2,022 matches
-
dar nu am nicio Întâlnire! Cum așa? Nu ai o prietenă? Ba, am trei, dar sunt prietene și nu iubite! Fata nu se miră prea mult, mai turnă În cele două păhăruțe, ciocniră și adevăr sau iluzie, băiatul parcă observă luminițele din ochii fostei sale profesoare de geografie, ba mai mult, când fata Își trecu un picior peste celălalt, făcu această mișcare un pic mai lent, timp În care o mică porțiune dintr-o priveliște nepământeană Îi Încălzi tot corpul său
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a soțului său Grigore, Grig Moldoveanu, o casă așa cum nu și putea imagina nici În visările sale poetice, lux și bun-gust. Au gustat ceva și au băut câte puțin iar Rică Olaru a surprins În ochii neasemuitei frumuseți feminine o luminiță de bucurie și tristețe simultană, atunci când Ger a făcut gestul de a arăta către dormitor. O luă În brațe și cu multă tandrețe o culcă și Începură să se iubească așa cum parcă nu o mai făcuseră, G era extrem de posesivă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
în sus, ca să dibui pe unde se află ciubotele... Nevasta mea avea obiceiul de le tot schimba locul...Ca un făcut, însă, nu văd nici urmă de ciubote...Dar într un colț mai întunecos al podului parcă se mișcau două luminițe...Uite așa făceau...Parcă le bătea vântul. Când la stânga, când la dreapta...Las lumina felinarului mai mică, să mă dumiresc ce-i cu luminițele acelea. De-odată nu le mai văd! Fac lumina felinarului mai mare. S-aprind și luminițele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nici urmă de ciubote...Dar într un colț mai întunecos al podului parcă se mișcau două luminițe...Uite așa făceau...Parcă le bătea vântul. Când la stânga, când la dreapta...Las lumina felinarului mai mică, să mă dumiresc ce-i cu luminițele acelea. De-odată nu le mai văd! Fac lumina felinarului mai mare. S-aprind și luminițele din cotlonul acela întunecos!...Doamne! Erau ca doi bunghi aprinși, care te spărgeau cu lumina lor și se mișcau mereu! Uite-așa! Uite-așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
luminițe...Uite așa făceau...Parcă le bătea vântul. Când la stânga, când la dreapta...Las lumina felinarului mai mică, să mă dumiresc ce-i cu luminițele acelea. De-odată nu le mai văd! Fac lumina felinarului mai mare. S-aprind și luminițele din cotlonul acela întunecos!...Doamne! Erau ca doi bunghi aprinși, care te spărgeau cu lumina lor și se mișcau mereu! Uite-așa! Uite-așa! M-am frecat la ochi. „Poate mi se năzare. Cine știe?” Da’ de unde...Când i-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cotlonul acela întunecos!...Doamne! Erau ca doi bunghi aprinși, care te spărgeau cu lumina lor și se mișcau mereu! Uite-așa! Uite-așa! M-am frecat la ochi. „Poate mi se năzare. Cine știe?” Da’ de unde...Când i-am deschis, luminițele erau tot acolo și tot așa se legănau... „Măi, să știi că acela îi dracul! Numai dracu’ are ochii de foc.” La un asemenea gând, am uitat de ciubote cu totul. Si unde au început să-mi tremure întâi genunchii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Râsul meu e darul pe care vreau să ți-l fac. OMUL: Ce vrei să spui? MICUL PRINȚ: Uite, stelele nu sunt la fel pentru toți oamenii. Pentru unii, cei care călătoresc, stelele sunt călăuze. Pentru alții sunt numai niște luminițe. Savanții văd în ele doar probleme. Pentru Afaceristul meu, erau bucăți de aur. Însă pentru dânșii toate stelele astea nu au grai. Numai pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni altul... OMUL: Fă-mă să înțeleg. MICUL PRINȚ: E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
chip spune ceva semnificativ. Deși, uite, dacă orice e semnificativ înseamnă că nimic nu mai e semnificativ. Câmpina e un oraș scris, mâzgălit permanent. Afiș: „Disco X-tasy. Muzică la 5000 de wați. 5 kilometri de cablu. Sute de lumini și luminițe“. Grafitti. Porcării. Și ele trebuie citite. Pereții din Câmpina, cel puțin prin centru, au puține porcării. Pe liceul „Nicolae Grigorescu“ nu scrie mai nimic. Sau colegiu, așa cum ne lămurește o placă orientativă. „Forza Steaua.“ Un satanist „666“ în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ce ai făcut e mai mult decât suficient, nu crezi!? și plecă la culcare. Teo rămase în sufragerie fără replică, urmărindu-i pașii și gesturile urmate de închiderea ușii care-i zgudui întreaga ființă. I se părea totuși că o luminiță, mică ce-i drept, al cărei licăr abia se zărea, venea de undeva. Doina amintise numele fetei. Înseamnă că pentru ea o făcea. Putea oare să spere că această casă se va mai umple vreodată de o lumină adevărată? Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
