1,563 matches
-
Politehnica), practicând ingineria în perioada 1954-1965. Apoi a practicat operatorie de film, devenind regizor, actor, scenarist și producător de film. Primul film regizat de Sergiu Nicolaescu a fost „Scoicile nu au vorbit niciodată” (1962), un documentar de scurtmetraj, cel dintâi lungmetraj de ficțiune urmând să-l realizeze în 1966-1967. Este vorba despre „Dacii”, o coproducție româno-franceză impresionantă, cu o distribuție pe masura și cu o figurație grandioasă, care au devenit apoi atribute ale tuturor filmelor sale istorice. În 1962, realizează filmul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93855_a_95147]
-
înființat prima școală de cascadori din România și o alta de recuzita. E o perioadă în care realizează cam două filme și jumătate pe an, documentandu-se, în paralel, pentru alte proiecte. Filmografia lui Sergiu Nicolaescu cuprinde peste 60 de lungmetraje, dintre care cele mai cunoscute sunt „Dacii” (1966), „Mihai Viteazul” (1970), „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” (1971), „Cu mâinile curate” (1972), „Osânda” (1976), „Ultima noapte de dragoste”, „Nea Marin miliardar” (1979), „Ciuleandra” (1985), „Mircea” (1989), „Coroană de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93855_a_95147]
-
am locuit pe bric. Mâncam doar fasole și varză, dar eram mulțumiți. - Și primii pași în cinematografie? -I-am făcut în 1956, în calitate de operator de filmări sub apă. Debutul ca regizor, precum și primul meu succes, s-au produs în 1966-1967 cu lungmetrajul Dacii, o capodoperă româno-franceză. - Ne-ați răsfățat, de-a lungul timpului cu filme istorice și de acțiune. Sunt genurile dumneavoastră preferate? - Nu. N-am agreat doar filmele istorice și de acțiune. Eu am făcut și Ciuleandra, și Ultima noapte de
“Urmaşii mei rămân doar filmele făcute” [Corola-blog/BlogPost/93868_a_95160]
-
În perioada 9-27 octombrie 2013, se desfășoară la Luxemburg cea de-a șasea ediție a Festivalului CinEast - Festival du Film d’Europe centrale et orientale au Luxembourg. România este prezentă în acest an cu patru filme de lungmetraj: Domestic, regia Adrian Sitaru, Despre oameni și melci, regia Tudor Giurgiu, O lună în Thailanda, regia Paul Negoescu și cel mai mare succes al cinematografiei românești din ultimii ani, distins cu Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin, Poziția copilului
Filme românești la Festivalul CinEast de la Luxemburg, ediția 2013 [Corola-blog/BlogPost/93943_a_95235]
-
fi prezentă actrița Ilinca Goia. Documentarul 8 martie regizat de de Alexandru Belc și două scurtmetraje - Sântul de Adrian Silișteanu și Betoniera de Liviu Săndulescu - completează această selecție. Este pentru prima oară când România este prezentă cu două filme de lungmetraj și două de scurtmetraj. CinEast oferă în acest an aproximativ 100 de proiecții (50 de filme de lungmetraj, artistice și documentare și 50 de scurtmetraje din 15 țări), întâlniri cu actori, regizori și producători, plus multe alte evenimente speciale conexe
Filme românești la Festivalul CinEast de la Luxemburg, ediția 2013 [Corola-blog/BlogPost/93943_a_95235]
-
Adrian Silișteanu și Betoniera de Liviu Săndulescu - completează această selecție. Este pentru prima oară când România este prezentă cu două filme de lungmetraj și două de scurtmetraj. CinEast oferă în acest an aproximativ 100 de proiecții (50 de filme de lungmetraj, artistice și documentare și 50 de scurtmetraje din 15 țări), întâlniri cu actori, regizori și producători, plus multe alte evenimente speciale conexe - concerte, expoziții, serate gastronomice. Joi, 10 octombrie 2013, va avea loc la Cinema Utopolis premieră celui mai recent
