208 matches
-
vreo oră. — Pe... pe general. Într-adevăr, nu l-am lăsat să intre și n-are ce căuta la dumneavoastră. Eu, prințe, îl respect profund pe acest om, e... e un om mare; nu mă credeți? Bine, o să vedeți, totuși... Luminăția Voastră, ar fi mai bine să nu-l primiți. — Și de ce mă rog, dacă-mi permiți să întreb? Și de ce, Lebedev, umbli acum în vârful picioarelor și te apropii întotdeauna de mine ca și cum ai vrea să-mi șoptești un secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
De câteva ori ne-am făcut socoteala rubedeniilor și a reieșit că suntem cumnați. Și dumneavoastră, după mamă, îi sunteți nepot de verișoară, lucru pe care mi l-a explicat încă de ieri. Îi sunteți nepot, așa că și cu mine, Luminăția Voastră, sunteți rudă. Asta n-ar fi nimic, ia, o mică slăbiciune acolo, dar chiar mai înainte mă încredința că în toată viața lui, încă de pe când era locotenent și până pe unsprezece iunie anul trecut, la el acasă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sută de ruble nu-s două sute cincizeci, însă e totuna, pentru că important e principiul; aici inițiativa e importantă și dacă lipsesc o sută cincizeci de ruble - asta nu-i decât un amănunt neînsemnat. Important e că Burdovski nu primește pomana, luminăția voastră, că v-o azvârle în obraz, iar în acest caz e indiferent dacă sunt o sută sau două sute cincizeci. Burdovski a refuzat cele zece mii; ați văzut doar; nici suta de ruble n-ar fi adus-o dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mea și nu mă lasă să judec limpede. (CDep., 2007). Onorificele și protocolul Sistemul onorificelor se reducea, în limba veche, la ierarhia monarhică. Mărturii despre aceasta ne dau primele proze sau bucățile literare care le imită limbajul: Să ne ierte luminăția ta. (Sadoveanu, XIII, 177), Măria ta să te întorci înapoi (Negruzzi, 67). Formula din urmă poate desemna și un senior 14, substitut local al autorității domnești: Iartă-mă, jupân vătave, măria ta și stăpâne! (Hasdeu, 29). Schimbările politice și instituționale
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
așadar într-un spațiu în care principiile pragmatice nu mai sunt respectate. Locuțiunile pronominale de tipul Măria Ta, Majestatea Voastră ilustrează problema T/V în același fel. Formulele vechi conțin adjective posesive indicând singularul persoanei a II-a: Măria Ta, Luminăția Ta. Compusele din perioada mai recentă, în care intră și un neologism - Alteța Voastră, Excelența Voastră, Eminența Voastră, Majestatea Voastră -, preferă adjectivul vostru/voastră, ceea ce demonstrează că folosirea formei V pentru o singură persoană este de dată mult mai recentă decât
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
fără cratimă), contopirea sau abrevierea 64 unor lexeme deja existente în limbă. Se disting, astfel, următoarele tipuri 65 de compunere: * compunerea prin alăturare fără cratimă: Ionel Popescu, Ștefan cel Mare, Prâslea cel Voinic, de pe, ca să, o sută trei, cei ce, Luminăția Voastră, câte trei, de trei ori etc.; * compunerea prin alăturare cu cratimă: Făt-Frumos, dulce-acrișor, instructiv-educativ, ici-colo, tic-tac, haida-de, Măria-Ta, după-amiază, trei-frați-pătați, bună-credință, bun-gust, bun-simț, rea-voință, rămas-bun, an-lumină etc.; * compunerea prin contopire/ alipire/ sudare: binemeritat, clarvăzător, pursânge, cuminte, despre, înspre
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
