382 matches
-
să facă față dușmanilor mai ușor, dar numai puterea lor nu este de ajuns, așa că, după câteva lupte, cele 4 inner senshi (marș, venus, mercury, jupier) primesc și ele puteri noi de la Pegasus și devin și ele, la rândul lor, luptătoare SUPER (de aici vine și numele seriei Sailor Moon SuperS! doarece toate luptătoarele trec la forma lor de SUPER SOLDIER). Seria se axează mai mult pe Chibiusa, care dezvoltă sentimente de dragoste pentru Pegasus și e cea în visul căreia
Sailor Moon () [Corola-website/Science/305660_a_306989]
-
Takeuchi a avut un alt serial "The Cherry Project" care a durat timp de trei volume și cu tratate de patinaj. La finalizarea "The Cherry Project" ea a vrut să facă un proiect manga cu spațiul cosmic și cu fete luptătoare. Editorul ei, Fumio Osano (poreclit Osa-P) a rugat-o să pună luptătoarele în costume de marinar și așa a început Naoko Takeuchi cu Sailor V, atunci când planurile manga s-au transformat în anime cu Sailor V, ea a prelucrat seria
Naoko Takeuchi () [Corola-website/Science/324089_a_325418]
-
(Otilia Valeria Rusan, n. Coman; n. 25 martie 1942, Timișoara) este o scriitoare (autoare a 26 de cărți publicate în română și a 60 de volume apărute în 26 de limbi) și luptătoare pentru libertate civică din România. Înainte de revoluția din 1989, i s-a luat în trei rânduri (1959-1964, 1985, 1988-1989) dreptul de a publica, iar în ultimii doi ani numele ei a fost interzis și cărțile i-au fost scoase și
Ana Blandiana () [Corola-website/Science/297559_a_298888]
-
de Gabriel Liiceanu. Editorul a hotărât să păstreze în mare parte grafia originală, care reflectă graiul bucovinean. Pe lângă regionalismele de această sorginte, o clasă aparte de cuvinte care dau unicitatea lexicului cărții sunt cuvintele rusești. Marea intelectuală, critică literară și luptătoare anticomunistă Monica Lovinescu spunea: Criticul Dan C. Mihăilescu a alcătuit antologia "De la coroana regală la cercul polar", punând în oglindă două poluri ale feminității române, titlul făcând referință la experiența deportării Aniței Nandriș în Siberia. Astfel, unei lumi reprezentate de
Anița Nandriș () [Corola-website/Science/330012_a_331341]
-
păzite permiteau traficul către el. Unele secțiuni ale zidului încă mai stau în picioare. Tinerii din mișcarea sionistă Akiva, care publicaseră ziarul underground "HeHaluc HaLohem" ("Pionierul luptător"), s-au alăturat altor sioniști și au înființat o ramură locală a Organizației Luptătoare Evreiești (ŻOB, în ), și au organizat rezistența în ghetou, cu susținerea rezistenței poloneze, Armia Krajowa. Printre activitățile de rezistență organizate de grupare s-a numărat atacul cu bombă de la cafeneaua Cyganeria, loc de întâlnire al ofițerilor naziști. Spre deosebire de Varșovia, eforturile
Ghetoul Cracovia () [Corola-website/Science/320959_a_322288]
-
evident din primele jurnale i se opune acum tot mai des tentația reflexivă. Căderile într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat " mai degrabă, mai îndepărtat " produc accese de melancolie și sentimentalism dificil de reprimat, aproape de neimaginat la pătimașa luptătoare din anii care au premers revoluției. Amintirea mamei și a tatălui, frînturi de imagini din copilăria bucureșteană, evocarea anilor tinereții prilejuită de dispariția cîte unui compagnon de route, îi oferă autoarei șansa de a scrie pagini tulburătoare, mici bucăți de
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
