2,817 matches
-
și toți îmi fac veseli semne cu mîna// pe peronul pustiu al gării o fetiță cu plasă de fluturi/ ne anunță că vaporul cu aburi va porni imediat la drum” ( Cînd tocmai te pregăteai). Dar Ion Cristofor înțelege a-și lungi alonja discursului, a-și testa astfel „rezistența” singurătății urmărindo în diverse ipostaze. De la minimalism trece la grandorile cosmice. Tandra proximitate e halucinant amplificată. Părul negru al unei femei traversează frontierele, pătrunde în altă țară întunecînd dealurile, munții și cîmpiile, ba
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
alta. Cred că ar fi o scenă superbă de film. Și deodată nu mai e nimeni în librărie și nici nu mă mai dor ochii de la atâtea chestii colorate. Și îmi simt sufletul mai ușor ca niciodată. Durează câteva secunde, lungi cât o zi de primăvară, după care ne întoarcem la gălăgia-curcubeu. Raluca Glodeanu Loco parentis Deschisesem geamul să se risipească damful de amoniac în descompunere. Bătrânul se scăpase pe el. Avea schimburile „de moarte“ în portbagaj. Îl trans por tasem
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
stare de vomă și milă și iubire se întrec să mă trăiască. Trei pași în stânga și unul în spate. Fac pișu, bunico. În urma mea: Fir-aș al dracului să fiu cu cine m-a făcut. Și fac pișu cu ochii lungiți la holul acoperit de pătrate bej, maro, bej, motan obez, pisică hipnotizată, picioarele fos tei baschetbaliste care se înalță în bezna crăcănată de un bec prost. Ehe, ce frumoasă eram eu odată. Și geamul ușii de la balcon îi reflectă mândria
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Într-o lună și nu numai că „se pot”, dar s-au și Întâmplat - și bune-și rele. Dar cum la noi Încă predomină relele, iaca că s-au adunat destule rele doar Într-o lună. Și, ca să nu mai lungim vorba, Începem : pensiile s-au mărit cu 2-3% ; salariile cu 6% ; dările - fiecare În parte - cu 15% = În total 60-70% Am ajuns deci , să fie „mai mare daraua decât ocaua”. Credeți că mai avem de unde ? Și credeți că astfel o să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
sub ochi. Și-ai dat adresa de-aici? Dat adresa, tot, în regulă. Dacă mai zorcăi podelele și cu brandolină... Fiecare are un loc spre care se-ntoarce mereu... O umbră se ivi în ușă. Umbra se clătină și se lungi pe podele. Cum stătea chircită la pământ, aplecată, cu picioarele sub ea, bătrâna ridică fața. Rămase cu cârpa udă în mână, simțind cum îi alunecă printre degete picurii uleioși, grei, cu miros pătrunzător. Soarele lumina din spate o ființă aeriană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
odihniți-vă! Hai, mamă! Capul mecanicului zăcea, cu ochii micșorați și pupilele sticloase surpate în valul de albeață, atât de aproape, că-l putea atinge. Își privi brațul legat cu-o feșă neagră, ca o banderolă, cu acul înfipt. Rămase lungit pe spate, nemișcat, cu fața-n sus, privind în tavan. Pulsul! O sută douăzeci... Tavanul se surpă într-o zvârcolire spasmodică. Puzderie de pete galbene, portocalii, roșii și albastre veniră peste el. Tencuiala plesni, se bulbucă și se-mbucă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Urra! Trăiască! Piața exploda în lumină. Frisoane scurte îi străbătură corpul. Se-mbrăcă repede și coborî și ea. Acum îi părea rău că nu alergase după Tudor, să fie împreună. Unde să-l găsească? Îl mai putea găsi. Piața se lungea și se lățea întruna, parcă se adâncea în noapte, clătinându-se în pâlpâirea flăcărilor. Prinse să-și facă loc cu greu prin mulțime, prin valurile care se îngroșau. La Mitropolie au ieșit cu sfintele daruri! Nemții fug. Pe dracu! Bombardează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de-un uragan. Invalidul, căzut pe podea, părea că doarme în propria sa baltă de sânge. Pe tejghea, în locul maldărului obișnuit de ziare, o singură revistă veche, înnegrită de vreme, aproape scrumuită, cu o ilustrație mare, înfățișând un domn elegant, lungit pe-un pachet, cu o pălărie de pai de orez lângă el, îngropată-n următorul text: Era frica încarnată. Ședea pe scaunul său cu fața crispată. Broboane mari de sudoare îi curgeau pe frunte. Ochii lui se roteau întruna, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu mint, ci emit un adevăr uitat de noi, dar pe care trebuie să ni-l amintim din nou. Acum vă dau și exemplul pe care-l așteptați : La începutul anului 2002 mă trezesc într-o noapte cu Ocrotitorul meu lungit lângă mine, la marginea patului, aproape materializat, și-l aud că mă întreabă: Luptăm? Luptăm! am răspuns și așa a fost. În acel început de an luptam din nou pentru viața mea. Am conștientizat cât am putut, dar Ocrotitorii mei
