658 matches
-
-le sufletul și pârjolește-l în focul iadului tău, hrănește-le cu smoală, dar lasă omenirea cu necazurile, bucuriile și păcatele sale să fie judecată de Domnul, nu de tine, împărat al întunericului!... Deodată o lumină strălucitoare inundă pădurea. Urletele lugubre se sting treptat în ecouri, iar balaurul se transformă într-un vârtej și dispare în adâncuri. Se așternu liniștea și pădurea își reluă freamătul cu șoaptele sale duioase. Din nou, în fața ochilor li se desfășoară lacul cu apa de cristal
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
Vocea sa cavernoasă reverberă în bolțile înalte, cu arcade gotice, ale criptei, lumânările negre își fâlfâiră flăcările, iar din tavan căzură fleașcă, pe pardoseala de piatră, câțiva lilieci. Erau morți. Infarct! Întunecata adunare fu străbătută de un vaier prelung și lugubru. Contele îi privi pe sub uriașele sprâncenele albe și continuă, cu vădit tristețe: - Bă, moartea-i cât capra pe noi, fiindcă nenorociții ăștia de oameni, ființele astea vulgare și josnice, acești troglodiți cărora noi le-am furnizat cultură, basme, legende, subiecte
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
cu ajutorul unui cinism greu de contracarat ... Pasul către încoronare ca rege al amerindienilor californieni - de un supus al Coroanei - fusese făcut atunci când dangătele de acioaie ale turmelor de oi și capre ale acestora fuseseră acoperite de zăngănitul metalic, strident și lugubru al muschetelor și halebardelor cotropitorilor. Conquista spaniolă își găsea astfel, un mai abitir și mai violent succesor în trimișii elisabetani, stuartieni, tudorieni ori victorieni - care vor boteza locurile pe măsura vanității lor insulare în New England sau Nova Albion. Din
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367076_a_368405]
-
într-o grotă la intrarea căreia stătea de pază un centaur... însă nu viu, ci sculptat, în întregime din piatră. Acolo și-a făcut apariția o făptură ciudată, înspăimântătoare, cu trup de fiară și șase capete demonice, ce scotea sunete lugubre. Aiko a înghețat de teamă - era, fără îndoială, demonul asupra căruia fusese avertizată. Șase limbi ca de șarpe s-au unduit în aer, apoi demonul a vorbit: ”Micuță Aiko, te aștept de mai mult timp decât ți-ai putea vreodată
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
un pasaj rămas mărturie din vremea Marii Epidemii de Ciumă cineva notase că drumurile erau atât de pustii și lipsite de activitate din cauza depopulării încât se auzeau, sinistru, zgomotele produse de ciocănitori de la câțiva kilometri distanță! Un fel de ecou lugubru al morții. La ei încă nu se ajunsese acolo, dar nici mult nu mai aveau. Tremurând de frică, a luat-o pe Corina de mână și au început să înainteze printre casele din care se ridicau valuri de fum. Trebuia
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR - LUGUBRU Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului În săptămâna patimilor lugubru alunecăm pe culmi cu ochii stinși priviri înspăimântate înconjurați de flăcări călcăm pe drumuri nisipoase dorința omului e oarbă ne mistuim
LUGUBRU de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350343_a_351672]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR - LUGUBRU Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului În săptămâna patimilor lugubru alunecăm pe culmi cu ochii stinși priviri înspăimântate înconjurați de flăcări călcăm pe drumuri nisipoase dorința omului e oarbă ne mistuim gândirea trădarea ne este păcatul în jur nori negri tu omule cauți Lumina sunt fapte seci șoapte rostiri iertări
LUGUBRU de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350343_a_351672]
-
Isus trimis de noi să moară ei știu ce au văzut nu știu când au să-L mai vadă durere atunci acolo sus pe cruce căință dor speranță lipsă aici la noi oriunde pe pământ. Referință Bibliografică: În săptămâna patimilor - lugubru / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1560, Anul V, 09 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
LUGUBRU de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350343_a_351672]
-
