401,888 matches
-
de un coafor sau să cumpere niște cadouri pentru cineva unde este invitată, mărunțișuri pentru care îi oferea el bani numai că ea simțea o mare satisfacție dacă-l chinuia, jucându-se cu el. N-am putea spune că acest lucru nu era un chin destul de plăcut până la urmă pentru amândoi. Era o joacă între îndrăgostiți și când el o auzea ciripind: „Ce faci Puiule, mai vrei încă o dată?”, era topit după ea. Minodora recunoștea în sinea sa că a fost
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454746353.html [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]
-
ani de facultate, nu ajungea niciodată pe aceste culmi. Și dacă a ajuns aici de ce nu ar spera să ajungă și mai sus? Politica este schimbătoare, astăzi ești în top, mâine cazi vertiginos pe fundul prăpastiei. S-a văzut acest lucru de-a lungul timpului. Cine-i garanta ei că pe viitor va mai fi la putere același partid din care făcea parte susținătorul său și directoarea liceului unde preda? Nimeni. Deci ea trebuia să fie pregătită să aibă oricând asigurat
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454746353.html [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]
-
Neagu. Ce să caut eu acolo, eu sunt scriitor? Nu sunt (râde). Am fost înalt funcționar public al statului roman! (subliniază fiecare silabă, vrea să-mi intre bine în cap, asta ar fi cam ajunctul faraonului Tutancamon). Eu am în lucru un tratat de metafizică, în care voi demonstra eul absolut, inconfundabil cu omul slugă al lui Marx și-l voi pune la colț pe Voltaire și pe iluminiști, care au fost niște răzvrătiți nu împotriva bisericii, cum credeau ei, ci
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/petre_anghel_1491320108.html [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
pare că nu mai știe nimic. Îi face Florinei semn să iasă. În urma ei, încuie ușa biroului, pe dinăuntru. Își toarnă un pahar de whisky și dă să taie un trabuc. Își ia seama la timp: simte, brusc, cum că lucrurile sunt prea serioase, ca să se rezolve doar cu whisky. Se ridică, închide biroul în urma lui și pleacă, în grabă, spre casă. Încăpere tapetată cu rafturi cu cărți, biblioteca locuinței lui Lucian. Ambient clarobscur, birou din lemn masiv, probabil mahon; fotolii
POLUL VRĂJITOARELOR de LIA BEJAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lia_bejan_1476357649.html [Corola-blog/BlogPost/374117_a_375446]
-
pe cer din nou strălucitorul disc rumenit al lunii. Răsuflă fericit. Încotro ar trebui să se îndrepte acum, în miez de noapte? Cine va catadicsi să se trezească din somn pentru el, ca să-i dea ceva de-ale gurii? Hotărât lucru, cel mai înțelept era să aștepte zorii zilei pentru a-și începe treaba pentru care făcuse atâta drum! S-a întors înapoi, în galeria cea întunecoasă, acolo unde mai știa el și alte cotloane mai largi ca să poată să doarmă
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
multe de spus. Mi-ar fi plăcut să fiu actor, dar nu mi-a dat Dumnezeu un astfel de talent și bine a făcut. Prima încercare de a face pe actorul am exersat-o pe la 4-5 ani. Aveam casa în lucru. Părinții nu aveau serviciu. Lucrau cu ziua pe la fermă și pe unde apucau. Cheltuieli erau mari și sărăcia pe măsură. Într-o zi eram împreună cu părinții în casă. S-a uitat tăticu pe geam și i-a văzut urcând pe
ARTIST RATAT de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 by http://confluente.ro/Alexandru_stanciulescu_barda_artist_alexandru_stanciulescu_barda_1340109182.html [Corola-blog/BlogPost/359717_a_361046]
-
erau părinții. Voiam neapărat să văd ce zic de felul cum mi-am interpretat rolul. L-am observat pe tăticu făcându-mi disperat cu mâna să mă uit la poartă. Perceptorii erau negustori de oameni. Imediat au priceput cum stau lucrurile. Unul dintre ei m-a întrebat: „Unde zici, mă, că este tată-tău?” Uitându-mă iarăși cu un ochi la poartă și cu altul peste umăr la părinți, ba chiar zâmbindu-le, am răspuns la fel de grăbit replica ce-mi fusese
ARTIST RATAT de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 by http://confluente.ro/Alexandru_stanciulescu_barda_artist_alexandru_stanciulescu_barda_1340109182.html [Corola-blog/BlogPost/359717_a_361046]
-
putere care nu s-a dat nici îngerilor, dar acesta ține și locul tatălui din pildă, care nu este altcineva decât Bunul Dumnezeu, învățând, sfătuind, certând și mângăind - după caz, întotdeauna cu iubire părintească, pe cel ce se mărturisește. Acest lucru pare straniu unora dintre noi. Ce nevoie avem noi să ne mărturisim păcatele înaintea preotului? Nu pot eu face pocăință și de unul singur? Firește că se poate face pocăință și în acest mod, dar acest fel de pocăință nu