mamă, între noră și soacră. Să nu ținem la viață, să fim gata oricînd s-o jertfim, defăimînd deșertăciunile. Și să avem drept scop suprem dobîndirea vieții veșnice. Să nu căutăm mîntuirea în moarte sau neant, ci păstrînd modesta condiție luptătoare a omului. Și să ne purtăm ca prinții, să fim desăvîrșiți, să ne îndumnezeim. Să vedem în creștinism rețeta perfectei fericiri. Și totodată doctrina torturării ființei de către un Creator hotărît să ne vindece de ale lumii. Să ne mai mirăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
STD, 1972, 5; Dumitru Micu, Vulturul doborât, AFT, 1972, 7; Mircea Zaciu, Ardelenii, ST, 1972, 10; Virgil Nemoianu, Ilarian printre contemporani, F, 1973, 2; Ion Vlad, Epistolarium transilvănean. „George Bariț și contemporanii săi”, TR, 1975, 25; Mircea Popa, O generație luptătoare, TR, 1981, 33; Georgeta Antonescu, Nicolae Pauleti, „Scrieri”, MS, 1982, 1; Z. Ornea, Contemporanii lui George Bariț, RL, 1983, 39; Al. Zub, Ioan Chindriș, „Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian”, AIX, t. XXI, 1984; Gh. Platon, Ioan Chindriș, „Ideologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
ferm antisămănătoristă, critica lui E. Lovinescu devine necesarmente polemică și câștigă în autoritate. Memoriile arată convingător rolul pe care l-a avut Nicolae Iorga în ieșirea criticii lovinesciene dintr-o stare de espectativă și reverie, mobilizându-și fondul bovaric, energia luptătoare: "Ceea ce admiram atunci mai mult în d. Iorga era tocmai atitudinea polemică streină temperamentului meu relativist. Ca și în cazul lui Faguet, printr-un fenomen bovaric, îmi exaltam, astfel, lipsurile combative în biciul de foc căzut asupra generației ce ne
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
ești. De la shogunul Ashikaga. Midori făcu o pauză. Își trase răsuflarea, fiindcă vorbise foarte repede și dezlânat. Apoi reluă. - Atunci, la Osaka, ai spus ceva... Că dacă se Întâmplă... dacă sunt singură, pot veni pe muntele Iga, pot deveni o luptătoare kunoichi, Îmi pot găsi un loc printre voi... - Asta e doar soarta fugarilor și a luptătorilor. Tu ai o casă, un protector, chiar cel mai Înalt protector. Nu trebuie să vii pe munte. De aici, nu mai e Întoarcere. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spui. E o glumă, nu? Nimeni nu poate citi gândurile. - Sunt oameni care pot. Dar asta nu contează acum. Ți-am răspuns la Întrebări. Ți-am promis că vei primi o veste și că, dacă vei fi primită aici, printre luptătoarele kunoichi, nu va trebui să vii singură, ca acum. Vei intra sub protecția unei forțe mai mari decât Îți poți Închipui. Dar trebuie să ai răbdare. - Deci, mi-ai citit gândurile! spuse, supărată, Midori. M-ai păcălit! M-ai lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
invizibilă, despărțind lumea În două categorii simple, impenetrabile: exterior și interior. Erau acum În interior. Trecură prin câteva sate locuite de familii Ninja și urcară mai departe, spre culmile Împădurite unde se aflau taberele luptătorilor genin și chunin și ale luptătoarelor kunoichi. Majoritatea fetelor și femeilor Ninja locuiau Însă În satele din jurul taberelor de antrenament. Acolo aveau șansa să se comporte ca orice locuitor al Japoniei, Îndeletnicindu-se cu gospodăria, gătitul, pictura, caligrafia, muzica. În acest fel, ele puteau fi folosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