locul ei fiind mai potrvit într-un ospiciu, nu să umble liberă pe stradă și să dea telefoane incendiare. ,,Ce-o fi în inima acelui pui de om?" Lucrurile începură să se precipite din nou. De abia se ivise acea luminiță care prevestea o oarecare reașezare a lucrurilor în casa lor, ca acum, un simplu telefon să o stingă. Cum puse doctorul mâna pe receptor, Doina părăsi încăperea. La încheierea convorbirii, când voi să-i explice ceea ce discutase, soția lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la ea cu un aer fascinat, dar se vede în ochii lui că acesta îi citește gândurile. Nu a spus nimănui că vrea să compună o operă, nu s-a trădat cu nimic până acum, așa crede ea, dar văzând luminițele din ochii mezinului, își dă seama că a fost descoperită. Se uită cu uimire la mezin, acesta îi înfruntă privirea și îi spune: "Uiți că am fost împreună în străinătate. Trebuie să fii tâmpit să auzi cum sună o vioară
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
În timp ce învârte cheia în yală, intră din nou în pielea personajului pe care l-a creat cu câteva minute mai devreme, să o mai distreze pe mama lui, în ultima vreme parcă trage în jug... În creierul lui se aprinde luminița unei idei absolut geniale, dar absolut geeeeeniiiale. Sigur că e o idee teoretică, dar se potrivește perfect personajului pe care l-a creat. Va pune personajul să fure benzină din conductele care trec la doar câteva sute de metri, de-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ne am infiltrat printre tancuri, baterii de artilerie, blindate și camioane, consemnând totul și întocmind câteva schițe topografice. La întoarcere, am rătăcit drumul printre troienele cufundate în beznă, orbecăind ore în șir până la miezul nopții, când, ca prin minune, o luminiță ne-a orientat spre adăpostul unui moț singuratic. Bătaia noastră în ușă n-a primit nici un răspuns și, înghețați bocnă, sleiți de ultimele puteri am deschis ușa tinzii, de unde ne-au întâmpinat un cor de sforăituri și un val de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
să vă spun că patul era din lemn masiv, imens, cu o saltea foarte groasă, acoperită cu lenjerie de mătase Înflorată. M-am dezbrăcat În câteva clipe și am fost În așternut. Lola mă privea languros, strivind mereu Între pleoape luminița aceea vie, care i se zbătea nestatornic În ochi. A atins ușor Întrerupătorul, lăsând să domnească Întunericul deplin. Am auzit foșnetul (ah, Înfiorătorul, perversul foșnet) pe care-l face o rochie ce alunecă de-a lungul unui trup de femeie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Livada, dulapul lui V.I.Frunză din Lecția (Teatrul Maghiar din Timișoara)și, ultimul pe listă, dulapul meu din Copii și părinți (Băieșu), care juca și el ca ecran, tot la Timișoara (Teatrul German, 1985). Eram În Austria și vorbeam cu Luminița Stoianovici( co-regizoare a spectacolului nostru Nepoata soție după Ionesco, un fel de premieră mondială a textului - piesă publicată abia În 2002, la opt ani după moartea marelui dramaturg) : ce ar fi fost să fi băgat, undeva În stînga avanscenei, o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cred că deja m-a iertat. Corpul meu durere era umbra întunecată a sinelui fals, care se temea de lumina conșțiinței, am încercat mulți ani să lupt cu corpul durere, așa cum ne luptăm cu întunericul, apelând la c=te-o luminiță. Am să fac o comparație metaforică: „Un tip vrea să plece cu mașina la o întâlnire și știa că toate cheile le lasă mereu pe masa din sufragerie, dar lumina s-a întrerupt brusc și el a scăpat cheile pe
