951 matches
-
și prin desișuri de pădure după pește și zmeură? Eu sunt mult mai deștept ca tine! - Cum adică? Tu deștept și eu prost? - Să vezi! Am luat-o agale de-a lungul marginii pădurii, am coborât în vale, deasupra unui luminiș de lângă râu, unde au apărut niște turiști. Un miros tare îmi venea dinspre ei, care mă înnebunea. Simțeam mirosul irezistibil de fripturi și de cozonaci ridicându-se în văzduh până la mine, de-mi venea să strănut de plăcere și poftă
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347643_a_348972]
-
care-mi zâmbea roșcat! Și azi te chem cât nu e prea târziu, iubirea mea, cu sufletul curat! M-a primit la pieptul ei, pădurea M-a primit la pieptul ei, pădurea Și pe umeri, păsări mii mi-a pus. Luminiș mi-a strecurat în suflet Și-am rămas, de dragoste pătruns. Și m-a legănat pe crengi de vise Când cu frunze m-a împodobit Și-am simțit că mă ridic la ceruri Când pădurea-n suflet m-a primit
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
lungă și împietrită de ger, să adune lemne de foc, să cosească fân și otavă pentru animale, să culeagă de prin poienile pădurilor hribi și gălbiori tăiați și uscați, apoi puși în cămară, să culeagă afine și zmeură de prin luminișurile pădurilor, să strângă de pe ogoare grâu, orz, mazăre, varză, sfeclă și multe alte roade muncite din greu. E nevoie ca omul să fie harnic, să muncească mult vara, ca iarna să stea la adăpost, liniștit, în casa sa. Una din
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
cel puternic, nou, pus pe umăr. Era primăvară, când zăpezile mari din păduri se topiseră, dar mai dădea câte o ninsoare ușoară, ca de sfârșit de iarnă. Mergea vânătorul nostru vioi pe un plai de pădure. Când acolo, dintr-un luminiș, răsări, chiar în fața lui, un vătui de căprioară, de toată frumusețea! Era numai bun pentru ce-i trebuia lui Artemie. Ascuns după un copac, luă arcul de pe umăr, luă o săgeată din tolbă, o potrivi în arc, apoi întinse arcul
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
mai ușor de răzbit prin mormanele de ninsoare, având zăpada un pic bătută. Mergea încrezător pe acea cărare prin zăpadă, pe care de abia o deslușea pe întuneric. Nici după o jumătate de ceas, acea cărare îl scoase la un luminiș. Când se uită mai bine, se afla chiar în poiana de lângă casa sa! Domnul îi arătase drumul spre casă într-un chip așa de minunat, încât să nu moară de îngheț prin viscolul dezlănțuit sălbatic! Ce minune! Cărarea mergea chiar
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
niște felinare prăfuite și-mbracă-n umbre stranii valea plină de sunetul viorii cu coardele vrăjite. Și timpul o clipă s-a oprit s-asculte pe furiș cântecul de vioară în noaptea fără nume, vise toropite de căldură ies din luminiș să vadă pentru cine cântă vioară, anume. Negura ascunde în valuri de ceață zarea și nu se zărește nimic printre clipe care trec, doar cântecul de vioară înfioară depărtarea cu note cristaline care-n taină petrec Referință Bibliografica: Un cântec
UN CÂNTEC DE VIOARĂ de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365959_a_367288]
-
că așa blazați și proști / puteau fi numai ai noști... // crăcănatul cu rebela / și voilà telenovela...! / cumințelul și cumintea?! / ar sta-n loc Terra și... mintea... (p. 60); în ultimă instanță, ianusbifrontistul erou liric mai declară (coșbucian-topârcenian): «pe furiș în luminiș / salivam la două fete / goale cu bălae plete / când m-au prins m-au dezbrăcat / și-am ajuns acas’ bărbat...» (p. 63); sau „învață să sărute spaniola“ (p. 65), ca «pam flecaru’ / pam flețu» (p. 75, ori se vede și
ROSTIRI DE ROSTUIRI ÎN DOI de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365173_a_366502]
-
folosești eventual și de mâini ca punct de sprijin suplimentar. Pe o pășune alpină verde, panta se simte, în special la coborât, dar ai impresia că te deplasezi pe un câmp, e adevărat nu prea bogat în flori ca un luminiș în pădure. Abia când te uiți înapoi, să răsufli o clipă, realizezi înălțimea parcursă. Este un simțământ ciudat întâlnit și în păduri aflate pe versanți abrupți când o iei pieptiș și nu pe șerpuitoarea potecă. Lacurile alpine la poalele stâncilor
DOI FRAȚI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365227_a_366556]
-
Mihalache Kogălniceanu nu este transmisă spontan și cititorului, ceea ce dă o notă de autenticitate scrierii: „Am avut de la 1849-50 multe alte izbânde, dar nici una n-a zguduit ca aceasta sufletul meu. Și iată cum lui M. Kogălniceanu am datorit primul luminiș voios din calea, lung timp posomorâtă, a tinereței mele.” Vasile Alexandrescu Urechia ironizează și obiceiul acelor vremi, al profesorilor din Academia Mihăileană de a silui limba, după modelul latin. Scrierea e plină de umor (uneori negru) și de fină ironie
