343 matches
-
avut și norocul de a sta două, trei săptămâni în Spania pentru muzee. Voi închide ochii cu regretul de a nu fi văzut muzeele din Spania și Olanda. Să oftăm și să ne întoarcem la Luvru. Am cercetat cu multă luare-aminte cele două colecții celebre Camando și Chauchard, m-am interesat de Manet "Le Fifre" și "Lola de Valence". Mai mult decât impresioniștii, C. Monet și ceilalți, au făcut impresie deosebită asupra mea acele multe acuarele de Jongkind, atât de apropiate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
bunica sunt tare osteniți, îl trimit pe el, care-i mai tânăr, să vadă dacă cotețul păsărilor este închis. Și dacă acesta nu i, Cuțulache împinge cu o lăbuță ușa și cu cealaltă apasă închizătorul. Copiii îl urmăresc cu mare luare-aminte și-l admiră pentru bunătatea și istețimea lui. El, Cuțulache sau Calu, sau Lupu știe că Sorin și Sorina trebuie să vadă doar lucruri frumoase pentru ca, atunci când vor fi mari, să facă și ei la fel. Ce păcat că Sorineii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
noi ne-am gândit să-i dăm ceva de mâncare, că poate i s-o fi făcut foame... Care noi? Eu și surioara mea, că noi am rămas ai casei în ogradă. Așa!? Face nenea Gheorghe și-l privește cu luare-aminte. Dar ceilalți unde-s? Cu treburi, fiecare. Bunicul și tăticul sunt duși la cosit, iar mămica și bunica sunt la oraș. Și, ce i-ați dat purcelului de mâncare? mai vrea să știe nenea Gheorghe. Între timp, el și băiețelul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să vedem oile de am căzut și-am plâns... sare cu gura Sorin. Și pentru că bunicul nu spune nici da, nici nu, băiatul îi dă înainte: Ai să vezi că acum sunt băiat mare. Bunicul tace. Se uită cu multă luare-aminte la amândoi. Un timp stă pe gânduri. Apoi, după ce a cugetat îndelung, spune: Bine, fie. Să mergem, dară! Drumul până la izlaz n-a prea fost ușor. Nimeni însă nu s-a plâns. Chiar dacă pe Sorin începuse, sau i se părea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
piatră la picioarele-ți să cadă? LAIS Alkibiades... CHALKIDIAS Așa e? Un frumos bărbat... LAIS O, da. Dar de ce [te] temi de mine, te ferești a-mi arăta Ce intenții ai? CHALKIDIAS (ridicîndu-se) Ce stărui? Oare viața unui sclav Merită luare-aminte? Oare e așa grozav? Moartea, care pentru tine e penibilă, temută, Mie, care sunt un trândav, mi se pare chiar plăcută. LAIS Cum? Renunți la înturnarea înfloritei primăveri, Cu podoaba ei de roze? CHALKIDIAS Ei, asemenea plăceri De treizeci de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
noi. Se recunoaște de departe după aroma lui de izmă proaspătă și fân cosit; se vede ici-colo, pe câte-o margine de drum sau în adâncul unei râpe. Când aveți parte să vedeți vreunul, e cuminte să-l priviți cu luare-aminte: niciodată o prințesă nu-i departe“. PIETRICIC|: „Toate prințesele dețin o pietricică, cel puțin. Găsită-n drum sau pe o plajă sau într-o peșteră mai mică, cu aspect de ciob lucios de glajă, de șist de calcar sau de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
invitații de la județ nu știu cine i-o fi invitat să ia cuvîntul și să-mi elogieze cele scrise de mine. Crezi că femeia aceea a fost montată? Mulți au crezut asta... Liliana se ridică în capul oaselor și-l privește cu luare-aminte. Ar vrea să-l vadă întorcîndu-și privirea spre ea, dar cum asta nu se întîmplă, își plimbă palma cu degetele desfăcute peste pieptul lui. Mamă dragă, ai ochii tulburi, îi șoptește, cînd privirile lor se întîlnesc. Sînt amintiri și amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
te-ai însurat? Am și-o fetiță de cîțiva ani. Medicul tresare. Se uită o clipă în ochii lui Mihai, apoi întoarce fața spre fereastră. A mea are șapte, în toamnă trebuia s-o dau la școală. Mihai privește cu luare-aminte ochii bărbatului din fața sa. Are impresia că-i vede sparți în mii de cioburi, în care se reflectă lumina de afară. Ar vrea să-l întrebe ce s-a întîmplat, dar n-are curaj. Am operat în toate orașele mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
impresionează. Dimpotrivă! Îl detestă! Simte c-ar vrea să se repeadă, s-o sugrume. "Dar e Doris! își strigă în gînd. Sînt nebun! Ce am cu ea?!" Înghite cu greu nodul din gît și continuă să o privească fix, cu luare-aminte. Doris e plină toată de zîmbet, parcă emană în jur căldură; te face să-ți dorești apropierea de ea, să-i furi o fărîmă din lumina de pe chip. La vederea ei, celor pe lîngă care trece le scapă un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