zile și cuprindeau tehnici de luptă fără arme sau cu arme ușoare, provenite din obiecte de podoabă. Mult mai importante erau pentru ele arta deghizării și cea a actoriei. Cei zece trecură de satele locuite de familii Ninja și de luptătoare kunoichi, continuându-și drumul spre Înălțimile muntelui Iga. Trecură de poarta templului, sculptată În lemn, care se deschidea spre nicăieri, și descălecară În fața unui pavilion acoperit de o pagodă simplă, dar lucrată cu finețe. Pavilionul păruse cu desăvârșire pustiu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Modul În care este purtat și mânuit exprimă o stare sufletească. De aceea, el este un element esențial În teatrul No. Zgomotul Închiderii sau deschiderii lui exprimă profunzimea sau zădărnicia pasiunilor umane. În plus, el este o armă. Pentru noi, luptătoarele kunoichi, evantaiul este un obiect care poate ascunde pumnale. Pumnalele pot fi aruncate direct din evantai, cu o ușoară mișcare a Încheieturii. Așa... arătă Midori, cu un gest rapid de Îndreptare a evantaiului spre Oan-san, care asculta uluit. - Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
scad, cum hotărârea ei de a muri acolo crește, văzu cum Kenzo dă semnalul de retragere, cum Midori rămâne singură, cu chimonoul alb stropit de sânge, văzu, cu ochii măriți, cum ascuțișul unei săbii pătrunde În umărul stâng al tinerei luptătoare, coborând În jos, spre inimă, Își aminti brusc de cuvintele lui Shiro (deci, Shiro ȘTIA totul dinainte!), Înțelese că altă șansă decât plecarea pentru totdeauna nu există, și atunci, cu un gest calm, Încet, ca o alunecare tandră, Își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În apropiere, căci altminteri drumul unei fete pe acele meleaguri ar fi trezit suspiciuni. Tânărul fu străfulgerat de frumusețea ei, niciodată dezvăluită, mereu sugerată de un gest sau o privire. Avea ochi negri, ca și părul, și, deși era o luptătoare kunoichi bine antrenată, dincolo de suplețea abia ghicită a trupului ei nu se putea bănui forța. Avea feminitatea tinerelor japoneze, asemănătoare unor statuele albe de porțelan, dar reușea să iasă mereu din această postură tradițională. Iar una din aceste ieșiri era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se Întorseseră din Balcani, Erina devenise o luptătoare adevărată. Participa la viața militară a căpitanului Oană. Era privirea lui, și mult mai mult decât atât. Cosmin Oană simțea, Însă, că aceasta nu era o schimbare, ci o renunțare. Erina devenise luptătoare fiindcă renunțase să mai fie femeie. Nu mai avea capricii, nu mai avea cochetării, nu se mai Îmbrăca altfel decât ostașii, dar nu mai avea nici zâmbetul acela șăgalnic din colțul ochilor, zâmbetul abia schițat care părea când ironic, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sau ca o salvare. După ce se Întorsese din tărâmul morții, Oană nu mai reușise să redevină el Însuși. Nu mai avea forța fizică de a fi ceea ce fusese până atunci. Dar poate nu mai avea nici forța sufletească. Erina devenise luptătoare pentru că el nu mai putea fi un luptător. Îl completa. Trăia În locul lui. Devenise varianta feminină a căpitanului Oană. O femeie aspră, obișnuită cu marșurile lungi, cu frigul și cu oboseala, o femeie tăcută. Poate că aceasta era ipostaza ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mod normal, cartea ar trebui să stârnească spiritele; altfel spus, comandoului antieminescian, e nevoie să i se opună o campanie a adevărului. Deocamdată, însă, din păcate, Theodor Codreanu e lăsat să facă figură singulară, e drept cu o rară vehemență luptătoare. Începutul s-a produs încă din Modelul ontologic eminescian unde se atrăgea atenția, în Argument, despre înmulțirea detractorilor lui Eminescu după 1989. "În avalanșa de etichetări de care s-a "bucurat" Eminescu, în ultimii ani, următoarele revin cu obstinație: "feroce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