Filme românești la Festivalul CinEast de la Luxemburg, ediția 2013 [Corola-blog/BlogPost/93943_a_95235]
-
artistice și documentare și 50 de scurtmetraje din 15 țări), întâlniri cu actori, regizori și producători, plus multe alte evenimente speciale conexe - concerte, expoziții, serate gastronomice. Joi, 10 octombrie 2013, va avea loc la Cinema Utopolis premieră celui mai recent lungmetraj al regizorului polonez Andrzej Wajda, Mân of Hope. Institutul Cultural Român este partener al festivalului CinEast, ediția 2013. Mai multe informații și programul festivalului sunt disponibile pe site-ul festivalului. Mădălina Corina Diaconu
Filme românești la Festivalul CinEast de la Luxemburg, ediția 2013 [Corola-blog/BlogPost/93943_a_95235]
-
Lungmetrajul „Argo”, de Ben Affleck, a primit premiul OSCAR pentru cel mai bun film, la cea de-a 85-a gală de decernare a acestor distincții, care a avut loc la Los Angeles. Ceremonia, transmisă prin LIVE TEXT pe Mediafax.ro
OSCAR 2013: „Argo”, de Ben Affleck, câştigă premiul pentru cel mai bun film [Corola-blog/BlogPost/93948_a_95240]
-
de HBO România. Cea care a prezentat cea mai importantă categorie a premiilor Oscar, „cel mai bun film”, a fost chiar prima doamnă a Americii, Michelle Obama, cu ajutorul veteranului actor Jack Nicholson. De la Casa Albă, Michelle Obama a anunțat titlul lungmetrajului premiat cu Oscar anul acesta, „Argo”, în regia lui Ben Affleck. Anul acesta, la categoria „cel mai bun film” au mai fost nominalizate „Amour”, de Michel Haneke, „Django Unchained”, de Quentin Tarantino, „Zero Dark Thirty”, de Kathryn Bigelow, „Lincoln”, de
OSCAR 2013: „Argo”, de Ben Affleck, câştigă premiul pentru cel mai bun film [Corola-blog/BlogPost/93948_a_95240]
-
imagine: „Life of Pi” (Claudio Miranda) Cele mai bune efecte vizuale: „Life of Pi” Cel mai bun scurtmetraj documentar: „Inocențe” de Sean Fine și Andrea Nix Fine Cel mai bun scurtmetraj de ficțiune: „Curfew” de Shawn Christensen Cel mai bun lungmetraj de animație: „Brave” de Mark Andrews și Brenda Chapman Cel mai bun scurtmetraj animat: „Paperman” de John Kahrs Cel mai bun lungmetraj documentar: „Searching for Sugar Mân” Cel mai bun mixaj de sunet: „Leș Misérables” Cel mai bun montaj de
OSCAR 2013: „Argo”, de Ben Affleck, câştigă premiul pentru cel mai bun film [Corola-blog/BlogPost/93948_a_95240]
-
Fine și Andrea Nix Fine Cel mai bun scurtmetraj de ficțiune: „Curfew” de Shawn Christensen Cel mai bun lungmetraj de animație: „Brave” de Mark Andrews și Brenda Chapman Cel mai bun scurtmetraj animat: „Paperman” de John Kahrs Cel mai bun lungmetraj documentar: „Searching for Sugar Mân” Cel mai bun mixaj de sunet: „Leș Misérables” Cel mai bun montaj de sunet: „Zero Dark Thirty” și „Skyfall” Cel mai bun montaj: „Argo” (William Goldenberg) Cea mai bună regie artistică: „Lincoln” (Rick Carter și
OSCAR 2013: „Argo”, de Ben Affleck, câştigă premiul pentru cel mai bun film [Corola-blog/BlogPost/93948_a_95240]
-
a prezenta în fiecare an un festival din spațiul cultural maghiar. Anul acesta vom prezenta Festivalul Internațional de Film Jameson CineFest de la Miskolc. Festivalul Jameson CineFest prezintă, în primul rând, filme ale cineaștilor sub 35 de ani, în categorii ca: lungmetraj și scurtmetraj artistic, film documentar și film de animație, respectiv câte-o categorie specială care diferă de la an la an. De-a lungul anilor, festivalul a devenit un festival de prestigiu din Ungaria, extinzându-se cu noi secțiuni, precum CineClassics