astfel la o unitate toate reprezentările singuratece a unui op de arte întreg, încît să pătrundă un singur ton prin totalitatea lui și ca toate puterile să fie-ntrebuințate la o colaborare corectă și ajustată în întregul organizațiunii vii. Cantitatea de luare-aminte, diligență și silință în repetițiile și intermediațiunile la o reprezentare trebuiesc firește să crească cu valoarea opului de arte ce e a se reprezenta. Un op clasic cere în interesul artei, al artistului și al publicului conștiinciozitatea cea mai necondiționată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să fie crudă și confuză, având trebuință de analiză, cu toate astea însă sinteza este aceea ce adună elemente pentru cunoștință și le-mpreună într-un conținut oarecare; ea este deci cel dentăi lucru asupra căruia avem a ne concentra luarea-aminte dacă voim a judeca asupra primei origini a cunoștinței noastre. Sinteza în genere este, precum vom vedea mai la vale, efectul numai al imaginației, a unei funcții oarbe deși neapărate a sufletului, fără de care n-am avea nică nici o cunoștință
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
căldură, căldura o altă cauză decât mișcarea? Nu s-a făcut pîn-acum nici o încercare serioasă de a constata efectele unei mișcări care încetează. Fără a combate din capul locului și de mai nainte ipotezele ce s-ar putea stabili, atragem luarea-aminte asupra unui singur lucru: efectul mișcării nu este de regulă o schimbare a stării de agregațiune, a corpilor mișcați, de ex. frecați unul de altul ș. a. m. d. Să admitem că o cantitate oarecare de mișcare (v) se întrebuințează (se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai degrabă la ceva gen comandant al Diviziei de Patrulare. — Tată, Thomas urma să fie șef la Criminalistică, dar a murit. Nu-mi refuza șansa asta. Nu ca să-ți Îndeplinesc un vis vechi de-al tău. Preston se uită cu luare-aminte la fiul lui. — Punct ochit, punct lovit. Mă bucur că spui deschis ce gîndești. Da, categoric, ăsta era visul meu inițial. Dar, după părerea mea, nu ai acel simț al slăbiciunilor umane care e esențial pentru un detectiv bun. Fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
când văzu patul de fier cafeniu și rece Își dădu seama că se află Într-un dormitor. Mirosea Într-un hol fără de hal: — Asta e casa de bani, Îi spuse majrdomnul, arătîndu-i o măsuță rotundă. — Care? Întrebă Julius, privind cu luare-aminte măsuța. — Păi, asta. Julius văzu o cutie care nu putea fi În nici un caz casa de bani. „Care?“ Întrebă din nou, ca atunci cînd cauți un obiect aflat sub nasul tău și aștepți să ți se spună: nu vezi? asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de ziua vărului lor, neisprăvitul acela de Rafaelito Lastarria. Susan pusese telefonul În furcă și trimisese să-i cheme. Vilma Îi aduse pe amîndoi ținîndu-i de mînă și ei, de o parte și de alta a frumoasei metise, ascultară cu luare-aminte tot cele spunea mama lor: — Trebuie să mergeți, copii; Susana este vara mea și m-a sunat ca să vă invite; În alți ani au fost Santiaguito și Bobby, de data asta trebuie să mergeți voi. Și În acea sîmbătă după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
doamna Lastarria Îi sărută pe rînd pe toți recunoscîndu-i și spunîndu-le pe nume: „Bună ziua, doamnă“, spuse Vilma; Îi Înmînă darul cu cartea de vizită și fu cuprinsă de panică fiindcă Julius dispăruse; Slavă Domnului, era acolo, cu spatele la ea, uitîndu-se cu luare-aminte la o uriașă armură de metal care stătea ca un străjer În dreptul unei uși a castelului. Cinthia se duse la el și-l luă de mînă, amîndoi se uitau acum la armură, dar chiar În clipa aceea brațul armurii căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe la bucătărie, adăugă adresîndu-se altor guvernante care se Învîrteau pe acolo. Cinthia și Julius au stat să examineze Îndelung armurile; mai Întîi se uitau bine dacă nu era nimeni ascuns Înăuntru sau În spatele lor și abia atunci le examinau cu luare-aminte. Cinthia Îi explica tot ce Învățase la școala despre arme, armuri și scuturi și Julius, lîngă ea, o asculta cu multă atenție, Încuviințînd din cap pe măsură ce ea povestea tot ce știa. După cîteva minute treceau În altă Încăpere, În salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