câmpuri de forțe negative. Trebuie să încep cu lămurirea sintagmei „sfințește locul” Să nu vă închipuiți că un om, chiar bun de-ar fi, stă cu mănunchiul de busuioc în mână înmuiat în apă „descântată” și stropește în jur în lugubre note muzicale. Sau cu o lungă prăjină vopsește pereții din jur cu ulei „descântat și el”. A sfinți un loc nu este o proastă piesă de teatru cu odăjdii, cruci și alte sfințenii simandicoase. Sfințirea unui loc este învăluirea sa
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 7 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347988_a_349317]
-
cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea.Undeva, în spatele
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
dar te-ascult cum drag mi-a fost întreaga viață... Procula: (cu patos) Balsam divin pentru inimă-mi e vorba ta meșteșugită, dup-acel vis de astă-noapte revelator ca o ursită. Părea că m-am pierdut pe veci într-un lugubru labirint, ce-apocalipsu-l contura cu-ocheadele luminii de argint. Și, negăsind o cale de scăpare, spre nebunie groaza mă-mpingea, când - ce minune! - vocea auzită s-a dovedit a fi salvarea mea. Căci vocea caldă ca o mângâiere, din haos la
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
lumina plăpândă a visului morții lumii profane și a îmbrăcat-o în giulgiul vaietului nocturn: „Aci, prozaici pământeni, / Pe drumuri a murit, / De zurnetul de bani înăbușit, / În lumea asta cu dugheni” (Proză, 1965:133). Poet al nopții și al lugubrului, fire extremă a iubirii în noapte: „Tristă, după un copac pe câmp / Stă luna, palidă, pustie - / De vânt se clatină copacul - / Și simt fiori de nebunie (Crize, 1965:134), poetul nu poate fi înțeles decât numai printr-o metamorfozare a
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
dorită în nemurire. Bacovia prețuia feminitatea, chiar dacă rece trecea pe lângă fiindul lui teluric, eul din el, creator și superior, o făcea să-l inspire și să-i netezească trăirea, vibrându-i tentațiile: Și lung gemea arcușu-acum pe strună / Îngrozitorul marș lugubru, funerar („Marș funebru”, 1965:99). Funerarul, ca manifestare tumulară, reprezintă o demarcație a unei limite pe care profanul nu o poate trece și nici simți. Bacovia a fost însă poetul-om care a trecut, a văzut ceea ce este acolo, a
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
de păcate și de tină, de nevoi, anemică, bolnavă și pe moarte, într-o altă lume, poetică, virtuală, platonică, pe care nu o vom avea decât în viziunile noastre de copii care, crescând, ne-am făcut mari. Artă sfâșiată! Sinistru! lugubru! Adevăr! Speranță! Interiorizare! Care ne mai sunt așteptările? Ce ne mai rămâne?: ,,Deus ex machina!” Și ... ,,vae victis!” - justificându-mă cu un vers de la mine citire: Ne scoatem țara la mezat prin târguri, // netârguindu-ne, lăsăm din prețuri, // în oase
NOI APARIŢII EDITORIALE. ANTOLOGIA DE POEZIE ARTĂ SFÂŞIATĂ! ( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI).COORD. VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351049_a_352378]
-
se debaraseze de însingurare și de reificarea relațiilor umane. Tocmai însingurarea, reificarea și accidentul constituie dimensiunea fericirii poetului. Hedonismul bacovian menține revendicarea fericirii prin idealizarea nefericirii: "Departe, în cetate, viața tropota.../ O, simțurile-mi toate se enervau fantastic,/ Dar în lugubrul sălii pufneau în râs sarcastic/ Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat"("Finis"). Implicațiile estetice ale râsului sarcastic amintesc de Baudelaire, el fiind expresia unui sentiment contradictoriu inspirând un hedonism ce aduce în prim-plan cinismul și dureroasa luciditate. În acest
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
teologică, putem spune că Dumnezeu a încetat să mai existe de ceva vreme în conștiința fiilor acestei planete (câteodată, născându-ți-se în suflet un regret imens pentru faptul că ai avut șansa să te naști ca ființă în cloaca lugubră a societății prezentului). Orice element creștin este complet îndepărtat, prin mijloace machiavelice diverse (publicitare, jurnalistice, ludice etc.), din perimetrul artistic aflat în comă deconstructivistă perpetuă. Neofilozofia „Omului din bucăți nepotrivite”, așa cum simt că trebuie să îl numesc, este, din păcate
