201 matches
-
frigider, care o bucată din pupă, așa că insula ajunge curând la Întinderea unui arhipelag. 17 iulie. Serialul Tânăr și neliniștit se termină. Panică În toată lumea. Comportamentul insulei devine arogant și obraznic, de parcă ar fi În stare de ebrietate. Se freacă lubric de Maldive, calcă pe talpa subacvatică a Madagascarului, prinde un taifun care o aruncă În Atlantic, unde continuă seria de nefăcute: Înghite un cuirasat, Înghiontește Groenlanda și ciupește Canarele, apoi, nereușind să se strecoare prin Canalul Panama, coboară spre Capul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Pe cei mai mulți nu-i văzusem În viața mea, nici n-aveam să-i mai văd. Unul singur mi-a atras atenția, un negru american, pictor, venit În România prin Corpul Păcii. În grădina Clarei a venit să confirme mitul afro-americanului lubric: a Încercat toată seara să se lipească de câte o fată, nu știu dacă i-a ieșit, n-am stat cu ochii pe el chiar tot timpul. Și nici În dormitorul Clarei nu l-am surprins, cum s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
altă voce. Nu era vocea bestiei. Degetele subțiri se crispaseră în umărul ei, apăsând, rotind-o. Femeia de ieri, bruneta ciudată, delicată și atât de familiară, ca o colegă, cu o mască de sfârșeală și împli nire pe chip. Ceva lubric și matern, deopotrivă. Părul despletit, fusta sucită, fața umedă, palidă, transpirată și o bluză albă, neîncheiată la toți nasturii. De parcă ar fi sărit nepregătită din ascunziș, după somn sau după nesomn sau după, după orice. Sânii se clătinau, goi, aburiți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și eu să-ți povestesc, reluă Eleazar. Foarte probabil că și-au amintit și ele "Marea Plecare" și scena din gineceu. Și atunci au început să râdă și mai isteric, tăvălindu-se pe covor, jucând puțin teatru, încercînd să pară lubrice, iar Vera i-a strigat: "Siddharta! s-au împlinit scripturile. Acum e momentul să lași totul și s-o pornești spre Himalaya!"... Elefterescu rămăsese în picioare, tot atât de palid, ca o statuie, doar buzele îi tremurau. Și apoi Elvira, care era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
s-a mutat doar În altă locuință; din Întunericul tombal nu se nasc decât obiecte vii, care așteaptă de multă vreme să capete formă; În crăpăturile ce se iscă din cub, ca În deschizătura mormântului lui Agamemnon de la Micene, rânjesc lubric semne (ne)născute, se concentrează În particule finisime de materie ce-ți Înțeapă retina dureros ca să intre În unghiul tău de recepție, să le dai un nume, să le chemi astfel În existență; o parte a cubului mare este zidită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și cinstit, dar numai cu atât nu se poate trăi. Revoltat, Cain ridică mâna și-și face singur dreptate. El lovește În legea nedreaptă, instaurată de o transcendență oarbă. Cine e vinovatul? (iarna) Sunt torturat În fiecare noapte de vise lubrice, inimaginabile. Ascetismul dus la extrem Îmi dă o stare de amorțeală, ca și cum corpul mi-ar fi otrăvit cu cele mai grele toxine. Uneori, mă cuprinde o greață grea, ce-mi vine din glandele ascunse ale bărbăției. Dimineața, mă trezesc ejaculând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
culoarea din cauza acizilor tari concentrați În lichid. Ceva acru și iute Îmi lovește nările, făcându-mă să-mi duc degetele la nas. Acum Înțeleg de ce eremiții se ascund În pustiu, ca să nu fie văzuți și auziți; cred că strigătele lor lubrice se aud din peșteri ca niște boncăluituri de cerbi În călduri, ca urletul fiarelor În rut, dar fiarele au ceva pur În modul de a lăsa natura să se manifeste prin ele, vreau să spun că sunt autentice, Întrucât sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Înalt. „Ce mai faci?“ Îl Întreb eu de formă. „Ce să fac, vreu s-o f... pe Anca!“ „Asta e tot ce vrei tu să faci?“, Îl Întreb din nou, cu vădit dispreț. „Asta!“, Îmi răspunde el rânjind cu satisfacție lubrică. „Atunci degeaba trăiești!“, Îi spun brusc, dându-i un ghiont abrupt În umăr. Această degradare de la rangul ontologic minim, conținută În apelativul „Degeaba trăiești“, a făcut rapid carieră În facultate; folosirea sintagmei Îi face pe unii să mă urască, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îmi fixasem atenția pe o fată din clasa a XI-a (nu știu de ce dintr-o clasă mai mare); o chema Valentina, avea forme carnale abundente, sâni mari, lătăreți, pe care se odihnea libidinos imaginația noastră aprinsă. În visul nostru lubric, nu vedeam decât șolduri imense, picioare groase, brațe rotunde. Ea era o fată indolentă, cu o privire adormită și posacă, fără (cel puțin În mod aparent) conștiința atracției teribile ce