numele celor care fumau țigări răsucite din bancnote și-și construiau palate În mijlocul pădurii. Biata de ea făcu tot ce-i stătea În putință ca să-l cucerească pe mister, dar el nu-i făcu portretul preferind să o asculte cu luare-aminte și pe urmă s-a făcut prea tîrziu, trebuia să se Întoarcă ca să-i dea de mîncare la timp lui Julius. Pe scurt, Peter și Julius aproape că n-au putut schimba nici o vorbă, dar au hotărît să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gata să leșine cînd auzi accentul Îngrozitor al părintelui, „un văcar cu sutană“, comentă În sinea ei. Fără să-și poată da seama de ce, Julius Îi găsise Întotdeauna defecte părintelui Brown, rîdea prea mult, tocmai se uita la el cu luare-aminte cînd auzi limpede glasul maică-sii, Întoarse capul, glasul se pierdu În mulțime, dar ceva reuși totuși să prindă: „O diferență enormă Între ăsta și preoții din parohie, e tare necioplit.“ Se uită iarăși la părintele Brown și Înțelese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar se opri la timp: Carlos nu era nătăfleț ca ceilalți și rămăsese tăcut la locul lui, nu era cazul să se poarte și cu el la fel, șoferii au Întotdeauna mai multă demnitate. Susan Îl privise tot timpul cu luare-aminte, jumătate ironică, jumătate mirată. „Să mergem, darling“, Îi spuse, mulțumindu-i În engleză la ureche. Nu mai lipsea decît Julius, care-și mînca grăbit tortul și, printre Înghițituri, Își făcea un rapid examen de conștiință, pentru a vedea dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-ul curge gîrlă, toată ziua stau la taclale și cînd vine ziua de plată te jupoaie nu altceva“. Juan Lucas stăpînea perfect jargonul creol și-l folosea adesea. „Bună ziua, doamnă“, spuse meșterul și Julius Întoarse capul și se uită cu luare-aminte la femeia care sosise tocmai atunci. Venise să-i aducă mîncarea lui PÎine cu șuncă. Peste cîteva clipe Începură să vină și alte femei, toate cu cîte o legătură cu de-ale mîncării și zidarii care ieșeau din schimb veniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceva mai bine, Începea să se gîndească că ar putea să calce mai departe cămășile conașului ca și pînă acum, cînd deodată auzi un glăscior alături de ea, un soi de șuierat și deschise din nou ochii ca să se uite cu luare-aminte la bătrînica oacheșă care stătea lîngă ea. Într-adevăr cînta, dar nu ăsta era lucrul cel mai ciudat, avea o față de copil și zîmbea nespus de Încîntată În timp ce cînta și avea pîntecul umflat de parcă ar fi fost gravidă. Văzînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În timp ce Arminda Își dădea seama că ceaiul nu-ți făcea bine și-ți ștergea gulerul cu o cîrpă udă și tu stăteai nemișcat, o vedeai pe Guadalupe făcînd cîțiva pași și apropiindu-se de tine, te-a privit apoi cu luare-aminte, dar parcă tot de departe și era surdă. Jos, pe marginea drumului Încă neterminat, puseseră o pancartă: PROPRIETATE PARTICULARĂ, slavă Domnului, fiindcă ar fi fost o nebunie să intre cu mașina acum, cînd era și cu nevastă-sa alături, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
opri nimeni cînd Își punea În cap ceva, că el Îi dăduse numai cheile de la camionetă, că mai mult ca sigur cheile de la Mercedes le-a găsit el singur În apartament și așa mai departe, Julius, care urmărea scena cu luare-aminte, Îi spuse să termine odată cu Învinuirile, fiindcă Juan Lucas spunea că cei care aduc Învinuiri altora sînt niște pîrÎcioși și niște neisprăviți. Juan Lucas Își blestemă ceasul În care-l Învățase toate astea pe Julius, iar Carlos, care era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plină de flori și Cano Începu să le atingă pe rînd pe fiecare și la toate le spunea mamă, mamă și Julius era numai ochi și-și aduse aminte că de fapt Cano era orfan. Și Cano se uita cu luare-aminte la o floare pe jumătate ofilită, sus, În dreapta, și-i spuse bunicuțo, atinse apoi ceilalți trandafiri: mamă, mamă, apoi se apropie și mai mult de copacul unde Julius nu mai putea sa stea ascuns fiindcă mai mult ca sigur avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]