CRONICĂ LA CARTEA LUI ZANFIR ILIE FAŢETE ALE PUBLICISTULUI ŞI MEMORIALISTULUI VASILE ALEXANDRESCU URECHIA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364837_a_366166]
-
publicate de-a lungul timpului, sugerând astfel obiectul prezentei exegeze: „Zâmbind vieții, am adunat Crâmpeie de viață, prefirate Prin sita vremii; cu Gând purtat de dor, n-am pierdut din vedere Întoarcerea spre obârșii, realități răsfrânte în Oglindiri. Am străbătut Luminișuri și nu m-am putut opri să Îmi plec fruntea, cu smerenie și îngăduință, la toate aceste Consemnări pe curat. Am petrecut cu ea Frumoasele vacanțe, Pe cărările vieții, până când am văzut Liliacul înflorit în pragul înserării și am admirat
PASIUNEA, TALENTUL ŞI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366222_a_367551]
-
cu extremă onestitate[...], franc[...], fără grimase, fără conveniențe, din pură iubire de oameni față de actul creației în sine” (Un gest de reverență scriitoricească). Rodul acestor preocupări sunt evidente în paginile mai multor volume încă din 2009 (Oglindiri) sau din 2011 (Luminișuri), dar, mai ales în cele din 2014 (Îmi plec fruntea, Consemnări pe curat). Acest lucru a fost posibil numai pentru că a avut acea „disponibilitate de a se ocupa de creația altora”, știind „să recunoască talentul[...]să aprecieze valoarea, să cerceteze
PASIUNEA, TALENTUL ŞI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366222_a_367551]
-
oală, a unui stih pribeag, ori în zugrăvirea ochilor unei vechi icoane pe zidurile bisericilor rurale... Dar nu numai sufletul fiecărui meșter popular, luat în parte, își cântă adâncurile în frântura de artă pe care o migălește, ci umbre și luminișuri din sufletul unui neam întreg irump în misterul artei naționale, o colorează, îi suflă duh, o înviețuiesc, imprimându-i totodată, un specific etnic și altul spiritual. Să luăm, de pildă, sufletul oltenesc în arta populară. Veacurile l-au răsfrânt, lumină
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
freamăt și leneșe melancolie, îngândurare și răzvrătire... Clătinând azururi între izbucnirea ca o spinare de mistreț și cântecul limpede cu tristeți domoale, acest specific sufletesc sudează, într-o valoare nouă,-de conținut intern și de relief-într-un inedit plin de încântare, luminișurile cu sobrietatea, energiile dinamice cu dorul și visul, elanul cu melancoliile, decorativul cu substanța spirituală. Acest specific sufletesc oltean, luat însă pe plan istoric, a avut o minunată sinteză în răscoala lui Tudor. Pandurii n-au fost numai o răzvrătire
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
liane pâlcurile și apoi pădurile falnice de palmieri, pini, ulmi, stejari, dafinii de California, arțarii și paltinii albi care ascund cu coronamentul lor dens și stufos cărări și drumuri asfaltate sau pietruite ce duc la vile somptuoase, abia zărite prin luminișuri. Se zice că în adâncul pădurii, care înconjoară gloful pe trei părți și se duce în interior pe mai multe mile în lungime, ar trăi într-o coabitare silită păsări mari de pradă dar și blânde, vulturul turcesc, uliul, eretele
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
08 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Loc pentru SFÂNTA ÎNĂLȚARE S-alegem loc de pomenire-n veac, S-alegem în poiană loc de pomenire, Din piatră de bazalt sicriu sărac Să se înalțe în altarul din privire. Cu funigei și luminiș de brad Să ne-nvelim și rănile și nunta Și unde-o fi Siretul s-aibă vad Să trecem să o preamărim pe Sfânta Moldovă sacră, colț de rai ceresc Prinsă-n hotară cu supusă milă Din voia ta potir
ATLET MOLDAV (SELECŢIUNE), AUTOR EMILIAN MARCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352379_a_353708]
-
traducător, poet, dramaturg, gramatician etc. (Îndoielile au prioritate în viață. Lucrurile mari cuprind o frescă a vieții și derivă din lucrurile mici), Elena Buică, teleormăneancă din Țigănești, comună despre care a scris un roman -monografie, este o prozatoare de Oglindiri, Luminișuri, de Crâmpeie de viață etc. (Vine o vreme când trebuie să te gândești că e necesar să grăbești pasul ca să te poți menține în rând cu lumea), Elisabeta Iosif scrie proză mai ales în «Trenul de duminică » (Domnule, zise mustăciosul
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
înfometate după ovăz, după floare ... gândurile tale deschid porți spre interiorul nostru, descoperă de ce suntem, de ce șovăim, de ce reușim, de ce ne bucurăm, de ce pășim în direcții greșite cu bună știință? Sunt o fântână adâncă, ascunsă, cu apă curată ... sunt un luminiș în calea ostenelii, cu iarbă moale, care îți alunecă sub picioare cu supunere ... sunt zi în noapte și vis în ochii deschiși, sunt o palpare, o lumânare și un gând travestit. Ești o stea, o concepție, ești un sistem, un