o reprezenta pentru noi. Mă uimea probabil excesul formelor carnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a unei iconografii științifice a fost cerută încă de la crearea termenului science fiction în revistele pulp. Se vedea strălucind hiperspațiul, se zăreau navigând nave de mii de kilometri lungime, iar curajoșii astronauți, reprezentanții democrației din Statele Unite, luptau împotriva extratereștrilor crocodilieni, lubrici și dornici de tinere fecioare dezgolite cu generozitate. A existat apoi revoluția realizată de New Wave. S-a acordat o atenție sporită scriiturii, uneori în detrimentul ancorării tematice a acestor texte în sfera reflecției / speculației, de exemplu consecințele dezvoltării științelor exacte
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
aceea copilărească/ De care/ Un misterios prăpăd/ Ne desparte/ În van". Moartea sau consecința acesteia contribuie la demolarea exteriorului, în favoarea interiorului și a refugiului: "În dimineața de după moarte/ Va fi răcoare ca în zorii cețoși de septembrie,/ Când din arșița lubrică a verii/ Mă dezmeticesc în aerul alb,/ Străină de arborii încâlciți în lumina lânoasă/ Voi fi trezită ca în sptembrie, devreme/ Și, ca în sptembrie,/ destul de singură ca să aud/ Văzduhul cum picură înspre amiază/ Pe obrazul gutuilor ud/ Și-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se Întindă și să devoreze viața oamenilor.” (p. 200). Bruno este, evident, o victimă, un personaj cehovian transpus În Occidentul anilor 1960-90. și dacă ratații lui Cehov mor, se sinucid sau Înnebunesc, ei bine, Bruno se masturbează. Masturbarea, alături de confesiuni lubrice (unul și același lucru, la limită) sunt activitățile principale ale unui bărbat grăsuț, slab dotat sexual, dar care rezistă sinuciderii prin satisfacrea prin orice mijloace a libidoului. Cităm, fără să traducem, un fragment desprins parcă dintr-o fișă clinică: “Parfois
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fel de experiențe sexuale extreme - autorul fantasmează cît pentru cinci Penthouse-uri - ca eșanjismul, sodomia, blow-job, ca să nu mai vorbim de felație și cunnilingus, pigmenți răsăriți adesea brusc la capătul unor paragrafe de nimic prevestitoare, lipsiți de veșmînt metaforic. Directețea descrierilor lubrice contribuie În fapt la o fenomenologie a conștiinței sexuale de care, crede Houellebecq, scriitorii se tem și-o livrează În diverse ambalaje. El renunță la ele aproape cu totul. De exemplu: “Seara, venea acasă atît de obosită Încît nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lipsit de talent: "ard vetrele ard/ În țarc mieii sunt semnul cerimii înalte/ mâinile rădăcini se preschimbă în arc/ prin sine asprului salt." Alexandru Miran, H. Grămescu, Ilarie Hinoveanu, Ion Murgeanu vor slăvi pe rând vegetația: ei vin cu imagini lubrice, într-o formulă incoloră, sau cuminți și fade, precum aceasta: Din văzduh, pe aripi de lăstuni,/ cad în Jiu și apa-nvolburată/ Spumegă orbita de culori" (Ilarie Hinoveanu). Poeții se îndreaptă, tot mai evident, spre o poezie reflexivă, cu digresiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
templu al iubirii care este femeia. Dintr-un neostoit erotism se ajunge, decent întru totul, la misticism". Iată și o mostră, pe deplin edificatoare, a faptului că, într-adevăr, bărbatul poate îmbrăca inclusiv momentele de un erotism apăsător alunecând înspre lubric în straiele somptuoase ale unui act de venerare a femeii aproape sacrosanct: "Iubito, raiul tău cel strâmt/ Și-adânc și laic dintre fese,/ Îmi ceri, mișcând genele-ți dese,/ În versuri proaspete să-ți cânt./ Ci eu, nemernicul ce sunt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ion Luca, un inofensiv, un flecar și un profitor mărunt, pe aceeași scară a degradării, Pirgu devine, în concepția lui Matei, un Mitică primejdios, perfid și lacom. Lipsit de orice scrupul, el e profitorul îndrăzneț al marilor slăbiciuni aristocratice, maimuțoiul lubric și cu pretenții de gust și chiverniseală din faza lui de totală ascensiune." Profitorului îi proiectează romancierul în stilul unui epilog ce ar fi putut fi dezvoltat într-un al doilea roman o fulminantă carieră, douăzeci de ani mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sexul a fost izgonit după miezul nopții, am primit în schimb, pe alese, la orice oră din zi, prim-planuri cu capete crăpate cu toporul, fiice violate de tați, mame care aflau în direct că le-a murit copilul, preoți lubrici live sau copii striviți de basculante - pe scurt, o întreagă panoplie de orori, asezonate cu un limbaj apocaliptic, vulgar și violent. Această maree toxică ne-a inundat de mai bine de două decenii și spațiul public, și pe cel privat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ortodoxă. Acum poeziile sunt străbătute de nostalgie, de temerea morții, și elementele agreste se sanctifică. Reptila devine "șarpele binelui", grădinile sunt ale "Omului", plugul ară împins de arhangheli, flora și fauna se fac ascetice, simbolice, dobitoacele au "ochi cuminți", țapii lubrici sunt înlocuiți prin melancolicii cerbi, câmpul face loc pădurii. Fauna aleargă rănită de melancolii: Mistuiți de răni lăuntrice ne trecem prin veac, Din când în când ne mai ridicăm ochii spre zăvoaiele raiului, apoi ne-aplecăm capetele în și mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