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
potrivește numai imaginea fiului risipitor, ci și chipul fiului celui mare din această Sfântă Evanghelie. Foarte mulți oameni cred în Dumnezeu și împlinesc poruncile Lui: se roagă, postesc, participă la sfintele slujbe, fac chiar milostenie, însă nu fac toate aceste lucruri cu bucurie. În corectitudinea și cumințenia lor, au multiple limitări și frustrări, care se verifică îndeosebi în felul în care se raportează la celălalt, mai ales când acesta este păcătos. Ești cuminte, dar permanent cu ochii ațintiți la păcatele altora
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
ne dăm seama de propria sărăcie sufletească, de faptul că suntem credincioși, dar ne lipsim de ceva extraordinar, care, așa cum ne demonstrează Evanghelia, contează enorm înaintea lui Dumnezeu. Nu poți accede către comuniunea cu Dumnezeu dacă nu-ți dorești acest lucru cu bucurie, dacă privești numai în pământ și niciodată către cer, dacă ești victima propriei tale libertăți de a nu te bucura de tine și de celălalt. Omul care își dă seama de o asemenea lipsă trăiește, de fapt, un
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din by http://confluente.ro/stelian_gombos_1456298769.html [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
Ion Iancu Vale) Mulți oameni, scriitori sau nu, se pot lăuda, desigur, cu prietenia marelui scriitor Mircea Horia Simionescu, dar cred că eu sunt unicul care s-a bucurat de o deferență și de un interes special din partea acestuia. Acest lucru s-a datorat, probabil, și faptului că eram consăteni și mai ales vara, când stătea mai mult la Pietroșița, ne întâlneam deseori, pentru a sta la „taclale”, sau pentru a-i citi din poeziile mele, dar și din cauză că (așa cum de
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
vârf la Cocoș”, unde se află casa scriitorului, eu am traversat drumeagul din spatele gării, și prin grădini, și livezi, trecând peste pârleazuri și escaladând garduri, am urcat până la vila maestrului, pe care am regăsit-o mereu neterminată și mereu în lucru. Nu știam dacă acesta este acasă, dacă este ocupat, dacă are chef de vizite. Nu știam nimic, pentru că nu îl anunțasem în prealabil în nici un fel despre această sosire, a mea, pe meleagurile natale. Am urcat poteca, ce ducea, în
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
să mă așez într-un fotoliu, mi-a dat ceva să mănânc, mi-a făcut o cafea și mi-a pus, în față, un pachet de țigări. Pe atunci, încă, mai fuma și el în neștire. După toate acestea, primul lucru pe care mi l-a relatat a fost acela că un bun prieten de familie, Iuliu Mărculescu (cel pe care, eu, mai târziu aveam să-l sprijin la întocmirea și tipărirea unor foarte emoționante „Jurnale” despre locurile și oamenii din
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
n-am îmbătrânit! - dar energia e pe măsura vârstei și, iată, chiar și scrisul îmi este zăpăcit, grăbit și nervos, de-mi este rușine de mine. Dacă voi avea un răgaz mai generos, îți voi mai scrie. Poți face același lucru, când ai timp. Până la revederea noastră, te îmbrățișez frățește, Mircea Horia, Sâmbătă, 2 iunie 1984. Stimate și bunule prieten M. H. Simionescu Astăzi este duminică și, fiind zi nelucrătoare, mă găsesc pe „cameră”, cum se spune pe aici. Vă scriu
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
constituie faptul că aici este zonă de frontieră, și încă una foarte căutată de cei care vor să treacă dincolo, iar eu cu fizionomia mea nu prea ortodoxă, sunt foarte des oprit și chestionat ba de grăniceri, ba de milițieni, lucru ce mă râcâie al dracului, căci mi-e teamă să nu se intereseze mai amănunțit de soarta mea... Într-una din zilele mele libere am ajuns la Craiova și de acolo la Bulzești, satul natal al lui Marin Sorescu (care
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
uit deschisă (ieri era gata, gata să o rupă) Dimineața când mă scol amușinez aerul, ce-mi aduce mirosuri necunoscute, mie ca muntean. Ceva tot îmi este familiar: mirosul primăverii, același peste tot, și care în curând va schimba fața lucrurilor. Dar gata, am terminat cu sentimentalismele. Vreau, maestre, în continuare, să vă anunț că am făcut și eu pasul cel mare. Ajutat de un prieten geolog, Daniel Juverdeanu (cel despre care v-am zis la telefon că vrea să vă
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
el. Am făcut împreună o vizită doamnei, dânsa a ascultat câteva dintre poemele mele și a reacționat salutar, după care m-a chemat la redacție, unde am predat manuscrisul, urmând a fi înmânat domnului Mircea Ciobanu. Dar, ca întotdeauna, fac lucrurile fără cap și coadă, căci nu am predat toate poemele și nici nu le-am recitit după dactilografierea pe care mi-au făcut-o niște colegi de la sediul întreprinderii. Mi-am dat seama de asta mai târziu, citind copiile, că
