274 matches
-
ce spuneau, rămăsese cu impresia că pentru toată lumea personalitatea Fredianei era o enigmă. Fiul lui Gundovek o descria ca pe o ființă plină de viață, dăruită cu curaj și cu o inteligență ascuțită și nu lipsită de spirit, dar și lunatică, predispusă la imprevizibile atacuri de melancolie, precum și de crize de furie, repetate și furtunoase, care descurajaseră, până în momentul acela, nu puțini pretendenți. „Un caracter imposibil, o nebună!“ îi spusese în concluzie, adăugând că nu era de mirare că ajunsese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
picioare după o goană nebună de peste trei luni de zile prin locuri vrăjmașe, urmărit tot timpul de gândul: „Oare am reușit să scap cu adevărat din infernul lagărului sau... Dar dacă mă întâlnesc cu vreo poteră?” Acum mergea ca un lunatic. Nici nu și-a dat seama când a ajuns în fața porții. S-a oprit să-și tragă sufletul. Curtea era pustie. A întins mâna să deschidă poarta, dar și-a oprit-o la jumătatea drumului. Privirea i-a rămas pironită
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
alarmat, îmi trebuiau cîtevasecunde ca să-mi corectez iluzia, pentru ca apoi, din nou, conștiința amorțită să-mi dea aceleași năluciri, aceleași femei cât clopotnițele și aceleași stânci albe de var. ...Iluzionară, luna este "amica" visătorilor, a deficitarilor nervoși, a romanticilor, a "lunaticilor" - și a femeilor. Femeile nu simt poezia soarelui, realist și unul, ca și adevărul. "Midi, roi des étés"1 - obiectul și expresia - nu există pentru ele. 1 "Amiaza, regina verilor" (Leconte de Lisle, Midi) (fr.). ...E târziu. Pe fereastra deschisă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Verona. Eu trăiam pe altă lume. Colegii mei vehiculau nume stranii ca "Led Zeppelin", "Black Sabbath", "Uriah Heep", organizau formații de rock și "ceaiuri", pe când eu, rătăcit printre ei, incapabil să înțeleg nimic, probabil că făceam o impresie de troglodit lunatic. Am intrat în facultate mai dezorientat decât înainte. Veneam cu cinci sute de poezii, pe care le-am aruncat între timp, împreună cu multe altele, dar fără nici cea mai mică idee despre ce se petrecea în literatura actuală. Erau vremurile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
atenția. Maică-sa, era însă extraordinară, complet diferită de mamele noastre care spălau și frecau toată ziua. Era o cucoană atât de lungă, încît abia puteai să-i zărești trăsăturile feței, pierdute ca într-o zare albăstrie. Lungă, subțire și lunatică, se mișca printre mobilele așezate în holul scării, dând indicații hamalilor care își târau de colo-colo chingile de cânepă. Nu am văzut-o niciodată decât în purpuriu. Chiar și în casă purta un halat de satin roșu. Avea părul foarte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Tot timpul ei era Închinat Penélopei. Îi citea, o Însoțea pretutindeni, o Îmbăia, o Îmbrăca, o dezbrăca, o pieptăna, o scotea la plimbare, o culca și o deștepta. Însă mai ales vorbea cu ea. Toți o luau drept o doică lunatică, o fată bătrînă fără altă viață În afară de slujba din casă, Însă nimeni nu știa adevărul: Jacinta nu era doar mama Penélopei, dar era și prietena ei cea mai bună. De cînd fata Începuse să vorbească și să articuleze idei, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
oropsiților în valurile lăuntrice ale muririi? Doamne! singurul tău martir: sângele omului. Dacă moartea n-ar întrerupe consolările dorului de a muri... Dar vieții lipsindu-i infinitul, cum am putea muri fără capăt? Omul, scârbit de sine însuși, devine un lunatic care-și caută pieirea în pustiurile lui Dumnezeu. De nu-ți pare că ești autorul norilor ce împînzesc cerul, la ce mai vorbești de plictiseală? Și de nu simți cum cerul se plictisește în tine, la ce mai privești spre
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
plecau. Erau punctuali - atît de punctuali, că putea spune ce oră este după ei; femeia cu spatele strîmb, lunea la zece; soldatul rănit, joia la unsprezece. În zilele de marți venea un bătrîn ajutat de-un băiat cu o față lunatică: lui Kay Îi plăcea să-i urmărească mereu cum se descurcă. O interesa să-i vadă cum Își croiesc Încet drum pe stradă - bărbatul, Îngrijit, Într-un costum de culoare Închisă, ca un antreprenor de pompe funebre, băiatul, răbdător, serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