SĂPTĂMÂNA FILMULUI MAGHIAR LA BUCUREȘTI ediția a 8-a 10-16 NOIEMBRIE 2014 [Corola-blog/BlogPost/93974_a_95266]
-
critici de film, producători, regizori, actori, scenariști, precum și reprezentanții organismelor profesionale și guvernamentale. Festivalul are o lungă colaborare cu cineaștii români, aceștia fiind prezenți și premiați la diferite ediții anterioare ale festivalului. În programul SFM 2014 vor fi proiectate opt lungmetraje, precum și filme documentare și scurtmetraje, oferind astfel cinefililor adevărate comori cinematografice. Programul de filme artistice va fi dominat de tineri regizori. Din filmele proiectate la festivaluri internaționale vor avea premiera absolută la București filmele EXISTĂ ceva ciudat și inexplicabil, Colțul
SĂPTĂMÂNA FILMULUI MAGHIAR LA BUCUREȘTI ediția a 8-a 10-16 NOIEMBRIE 2014 [Corola-blog/BlogPost/93974_a_95266]
-
să eliberez aceste imagini, să aibă drumul lor”, spune Ada Condeescu. O ACTRIȚĂ DE AVENGURĂ EUROPEANĂ. Absolventa a Universității de Artă Teatrală și Cinematgrafică din București, Ada Condeescu a preluat roluri în filme bine cotate încă de la debutul sau în lungmetraj, în filmul “Eu când vreau să fluier, fluier”, producție cu care regizorul Florin Șerban a câștigat Ursul de Argint la Berlinală. Colaborarea cu Cătălin Mitulescu a început încă din anul 2011, cu filmul “Loverboy”, care i-a adus Adei Condeescu
“Colentina”, prima expoziție de fotografie a actriței Ada Condeescu [Corola-blog/BlogPost/93984_a_95276]
-
Dragoș Bucurenci Tot despre povești. Criști Mungiu a lansat un concurs pe pagina oficială a lungmetrajului Amintiri din Epoca de Aur: caută cea mai tare legendă urbană din ’80 până azi. Urbanilor, băgați! de ce a fost real îmi amintesc. cozi la pui, saloane, ouă chiar. cum sună acum toate astea. blocuri în construcție, în care ne
Cea mai tare legendă urbană din ’80 până azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82696_a_84021]
-
care oricum golesc mai mult decît umplu sălile de cinema și care, atunci cînd sînt prezenți într-o sală, (poți să juri că) e ceva niscaiva Hollywood pe ecrane, are de trecut un test cînd vine vorba de debutul în lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu. Dacă nici acest film nu-i aduce în cinematografe, atunci pariul mi se pare definitiv pierdut. Nu că tinerii regizori, acum atît de pe val, vor dispărea (de disperat, sigur vor dispera) sau că nu vor mai
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
vor mai face pelicule pentru care să plouă cu premii. Dar ruptura cu publicul românesc s-ar putea să fie definitivă, iar ei să se orienteze către a face numai filme,de export". Să trec însă la o analiză a lungmetrajului, dar să încep cu o explicație a titlului acestui articol. Anumite exegeze, dintre cele mai cu picioarele pe pămînt (inclusiv cea a lui T. S. Eliot, parcă) îi reproșau ceva extrem de concret lui Hamlet: că tot emite "cuvinte, cuvinte, cuvinte
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
că, lăsînd instrumentul pe trepied, personajele și-ar rupe gîturile în cadru. Mare atenție, de altfel, la acest cameraman: servește și de "alter-ego" al autorului. Simțurile să vă fie ascuțite și în secvențele cu felinare, coperțile lirice ale filmului. Deși lungmetrajul e ciclic, prima, ca prima, dar a doua, deși nu pare, e un mise-en-abîme. Și, cu un asemenea film, ai putea spune că, așa ambigue cum sînt, una fiind o tragedie cu interstiții comice, cealaltă, o comedie cu accente tragice
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
