275 matches
-
Mai spectaculoase sînt însă utilizările active - "Ca sa lustrezi pe cineva, e nevoie de aviz"; Vom lustra bine?" (ib., aluzie la sloganul electoral al președintelui) - și chiar reflexive: "o voce anonimă de pe Internet ne invită să ne lustrăm"; "înainte de a ne lustra, să vedem dacă avem de ce" (Evenimentul, 13.04.2006). Evident, folosirile actuale ale verbului corespund unei schimbări semantice: lustrarea ca act global de purificare se concretizează, proiectîndu-se asupra fiecărui individ; prin particularizare, lustrat înseamnă astfel "eliminat din viața politică, prin
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
folosirile actuale ale verbului corespund unei schimbări semantice: lustrarea ca act global de purificare se concretizează, proiectîndu-se asupra fiecărui individ; prin particularizare, lustrat înseamnă astfel "eliminat din viața politică, prin legea lustrației". Mi se pare că în uzul actual a lustra tinde să se confunde cu familiarele a lucra și chiar a luxa, asemănătoare ca formă și sens: "senatorii îl Ťlustreazăť pe Traian Băsescu" (Realitatea românească, 30.03.2006); "alianța se lustrează singură" (Cotidianul, 3.04.2006). Verbul este deja folosit
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
mai ales absurd-glumețe: "La sindrofia cu pricina doar babele din Someșeni au rămas lustrate și cu buzele umflate" (Bună ziua, Ardeal, 21.04.2006). În limbajul familiar, sensul verbelor este adesea instabil și atribuit mai mult de context. Constatăm că a lustra (cu toată încărcătura sa de tensiune politică) intră ușor în tipar de imprecație - "Lustra-mi-aș picioarele!" (Evenimentul, 12.04.2006); "Băsescu, lustra-te-am!" (de Incognito, forum Gândul, 31.03.2006). Antifrastic este uzul de urare: "Te-am sunat
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
și cu buzele umflate" (Bună ziua, Ardeal, 21.04.2006). În limbajul familiar, sensul verbelor este adesea instabil și atribuit mai mult de context. Constatăm că a lustra (cu toată încărcătura sa de tensiune politică) intră ușor în tipar de imprecație - "Lustra-mi-aș picioarele!" (Evenimentul, 12.04.2006); "Băsescu, lustra-te-am!" (de Incognito, forum Gândul, 31.03.2006). Antifrastic este uzul de urare: "Te-am sunat să-ți lustrez La mulți ani!, ar fi cel mai recent banc care circulă
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
În limbajul familiar, sensul verbelor este adesea instabil și atribuit mai mult de context. Constatăm că a lustra (cu toată încărcătura sa de tensiune politică) intră ușor în tipar de imprecație - "Lustra-mi-aș picioarele!" (Evenimentul, 12.04.2006); "Băsescu, lustra-te-am!" (de Incognito, forum Gândul, 31.03.2006). Antifrastic este uzul de urare: "Te-am sunat să-ți lustrez La mulți ani!, ar fi cel mai recent banc care circulă prin parlament" (Adevărul, EZ 10.04.2006). Jocul de
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
circulă prin parlament" (Adevărul, EZ 10.04.2006). Jocul de cuvinte, figura etimologică sau paronimică constituie o tentație atît pentru jurnaliști - " În loc de lustrație, lustruială" (titlu, în EZ 9.10 2004) - cît și pentru cititorii care trimit comentarii: la întrebarea " Vom lustra bine?" se răspunde: "Nu d-le, vom lustrui bine, că suntem specialiști în așa ceva" (forum Cotidianul, 12.04.2006); Majoritatea citatelor de mai sus sînt foarte recente; e de așteptat ca jocul să continue, printr-o profundă și caragialescă integrare
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
ale lui Johnny Halliday - se detașează două globuri de oțel. Amplasamentul globurilor corespunde vag cu al sînilor"... Hélène Lenz - Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce, traducere și note de Anișoara Pițu, Institutul European, Iași, 2001, 132 pag., 56.000 de lei Lustra criticului Latunski Apariția unei noi ediții a celebrului roman, Maestrul și Margareta, reprezintă cu siguranță, un excelent prilej pentru cititorii familiarizați cu această carte de a o reciti (căci fără nici o exagerare, ne aflăm în fața unei scrieri pe care o
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
încercată o interpretare din perspectivă feministă, perfect justificabilă dacă ne gîndim doar la prestația excepționalei vrăjitoare Margareta, devenită la un moment dat invizibilă, într-o bună seară de sabat: "Margareta se ridică la un metru în văzduh și lovi în lustră. Două lămpi făcură explozie, aruncînd în toate părțile țurțuri de cristal. Strigătele de la intrare amuțiră și pe scară se auzi un tropăit. Margareta pluti pe geam afară și făcîndu-și ușurel vînt, își repezi ciocanul în geamul ferestrei, care scînci în timp ce
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