purtat de o pală de vânt te-ndeamnă să te plimbi printre ei. Cobor. O melodie răsună în noapte, îndulcind mireasma cu un plus melancolic. Stelele par de aur. Luna revarsă valuri de lumina palidă. Umbrele salcâmilor se profilează mari, lunatice, ca niște fantome pe strada pustie. În umbră, ciorchinii florilor iau proporții uriașe. Încerc să-i prind cu mâna, să-i mângâi. Nu mă îndur să-i rup. Poate salcâmul plânge. Ar plânge cu lacrimi de flori, și-atunci ce
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
unui vas autumnal. Cu ea, o lacrimă se desprinde dintre pleoape și alunecă greoi pe obrazul meu în ritmul foșnetului de odinioară. S-a terminat. ......................................................... Pe întinderea albă se zăresc niște contururi: arbori sau umbre? Sunt salcâmii mei aidoma fantomelor lunatice din noaptea de vară. Zăpada pare de argint. Poate că e. stelele par de aur. Poate că sunt. TIMPUL se prelinge printre degete. Și nu mai e... Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C Happy-end Liniște deplină. Inexistente zgomote răsună
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
limpede, cu mirare și satisfacție: ― A, Bologa!... Acum Apostol recunoscu glasul lui Varga și, sub casca ce licărea în reflexele razelor, îi zări și ochii rotunzi ca două mărgele de sticlă neagră. Și în aceeași clipă, se cutremură ca un lunatic care s-ar fi deșteptat din somn pe marginea unei prăpăstii. Locotenentul Varga șovăi câteva secunde, mormăind. În dreapta lui, țeava revolverului tremura cu gura spre Bologa. Pe urmă strigă cu o voce ca o lamă de cuțit ce pătrunde în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iubesc, apoi, timp de o secundă, văd finalul călătoriei lui sinuoase, cu cât va fugi mai departe, cu atât se va îndepărta mai mult de rezolvarea problemelor, dar nu am cum să îl opresc din drum, este asemenea unui copil lunatic pășind pe un firicel subțire de ață, iar dacă voi încerca să îl ghidez, va cădea. Îl privesc inundată de o nouă curiozitate, nu mai este soțul meu, nu mai este tatăl lui Noga, este un bărbat nu tocmai tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
moartea fratelui clientei mele și ura nutrită de multă vreme de către ceilalți tineri se va revărsa acum asupra lui - Împrejurare ideală de a scoate ceva de la el, probabil. Dar n-avea neapărată nevoie de mușchi ca să-i manevreze pe toți lunaticii și zăpăciții aceia, căci se pare că-i Întrecea pe toți În violență. Spre deosebire de Întrecerile sportive care solicită forță, cînd ucizi, ai nevoie de alte calități. Nici un tigru nu mai face față unui cîine turbat Înfometat. Dar, pentru Dumnezeu, oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nouă minciună. Trebuia să profit de momentul de slăbiciune pe care l-a avut cît puteam de mult. Nici nu mi-am dat seama cînd s-au umplut străzile de lumină - un fel de zi artificială inserată În noapte - ritmul lunatic al timpului stimula pașii trecătorilor, fascinîndu-i. — Ei, poftim! Tashiro era teribil de Încordat și respira greoi. V-ați dat seama? Iar am spus o minciună. Minciunile-mi vin pe limbă una după alta, fără să vreau. Cred că-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dumneavoastră”. acest tip de dialog erotic se dezvolta cu fraze încă și mai subtile, și mai perverse. Iată cîteva exemple. — în noaptea aceasta m-ați locuit cam fragmentar, iubite domn... — Cum așa ? — Da, m-ați locuit cam fragmentar și cam lunatic. sau : — în noaptea aceasta m-ați locuit dublu, iubitul meu domn... — Ce vreți să spuneți, infinită Domnișoară ? — Vreau să spun exact ceea ce spun cuvintele. Că m-ați locuit dublu. Inutil de spus, Domnișoara ri recurgea uneori la cuvintele avînd semnificații