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
socială sau starea materială... Dumnezeu cu mila, păcat de spiritul lui. Pentru că cine se gândește numai la el și deloc la aproapele lui, mai necăjit sau aflat în suferință, nu va face decât să coboare, de urcat nici vorbă! Am lungit destul vorba cu lucruri care ar trebui schimbate, „pe ici, pe colo, prin părțile esențiale” Mai fac doar o propunere și apoi trecem mai departe: mă uit în jur, văd și aud multe lucruri frumoase pe care le face biserica
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
-l stăpânește”). Cine afirmă aceasta trebuie verificat imediat de specialiști. Sper ca încercările mele să ajungă cât mai aproape de adevăr și, prin ele, să trimit o rază de lumină spre toți cei care simt nevoia de Lumină. Să nu mai lungesc vorba și să trec la fapte. Așadar: „pe cai și la drum bun!” Spuneam că, încă din copilărie, am avut trăiri inexplicabile. Eram destul de mică, poate aveam opt, poate zece ani. În orice caz depășeam puțin servanta din bucătărie. Acest
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
lăsa așteptată. Ne bucuram de tot ce ne oferea anotimpul alb, de la primul fulg ce cădea, în general pe la sfârșitul lui noiembrie și până la ultimul țurțur topit abia la început de aprilie. Da, să nu te miri, iernile erau foarte lungi pe atunci. Între timp, s-au schimbat multe, inclusiv anotimpurile nu mai sunt cum erau odată. Poate n-ai să mă crezi, dar într-un fel, mi-e dor de iernile acelea. De sentimentul de libertate pe care îl aveam
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
scîrbă cu ochi molîi, neagră, maro sau verzuie, adică o șopîrluță cît degetul cel mic, dar mai subțire, care trăiește mai ales în locuri umede și întunecoase. Nu mușcă, nu te teme! Poți pune mîna! Uuuah ! exclamă Bărzăunul înfiorîndu-se și lungindu-și gura pînă la urechi. Asta ar mai trebui, să mai și muște. Și-și scutură de mai multe ori mîinile, ca și cum ar fi ținut în ele un triton. Totuși, i-a promis c-o să-i prindă nu unul, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că dispăruseră, lăsînd locul, pe ici pe colo, cîte unui coș mic, avea un păr stufos, buclat, ochi albaștri și jucăuși ca două zvîrlugi. Bărzăunul, văzînd cu cîtă atenție e privit și ascultat, se simțea în al nouălea cer. Așa că lungi povestirea cît putu mai mult, făcînd și cîteva considerații strict personale, de care în mod categoric s-ar fi simțit măgulit și Sadoveanu. Cîteva din aceste considerații fură îndreptate spre Gheorghiță, care căpătă o aură mult mai însemnată decît în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
citit enorm, mi-am desăvârșit educația muzicală, m-am familiarizat cu filmul european, cu filmul american, cu filmul asiatic, cu toate filmele, bune și proaste și împrumutate și uitate și pierdute pe urmă, filme de artă și filme porno, seriale lungite pe zeci de casete video, com pletate interstițial cu inserturi de Benny Hill și Mr. Bean, am învățat să mă îmbrac, să fur bani din geanta mamei, mi-am perfecționat cunoștințele de anatomie, am încercat toate pastilele, băuturile și mâncărurile
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și a Flo rindei de Ceuta (în fond, asta ar schimba din nou, cu totul, povestea, cronicile, istoria, cursul faptelor, anii de bătă lie, ar deschide ochii mortului de la Guadalete, ar izbăvi-o, poate, pe Isabel de Los Reyes, ar lungi firul vieții Florindei, ar salva sufletul lui don Julián, el conde de Ceuta, i-ar ține pe arabi la porțile Spaniei), dar cine să mai știe cum a fost atunci, când a văzut-o Leovigildo prima oară, în grădina pala
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
chipul lui mâncat nu de păduchi, ci de vărsat, o adevărată geografie cu hăuri, cu genuni de păduri negre și de zăpadă cocoțate pe coame și spinări de pomeți și arcade. Avea obrazul stâng despicat de sabie și lobul urechii lungit de greutatea unui cercel purtat ani de zile, în urma căruia nu se mai vedea acum decât brazda găunoasă a pielii atârnânde. Nu cerșea și nu era în zdrențe, deși veșmintele lui nu aveau nimic de luptător în ele. Erau negre
