497 matches
-
de consilierii municipali și de guvernatorul Bruxelles-ului, care a impus ca planurile lor să fie transmise pentru aprobare autorităților. Astfel, a rezultat o dispunere remarcabil de armonioasă a Pieței Mari reconstruite, în ciuda combinației contrastante de stiluri gotic, baroc și Ludovic al XIV-lea. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, revoluționarii au jefuit Piața Mare, distrugând statuile nobilimii și simbolurile creștinismului. Casele breslelor au fost confiscate de stat și vândute. Clădirile au fost neglijate și au rămas în stare proastă, fațadele
Piața Mare din Bruxelles () [Corola-website/Science/326535_a_327864]
-
Mindelheim. Prințul Eugen a avut și el succes, cucerind Milano și Piemont în septembrie 1707 și obligându-i pe francezi să se retragă dincolo de Alpi. Ludovic al XIV-lea a pierdut o bună parte din Spania orientală. Într-un final Ludovic al XIV-lea a cerut pacea, oferindu-se în schimb să renunțe la pretențiile la tronul Spaniei ale nepotului său și la toate Țările de Jos de Sud, dacă i s-ar fi permis să păstreze domeniile spaniole din Italia
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
nu a putut, astfel, împiedica adunarea constituantă să declare abolirea privilegiilor nobiliare în , după care, la 26 august, să adopte o „declarație a drepturilor omului și cetățeanului”. După o tentativă de monarhie constituțională, în septembrie 1792, s-a proclamat , iar Ludovic al XVI-lea, acuzat de trădare, a fost ghilotinat la 21 ianuarie 1793. Franța revoluționară s-a lansat după aceea în și de , până la instaurarea directoratului în 1795. La 9 noiembrie 1799, generalul Napoleon Bonaparte a răsturnat Directoratul printr-o
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
o fabrică de hârtie și una de bere. Dinastia Báthory a contribuit și ea la creșterea economică sau cea a populației, aducând cetatea la un rang la care putea fi comparată doar cu Brașovul. Regii Vladislav al II-lea și Ludovic al II-lea vor semna și ei unele acte prin care clujenii beneficiază de privilegii, nu însă în aceeași măsură ca Matei Corvin. După destrămarea regatului ungar din 1541 între Imperiul Otoman și cel Austriac, Clujul va intra în Principatul
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
556. Christian al II-lea, Conte Palatin de Birkenfeld-Bischwiller (n. 22 iunie 1637, Bischwiller - d. 26 aprilie 1717, Birkenfeld)</br> 557. Katharina Ágata, Contesă de Rappoltstein (n. 15 iunie 1648, Rappoltstein, în Alsacia - d. 16 iulie 1683, Bischwiller)</br> 558. Ludovic Kraft, Conte de Nassau-Saarbrücken (n. 28 martie 1663, Saarbrücken - d. 14 februarie 1713, tot acolo)</br> 559. Philippa Henriette, Prințesă de Hohenlohe-Langenburg (n. 15 noiembrie 1679, Langenburg - d. 14 ianuarie 1751, Bergzabern)</br> 560. François de Beauharnais (n. 2 august
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
oceane, nu mai trecea prin Marea Mediterană. Mai mult, a declanșat o criză a transporturilor maritime în Mediterana. A fost începutul declinului pentru republicile Veneția și Ragusa. Carol al VIII-lea al Franței a acordat ragusanilor drepturi comerciale în 1497, iar Ludovic al XII-lea în 1502. Între cei mai de seamă ragusani care au trăit în Franța s-au numărat Simon de Benessa, Lovro Gigants, D. de Bonda, Ivan Cvletković, căpitanul Ivan Florio, Petar Lukarić (Petrus de Luccari), Serafin Gozze, Luca
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
de Saxonia, rege în 919. Puterea sa era doar puțin mai mare decât cea a celorlalți, care erau echivalentele feudale ale vechilor triburi germanice. Fiul lui Henric, Otto I (936-973) a înfrânt o revoltă a ducilor sprijinită de regele francez Ludovic al IV-lea În 951, Otto a plecat în Italia, unde s-a căsătorit cu regina văduvă Adelaide, și-a luat titlul de rege al lombarzilor, și l-a făcut vasal pe regele Italiei Berengar de Ivrea, (950-52). Otto i-
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
și âmpreună cu fratele său, landgraful Ludovic al III-lea de Thuringia, a suferit o scurtă perioadă de detenție după înfrângerea din bătălia de la Weissensee în fața lui Henric. După aceea, el a obținut comitatul palatin de Saxonia din partea fratelui său Ludovic Saxonul. El și-a întărit autoritatea asupra comitatului palatin în urma căsătoriei cu Sofia, fiică a Lutgardei de Stade cu Frederic al II-lea de Sommerschenburg, contele palatin anterior. Tatăl său, Ludovic al II-lea a murit în 1190. Împăratul Henric
Herman I de Thuringia () [Corola-website/Science/325451_a_326780]
-