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Melinte o șagă? Dar dacă spun amândoi că nu știu nimic, nu mai poate fi îndoială că nu știu. Atunci cine să fi luat butul de cal? Badea Toma și Traian îl bănuiesc pe el. Însă el nu se știe lunatic, nici bolnav de vreo altă nebunie. Așa că trebuie că cerceteze toate semnele și urmele după normele polițienești, și adevărul nu se poate să nu iasă la lumină. Ciudat ar fi să găsească la hochstand urme și semne ale lui însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i vadă, apoi tăcerea care se așternuse pentru o clipă, cînd Ioan, cuviosul păstor, Își va ridica mîinile spre cer, chemînd numele Domnului, ca apoi iar să se stîrnească zarva. Și dacă fusese doar vis? Dacă fusese doar visul unui lunatic, un vis În vis, mai aievea decît visul visat, și asta pentru că n-ai cum să-l asemui cu trezia, pentru că n-ai cum să-l asemui cu amintirea și pentru că dintr-un vis ca ăsta te trezești tot În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Înălțime, ca din ceruri, ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe de lături, ținea deasupra capetelor făclii aprinse, neîncumetîndu-se să-i privească În ochi, măcar pe furiș, cu o uitătură mijită, prin care s-ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cîntau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele cavernei, printre găvane adînci cu temple din spumă de cristal, prin galerii Înguste cu arcada joasă. Dar de unde, oare, atîta siguranță În pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lături, ținea deasupra capetelor făclii aprinse, neîncumetîndu-se să-i privească În ochi, măcar pe furiș, cu o uitătură mijită, prin care s-ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cîntau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele cavernei, printre găvane adînci cu temple din spumă de cristal, prin galerii Înguste cu arcada joasă. Dar de unde, oare, atîta siguranță În pașii lor, de unde acea liniște solemnă În care se deplasau printre atîtea obstacole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
departe de cîntare, cu ochii mijiți și cu o gură deschisă rotund, ca un pește, Încît Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită, poate considerație, dacă nu doar o moțăială de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mîna Atotțiitorului, de o cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr-o credință ancestrală, de forța păgînă a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mijiți și cu o gură deschisă rotund, ca un pește, Încît Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită, poate considerație, dacă nu doar o moțăială de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mîna Atotțiitorului, de o cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr-o credință ancestrală, de forța păgînă a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
păgînă a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sîngelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s-ar fi Încumetat să scoată un sunet, căci i-ar fi putut trezi pe păgînii somnolenți, pe lunaticii adunați În grotă ca să-și slăvească zeitățile păgîne, căci, de bună seamă, afară era lună plină. 8. Nu s-ar fi Încumetat să scoată un sunet, În afară de rugăciunea pe care-o Îngîna Întruna În sinea sa, abia mișcîndu-și buzele uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
era lună plină. 8. Nu s-ar fi Încumetat să scoată un sunet, În afară de rugăciunea pe care-o Îngîna Întruna În sinea sa, abia mișcîndu-și buzele uscate, căci se temea că el Însuși s-ar fi putut trezi din vraja lunatică, Încît toți s-ar fi prăvălit În adîncurile neguroase pe deasupra cărora bîjbîiau acum purtătorii săi cu tălpile goale În grota jilavă, luminată de scînteieri vîscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i-ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca sub ei, În negura de nepătruns a peșterii, unde nu biruia lumina torțelor, Însă adîncurile adîncoase erau aievea În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale ale acelora care-l purtau, cum se prăvăleau pietrele, sărind de pe o stîncă pe alta, ciocnindu-se sfredelitor și năprasnic, apoi tot mai domol și mai depărtat, zgomotul dispărînd Într-un ecou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de bună seamă, tot lumină era, nicidecum nălucire, sau poate doar nălucire, vedenie, oricum era lumină! 11. Dar vai, dacă nu era un vis, o nălucire a trupului, o nălucire a văzului, nălucirea lunaticului care nesocotește hotarul, despărțitura dintre noapte și lună, stavila dintre zori și clarul lunii, iar el sărise drept În ziuă, În lumina răsăritului, a soarelui, eternă divinitate care se tot Înfruntă cu zeița Lunii, anume să risipească lumina părelnică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]