rezistență a blocului. După trei minute, ai sentimentul că o divizie de Panzere ți se îndreaptă iminent spre pereții sufrageriei. După alte cinci, retrăiești cutremurul din 1977. La capătul primei ore, simți o solidaritate retroactivă cu victimele seismului de la Kobe. Lustra din tavan pendulează năucă deasupra mesei. Parchetul are un scârțâit de rău augur. Zidurile se curbează îngrijorător. Un aer de apocalipsă iminentă pune stăpânire pe vecini. Pisicile de apartament zgârie ușa șifonierului și caută disperate refugiul. Bichonul abia venit de la
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
Dar nu mai urmează nici un ,,apoi”, Elvira, totul s-a sfârșit pentru mine, pentru noi”, am încercat să-i explic. Elvira nu a mai spus nimic, a umplut paharele și atât. Apoi a înlemnit parcă. Și-a ațintit privirea în lustra din tavan, iar când m-am ridicat și am început să răscolesc iarăși printre cărțile și actele răvășite în toată camera, a rămas tot stană de piatră. Am început să rup tot ce-mi cădea în mână, lucrări, acte, diplome
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
întrebări asupra vitraliului. Exact la ora legiuită, se auzea mașina lui Gaittany, care curând după aceea apărea în ușă cu brațele întinse superlativ. - Sărut mîinile! Să trăiești! se adresa el succesiv cătrecei doi, apoi, exclamând cu mâinile spre tavanul cu lustre de cristal, dând o revizie cu ochii întregului salon, adăuga: Domnule, e admirabil! Superb! Ești un bărbat plin de daruri, e-mi-nent! Ești cel mai mare arhitect român. - Bună seara! Îi răspundea invariabil și râzând Ioanide. Pe urmă sosea madam VaIsamaky-Farfara
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe sub pomi. - Nenorocitul! Îl stigmatiza Gaittany. . - Moirele nu iartă! sărea Suflețel. Tyche, zeița Fericirii, și Agathodamon, Norocul, l-au abandonat. . - Dar Conțescu ce face? Întreba cu intenție malignăGulimănescu. . - Gonzalv este dezolat, răspundea Smărăndache. Conțescuse simte din ce în ce mai bine. Într-o noapte, lustrele începură să se clatine întîi ușor, apoi din ce în ce mai vizibil, și o uruitură se auzi într-o îndepărtare imprecizabilă. - Cutremur! strigă madam Valsamaky. Ioana, care, în picioare lângă pian, cânta tocmai o arie, transformă ultima notă într-un țipăt, în vreme ce Suflețel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
incalculabil de comenzi de reparații. Însă fenomenul care agravă panica asistenței, aruncând o notă de supranatural, deși totul se lămuri apoi, fu următorul. Din cauza deplasării mecanismului, pendulul lui Saferian începu să bată la infinit până la desfășurarea întregului arc, acompaniind clătinările lustrelor de cristal cu suave melodii de harfă. XXIX Timpul trecea fără ca lui Pomponescu să i se întîmple ceva dezagreabil, așa cum prevestise Gavrilcea. S-ar fi zis că toată lumea uitase de el. Însă acest lucru era de natură a afecta pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de la tripla fereastră panoramică a camerei mele din Ștefan cel Mare. Fereastra reflecta de obicei mobilierul sărac al încăperii, un dormitor de lemn gălbui, o toaletă cu oglindă, câteva plante, aloe și asparagus, în ghivece de argilă, așezate pe masă. Lustra cu abajururi de sticlă verzuie, unul dintre ele ciobit de mult timp. Spațiul galben al camerei devenea și mai galben adîncindu-se în uriașa fereastră, iar eu, un adolescent ascuțit și bolnăvicios, în pijama rufoasă și cu un fel de vestă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca hipnotizat, reflectul meu din oglinda străvezie a ferestrei. Picioarele le țineam pe caloriferul de sub geam, care iarna îmi ardea tălpile, dîndu-mi un amestec pervers, subliminal, de plăcere și suferință. Îmi vedeam în geamul galben, sub floarea triplă a fantomei lustrei, fața subțire ca o lamă și ochii cu cearcăne violete sub ei. Câteva fire de mustață făceau și mai evidentă asimetria gurii, care era de fapt asimetria întregii mele fețe. Dacă unei fotografii de-a mea i-ai acoperi jumătatea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Într-un fel era și bine asta totuși, căci puteai în timpu-ăsta să te gândești la multe lucruri, lăsîndu-ți mâinile să lucreze singure. Asta făcea și acum, seara târziu, în camera lui în ale cărei geamuri se reflecta și abajurul lustrei, dar se vedea și cornul galben-roșcat al lunii. Bineînțeles, fuseseră la cofetărie, sărbătoriseră cravata de pionier, aflase și el ce gust au lotușii, prăjituri scumpe, din care nu mai mâncase până atunci... Mama-i călcase cravata din nou, blestemîndu-l pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nici umbra unui nor. {EminescuOpVIII 313} VARIANTĂ 2284 [REGINA] A, cavalere! Flutur tu ești pe lângă soare, Desfășuri frumusețea-ți cu aripi sclipitoare Pe lîngă-acea coroană ce țara luminează. Și nu te temi tu oare [.......................... ]? Cum el e-o corăbioară de lustre și colori, Ți-a îmbătat viața cu-avere și onori. Păcat! Neînvingibil ai fost - și o minciună, O singură-nșelare [...................................................... ] [CAVALERUL] L-am întrecut cu calu-mi. L-am slobozit din frâie, Zbura ca și când nara-i ar fi simțit pustie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