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
ca să nu cerem prea mult, amintind și de al lui Paul Constantinescu, pentru inițiații în oratorii de război și ocupație, cu arderi Pașadia de manuscrise, cum vom face și noi. De aici și tăcerea în frică a multora. Un silențiu lugubru. O tăcere ca de cavou. Perfect suportabile, diavolește preschimbate-ntr-o bonomă siestă de porci. Regula de trei simplă: păi dacă unor morți iluștri, cu certificat de calitate validat occidental, li se poate strica în halul ăsta postumitatea în RO
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
Acasă > Versuri > Farmec > HOMO HOMINI LUPUS Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Se cern peste frunze razele de soare albastră e marea, tacerea-i de sare, și clopotele bat lugubru-a sfârșit mai moare o stâncă și ploua cu vid. Pământul e palid, se scutura-n sila și apele țipă se sparg fără milă, uraganul din noi atunci se pornește, ne iartă tu Doamne pe noi și oprește. Această vâltoare
HOMO HOMINI LUPUS de PETRU JIPA în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356676_a_358005]
-
se debaraseze de însingurare și de reificarea relațiilor umane. Tocmai însingurarea, reificarea și accidentul constituie dimensiunea fericirii poetului. Hedonismul bacovian menține revendicarea fericirii prin idealizarea nefericirii: "Departe, în cetate, viața tropota.../ O, simțurile-mi toate se enervau fantastic,/ Dar în lugubrul sălii pufneau în râs sarcastic/ Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat" ("Finis"). Implicațiile estetice ale râsului sarcastic amintesc de Baudelaire, el fiind expresia unui sentiment contradictoriu inspirând un hedonism ce aduce în prim-plan cinismul și dureroasa luciditate. În acest
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
cine sună și dacă cineva nu-i place, pune în microfon zgomot de câini care latră, că cine trece atunci pe stradă are impresia că e atacat de o haită de câini și se sperie natural! Sau pune alte zgomote lugubre mai cu precădere seara târziu, care înspăimântă pe cei ce trec pe dinaintea casei sale atunci! Mulți tineri care nu aveau cum să știe de aceste trucuri ale Dorei și au avut nenorocul, să se oprească să se sărute, crezându-se
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
ca pe un cal breaz și se opreau să sune provocând-o până de curând, când mi-a cerut să pun o mână electronică ce pare foarte reală, la poartă și când ei apasă pe buton, se aude un țipăt lugubru și în același timp mâna îi trage pe neașteptate o palmă năzdrăvanului ce se ține de glume cu mătușa! E de speriat-știu! Dar asta e situația și lumea s-a învățat cu ea! Unii o plac, alții o detestă, însă
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > CAPTIV Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016 Toate Articolele Autorului O bandană de-oțel încinge fruntea. Lugubru sună timpanele. O șerpuire incertă. Amorțire deplină. Gura doare sub chinga buzelor înțepate de spini. Împunși de lumina coclită, ochii se vădesc dușmani. O cortină înnegrită separă lumea. Firicele intermitente se sparg de retină și, deodată, un glob de lumină
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
din povestit și zice: - Cred că trece un convoi de tiruri sau tancuri pe senile. Haidem afară să vedem, ce o fi! Între timp începe să se miște casa, camera, paturile noastre, totul. Huruitul devenea tot mai puternic mai neliniștitor... lugubru. Vedeam soba cum se înclina, către patul meu, troznind. Gioni a strigat: - Cred că ăsta-i cutremur! Repede! Să ieșim afară! Ilinca și Tina se aub strigând speriate: -Pe unde să ieșim? Nu putem trece la voi! Eu strig la
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
prigoana mea din școală iar dedesubturi, motive și invective se găseau multe, altele se mai și confecționau. Uite așa reușesc să termin școala iar când ajung acasă mă și îmbrac în mire pregătindu-mă de nuntă (aveau ăștia un plan lugubru cu mine de mă lăsau așa după ce am reușit să fug de ei așteptându-mă vremuri tulburi). Toate erau aproape gata dar cu foarte mare greu - nu vroia nimeni să le dea carne - de abia după multe rugăminți au primit
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]