422 matches
-
ajutor. În momentul în care am început să strig câinele s-a aruncat spre perete, continuând să crească. Am încercat să mă ridic, dar piciorul meu drept era atât de afectat încât m-am prăbușit la loc pe scările devenite lunecoase din pricina cantității de sânge care îmi cursese din rană. Câinele încetă orice mișcare dar începu să tremure în timp ce fața i se alungit devenind ca de lup. Labele din față începură să zgârie isteric și cu atâta putere una din trepte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
enorm, adânc și umed (fulguia bacovian) ne flanca urcarea pe aleea muzeului. Veneam de la o seară culturală densă, dialogată... Întunericul căii de acces îl făcuse pe Don Cezar să mă ia de braț și să mă avertizeze că asfaltul e lunecos (rugasem de mai multe ori echipa de constructori să protejeze șanțul pentru noua conductă de apă, să flancheze aleea, să curețe de lut galben calea de acces). Marele confrate îmi povestea, înflăcărat, episoade senzaționale cu Marin Preda la Mogoșoaia. Brusc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fermentul hotărâtor; ideea germinală devenită fixațiune se suprapune voinței autorului până a-l face să uite de sine pentru a se consacra integral construcției. A.B.În ce măsură conceptul de generație e compatibil cu clasificările estetice? Nu cumva este el prea lunecos? Toată viața, suntem tentați să ierarhizăm, să clasificăm , să compartimentăm. Însă (oricât de rezonabile), clasificările vizând altele, țin de convenții; au acoperire parțială. În fapt, a categorisi însemnă a trece peste acel unicum irepetabil, marcă definitorie, particularizantă, a personalității întemeietoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fii dârzul lor stegar./ Dar bătălia unde-i, iar și iar?/ Împresurarea, ah, pe dedesubt e.// Departe-i trilul susei ciocârlii,/ Chemată-n cer pe scara de mătasă.../ Te potrivești din cârji și dioptrii.// Și ca-ntr-o apă adâncă lunecoasă,/ Ca un copil te rătăcești în casă,/ Pleci în oglindă-ncet... și nu mai vii”. În ciuda diferențelor radicale dintre cele două tipuri de poezie întruchipate de La Lilieci și de Apă vie, apă moartă, S. trădează un interes unificator pentru simetria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
el mă cuprinde Mare e iubirea Ta! Niciodată n-oi uita Maica cea milostivă De noi Îi este milă În genunchi să o rugăm Că păcate multe avem! Ea ne scoate din ispite Să mergem tot Înainte... Drumu-i strâmt și lunecos Greu ajungem la Hristos Te strigăm cu glasul tare Ai milă de fiecare Îndură-te de noi Că suntem pierduți și goi! Goi În fapte bune Trândavi la rugăciune Bogați În păcate Nu ne lăsa Măicuță la moarte! Nu știm
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
apropierea peșterii, stătea sprijinit în coate la masa de lemn de la intrare - acolo unde unii dintre turiști desfăceau, uneori, pachețelele cu mâncare sau termosurile în care aburea cafeaua - și privea spre nicăieri. O privire încețoșată, departe de a fi meditativă, lunecoasă, apoasă, chiar respingătoare, dacă observatorul ar fi fost un pic mai atent la toate detaliile. Capul, acoperit de o claie de păr blond-murdar, nepieptănat, i se mișca ușor dintr-o parte în cealalată, iar căștile plasate pe urechile clăpăuge informau
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
afară de scări, ostenite, de-a lu [n]gul pântecelui calului său. " Dracu să te ia, gândi el [în] sine, nu mai ajungem în astănoapte și m-a apucat întunericul în mijlocul drumului, sub cerul gol". Câmpia era cu desăvârșire șeasă, cam lunecoasă și ninsoarea se-ntindea netedă. El îi da mereu înainte. Vrând nevrând trebuia s-ajungă undeva și ar fi deschiat din curele îmbrăcămintea de fier, dar ce știa unde va ajunge. Îi era și de cal. El trosni * cu palma
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tocmai cu dom' Sandu, iar dameza o fi fredonând: mi-e frică, mi-e frică, să dorm singurică. A dreacu' babă, numa' la cărniță tînără poftește 'mneaei! Ia mai bine să fiu io atent, că apa-i mică și pietrele lunecoase", își zise Relu precaut. Adoptă la repezeală un zâmbet cât mai simpatic, dar făcu plin de respect: "Aaa! Nu-i niciun compliment. E puru' adevăr. Mai rar o doamnă ca dumneavoastră!". "Hai, măăă...", făcu ea mai ceva ca o porumbiță