UN CORP DE ADOLESCENT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351432_a_352761]
-
întorci la timp, dacă vezi că drumul se înfundă. Și s-o iei de la capăt, pe altă cărare. Mie mi s-a dat să descifrez tainele lecturii. Să merg pe aceste cărări (ale altora) și să încerc să găsesc singură luminișul. Am slujit cartea toată viața, cufundată deplin în materia ei inefabilă, vreme de-o viață. M-am rătăcit, m-am întors, am luat-o de nenumărate ori de la capăt, asemenea lui Sisif, cel cu bolovanul, n-am renunțat nici o clipă
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
Acasa > Cultural > Artistic > LUMINIȘURI - CU GÂNDUL ȘI SUFLETUL SPRE ROMÂNIA Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 103 din 13 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului În fața mea se află un volum de excepție - „LUMINIȘURI” al distinsei prof. Elena Buică, o autoare prolifică (fiind
CU GÂNDUL ŞI SUFLETUL SPRE ROMÂNIA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350793_a_352122]
-
Acasa > Cultural > Artistic > LUMINIȘURI - CU GÂNDUL ȘI SUFLETUL SPRE ROMÂNIA Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 103 din 13 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului În fața mea se află un volum de excepție - „LUMINIȘURI” al distinsei prof. Elena Buică, o autoare prolifică (fiind a cincea carte publicată) care prin măiestria condeiului mă poartă prin locuri exotice, peste țări și mări, dar inima i-a rămas acolo unde a văzut lumina zile, comuna Țigănești din
CU GÂNDUL ŞI SUFLETUL SPRE ROMÂNIA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350793_a_352122]
-
pe care le-a avut în acești ani plini de încercări și succese mulțumitoare. Alături de acești oameni minunați (în Româniua ori pe meleaguri străine) Elena Buică a simțit că-i iubită și apreciată, iar dumneaei a sădit pentru fiecare (în luminișuri magnifice) câte-o floare aleasă pe care le-a dăruit-o prin cuvinte alese, așezate în etajera unor capitole de excepție, mulțumindu-le pentru dragostea lor dezinteresată. Ce-mi place mai mult la Elena, este optimismul ei, tinerețea cu care
CU GÂNDUL ŞI SUFLETUL SPRE ROMÂNIA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350793_a_352122]
-
că te așteptăm să vii și să respiri aerul Țigăneștilor dragi. Sunt convins că saorele va roși de emoție când vei primi sărutul nostru prietenesc, ca răsplată binemeritată pentru un minunat dar ce ni l-ai făcut înainte de Sfintele Paști - „LUMINIȘURI”. Scriitor-compozitor Marin Voican-Ghioroiu. Referință Bibliografică: LUMINIȘURI - CU GÂNDUL ȘI SUFLETUL SPRE ROMÂNIA / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 103, Anul I, 13 aprilie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CU GÂNDUL ŞI SUFLETUL SPRE ROMÂNIA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350793_a_352122]
-
să respiri aerul Țigăneștilor dragi. Sunt convins că saorele va roși de emoție când vei primi sărutul nostru prietenesc, ca răsplată binemeritată pentru un minunat dar ce ni l-ai făcut înainte de Sfintele Paști - „LUMINIȘURI”. Scriitor-compozitor Marin Voican-Ghioroiu. Referință Bibliografică: LUMINIȘURI - CU GÂNDUL ȘI SUFLETUL SPRE ROMÂNIA / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 103, Anul I, 13 aprilie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CU GÂNDUL ŞI SUFLETUL SPRE ROMÂNIA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350793_a_352122]
-
de Sus. “M-am născut cu duhul plecărilor” - La ce lucrați în prezent și ce planuri de viitor aveți? - Scriu ca și până acum proză scurtă și impresii din călătorie pe care intenționez să le adun într-un volum intitulat « Luminișuri ». Sunt scrieri care îmi luminează viața și în care mă străduiesc să strecor picuri de lumină și căldură sufletească pentru cei care se vor apleca asupra rândurilor semnate de mine. - Cum vă petreceți timpul liber? - Scriind, citind, ascultând muzică clasică
INTERVIU CU PROZATOAREA ELENA BUICĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 116 din 26 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350813_a_352142]
-
9. „Am citit că Heidegger vorbea de „lichtung”, acolo unde se află „deschisul”. Apoi am citit poezia lui Eminescu „La mijloc de codru des”, despre care se spune că era aparent, o poezie veselă, cu păsări, lac, și cu un luminiș cu apa unde se reflecta cerul și stelele, dar, o! și „chipul dragei mele”. Or, eu am aflat deja cine era draga lui”; 10. „Așadar, din această poezie unde apare luminișul, apare chipul fetei de la Ipotești. Și-atunci am avut
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]