395 matches
-
bou vacă, it. bue vacca, fr. boeuf vache, sp. buey vaca, pg. boi vacca. Cele mai multe diferențieri între cuvinte pentru a marca deosebirea de sex se realizează însă prin moțiune, limbile romanice recurgînd la mijloace similare, dar nu identice: rom. lup lupoaică, fr. loup louve, it. lupo lupa, sp., pg. lobo loba. Uzînd de desinențe sau de sufixe, limbile romanice realizează diferențierea dintre numele plantelor și numele fructelor pe care le produc: rom. cireș cireașă, it. cilliagio cilliegia, sp. cerezo cereza. În
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mai ales, fizionomia, adică arta de "a ceti îndeletnicirile oamenilor pe obrazurile lor" (p. 92). La scurt timp după ce a pus piciorul în Bizanț, Kesarion poate să vadă pe fața lui Stavrikie "semnul vulpei" (p. 27), în împărăteasa Irina "o lupoaică îngrășată și bine ținută" (p. 27), însoțită de "mulți călugări negri, ca niște corbi" (p. 27), chipul "slab, mohorât și cu nas lung, ca o pasere ibis a smârcurilor Nilului" (p. 28) al episcopului Platon, pe Constantin Isaurianul, "fiul lupoaicei
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
lupoaică îngrășată și bine ținută" (p. 27), însoțită de "mulți călugări negri, ca niște corbi" (p. 27), chipul "slab, mohorât și cu nas lung, ca o pasere ibis a smârcurilor Nilului" (p. 28) al episcopului Platon, pe Constantin Isaurianul, "fiul lupoaicei", "aprig ca și Vasilisa, mama lui, însă numai pentru desfătarea cărnii" (p. 33), ori pe kirie Agatocle, "un șacal gras" (p. 59). Mai mult, Kesarion însuși le inspiră pe femeile orașului să asemene "trufia lui cu a unui leu balan
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Întreaga vegetație, precum capra În Grecia; În antiteză, carnivorul controlează animalele, ierbivore și carnivore deopotrivă, salvând și vegetația. Lupul În special, căci practică eutanasia chiar Împotriva lui Însuși, aplicând și semenilor proverbul cu oaia. Și atunci, războaiele lupului dacic cu lupoaica romană Îmi apar, În alt plan, o dispută de familie nedecisă, o echilibrare internă doar; lupul dacic a ajuns la loc de cinste pe chiar friza monumentului triumfal de la Adamclisi... Lupul duce o viață grea; poate de asta albește la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să bată-n verde. Romuluși și Remuși După 1990, se fură în draci Romuluși și Remuși. Singura soluție e să-i păstrezi sub inventar la primărie, iar când vin turiștii japonezi, să-i fixezi cu șuruburi, la locul lor, sub lupoaică. Englezilor nu le pasă, că au destui, francezilor nici atât, că au văzut originalul, însă cu japonezii nu te pui dacă nu le dai tot ce scrie în contract, cer banii înapoi. Scrie „Ora 12 și 15 minute, Vizită organizată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu le pasă, că au destui, francezilor nici atât, că au văzut originalul, însă cu japonezii nu te pui dacă nu le dai tot ce scrie în contract, cer banii înapoi. Scrie „Ora 12 și 15 minute, Vizită organizată la Monumentul Lupoaicei Capitoline cu Romulus și Remus“, asta trebuie să vadă, nici lupoaică fără sugari, nici sugari fără lupoaică. Într-un timp, se fura și lupoaica. „Am sugarii, mi-ajunge - a spus domnul casier Huțupan, care-i ținea încuiați în seiful cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
originalul, însă cu japonezii nu te pui dacă nu le dai tot ce scrie în contract, cer banii înapoi. Scrie „Ora 12 și 15 minute, Vizită organizată la Monumentul Lupoaicei Capitoline cu Romulus și Remus“, asta trebuie să vadă, nici lupoaică fără sugari, nici sugari fără lupoaică. Într-un timp, se fura și lupoaica. „Am sugarii, mi-ajunge - a spus domnul casier Huțupan, care-i ținea încuiați în seiful cu valută -, lupoaica s-o ia cine nu-i însurat!“ Domnul Huțupan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pui dacă nu le dai tot ce scrie în contract, cer banii înapoi. Scrie „Ora 12 și 15 minute, Vizită organizată la Monumentul Lupoaicei Capitoline cu Romulus și Remus“, asta trebuie să vadă, nici lupoaică fără sugari, nici sugari fără lupoaică. Într-un timp, se fura și lupoaica. „Am sugarii, mi-ajunge - a spus domnul casier Huțupan, care-i ținea încuiați în seiful cu valută -, lupoaica s-o ia cine nu-i însurat!“ Domnul Huțupan avea dreptate. Una-două, descuie seiful, una-două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