există deja diatribe "malhonnęte" și la adresa conului Iancu. Interesantă lucire de gând la Theodor Codreanu când Eminescu este sacrificat în 1883 la 28 iunie "îmbolnăvit brusc" și dus în cămașa de forță la Șuțu pentru ca să se desființeze Societatea "Carpații", mare luptătoare unionistă neagreată de Puterile Centrale negociatoare cu P.P. Carp al Tratatului de la Viena. Abia așa s-ar putea explica "nebunia" lui Eminescu față de care nici Caragiale și nici Codreanu și cu atât mai mult nația română nu ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
face carieră. "Cultura ardeleană nota Lovinescu era clădită pe un neadevăr". Dar folositoarea minciună ardeleană va genera aprige controverse și va isca patimi nedomolite, angajând două filosofii de viață, implicit două programe culturale în conflict. Pe de o parte, literatura luptătoare, civismul, pedagogia națională așezată sub semnul urgenței, militantismul care nu putea acorda prioritate rigorilor estetice; pe de altă parte, infiltrația ideilor junimiste, angajând bătălia în sfera emoțiilor estetice, ieșind din culturalitate, pigmentată de volubilitatea superficială a regățenilor, în contrast izbitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1949, țara noastră denunță tratatul de prietenie semnat cu prilejul vizitei lui Tito la București, între 17 - 19 decembrie 1947, valabil pentru 20 de ani. Liderul iugoslav, sosit în capitala României, „venea aureolat de prestigiul eroului care, cu întreaga națiune luptătoare, îi rezistase lui Hitler și-l biruise, hăcuindu-i armatele prin munții împăduriți”. În Capitală, în Palatul regal, „fără rege”, i s-a oferit o recepție „că niciodată de sonoră, încununată de strălucire și fast, stropita din belșug nu numai
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
privită dintr-un unghi nou. Conform cronicarului lor „orgia“ fusese organizată de însăși domnișoara Hattie Meynell, care se dovedise a fi mult mai puțin „scorțoasă“ decât păruse la început. Jurnalul strecura și un comentariu inedit: „Sofica noastră Asociație a Femeilor Luptătoare pentru Libertate s-a desfășurat din plin: așa-zisa cameristă a domnișoarei a fost văzută îmbrățișându-se și sărutându-se pătimaș cu o amazoană cu păr lung.“ The Swimmer repeta și mai sugestiv știrea că Tom și Hattie se logodiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Sau dicționarele miniaturale despre care am vorbit, cu ajutorul cărora intelectuali rafinați Îi Învățau, de pildă, pe țărani limbi străine. Lucreția Jurj, cea mai frecventă invitată a mea la cursul despre Gulagul românesc, o femeie cu patru clase primare, care fusese luptătoare În munți și zece ani apoi deținută politică, ajunsese de pildă În Închisoare o vorbitoare de franceză: Învăța pe de rost scriind pe gamelă și făcând exerciții pe săpun. În excursiile documentare pe care le fac, esențial, de asemenea, este
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Rachieru, Poeți Bucovina, 462-470; Ioan Romeo Roșiianu, „Litanii”, CRC, 1997, 5; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 233-234; Rodica Mureșan, Un inepuizabil și neîmpăcat Ulyse, „Crai nou”, 1999, 6 noiembrie; Ion Beldeanu, Doi poeți cernăuțeni, CL, 1999, 12; Ion Murgeanu, Poetul Bucovinei luptătoare, „Curierul românesc”, 2000, 7-8; Grigore C. Bostan, Lora Bostan, Pagini de literatură română. Bucovina, regiunea Cernăuți (1775-2000), Cernăuți, 2000, 471-481; Mihai Iacobescu, „Iluzii și lanțuri”, „Bucovina literară”, 2002, 3-4; Mihai Cimpoi, Critice, II, Craiova, 2002, 183-185; Mircea Popa, Vasile Tărâțeanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290085_a_291414]