C.F.R., TAROM, plafar, aprozar, bac, O.Z.N., CEDO etc. După cum reiese și din exemplele de mai sus, cuvintele compuse pot fi: substantive (Ștefan cel Mare, Făt-Frumos, an-lumină, bună-credință, untdelemn, fărădelege etc.), adjective (dulce-acrișor, gri-bleu, alb-negru, instructiv-educativ, cumsecade, binemeritat, clarvăzător, cuminte), pronume (Luminăția Voastră, ceea ce, Măria-Ta, oricine, fiecare, orișicare, dumneata, dumnealui), numerale (o sută trei, câte trei, de trei ori, douăzeci, unsprezece, câteșipatru), verbe (a binedispune, a binevoi, a scurtcircuita, a binecuvânta), adverbe (ici-colo, desigur, bineînțeles, deloc, altfel, devreme, niciodată), prepoziții (de pe
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
dezamăgire; * cip-cirip, cutărică, speranță, jucător, LRC, nereprezentativ, hodoronc-tronc, frumosul, așadar, pe la; * dramatic, PS, un ,,Ura!", mătăluță, inexactitate, lipa-lipa, chitarist, două sute, cumsecade, speranță; * copilărie, zdronca-zdronca, Măria-ta, niște nimicuri, NATO, cerceluș, premergător, incert, de la, orișicând; * neatenție, Dimitrie Anghel, un oarecare, dăunător, Luminăția-Sa, dezgust, UEFA, dumneata, nefolositor, rescrie; * deziluzie, de vrei..., dumneavoastră, sud-vest, subiectiv, ba da, PD, conformism, ilegalitate, oscior; * îmbunătățire, cumva, obiectiv, nord-est, dedesubtul cărții, ba nu, bunătate, elitist, neclar, plafar; * realism, realizabil, grație ajutorului ei, cândva, sud-est, dreptunghi, dezarmare, tractorist
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
În textul definitiv evenimentul e relatat de Nicodim-ieromonahul, fost participant: "Anul de la Hristos 1475, iar de la facerea lumii 6983, în ziua de marți, patru zile după sfânta Bobotează, fost-a mare război cu turcii la Vaslui și i-a biruit luminăția sa Ștefan-Vodă pe păgâni. Pierit-au în acest război părintele nostru după trup, comisul Manole Păr Negru, și fratele nostru după trup, comisul Simion și alții mulți, Dumnezeu să-i miluiască întru iertarea sa..." VII Nu o dată considerațiile despre scriitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
credință personal: „Mai departe, spune Ștefan, făgăduim că în ziua și la locul pe care domnia sa craiul ni le va hotărî și ni le va aduce la cunoștință, noi ne vom închina și vom face jurământ de credința noastră față de luminăția sa și de Coroana mai sus amintită...” Numai că Ștefan strecoară în actul amintit, justificări pentru neprezentarea sa: „Iar dacă la ziua astfel hotărâtă ni se va întâmpla nouă și țării noastre Moldovei vreo nevoie vădită, precum o luptă sau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
subsioară, și așteaptă cuvântul Domnului. Scrie! poruncește și începe să dicteze rar, apăsat: "În ghenarie curent, niște oameni răi și fără căpătâi din Țara turcească, tâlhari și hoți, au venit de-au prădat Țara Moldovei, desigur, fără știrea și porunca Luminăției Voastre..." Ai scris? Noi ne-am apărat cum am putut; dar să n-aibă grijă Luminăția Voastră, că le-am dat răsplata cuvenită și binemeritată..." Și ca încheiere adaugă: "Să știe Luminăția Voastră: Alții de-or veni, tot așa o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
niște oameni răi și fără căpătâi din Țara turcească, tâlhari și hoți, au venit de-au prădat Țara Moldovei, desigur, fără știrea și porunca Luminăției Voastre..." Ai scris? Noi ne-am apărat cum am putut; dar să n-aibă grijă Luminăția Voastră, că le-am dat răsplata cuvenită și binemeritată..." Și ca încheiere adaugă: "Să știe Luminăția Voastră: Alții de-or veni, tot așa o vor păți!" Stanciu, cumpănindu-se de pe un picior pe altul, ia cuvântul: Aș sfătui pe Măria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prădat Țara Moldovei, desigur, fără știrea și porunca Luminăției Voastre..." Ai scris? Noi ne-am apărat cum am putut; dar să n-aibă grijă Luminăția Voastră, că le-am dat răsplata cuvenită și binemeritată..." Și ca încheiere adaugă: "Să știe Luminăția Voastră: Alții de-or veni, tot așa o vor păți!" Stanciu, cumpănindu-se de pe un picior pe altul, ia cuvântul: Aș sfătui pe Măria ta să nu-i mai stârnim mânia. Și așa l-am cătrănit peste fire și ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
