586 matches
-
Eugenia Țarălungă S-au dus vremurile când corpul omenesc era socotit frumos în sine, purtător de frumusețe și armonie. Kalokagathia. Acum e doar carcasa. Cu cât e mai lucitoare, cu atât mai bine. Expunerea contează cel mai mult. Un trup secularizat, care nu mai are nimic de ascuns, nimic simbolic. Suntem strict, după caz, purtători de spermatozoizi sau de ovocite. A treia cale nu există. Nu mai suntem copiii
Trup secularizat sau privirea tanga by Eugenia Țarălungă () [Corola-journal/Journalistic/10881_a_12206]
-
de palmă, în cel mai bun caz. Având anexați nasturi mari și puțini, precum și curele late, strălucitoare, care semnalează implicit disponibilitatea celei care îmbracă ordinarii (adică omniprezenții) pantaloni cu talie joasă. Se mai poartă, tot în aceeași zonă semiotică, fundițe lucitoare și catarame, care au același rol de fanion. Aici sunt ochii dumneavoastră. Privirea-tanga. Aici încep eu în toată nuditatea mea. și s-au mai inventat tatuaje, variate tehnici de piercing, care mai de care mai atractive. Ne desprindem cu greu
Trup secularizat sau privirea tanga by Eugenia Țarălungă () [Corola-journal/Journalistic/10881_a_12206]
-
a cărui suprafață este decorată cu ceva ce pare a fi o scriitură elaborată, numai că „scriitura“ se dovedește, la o examinare mai atentă, a fi compusă din turme Întregi de oi sacrificate de siluete umane ținînd În mîini junghere lucitoare. Încăperea următoare conține un obiect sculptural deosebit de complex, un hibrid grotesc de varză, porc și oaie, din care fîlfîie un steag pe care scrie Am Avut o Avangardă! SÎntem Moderni Durabili! Între realitatea verzei și visul cărnii, suprarealismul a Înălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și floarea soarelui, cu liziere de salcâmi și gârneață. Simona privea întinderile în care toamna nu intrase cu toate ambarcațiunile sale. În dimineța aceea, o brumă subțire acoperise ierburile, argintându-le cu o peliculă de un alb imaculat cu scânteieri lucitoare. Nu peste mult timp însă, un soare blând și dulce avea să vină binevoitor să înflorească întreaga zi. Trecu pe lângă un grup de bărbați îmbrăcați în haine cadrilate. Erau deținuții de la penitenciarul de minimă securitate care săpau un șanț pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mereu aici... Laguna este înconjurată de raze și prin apa iluzorie, vălurită, uneori transparentă, alteori densă ca un argint lichid, răsare surprinzător câte o coadă de sirenă, aruncând scântei pentru câteva clipe, sau chiar întârzie la suprafața apei, cu silueta lucitoare și ochii devenind o sursă intensă de incandescență. Cine sunt aceste sirene care apar și dispar, de ce se aseamănă atât de mult cu apa argintie și de ce întotdeauna prezența lor sclipește câteva momente apoi se ascund dincolo de valurile misterioase, nu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
chircesc de rușine. Sunt foarte cunoscută în State. Dar presupun, a adăugat ea aruncând o privire disprețuitoare împrejur, că nimeni de aici nu cumpără revista Style. —Eu o iau uneori, a anunțat o tipă cu un machiaj gros, cu pielea lucitoare, un nas enorm și un păr șaten nețesălat. Pe ecusonul ei scria „Laura“. —Te referi la revista care se dă împreună cu Sunday Times? —Nu, a răspuns glacial Amanda, nu mă refer la revista aia. Mă refer la extrem de prestigioasa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice s-a ridicat în picioare și a reușit să coboare până în sufragerie unde, în lumina abia mijită a viitorului răsărit, l-a găsit pe Jake stând furios în mijlocul unui morman de cartoane, folii de protecție și bucăți de plastic lucitor. —E dificil? a întrebat ea cu teamă. — Nu e numai asta, a pufnit Jake. Se presupune că e ecologică - și uită-te aici! a spus el ridicând una dintre foliile de protecție. Cu ce crezi că poți să distrugi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bubuitură de tunet. Mergeam pe Upper West Side În Manhattan când m-a prins o ploaie torențială de vară, iar eu eram fără umbrelă. Am reperat un posibil adăpost: o impunătoare clădiredin piatră maronie, cu uși duble de un negru lucitor. Pe o placă de aramă se putea citi: „Societatea Americană pentru Studii Paranormale“. Tentată de ce promitea acest nume, am apăsat pe sonerie și mi-am petrecut restul zilei cotrobăind prin arhivele Societății. La fel ca prima bibliotecă publică pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe colo sicriul fără să se atingă Însă de crăpături și zgârieturi. Pentru că așa Înțeleg ei să păstreze autenticitatea. Un