scrie în contract, cer banii înapoi. Scrie „Ora 12 și 15 minute, Vizită organizată la Monumentul Lupoaicei Capitoline cu Romulus și Remus“, asta trebuie să vadă, nici lupoaică fără sugari, nici sugari fără lupoaică. Într-un timp, se fura și lupoaica. „Am sugarii, mi-ajunge - a spus domnul casier Huțupan, care-i ținea încuiați în seiful cu valută -, lupoaica s-o ia cine nu-i însurat!“ Domnul Huțupan avea dreptate. Una-două, descuie seiful, una-două încuie seiful și fă-le procese verbale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu Romulus și Remus“, asta trebuie să vadă, nici lupoaică fără sugari, nici sugari fără lupoaică. Într-un timp, se fura și lupoaica. „Am sugarii, mi-ajunge - a spus domnul casier Huțupan, care-i ținea încuiați în seiful cu valută -, lupoaica s-o ia cine nu-i însurat!“ Domnul Huțupan avea dreptate. Una-două, descuie seiful, una-două încuie seiful și fă-le procese verbale de predare-primire. Vara, mai ales, când grupurile de japonezi se iveau pe neanunțate, nu mai putea să facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-i ia, dispăruseră. Există probabil o lege, un principiu, un fenomen sau ceva de genul ăsta. Fie că are, fie că n-are nevoie, românul fură. „Domnii mei - s-a enervat primarul când șeful biroului cadastru a refuzat să ia lupoaica pe lista de bunuri care nu se casează -, hai să turnăm dracului o sută de copii perfecte și terminăm bâlciul. Să vedem, cât o să se mai fure?!“ Logic ar fi fost ca acei cetățeni care nu se puteau abține să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
abține să mai fure câțiva Romuluși și Remuși și să se plictisească. Mai ales că nici nu aveai ce face cu ei. Numai că, de îndată ce au sosit replicile la primărie, funcționarii le-au furat pe toate. Și iar a rămas lupoaica fără gemeni. De fapt, doar cu gemenii de la Huțupan, care tocmai plecase în concediu. Printr-un noroc, arabul care turnase cele o sută de perechi în bronz avea dreptul de a turna și suveniruri în plastic. Cu miile. Cât timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Domnului, stau la îndemână în parcul din spatele primăriei. De ce se fură Romuluși și Remuși, iar Traiani și Decebali nu, e un mister. O explicație ar fi totuși. A dat-o chiar domnul Huțupan: „Nu se fură că nu-s cu lupoaică“. Românul nu fură, românul descompletează. Însă nici domnul Huțupan nu cunoaște, în toate ascunzișurile ei, firea națională, dovadă că, într-o noapte, a dispărut și Traian. Faptul că a fost găsit repede în curtea unui consilier, în rând cu niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fiică, Rea-Silva, preoteasă a zeiței Vesta. Aceasta a fost siluită de zeul Marte și a dat naștere la doi copii: Romulus și Remus. Abandonați într-un coș de unchiul lor pe apele Tibrului, cei doi scapă, sunt alăptați de o lupoaică și cresc mari în casa păstorului Faustulus. Învingându-l în luptă pe regele Amulius, l-au repus pe tron, pe bunicul lor, Numitor, iar ei au întemeiat cetatea Roma, în frunte cu sabinii. Romanii au învins, reușind să-i atragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
după vremuri mai bune, care se lăsau așteptate. Filozofie a disperării optimiste... Am mers mai departe. În "celula" următoare se consuma drama a două exemplare din familia celor ce intraseră cândva în conflict cu Scufița Roșie: un lup și o lupoaică. Bietele animale! Când ne-am oprit în fața lor, și-au ascuns cozile între picioare și au rânjit spre noi a intimidare cu dinții gălbejiți și cariați ca o reminiscență a vremurilor apuse. Având statura unor câni de mărime medie, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Vinerea să nu dai niciodată gunoiul afară, că-i rău. în ziua de Paști și de Crăciun nu se țipă gozul* din casă. A doua zi după Lăsatul de Sec nu se dă gunoiul afară din casă, că noaptea vine lupoaica și fură cărbuni. în zile de praznic, cum e la Sf. Paști și Crăciun, nu mătura în casă, iar a doua zi cînd ai mă turat, du gozul acela la pomi, că vor fi roditori. Gunoiul se cară pe cîmp
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și secolul său, București, 1972, Cele două Diane, I-II, București, 1973, Gemenele, București, 1976, Ludovic al XV-lea și Curtea sa, București, 1989, Ludovic al XVI-lea și Maria Antoaneta, București, 1992, Otrava și pumnalul familiei Borgia, București, 1992, Lupoaicele din Machecoul, Brașov, 1993; Marie-Anne Desmarest, Torente, I-III, București, 1975-1981; Philippe Hériat, Familia Boussardel, I-III, pref. Antoaneta Tănăsescu, București, 1975-1981; Cardinalul de Retz, Memorii, I-III, București, 1979; Françoise de Motteville, Memorii despre Ana de Austria și Curtea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288902_a_290231]