asta a unui negoț timpuriu cu orașele etrusce și pe urmă am văzut, trăgând cu coada ochiului, cum Armin căuta și căuta exact în același loc. Armin își deșertase pe masa din odaia de zi, în cercul lăsat de lumina lustrei, piesele colecției lui: cărămizi și cioburi din tabăra legiunii, bucăți de sticlă, piei romane, chiar și o placă de metal dintr-o platoșă. Și mereu mai adăuga o bucată la schimb pentru mărgica mea de sticlă pe care voia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și în noapte licăreau lumini stinghere ca niște înțepături de ac din depărtare. Albul, care fusese ziua întreagă de o strălucire orbitoare, acoperind netezimile coastelor muntoase, acum se întinsese ca o pânză apretată pe mese, unde oamenii se întâlneau sub lustrele restaurantului, domnii în costume de culoare închisă, doamnele în rochii de seară, cu scânteieri discrete pe mâini și în decolteu. Tata și-a făcut într-o dimineață apariția la școală, în pauza mare, a străbătut cu pași mari culoarul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
acru bântuia camerele goale, iar din tavane spânzurau crăcănate, firele instalației electrice. O singură cameră, de la parter, cu ușa larg deschisă, era neatinsă, lăsând să se vadă un interior sordid În care se Învălmășeau claie peste grămadă, mobile vechi, cărți, lustre, polonice, sifoane, sticle de ulei și oțet, borcane cu murături, paltoane, plăpumi, nimicuri cimentate de praf, murdărie, rugină și cocleală, iar peste toate, două colivii pluteau goale și părăsite de păsări, deasupra unui acvariu fără apă din care se cască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
te transportă cât ai clipi dintr-o lume în alta. Galeria fusese rece și sterilă precum o cameră de așteptare a unei clinici suedeze foarte scumpe. în schimb biroul era exuberant, comod și primitor. Mochetă verde, mobilă din mahon, o lustră din alamă, o pictură abstractă imensă pe peretele din spate în culori de galben și albastru provincial. Mai erau și niște plante mari în ghivece de alamă închise la culoare, cu frunzele mari și strălucitoare, puțin ascuțite. Două birouri vaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fă cumva și întoarce-te așa, pe jumătate... și, uite-așa am ținut-o, doctore, până când am ejaculat pentru a treia și ultima oară. La faza asta, Maimuța era cu spatele lipit de pat, iar eu cel cu curul la lustră (și la aparatele de filmat, mi-am zis eu în treacăt) - iar la mijloc, cu țâțele vârâte în gura Maimuței mele, era curva noastră. În a cui gaură, în ce fel de gaură mi-am depus ultima șarjă, rămâne o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
garsoniera asta prin care sufla vântul. Uită-te-n jurul tău, Mirelo, pereții goi, linoleumul gol, golul din stomac și din inimă, nemernicul de Ticuță. Îi luase tot, toată mobila și frigiderul, și aragazul, covoare și preșuri, și până și lustra din tavan cu tot cu becuri. Toate erau ale lui, Mirelo, până și garsoniera pentru care primise repartiție la ICRAL de la Depoul CFR Triaj, unde muncea ca lăcătuș, dar care uite că acum îți rămânea prin hotărâre judecătorească, fiindcă aveai copil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cortina foarte fină care desparte trecutul de prezent. Într-o zi, Jan, partenerul meu de la cursul de tango la care mă înscrisesem la centrul sportiv din campus, mi-a dat următoarea problemă de logică : — Un om este găsit spânzurat de lustră. În cameră nu se găsește nimic în afară de o pungă de plastic și niște apă pe jos. Cum s-a spânzurat ? După această ghicitoare m-am îndepărtat și mai mult de Jean-Claude. El era sloiul de gheață pe care stăteam sprijinită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bun decât orice mozaic. Era un ochi viu, având corneea puțin iritată, genele luxuriante, pielea de dedesubt pătată și umflată. Ochiul acesta ne fixa preț de maximum zece secunde. În cele din urmă camera se retrăgea, Încă Înregistrând. Vedeam tavanul, lustra podeaua și apoi iarăși pe noi: familia Stephanides. Mai Întâi Lefty. Încă activ, În ciuda urmelor infarctului, cu o cămașă albă, scrobită și cu pantaloni cadrilați, scrie ceva pe tăbliță și apoi o arată: „Christos Anesti.“ Desdemona stă vizavi de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]