facem rost de încă o minune, ceva, poate fi și "dumnezeiască". Teoctist binecuvântează: Să dea Domnul! Am câștigat o bătălie numai; războiul nu s-a sfârșit încă... Cum așa? Nu s-a sfârșit?! Da' aista ce fu? Cum credeți că Luminăția sa Mahomed-Împărat, Stăpânul Lumii, Fratele Soarelui, Trimisul lui Allah pe Pământ, cum credeți că va primi vestea umilitoarei înfrângeri a gloriosului Aliotman? Și de către cine? De o spurcăciune de țărișoară, de niște ghiauri spurcați, de niște țărănoi prăpădiți care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
teme, de spiritul izvorât din lupta acestei țărișoare, care, cu un curaj nebun, a ridicat capul și i-a sfidat puterea, dovedind că totuși "se poate!". Se teme că spiritul aiesta ar putea deveni molipsitor. Și ce s-ar face Luminăția sa, dacă Puterile Europei i-ar urma exemplul și s-ar uni să-i steie împotrivă? El trebuie să dovedească Lumii, și încă repede -, că: Nu se poate!". Că El Fatih, Aliotmanul "nu pot fi înfrânți!". Îl cunosc prea bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cruntă răzbunare Moldovei și spurcatului ei ghiaur. Apoi, mânios foarte, a poruncit beilor, pașalelor, căpeteniilor, le-a poruncit, sub cumplită pedeapsă, degrabă să purceadă la tocmirea oștirii, cea mai teribilă oștire ce s-a pomenit pe fața pământului. El însuși, Luminăția sa în persoană, în fruntea oștirii, va porni la primăvară chiar, cel mai crunt război, "Jihadul", împotriva afurisitei țări, astfel să se războiască, ca piatră pe piatră să nu mai rămână din blestemata Țară a Moldovei! A... a mai pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
râd cu lacrimi, un râs nervos, nestăpânit, un râs de ușurare, de eliberare... Gherasim pentru orice eventualitate, ca să fie în siguranță, se lasă binișor în iarbă, "turcește", așa cum a învățat la Stambul. Stai! Stai și povestește, Gherasime! îl îmboldește Ștefan. Luminăția sa Sultanul, ros de podagră, cu încheieturile butuc, se perpelește urlând de durere de pe un divan pe altul ce să mai urce pe cal ca să prăpădească Țara Moldovei și pe "Ghiaurul" ei?!? Doftorii ăi mari roiesc împrejur înspăimântați, cu moartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că nu sunt buni de nimica"... Să i-o țină Dumnezău... adică Allah! îi urează Mihail. Podagra? îngână Ștefan, cu înțelegere. Mie-mi spui?... Suntem tovarăși de suferință. Câte nopți albe... Strângi din dinți... Ce să faci? N-are leac... Luminăția sa o fi pe ducă? își face iluzii Tăutu. Poate face Allah un pustiu de bine și-l cheamă la el. Allalahh!... se ploconește Duma. Unde dă fericea! cobește Juga. Norocul nostru-i spart în fund... Am hălăduit peste tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu gânduri curate slobod e a rămâne au a pleca, după bună voia lui!..." Ștefane, nu crezi că... poate n-ar trebuie să... încearcă Vlaicu șovăitor. "Cât despre așa-zisele "comori" cu care nu pot cumpăra nici o sută de săbii -, Luminăția ta să cunoască: au fost jefuite la Caffa de la neguțătorii genovezi și moldoveni, care au fost tăiați până la unu'. Acele săbii o să fie pomană de sufletul negru al jefuitorilor, ce