - Stiliano, te-am așteptat toată noaptea. L-am recunoscut în schimb pe cel care se afla la câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
construită anume fără risipă de ferestre, astfel că până și de-afară să se știe că aici zace un muribund în rugăciune. Aici se sfârșesc însemnările lui Stiliano, fiul lui Evangrio din Cecla Siriei, notar și grefier prin meritul său, longobard prin voința sorții, demnitar al palatului din dorința regelui Rotari cel mare și acum neînsemnat preot al bisericii ariene din pricina preoților catolici. Amin. Jeluire Prea grabnic încheiasem această carte. A trebuit să descos din sul foile de pergament ca să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fur, fuseseră adjudecate de tezaurul bisericii, în loc să fie nu repuse pe trupul lui Rotari și pe al Gailei, a fost dat afară. Dar lucrul cel mai oribil s-a petrecut în al treilea an al domniei lui Ariberto. Un nobil longobard îndatorat până-n gât s-a prezentat la noii custozi de la San Giovanni ca să-i fie oprit un loc de veci în criptă. Preoții i-au cerut două uncii de aur, drept care el a refuzat, căci nu mai avea decât ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
luminate de torțe. Exista în Gargano un munte numit Drion, adică stejar. De-o parte se mărginea cu orașul Siponto, iar de cealaltă, cu codri întunecoși; acum toată lumea îi zicea Monte Sant’Angelo, deoarece găzduia un loc considerat sfânt de longobarzi și de romani. Faima sa începuse prin anul 490, când unui negustor de vite care-și căuta pe acel munte un taur rătăcit i s-a întâmplat un lucru deosebit de ciudat. Ajuns în preajma unei biserici străvechi cu hramul apostolului Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Pannonică. Sub conducerea lui Attila organizează campanii de pradă. După moartea acestuia puterea hunilor va slăbi. Ei vor fi Învinși de gepizi În 454. 3. Gepizii, de neam germanic, stăpânesc Transilvania și Banat (necropola de la Apahida); Înfrânți de avari și longobarzi, În 567, gepizii se Împrăștie și sunt asimilați de autohtoni. 4. Avarii, originari din Mongolia, va domina Europa Centrală până la sfârșitul secolului VIII, când sunt alungați de bulgari și slavi. 5. Slavii trec pe teritoriul țării noastre Începând cu secolul
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
masivul roman Longobardul (Editura Piemme), o cronică a lui Rotari, regele longobarzilor în prima jumătate a veacului VII d.C., cu capitala la Pavia. Tematica istoriei longobarzilor va continua și în următoarele două romane, Răzbunarea longobardului (Editura Piemme, 2005) și Ultimul longobard (Editura Piemme, 2006). Asistăm de-a lungul acestui triptic, pe fundalul a trei secole și a motivului biblic vanitas vanitatis vanitas la grandoarea și decadența regatului longobard, începând cu amintitul Rotari, continuând cu regele Desideriu și sfârșind cu ultimul reprezentant
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
mai cu seamă armele sunt adevărata forță a avarilor. Arcul, cu cele două capete îndoite în față, are mai multe straturi și e întărit cu laméle de os, având astfel o putere de două ori mai mare decât a celui longobard; săgețile cu care trag au vârfuri lungi de-o șchioapă, tăiș triplu, sunt în stare să pătrundă prin platoșa noastră. În privința săbiilor, au una curbată ca o seceră cu tăișul în afară: retează alunecând într-o parte, fără să se
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]