restaurator chinez l-ar fi făcut să arate ca nou dându-l cu un frumos lac roșuaprins și cu auriu lucitor. Pentru că era destul de adânc, au pus pe fund polistiren expandat În formă de păstăi, iar pe deasupra venea o bucată de catifea - poliester bej, oribil! Și așa am ajuns eu să fiu expusă În amfiteatrul muzeului, Într-un imens coșciug negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pentru că tatăl tău i-a dat urâțenia asta ca să sărbătorească nașterea ta Încununată de succes. Era o agrafă cu o sută de frunzulițe sculptate În jad imperial verde deschis. Pe crenguțe erau flori de bujor făcute din diamante micuțe. Agrafa lucitoare, prinsă În păr, inspira ideea de primăvară Înfloritoare. De când am văzut pentru prima dată acea agrafă am știut de ce mă numise Bifang: eram jadul ei prețios, bobocul ei scump, primăvara ei Înfloritoare. Bifang. Mama Scumpă a Încercat să-mi schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
unui trib sărăcit de ani și ani de greutăți. Pată Neagră făcu invitația: Poftiți la masă, domnilor. Prietenilor mei, festinul din junglă li se păru destul de neinspirat, fel după fel, numai „bucate misterioase“, cum le numea Moff, substanțe gri-verzui, unele lucitoare, altele vâscoase, nici una nu părea comestibilă. Dar, după cum aveau să-și dea curând seama, mâncărurile erau de fapt de-a dreptul delicioase. Printre ele, ierburi de sezon, orez lipicios și frunze de copaci și arbuști din pădure. În boluri mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și le stricaserăm toată distracția. Acum erau obligați s-o lase pe altă dată. Tare am mai râs pe seama asta și eu și fetele Îmbătrânite. Toate aveau ochii Încrețiți de zâmbete, iar fiecare față Îmbătrânită era acoperită de un văl lucitor de apă, care Îi curgea din creștetul capului acoperindu-i ochii și apoi adunându-se În gura deschisă primind fericită ofranda de apă. Cu aceste văluri pe față, bătrânele mele surori aveau din nou chipuri tinere ca atunci când ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
O molcom? monotonie De marmur?, metal ?i ape. Un Babilon de sc?ri ?i-arcade Se Întindea la nesfâr?it; Havuzuri Împro?cau cascade Pe aur maț sau ?lefuit; ?i mari ? uvoaie-ap???toare, Ca lungi perdele de cristal, Sepovâmeau, str?lucitoare, Pe ni?te ziduri de metal" . Contemplând, iscodind „z?ri dep?rtate", mintea poetului creeaz? spa?îi „nesfâr?ițe", imagini ? i sugestii ce uimesc prin for?a lor plasticizant?. Aceast? deschidere c?tre „metaspa?ialitate" ' se contureaz? pe de o
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rân? se depune. Mâna care-au dorit sceptrul universului ?i gânduri Ce-au cuprins tot universul Încap bine-npatru scânduri". ?i peste toate aceste ?iruri de existen?e umane supuse aceluia?i destin amar, st?pane?te lini? tita ?i str?lucitoarea privire a lunii simbol al unei naturi impasibile: „ ?i pe to?i ce-n ast? lume sunt supu?i puterii sor?îi Deopotriv? -i st?pane?te rază ta ?i geniul mor?îi!", spre lumină c?reia sufletul poetului se
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
margini Încetiniseră, iar din centru pornise, la galop, un grup de o sută de luptători. Deasupra lor, săgețile străpunseseră din nou armurile, iar al doilea val, cu săgeți aprinse, lovise șirul de căruțe. Primii o sută de călăreți scoaseră săbiile lucitoare În lumina blândă a soarelui și izbiră pieziș trunchiurile, despicând armuri, cușme și scuturi. Apoi se lăsară spre margini, pregătind lănciile scurte. Din spatele lor goneau deja alte trei sute de luptători, inima Celor o mie, În fruntea cărora Ștefănel văzuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
câtva timp urmează să se schimbe garda regală. Într-adevăr, suntem martorii unui veritabil spectacol medieval. În acordurile fanfarei militare, o gardă de ostași în costume albastre, centuri și mănuși albe, cu chipiuri albe metalice, strălucitoare, terminate cu un cucui lucitor și ascuțit în vârf, cum aveau însă de culori gri-argintiu ostașii germani și austrieci prezintă onorul pentru două șiruri de călăreți, care preiau serviciul pentru următoarele ore. E un ritual cazon impresionant, întruchipare a unei ordini vechi, tradiționale, sacre, mirifice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pășeau șapte fete purtând torțe mari, aprinse, urmate de șapte bătrâni Încununați, În veșminte grecești. Și apoi alți șapte bărbați, cu straie lungi, acoperite cu semne cerești, precum și doi cavaleri În armură de luptă. Unul ducând În mână o spadă lucitoare, În care se oglindea văpaia soarelui, celălalt cu o frânghie În brațe, strâns Încolăcită Într-o mie de noduri. Cortegiul era Încheiat de cinci femei cu văl, purtând În mână cinci lămpi stinse, care Înconjurau, lascive ca niște prostituate, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