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Ochii mă usturau cumplit, dar căutam să ghicesc fiecare tufă sau copăcel știut pe marginea drumului... În cele din urmă, întunericul a cuprins tot ce mă înconjura. La un timp am băgat de seamă că undeva înaintea mea sclipesc niște luminițe... „Îs luminile din sat... Dar...dar dacă sunt lupii? Am auzit eu că ochii lupilor strălucesc noaptea ca niște lumânări aprinse. Doamne ferește! De ce nu am eu un felinar cât de mic, da’ să scoată lumină. Parcă spunea cineva că lupii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mic, da’ să scoată lumină. Parcă spunea cineva că lupii fug de foc...Și ce, felinarul nu-i tot foc?” - vorbeam eu de unul singur, dar inima îmi era cât un purice. M-am oprit pentru o minută, să număr luminițele... „Mamăăă! Da’ multe-s! Păi lupii nu au doi ochi? Au! Și dacă or fi vreo zece, nu fac douăzeci de luminițe? Fac! Numai că aiestea îs tare împrăștiete și nu sunt două câte două...Nuuu! Nu-s lupi! Sigur
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de unul singur, dar inima îmi era cât un purice. M-am oprit pentru o minută, să număr luminițele... „Mamăăă! Da’ multe-s! Păi lupii nu au doi ochi? Au! Și dacă or fi vreo zece, nu fac douăzeci de luminițe? Fac! Numai că aiestea îs tare împrăștiete și nu sunt două câte două...Nuuu! Nu-s lupi! Sigur nu sunt lupi! Îs luminile satului!” - mi-am sfârșit eu gândul, cu tremur în suflet. Vuietul făcut de vânt prin crengile cireșului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pare că zăresc lumina de acasă... „Ce-o fi gândind sărmana mama? Cum de n-am ajuns încă acasă? Crede că mi s-o fi întâmplat cine știe ce!... N-aș vrea să fiu în locul ei...” Merg îndârjit, cu ochii țintă la luminița de acasă, dar... „Ce-i asta??? Doamne ferește!!! Pe albul omătului mi se pare sau chiar văd o mogâldeață care se zbate să înainteze prin nămeți! Mă frec la ochi. Poate mi s-o năzărit. Nuuu! Nu mi s-o părut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
i-a dat speranță și puteri să înainteze. A mai privit o dată în jur, doar-doar va apărea Hliboceanu de undeva. Cine știe? Țipenie însă. Doar urletul vântului stăpânea totul. Descumpănit, a pornit în directia țăndării de lumină... Pășea cu îndârjire. Luminița din depărtare părea însă că nu mai este atât de aproape cum i s-a năzărit la început... Mergea gâfâind, luptându-se cu vântul și cu nămeții pentru fiecare pas... Ion Cotman, aflat în fruntea convoiului, se încorda din răsputeri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
marginea vestimentației actuale, al căror conținut l-au umplut de nedumerire pe Cronicar. E în ele un amestec de falsă vioiciune și de vervă literară frizînd oralitatea care nu poate face casă bună cu paginile unei reviste culturale. Bunăoară, articolul Luminiței Mihai - absolventă a Universității de Arte București, secția Pictură a profesorului Marin Gherasim - intitulat " Visul unei nopți de vară", al cărui început nu-l poate ajuta pe cititor să înțeleagă ce se întîmplă cu autoarea lui. "Ajung fără mari dificultăți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
Îl tot caut, printre trend-uri, fashion-iconuri, street chip&chic-uri, vedete, starlete, sexi-adolescente, reviste, mall-uri, mame... Grea meserie." Și tot așa, pînă la sfîrșitul articolului. Că a picta nu e totuna cu a scrie știm de mult, doar Luminița Mihai dă semne că nu a aflat încă acest amănunt. Cît despre pîrîiașele ce i-au izvorît autoarei din pulpe fiecare cititor poate desluși misterul cum crede de cuviință.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
reia Părințelul, știi ce am mai simțit în clipa cînd făceam sensul giratoriu la Universității belindu-mi ochii la luminile de la Inter? întreabă, mijindu-și un zîmbet subțire în colțul gurii. Ce anume? face Roja pe curiosul, avînd în ochi o luminiță stranie. Că din felul în care manevrează în trafic, românii se urăsc de moarte între ei, îi răspunde Părințelul, ducîndu-și degetele mijlociu și arătător la tîmplă, mimînd țeava unui pistol. Nu încape nici o îndoială, adaugă, e limpede ca lumina zilei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sparte și anvelopele tăiate zace eșuat pe spațiul verde în dreptul soclului care susține borna de Kilometru Zero a țării. Într-un asemenea decor să te aștepți la tot ce poate fi mai rău, se gîndește, începînd în sfîrșit să numere luminițele roșii ale camerelor de luat vederi instalate ici și colo în balcoanele Intercontinentalului. Poporul român e obișnuit cu filme proaste, își spune, așa că încă unul în plus nici nu mai contează, i se pare. Eu zic să supunem la vot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]