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
mai faceți? Sper să fiți sănătos, căci este necesar a ne mai ferici cu încă alte producții literare. Ultima oară când am discutat cu doctorul Mircea Bogdan, acesta era foarte entuziasmat. Spunea că citindu-vă descoperă universuri inedite și fantastice, lucru care nu i s-a întâmplat decât citindu-i pe Dostoievski sau pe Garcia Marquez. Ce mai aveți în „atelier”? Nu v-am citit cam de mult ultimele două cărți, nereușind să le procur. Închei. La radio se anunță un
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
și mai vechi prieten al meu, te-am comentat din nou, coborând de la viziunea cosmică la procedeele de-o ingeniozitate tehnică înspăimântătoare, de la mister ruperile de vers și repetițiile crâncene... Fragmentul, varianta, se află tot timpul pe masa mea de lucru, mă însoțește în căutările mele. Îți mulțumesc pentru acest festin poeticesc, care mă apără de-atâtea universale, zilnice plictiseli. Poate că amân aceste mărturisiri cine știe cât, până la altă călătorie cu autobuzul 2 Mai - Mangalia, dacă n-aș fi aflat că Nicu
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
obosesc și las pe altă dată. Cred că odată cu mărirea zilei, cu perioada asta frumoasă a iernii să trec la o activitate mai susținută și să ajung la o stare, cât de cât normală. Am de făcut, desigur, și alte lucruri. Pregătesc un fel de dialog, un interviu, pe care mi-l iau singur sau cu ajutorul nevesti-mii. Un fel de desfacere al sensurilor unor piese, bucăți scrise în cele 19 cărți din trecut... I.I.V. - Faptul că editura „Humanitas” a introdus anul
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
aceea pe care fiecare autor o visează, cartea aceea totală sau ea va apare curând? M.H.S. - Spune-mi, m-ai auzit în ultima vreme, prin telepatie nu altfel, m-ai auzit tocmai despre așa ceva? Am repetat în ultima vreme acest lucru și poate e un semn al bătrâneții, când mai reiterez ideile. Am tot repetat în ultimul timp, că trebuie să scriu în următorii doi ani cartea mea, cu majusculă, cartea mea cea mare, cartea mea am îndrăznit la un moment
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
cu ceva timp in urma măcinat de o boală îndelunga de plămâni. Doamna s-a recomandat a avea în jur de 40 ani, si ca o cheamă Minica, un nume destul de curios pentru mine. În timpul cât am ajutat-o la lucru m-a întrebat despre biografia mea, și m-a solicitat să merg când am timp liber să o ajut și acasă la lucrul în grădină. Între timp apare și dirigintele nostru pentru verificare, însoțit de un pedagog al școlii. Pe
CUNOŞTINŢA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ciclul_casa_de_sub_magulice_cunostin_mihai_leonte_1346580842.html [Corola-blog/BlogPost/343900_a_345229]
-
si ca o cheamă Minica, un nume destul de curios pentru mine. În timpul cât am ajutat-o la lucru m-a întrebat despre biografia mea, și m-a solicitat să merg când am timp liber să o ajut și acasă la lucrul în grădină. Între timp apare și dirigintele nostru pentru verificare, însoțit de un pedagog al școlii. Pe doamna Minica o cunoștea căci avea casă în oraș. Această tocmai îi explică dirigintelui și pedagogului că ar dori să o mai ajut
CUNOŞTINŢA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ciclul_casa_de_sub_magulice_cunostin_mihai_leonte_1346580842.html [Corola-blog/BlogPost/343900_a_345229]
-
fics” obiectul pierdut, înmânându-i-l acestuia atât de repede că nici nu observase reproșul vag din privirea băiețasului ... I-l înapoie cu „urechiușele” gata să primească din nou ața pe din două de in sau din cânepă pentru cusut lucruri de pielărie. Îngână, surprins de blajin și pentru întâia oară ca și cum s-ar fi ferit: „Băiatul, taichii!..., umflându-se în pene ca după cine știe ce înfăptuire măreață și renunțând la abordări costelive, sentențioase pe care le folosea mai mereu când venea
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
Taica cu deosebire, cum îl învățase maică-sa să-i spună, că îi era tare drag și-l mângâia până la lacrimi o atare apelațiune - mai de-a casei - în stare să răscolească și cele mai înghețate inimi, zicea că înțelegerea lucrurilor mici și aparent mărunte ne ajută să ne cunoaștem, că noi cu ele cochetăm, ne însoțim și lângă ele ședem, că numai astfel vom înțelege măreția creației lui Dumnezeu și vom fi în miezul iubirii cu care El ne înconjoară
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]