Zengi, fost guvernator al Irakului, a fost continuată între anii 1146-1173, cu și mai multă forță, de către fiul său, Nur al Din, vestit pentru fanatismul său religios, fapt ce-l făcea pe istoricul R. Grousset să-l numească "un adevărat Ludovic cel Pios musulman". Nur al Din, la preluarea puterii a proclamat jihad-ul contra cruciaților, singurul ideal al vieții sale. Moștenirea părintească îl îndreptățea să creadă că îl va și înfăptui. Unificarea politică a Siriei musulmane era aproape săvârșită. Alepul
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
Maria Tereza a Spaniei despre legătura cu regele.A fost îndepărtată din serviciul Madamei și s-a stabilit într-o mică clădire din palatul regal, unde la 19 decembrie 1663 a dat naștere unui fiu, Charles. Louise îl urma pe Ludovic la vânătoare, în mutăriile de la o reședință la alta, în călătorii, în expedițiile militare. Această relație, pe care regele n-a ascuns-o, o făcea pe soția sa să sufere și provoca îndurerare mamei sale, Ana de Austria. La șapte
Louise de la Vallière () [Corola-website/Science/312839_a_314168]
-
fost nevoit să acorde privilegii importante, care l-a făcut să domnie cetățenii (burghezii sau mieszczaństwo). În 1335, în Tratatul de la Trentschin, Cazimir a renunțat la pretențiile sale din regiunea Silezia. În 1355, în Buda, Cazimir l-a desemnat pe Ludovic I al Ungariei ca succesor al său. În schimb, povara fiscală "szlachta" a fost redusă, aceștia nefiind obigați să plătească cheltuielile de expediție militară în afara Poloniei. Aceste concesii importante au dus în cele din urmă la creșterea democrației unice a
Cazimir al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/319629_a_320958]
-
1929) Tg. Mureș, Str. Lutului nr. 8/17 țel. 168247 3193 FUCCARO PETRU (n. 1932) Tg. Mureș, Str. Parângului nr. 19/17 țel. 162283 3134 FURDUI MIRCEA (n. 1925) Tg. Mureș, Str. M. Antonescu nr. 29 țel. 132883 10954 GILIGA LUDOVIC (n. 1930) Tg. Mureș, Str. Lavandei nr. 12/7 țel. 133875 3136 GURAN CONSTANTIN (n. 1926) Tg. Mureș, Str. Predeal nr. 46 țel. 169849 3137 GURBAN GHEORGHE (n. 1919) Tg. Mureș, Str. Hunedoara nr. 4/3 țel. 252813 3138 KADAR
EUR-Lex () [Corola-website/Law/142865_a_144194]
-
de Burgundia (soția nepotului lui Ludovic al XIV-lea) și soacra să, Ducesa de Orléans. Din căsătorie au rezultat opt copii; unii dintre ei au intrat prin căsătorie în alte familii regale europene în timpul regentei soțului ei pentru regele minor Ludovic al XV-lea al Franței. În 1701, după decesul tatălui său, soțul ei a devenit Duce de Orléans, șeful Casei de Orléans și moștenitor al titlurilor și domeniilor tatălui său. Nouă Ducesa de Orléans deține cel mai înalt rang din
Françoise-Marie de Bourbon () [Corola-website/Science/312846_a_314175]
-
Ludovic cel Mare asupra Valahiei. De atunci încolo Ludovic I de Anjou a purtat și titlul de domn al tării Românești (al "Valachiei Transalpine"). Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I, a înnoit pe 10 februarie 1355 raportul de supunere față de Ludovic I, primind în schimb Banatul de Severin și protecția regelui Ludovic.
Ludovic I al Ungariei () [Corola-website/Science/300092_a_301421]
-
al poetului de curte Angilbert, a luptat în războaiele civile de partea lui Carol cel Pleșuv, vărul său, murind în luptă. A fost martor al destrămării Imperiului Carolingian, ca urmare a tratatului de la Verdun. A scris lucrarea „De dissensionibus filiorum Ludovici pii”, ce conține 4 cărți ce acoperă perioada 840-843, dedicată lui Carol cel Pleșuv. Lucrarea este politizată și bine informată, prin care ne-a transmis jurămintele de la Strasbourg (prima folosire a unei limbi romanice, alta decât latina). După anii 1100
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
prezintă două cetăți (cea lumească și cea a lui Dumnezeu) și „Faptele împăratului Frederic”, dedicată activității lui Frederic Barbarossa (1122-1190). Suger (1081- 1151) cleric, om politic, istoric și regent al Franței, a scris o lucrare ce îi este dedicată lui Ludovic al-VI-lea (1108-1137), participând și la o operă despre Ludovic al VII-lea (1137-1180). Geoffroi de Villehardouin (n. 1160 - d. cca. 1212), nobil francez, mareșal de Champagne, ce a condus cruciada a IV-a, a scris lucrarea "Cucerirea Constantinopolului
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