grijă să privească pe geam "încotro sunt întinse picioarele Ioanei și să tragă cu pușca în dreptul lor", spunând și câteva cuvinte magice: "- Cum țâșnește glontele din peșcă așa să țâșnească copilul din bur-ta Ioanei! Așa să deie Dumnezeu!" Proza lubrică a Luciei Demetrius e fără valoare. Profira Sadoveanu a medelenizat propria copilărie, bogată în inimitabile ștrengării. Alte scriitoare: Sanda Movilă, Sidonia Dragușanu, Ioana Postelnicu, Cella Serghi. POEZIA PROFESIUNILOR În versuri de ținută alegorică Barbu Solacolu se înduioșa încă din 1920
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al unei intenții de pornografie. Cum paiațeria eroului grotesc este foarte subliniată, în umbră pare a rămâne tocmai atmosfera; totuși, obsedantă, ea crește parcă fără voie din tema dominantă, a păcatului și a pierderii de sine, iar, prin ea, situațiile lubrice dobândesc un sens. Romanele urmează, ca discurs, două axe. Una este dată de patetismul sumbru al ororii și spaimei, cu reflexele de infern ale tăvălirii în noroi (un astfel de delir al maculării mai există doar la Mateiu I. Caragiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
ia-i locul pentru osteneală ta. A ta soție aș vrea să spun iubitoare supusă, Goneril." O, nemăsură-n voii femeiești! Complot în contra vieții soțului ei vrednic, Si schimbu-i, frate-meu! Aci-n nisip Am să te-acopăr, sol nelegiuit De lubrici ucigași; cînd va fi timpul, Cu blestemat ast scris lovi-voi ochii Ducelui sortit morții. Pentru el e bun De moartea și solia ta să-i spun. GLOUCESTER: Regele e nebun. Ce țeapăn bietu-mi duh, Că mă țin drept și
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
între atracție și repulsie al unei sexualități virtual punitive. În același timp, tabloul se află la confiniile cu pornografia și kitschul prin specularea efectului carnavalesc al juxtapunerii femeii și șarpelui, clișeu al demonologiei populare, într-o ecuație plină de subînțelesuri lubrice. Tema este reluată în 1907, dar de data aceasta femeia, cu aceeași expresie de lascivitate, se află în picioare, iar reptila îi înconjoară corpul lăsându-i dezvelit bustul și odihnindu-și capul pe umărul ei, cu gura deschisă ca pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o solemnă impetuozitate și în sfârșit, în latura dreaptă, elementul distonant ilustrând parcă distinguo-ul ficinian între iubirea celestă și cea vulgară, un zefir vânăt singurul chip feminin lipsit de grație din întregul tablou, încercând s-o răpească în virtutea apetitului său lubric"463. Acest grup de trei îi conferă un anumit echilibru compoziției Ceciliei Cuțescu-Storck. Un alt raport armonic se creează relativ la aspectul vestimentar. Doar trei femei poartă în tablou un vesmânt larg, care le dezvelește, în parte, pieptul: mireasa, una dintre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
păstra atmosfera hieratică într-un nucleu dens. În spatele Salomeei se află un cortegiu de femei curioase, una dintre ele duce în mână un instrument cu corzi, sugerând faptul că prețul acestui cap este dansul pe care fiica Herodiadei îl oferise lubricului tetrarh. În grația Salomeei putem bănui virtuți coregrafice, se distinge de toate celelalte personaje înveșmântate prin culorile vii ale singurului veșmânt pe care-l poartă, pe punctul de a se desprinde complet de corpul redat astfel unei nudități depline. Carnația
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al lui Joséphin Péladan. Tema decapitării și a sexualității fuzionează în acest desen malițios care are în prim plan osul iliac al unei femei, os dotat cu fastuoase aripi de fluture. Femeia al cărui posterior apare dezvelit, cu sugestia unei lubrice activități, stă vertical între deschiderea acestor aripi, purtând la rândul ei aripi de înger, arcul și tolba de săgeți din bagajul tradițional al amorașilor care o însoțesc pe Venus. În locul chipului curtezanei se află un craniu, iar mâna ei scheletică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]