și altceva în cinematografe, acum e momentul, mai ales dacă nu ați ajuns astă vară la Sfîntu Gheorghe. între 6 și 8 octombrie, la Cinema Studio sînt programate peliculele care au participat, în august, la Festivalul de Film "Anonimul". Dintre lungmetrajele prezentate în competiție, pînă acum a ajuns în cinematografe unul singur - Pictăm sau facem dragoste (Franța). Marele Premiu și Premiul pentru Imagine au mers anul acesta în Maroc, recompensînd pelicula Heaven's Doors, a fraților Swel și Imad Noury. Cei
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
finanțe pentru cariera de scriitor, acum romanul e refuzat de edituri, iar el scrie pentru seriale de televiziune ("nu te teme de clișee", îl sfătuiesc producătorii), reviste și biografii de vedete, pendulînd între Londra și Paris, cu destinația finală a lungmetrajului, Sankt Petersburg. Problema este că filmul trage înspre dramă, dar fără avînt, lipsindu-i totodată vîna de comedie. Morala? Amorul merită o abordare gnoseologică, femeile din viața cuiva sînt ca o succesiune de păpuși rusești, trebuie să dai un sens
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
pentru a fi pe gustul lui. Comod, nu? Pe lîngă scenariu, mai există însă și alte sectoare în care pelicula șchioapătă. Anume la filmări, pentru care Klapisch a preferat varianta digitală. I s-a reproșat deja că în anumite secvențe lungmetrajul arată ca și cînd ar fi fost filmat cu mobilul. Păcat, s-ar zice, pentru că nu duce lipsă de artificii vizuale, mai exact, în termeni de umor, ele fac 90% din film. Stilul lui Klapisch e definit de "New York Times
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
local al artei care însă depășește locația. Din nou îmi bag nasul în cutia Pandorei, în speță toată disputa stîrnită de Lăzărescu pe teren autohton. Că filmul ne arată ca pe niște barbari și că se bălăcește în auto-condescendența fiecărui lungmetraj românesc. Ce chestie! Să ne gîndim la Haneke, austriacul care a scos la rampă rufele murdare ale rasismului francez. Nimeni nu i-a reproșat că filmul lui, "Ascuns" pune o nație întreagă într-o lumină nefavorabilă. Filmele, din orice țară
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
sînt campionii ignorării umorului, vezi BBC-ul și British Film Institute, ale căror cronici trec complet sub tăcere poantele negre la care te-ai fi așteptat ca ei să fie (cei mai) sensibili. Recepția americană a MDL permite însă reîntoarcerea lungmetrajului pe toate fețele, dar și transformarea lui, acea reconfigurare de care vorbește Ricoeur și pe care o tot am eu în vedere. Primul pas în această direcție este compatibilitatea lui Puiu cu frații Dardenne, pe care au observat-o numeroși
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
filmare manual relativ obositor pentru spectator) pentru ca apoi să relateze cît de bine funcționează sutura și cît de adevărat sună replicile. Aș spune mai degrabă că prima observație e cauza, iar a doua, efectul. Iar aceste comentarii indică faptul că lungmetrajul a trecut testul plauzibilității și nu din cauza realismului. E adevărat că modul de filmare al lui Oleg Mutu ține de cinema-ul direct, dar faptul că imaginea e mereu "mișcată" îți semnalează constant o prezență între tine și imagine. Cu
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
s-a întîmplat pe bune, nu? Deși Puiu s-a lepădat de sloganul american cum că "acest film este inspirat dintr-un fapt real") și o satiră alegorică neagră. Nu le-aș separa însă, pentru că osmoza lor face tot deliciul lungmetrajului.
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]