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ale celor strânși în jurul focurilor de pe marginea străzii. Stomacul îi urla dureros, iar fulgi mari de zăpadă zburau înspre ochii săi, însetați de lacrimi. O apucă înspre sud, recunoscător pentru cizmele noi, care îi erau de mare folos pe suprafața lunecoasă. Le simțea afundându-se bine în zăpadă, dar intuia la fiecare pas punctul sensibil care l-ar putea doborî, astfel încât își măsura atent mersul pentru a rămâne pe picoare. Apoi, pe măsură ce o trăsură se apropia de el, venind din direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spectacolele susținute de teatrele din Moldova în intervalele 1974-1982 și 1985-2001, fără să se aprindă în entuziasme fără frâu ori să aibă voluptatea crudă a desființării. Cu echilibrul său greu de clătinat, se ține departe și de „cumsecădenia” înfășurată în lunecoase echivocuri și de trufia oglindirii de sine. Competența omului de teatru pus pe „confidențe” nonsubiective se clădește pe o impecabilă seriozitate. Emoția, componentă a comunicării „la arlechin”, este mereu supusă unei lucidități ce contează deopotrivă pe fermitate și franchețe. Receptiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
în Letopiseț..., modelul uman ideal al înțeleptului (Radu cel Mare), sperând ca acest construct să provoace emulație. Înțelept sau nu, domnitorul e om, și prin ceea ce face, merge în întâmpinarea destinului implacabil. În varii formulări, meditațiile melancolice pe tema sorții lunecoase revin ca un laitmotiv în povestire. Cronicarul are un acut simț al dramatismului în istorie. Povestește conflicte grave, trădări secrete, comploturi, otrăviri și alte stări de primejdie a vieții (boierii „umblau cu dzilele a mână”), virtuale scheme de drame istorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
Antarctica; apă rece; apă solidă; ață; bună; cald; căldură; căzătură; cafea; ceai; chimic; cofeturi; comunism; Crăciun; cristale; dezgheață; durere; fierbinte; frică; ghețari; ghețuș; greață; ice; inconfort; inimă; inimos; încălzire globală; înlesnit; întindere; joc; lac; lapoviță; leod; lucie; lucioasă; luciu; luneca; lunecoasă; lunecos; macara; mahmureală; mare înghețată; moale; mort; multă; munte; nepăsător; ninsoare; nor; ocean; omăt; pahar; picior rupt; pol; polei; potop; puternic; Snow Queen; rău; rea; revigorare; risc; rîu; sculptură; stare; sticlă; strălucire; temperatură; temporari; textură; Titanic; tîrg; se topește; topit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
apă rece; apă solidă; ață; bună; cald; căldură; căzătură; cafea; ceai; chimic; cofeturi; comunism; Crăciun; cristale; dezgheață; durere; fierbinte; frică; ghețari; ghețuș; greață; ice; inconfort; inimă; inimos; încălzire globală; înlesnit; întindere; joc; lac; lapoviță; leod; lucie; lucioasă; luciu; luneca; lunecoasă; lunecos; macara; mahmureală; mare înghețată; moale; mort; multă; munte; nepăsător; ninsoare; nor; ocean; omăt; pahar; picior rupt; pol; polei; potop; puternic; Snow Queen; rău; rea; revigorare; risc; rîu; sculptură; stare; sticlă; strălucire; temperatură; temporari; textură; Titanic; tîrg; se topește; topit; traumă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mic (3); mut (3); proaspăt (3); saramură (3); știucă (3); aer (2); afumat (2); în apă (2); de aur (2); banc (2); bani (2); de (2); delfin (2); delicios (2); gust (2); homar (2); împuțit (2); înghețat (2); liber (2); lunecos (2); miroase (2); mujdei (2); Omega 3 (2); poftă (2); post (2); produs (2); rac (2); rapiditate (2); stricat (2); tăcut (2); urît (2); usturoi (2); vietate (2); acolo; acvaticul; agitație; aliment; alterat; alunecare; alunecă; amintiri; apa; apă curgătoare; aruncat
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
odăii, iar după elogiul „scrisului dumnezeiesc de liber” urmează, în finalul Pădurilor orchestre, aceste rânduri melancolice: „Dar vocea ta, cântecul nostru, scrisul acesta mărunt, nu sunt decât scoicile și brățările uitate pe țărm și pe care un braț al mării lunecos le adună și le face să dispară”. Poetul-personaj trăiește însă cu o particulară frenezie - ca și în versurile sale - orice promisiune a metamorfozării universului. Acesta, - surprins, în genere, în datele sale concrete, într-o notație de „reportaj” al faptului cotidian
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
astfel pe unul / vorbind despre / salvare, într-o piață, după mulți ani, în el toate sunt elocvente, / numai partea aceea nepreocupată de vreun sens se joacă / și rîde ca o copilă". Raportul poeziei cu realitatea e, la rîndu-i, grațios sofistic, lunecos, cu o turnură ludică ce însă nu exclude enigma, precum un joc de-a v-ați ascunselea pe mize absolute: "O scurtă discuție cu poetul Kocsis Francisko: / ce faci, dragule, scriu, e bine că nu te lași pradă / realității, că
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
Nu spun că dl Vîntul n-ar fi avut ce dezvălui. Dar, la fel ca alți concetățeni ai noștri care l-au apucat la un moment dat pe Dumnezeu de picior, și dl Vîntu a simțit că acest picior e lunecos în România. Indiscutabil că așa-numitul SOV a învîrtit vremelnic foarte mulți bani și că a avut un imperiu personal din a cărui visterie s-au scurs bani cu larghețe în stînga și în dreapta. La proporțiile României însă, oricît de