vor plăti cu capul nelegiuirea săvârșită, când Luminăția ta va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de săbii -, Luminăția ta să cunoască: au fost jefuite la Caffa de la neguțătorii genovezi și moldoveni, care au fost tăiați până la unu'. Acele săbii o să fie pomană de sufletul negru al jefuitorilor, ce vor plăti cu capul nelegiuirea săvârșită, când Luminăția ta va avea bunăvoința să ne cerceteze hotarul!" Ai scris? Ștefane, îndrăznește Vlaicu încetișor. Adaugă! Cât despre cumplita mânie a Luminăției tale... Ce e scris și pentru noi, " Fiecare suflet va gusta fericirea morții", cum frumos propovăduiește Allah însuși în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
unu'. Acele săbii o să fie pomană de sufletul negru al jefuitorilor, ce vor plăti cu capul nelegiuirea săvârșită, când Luminăția ta va avea bunăvoința să ne cerceteze hotarul!" Ai scris? Ștefane, îndrăznește Vlaicu încetișor. Adaugă! Cât despre cumplita mânie a Luminăției tale... Ce e scris și pentru noi, " Fiecare suflet va gusta fericirea morții", cum frumos propovăduiește Allah însuși în litera Coranului..." Așa fericire... mormăie Bodea. S-o guste ei! îi poftește Mihail. Să guste pământul Moldovei, îi poftește Luca Arbore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cracoviei, ale Vienei, ale Romei!... Se vor trezi, când Mahomed își va adăpa iapa cu agheasmă din cristelnița Sfântului Petru de la Roma! Când burtoșii neguțători venețieni, pe Canal Grande, se vor ploconi înaintea stăpânilor: "Salamalec! Salamalec efendi!"... Am auzit că Luminăția sa, Padișahul, jinduiește la o catedrală de la Paris, de-i zice Notre-Dame! Ce trăsnaie și aiasta, să-ți duci iapa să se balige prin toate catedralele lumii!... Zău!... Ar merita să le-o tragem! hohotește Ștefan sarcastic. Să simtă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Îmi vine să urlu ca lupii! exclamă Mihail. Pax vobiscum! binecuvântează Țamblac. Ștefan mai șovăie câteva clipe, apoi, resemnat, face un gest obosit cu mâna a lehamite: Fie... Pace... Să încercăm și noi marea cu degetul. Să vedem ce pohtește Luminăția sa de la noi. Aiasta-i întrebarea!... Boier Stanciule, spune el poruncitor, solemn, ironic, te gătești de drum! Pleci la Stambul în solie! Ești purtătorul firmanului de pace al "Marelui voievod Ștefan Vodă, Domn a toată Țara Moldovei, către Marele, Sublimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a povestit Martin Chorazics ambasadorul lui Cazimir... abia reușește să vorbească Duma, gâfâind, și face o pauză să-și tragă sufletul, că urcase în goană scările spre spătărie ca să ducă vestea soliei de pace la sultan. L-a întâlnit pe Luminăția sa Padișahul la Adrianopole. Era în cătarea oștirii. Și... și tocmeala de pace?! întreabă repezit Ștefan, măsurând spătăria de colo-colo. Chorazics i-a înmânat scrisoarea Craiului Cazimir și, o dată cu ea, urările lui de sănătate și viață lungă Sublimului Padișah. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
plin de trufie și care în privința diabolicei viclenii întrece pe însuși diavolul s-a răzvrătit împotriva Sultanului Lumii care cere ascultare și care a aprins grozava mânie de răzbunare a Padișahului, că..." Știm, "Ghiaure spurcat"! Sari peste amenințări. Ce pohtește Luminăția sa? Tocmeală de pace! Tăutu caută, caută: Pohtește... pohtește: "Haraciul legiuit, pe care tu..." și Tăutu se oprește. Cetește! Tăutu cetește în bătaie de joc: "...Haraciul, pe care tu, Ghiaur afurisit al Moldovei, ai avut obrăznicia, socotindu-te neatârnat -, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]