expresie dezamăgită, care spunea mai multe decât o mie de cuvinte. - Tot nimic, meștere Alberto? Omul scutură din cap. - Nu tocmai. Cred că am Înțeles unele dintre conexiuni. Și am reconstituit unul din angrenajele stricate. Privește. Îi Întinse un cerc lucitor din metal aurit, pe ai cărui dinți tăioși Încă se mai simțea mușcătura pilei. Dante examină rapid perfecțiunea conturului În lumina ferestrei. - Se pare că opera dumitale nu are de ce s-o Învidieze pe cea a păgânilor. Însă acum, Îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
retina dureros. În timp ce Încerca să reacționeze la orbirea momentană, auzi un geamăt sufocat. Nedeslușit, Îl Întrezări pe Bonatti, care se zgâia năucit la fața lui, iluminată de acea strălucire. - Lumina lui Dumnezeu! strigă Dante, continuând să se ferească de valul lucitor. Se mișcă... așa cum totul se mișcă! Forma cerurilor, acea Împărăție a drepților atât de râvnită și pentru care nu găsise niciodată cuvintele, se afla acum acolo, În fața lui, plină de strălucirea cea dintâi. În ochii lui Încă orbiți, octogonul desenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
înaintând, și apoi întinzând ziare curate care se umezeau și se uscau și care nu mai erau luate de pe jos până la sfârșitul săptămânii. Aici se simțea mirosul de ceară de lustruit, și totul era coform unui plan bine întocmit - mobila lucitoare, mileurile întinse cu grijă, paharele ieftine cu model, cornul de elan, ceasul, toate la locul lor - aliniate ca într-o mânăstire sau ca în orice alt loc unde dragostea lui Dumnezeu este orânduită ca bază a curățeniei domestice și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
doamna Einhorn, o femeie foarte superstițioasă, și o lumânare ardea pe jos într-un pahar de o albeață ecleziastică, în sufrageria întunecată, lângă o fotografie a Comisarului făcută pe vremea când favoriții lui de Bill Cody erau încă deși și lucitori. Arthur Einhorn venise de la Champaign pentru înmormântarea bunicului său și ședea la masă plin de eleganță studențească detașată, cu mâna în părul lui lânos de intelectual, încercând să se adapteze nebuniei la care se aștepta într-o astfel de ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
micul dejun. Era o femeie subțiratică, țigănoasă, cu o față foarte ageră; știa să facă pe distinsa când voia, dar nu-i păsa că o vede cineva când avea garda jos, și acum i-a zâmbit aprig, cu ochi verzi, lucitori. El nu s-a lăsat tulburat; se aștepta ca ea să fie o pacoste și ea s-a prins imediat că era deja hotărât să-i dea un picior în spate. Era o femeie care văzuse multe la viața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
interes, folosindu-mă de cele două perii militare pe care mi le făcuse cadou. Am coborât cu liftul leneș și alb și, ajuns la parter, m-am îndreptat spre holul hotelului. Era vremea apusului, aproape de ora cinei, cu o apă lucitoare care se întuneca, șervete și meniuri deschise și așezate în picioare în sufragerie, trandafiri și ferigi în vaze prelungi, orchestra acordându-și instrumentele în spatele perdelei. Eram singur pe coridor, tulburat și agitat, și am pășit încet spre salonul de dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
spuma durerilor sale, nu îl prea observa nimeni pe acolo. Nici lupii sau porcii sălbatici sau chiar iguanele gigant sau cerbii n-ar fi fost observați în oraș dacă ar fi coborât să se adăpostească acolo din munți. Un praf lucitor plutea peste tot și albea nopțile. Hotelurile și magazinele doreau zarvă așa că plăteau pentru muzici și pentru focurile de armă și pentru dangătele de clopot, dar oricum nu le-ar fi ajuns banii pentru a menține la nesfârșit aceste fieste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a venit Frazer și m-a luat să mă prezinte tipului simpatizant, pe nume Paslavici. Era un iugoslav prietenos care locuia într-o vilișoară, afară din Coyoacan. Avea în jurul gurii niște riduri mari și în interiorul lor creșteau țepi mici și lucitori, așa cum e plină de cristale mici o geodă, minunea universului rocilor. Era un tip foarte original. Avea capul în formă de ceapă și bine tuns. În grădină, unde era când ne-am întâlnit, zăpușeala tremura pe deasupra creștetului domului său. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]