Cum contraatacă Imperiul lui Vîntu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15618_a_16943]
-
nici psihologiei individuale și nici vreunui alt factor extrinsec". Unele grupuri verbale pot fi disociate, avînd aspectul unor insigne ale disciplinei devenită oarecum ezoterică: "concretul necategorial al artei, realitatea ei monadică, misterul vibrător". "Domnul raționalist", gata a ironiza recunoașterea aproximației lunecoase, a "impreciziei" ireductibile, e respins apoftegmatic: "precis nu știm despre esența artei decît că este ceva imprecis". E citat Edmond Goblot, care în al său Traité de Logique (1925) vorbește despre acele noțiuni numite "les indéfinissables": "A defini totul este
Despre "stilul critic" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9205_a_10530]
-
pe care o ține în gură. În acele momente, maestrul îi cerea să spună ce e koan. Ion Mureșan scrie: „El este vinul care nisip se face în gura ta /.../ O, vremuri pe când casa noastră înflorea pe țărmul unui limbaj lunecos!/ Pe când cuvintele ieșind din scorburi vorbitoare,/ asemeni melcilor urcau pe ziduri.../ Apoi blândele, prăfoasele arhive ale ospiciilor/ unde am cercetat semnele inventate de nebuni,/ unde am întocmit o mare istorie a lor/ pe care scriind-o în chiar semnele acelea
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
pragmatismul colonial și fascinația Orientului. Fabrica de mătase a fost comparată cu Pacientul englez, dar enigmaticul Johnny Lim mie îmi amintește de Marele Gatsby, dar un Gatsby cu un mecanism sufletesc complicat, greu de descifrat, cu o lume încâlcită și lunecoasă, cu alte jocuri ale pasiunii și alte ambiții și căi de străbătut.Tash Aw are alt talent, cel de constructor alambicat și rafinat, care știe să păstreze intact misterul, țesătura narativă devine invizibilă, pierdută în "apele mătăsii". Spre deosebire de Mo Yan
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
beau. Vorbim, ne amuzăm - vorba vine! -, încerc să-mi întipăresc în minte fiecare secundă a acestei întâlniri. Totul decurge atât de firesc, de parcă ne-am fi cunoscut de când lumea. Cuvintele, senzațiile, stările trec în goană prin memoria mea, lichefiată și lunecoasă. Nu se agață nici o scamă de amintire. Discuții banale, ca între vechi cunoscuți. Nu cred că se spune ceva memorabil. Iar dacă se spune, eu nu reușesc să rețin nimic. Nu simt în aer magia artei înalte, iar presupusa paranoie
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
Și-ngenuncheat la iazul de sineală să stai, cu-o barcă mică lângă unde; s-o uiți apoi, căci altele, cu fală mai mare trec, pe apele rotunde, să te gândești la fețișoara pală ce cufundată-n unde se ascunde: Copilărie, lunecoasă învoială. Spre ce? Spre unde? (din Cartea imaginilor - 1902) Boltă de noapte cu stele căzătoare Uriașă bolta de splendoare plină, hambar înalt, prinos de lumi deschise. Noi - prea departe de a ei lumină, aproape iar de-ntoarcerea-n culise. Și
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
-te la pasaje și la fraze, pierzi din vedere întregul". Ardelenismul funciar al lui Liviu Rebreanu transpare și în intenția de-a produce un roman, rămas nerealizat, în care să fie prezente două personaje folclorice, Păcală, prototipul mobilității, al agerimii lunecoase a valahului, și companionul său, Tândală, prototipul ardeleanului mai încet la acțiune și la judecată, aparent stîngaci, însă în realitate mai constructiv. E un prinos adus toposului natal: "Păcală și Tândală sunt cei doi poli ai caracterului românesc. Unul deștept
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
de mine și au rămas tăcute în urmă, tot mai departe. Eram anonim ca un puștan înconjurat de dușmani în curtea școlii. Farurile mașinilor erau tot mai puternice. Mă luminau în timp ce țineam strâns de volan într-o spaimă transparentă și lunecoasă ca albușul de ou. Secundele erau tot mai mari - aveam loc în ele - crescuseră cât clădiri de spital. Parcă ar mai fi rămas ceva timp să respir o clipă înainte să fiu zdrobit. Atunci, deodată, o pavăză: un grăunte de
Singurătate () [Corola-journal/Journalistic/5008_a_6333]
-
scrise, hâțânat încoace și încolo de valurile mulțimii ce se rostogolesc peste mine - citez: ... Criticii secolului XIX subliniau că (Botticelli) a pus în Madonele sale o expresivitate particulară, care, instaurând cu spectatorul un raport în același timp intens și fuyant, (lunecos), a fost considerată o pioneră (expresivitatea)... și, îmbrâncit cu putere de mulțime, târât o dată cu ea, ratai, scăpai restul ideii. Dar pot să jur că era ce spusei și eu adineauri... Sandro di Mariano Filipepi Botticelli este - mutatis mutandis - un artist
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]