desertul expirat și m-am ridicat de sub birou. Mi-am verificat ceasul: 20.30. Era mai mult decât timpul s-o întind; mă aștepta Mihnea. Cu vârful lanternei, am examinat la rândul meu cutia din colț. Nu trebuia să fii Ludovic ca să pricepi la ce folosește. Am recunoscut-o imediat, îmi montaseră și mie băieții una acasă, pe balcon: un splitter de cablu, cu decodor cu tot. Știam că familiile fochiștilor și mecanicilor care își făceau veacul în subsolul Literelor aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de limba română pentru studenții străini. [învățămînt economic]. Coordonator: George Sanda. București, [f.e.], 1978, 262 p. multigr. (Ministerul Educației și învățămîntului). [61] KIRÁLY, FR., Pe marginea unor manuale de limba română, LL, 3, 1978, 435-440. [62] KÖTE, LETIȚIA, KOVÁCS, LUDOVIC, îndrumător metodic pentru studierea limbii române în grădinițele cu predare în limbile naționalităților conlocuitoare, București, EDP, 1978,184 p. [63] LASCU, GHEORGHE, IOAN BACIU, Précis de grammaire roumaine, Éditions d’Hermès, Lyon, 1978. în: LM, p. 282. [64] LĂZĂRESCU GH
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
problema. Prietenia este o legătură tacită care nu poate conveni celui care trebuie să fie în permanență pregătit să renunțe la servitorii inutili, și cum să aplici această lege, dacă a renunța la un ministru înseamnă să strici o prietenie?! Ludovic al XIII-lea58 a avut forța sufletească de a guverna cu Richelieu, pe care-l detesta, și de a refuza, pe tot parcursul vieții, influența unor gentilomi din anturajul său, precum Luynes 59, pe care-l iubea, cu care-și petrecea
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
îl găsesc edificator. Suntem obișnuiți să vedem în poporul englez de astăzi un model de loialitate față de suverani. Totuși, cu două secole în urmă lucrurile erau diferite. Zilele trecute, citind memoriile prințesei palatine 102, cumnata de origine germană a lui Ludovic al XIV-lea103, femeie cu spirit larg, am descoperit cu mirare aprecieri pesimiste referitoare la nestatornicia poporului englez față de regii săi. Îl deplângea, cu furie, pe prințul de Hanovra, ruda sa, un bun german, pentru că trebuia să domnească spunea ea peste
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
nu și pentru a înțelege motivul. Doctrina teocratică (non e potestas nisi a Deo) devine suportul domniilor absolutiste (suveranii sunt aleși și învestiți de Dumnezeu) și se potrivea admirabil absolutismului monarhic pe care, în Franța, Ludovic al XIV-lea și Ludovic al XV-lea au materializat-o de o manieră forte: autoritatea cu care regii sunt învestiți este o delegare a providenței; Coroana nu ține decât de Dumnezeu, dreptul de a face legile le aparține fără a depinde de nimeni și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
față de rege. În același an s-a născut ideea unui control asupra regalității, idee ce va fi reluată în 1355191. Datorită opoziției crescânde a stărilor privilegiate, Filip al IV-lea cel Frumos a fost nevoit să înceteze ridicarea subsidiilor, iar Ludovic al X-lea (1314-1316) va fi obligat la numeroase concesii, concretizate în Carte provinciale. Dintre acestea a rămas celebră Carta Normanzilor (din anul 1315, reconfirmată ulterior în anii 1458, 1462, 1579), precum și cele din Champagne, Auvergne și Languedoc 192. Deși
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
stărilor mijlocii, au împărțit baronii în două tabere: unii, fideli regelui, ceilalți lui Simon de Montfort. Consecința a fost izbucnirea "războiului baronilor". Întors din Franța, unde a stat între 14 noiembrie 1259 și 23 aprilie 1260, încheind și pacea cu Ludovic al IX-lea225, hotărât să restabilească puterea monarhică, Henric al III-lea a anulat cele două Prevederi. Dată fiind opoziția stărilor, va izbucni războiul intern. În confruntările de la Lewes (14 mai 1264) regele va fi luat prizonier, urmarea fiind restabilirea situației
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
votul electorilor, neavând nevoie de confirmarea pontificală 320. Noul candidat urma să fie ales numai de către principii electori, cu unanimitate sau majoritate de voturi. Dieta de la Frankfurt din 6 august 1338 va conferi caracter de lege Declarației de la Rense: Constitutio Ludovici Bavari de jure et excellentia Imperii 321. O nouă intervenție a papei a fost respinsă în luna septembrie a anului 1344 de Adunarea principilor electori la Köln, iar o Dietă cu participarea reprezentanților orașelor o declara "umilitoare". În lupta cu
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Italia a devenit miza disputelor dintre Imperiu și Pontificat 414. Urmează, timp de șase secole, perioada "clasică" a fărâmițării politice. Regimul de stări se menține însă și după ce regatul va fi cucerit de Carol de Anjou (1266-1285), fratele regelui Franței (Ludovic al IX-lea). Nevoia de bani i-a impus lui Carol de Anjou să convoace Statele Generale la Neapole: au fost prezenți prelații, baronii și reprezentanții orașelor. Funcțiile adunării s-au limitat la consimțirea subsidiilor și impozitelor. Regele a instaurat
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]