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
zile care au mai rămas până la întoarcerea familiei de la mare. A hotărât să țină secret asupra frământărilor sale. Ce pot pricepe femeile din chinurile creației? Fără îndoială, și nevasta îl va întreba tot de murături... Va răspunde afirmativ, ca să nu lungească discuția: oricum, n-ar duce la vreun rezultat. Însă, până unaalta, este singur! Oftează vădit ușurat. Începe să urmărească zilnic nivelul apei din cele zece borcanereviste. Va trebui să fie atent! Dacă operele au o viață proprie, apoi nici comentariile
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
era violată ritmic de țârâitul telefonului. O dată, de două ori, de trei ori. Nimeni. Curajul nu îi fusese răsplătit. Zeii nu iubeau azi îndrăzneții. Gigi Pătrunjel simți un pește rece zbătându-i-se în stomac, nițel cam aproape de inimă. Se lungi pe pernă și încercă să-și regleze răsuflarea. Hm, mai spuse el încă o dată, fără teama de a fi redundant. De emoție, măruntaiele începură să se lăbărțeze și să forfotească. Se ridică în capul oaselor, trase spre el blatul unui
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se repezi la chiuvetă și își umplu un pumn cu apă rece. Bău hulpav, pe nerăsuflate, dar senzația de sete nu-l părăsea, indiferent de can titatea de lichid pe care o ingurgita. Ba chiar arsura din gât i se lungi rapid până în stomac. Se trânti îmbrăcat în cearșafurile proaspăt schimbate de aceeași mătușă grijulie și dormi așa până a doua zi dimineață. Și poate că ar mai fi dormit câteva ore bune, dacă nu l-ar fi trezit din somn
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ele trebuie să aibă o anumită cantitate de conținut, pentru că totul, inclusiv operele literare, trebuie să fie subiect de greutate, număr și măsură. Eu, de partea mea, prevăzând că opera mea va fi, din păcate, scurtă, pentru obiectivele editorului, am lungit-o prin intermediul prologului, dar nici așa nu pare că a ajuns la măsură. Acum șase zile, am trimis manuscrisul unui bun amic al meu, Santiago Valentí Camp, și iată că azi, 6 februarie, am primit scrisoarea datată în Barcelona la
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pagini. Dumneavoastră veți spune cum se rezolvă conflictul. Mie îmi par două mijloace pentru a-l rezolva." În continuare, îmi expune prietenul meu două mijloace care i se par lui că ar rezolva conflictul, unul dintre ele fiind de a lungi prologul, celălalt, de a adăuga două capitole romanului, deși vede în asta inconvenientul, inconvenient pe care și eu de asemenea îl văd, că s-ar pierde spontaneitatea și prospețimea operei de artă, căci așa o numește prietenul meu. Optez pentru
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Atenție, nu spune nimic, dar nimic; ține cont că fasolea îți face foarte bine, te ajută. Petrilla, satisfăcută de rolul său, surâde și își zice: "Săracul om! Nu-i e bine, dar, hai să-i facem pe plac..." ............................................................................. Așa, o dată ce lungesc acest epilog, las suspendată această istorie, pentru a putea adăuga o a doua parte, dacă prima place și se bucură de o bună primire. * Aici rămâne în suspans acest epilog, în așteptarea răspunsului la o scrisoare pe care am trimis
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
albastru se vede o stea Ce-mi miruie fruntea c-o raz? de vise, C-o rază de nea. O, steu? iubit? ce-abia stai prin stele, Un sfânt ochi de aur ce tremuri În nori, Ai mil??? i stinge lungi zilele meleCobori, o, coborî!" (Steaua vie?îi) Astrul Întruchipeaz?, metaforic, traiectoria În univers a existen?ei umane „clip? suspendat?" pe raza unei stele, a c?rei str?lucire efemer? e „vecinic? trecere", „stol de cocori" pierzându-se În „Întinsele / ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de singuri ?i atât de ferici?i! " În alte poezii, imaginea stelelor preș? rate pe pânză albastr? a cerului evoc? starea de lini?te ?i armonie originar?, aducând În suflet lumin???i pace: „ Cerul stelele-?i arăt?, Solii dulci ai lungii lini?ți! " (Povestea teiului) Coborât? din imensitatea cerului În razele de lumin? ale stelelor, aceast? stare de gra?ie a universului se reflect? În abisul sufletului cuprins de vraj?. Epitetele „solii dulci", „lungii lini?ți", ca ?i alternarea vocalei lungi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]