-
am dresat acte contra individului Banea Dumitru și a cumnatului său, Petrașcu Nicolae din Sibiu, pentru ofensă adusă Majestății Sale Regelui, prin aceea că au demonstrat explicând publicului adunat, din cine se compune „Camarila”, afirmând că se compune din „Lupeasca” - Lupoaica și soacra ălui mai mare, înțelegându-l pe Primul Ministru, Octavian Goga, evidențiindu-se astfel ofensa adusă M.S. Regelui Carol al II-lea. Pentru stabilirea adevărului m-am transportat în comuna Ghijana și am cercetat cazul, rezultatul fiind după cum urmează
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
rezidit o patrie. În multe case la intrare, pe perete se află un ștergar peste care stă o tavă de lemn încrustat. În odăi fotolii acoperite cu perne și carpete cu motive românești. Pe unde se poate se etalează bibelouri: lupoaica, ploscuțe, un oltean cu cobiliță, păpuși cu fețe bănățene sau clopuri maramureșene, învelitori din Bucovina, opincuțe moldovenești, marame oltenești. Când se adună la masă măcar odată pe săptămână servesc meniuri tradiționale și vorbesc pitoresc ca în Ardeal, moale ca în
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
corb sau broască. Evident, pare ciudat, dar nu trebuie să uităm că astfel de idei nu sunt chiar atât de departe de timpurile noastre pe cât s‑ar crede. Romanii erau convinși că Romulus și Re‑ mus fuseseră alăptați de o lupoaică la Roma, pe colina sacră a Capitoliului 5. Leul britanic are o existență adevărată în paginile lui Punch, iar cocoșul galic, în poezia franceză. Evident, acest fel de heraldică 6 este departe de seriozitatea 2 Cf. Ibidem. 3 Cf. Ibidem
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
să captureze „monștrii”, făcând o gaură în mușuroi. Dar dacă la primele lovituri de lopată doi lupi o iau la fugă spre junglă, un altul, mama, revine să-și protejeze „copiii” și-i atacă pe cei care săpau; după ce mama lupoaică a murit străpunsă de săgeți, a urmat dificila separare a puilor de lup de cei doi copii, strânși la un loc precum un ghem de lână: „a fost o întreagă aventură să-i despărțim. Monștrii erau mai feroce decât puii
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
lumină de către mineri din adâncurile pământului. Nu ne-am putut bucură de aceste frumuseți, muzeul fiind închis de mulți ani, într-o nesfârșita ,,renovare” (de curand a fost redeschis publicului). În centrul orașului, atrage atenția Monumentul Latinității, reprezentat de statuia lupoaicei cu cei doi prunci. Părăsim orașul Brad și ne îndreptăm către Abrud. Suntem în zona minieră bogată în minereuri de aur și de argint, intens exploatate înainte de 1989. De-a lungul văilor apar lungi șiruri de halde de steril, brăzdate
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și curat în alb, cu cărarea într-o parte, cu ochii încă tulburi, deschiși lacom asupra vieții. Vezi, Mouette, asta n-am să uit niciodată: prima mea întâlnire cu tine, în pragul băii din Câmpineanu. Am simțit atunci instincte de lupoaică cu pântecul spintecat, care și-ar da ultima suflare ca să-și lingă puiul<footnote id=”3”>E. Lovinescu aștepta de trei zile „delivrarea“ (nașterea) și, pe 19 noiembrie 1923, își nota emoționat în jurnal: „Azi la ora 9½ dimineață, după
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
post. Fii bună și scutește-mă de ideea asta stupidă de a veni să te vâri în gura lupului. Și eu ce m-aș face? Crezi că aș mai avea curajul să mă bat [cu ei]? Acum sunt ca o lupoaică, în stare să facă față luptei fiindcă își știe puiul la adăpost, în vizuină, și atunci își arată colții (la figurat, în ce mă privește), gata să-și vândă scump pielea. Dar cu tine încurcându-te printre picioarele mele, la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
împușcat. Cum cânii lui au purtat un cerb prin târgul Neamțului și după o zi ș-o noapte l-au dus de unde l-au sculat. [Boboc " Când a căzut Moș Calistru pe Deleleu" și "Singurătate"] Râsul cum se iscă: când lupoaica fată 6 căței și pe unul îl leapădă, nu-l mai alăptează: apoi acela rătăcește se sue în coclauri la loc tare, și se face râs. Cal fără splină: cine știe să ieie splina de pe botul mânzului, dacă o ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]