337 matches
-
ce voim, că putem face un lucru sau nu... Aceasta-i o înșelare de sine în care mulțimea de probabilități e confundată cu ceea ce suntem siliți a face. Viața internă a istoriei e instinctivă; viața esterioară, regii, popii, învățații, sunt lustru și frază și, cum de pe haina de mătasă pusă pe un cadavru nu poți cunoaște în ce stare se află, astfel de pe aceste vestminte mincinoase nu poți cunoaște cum stă cu istoria însăși. Eu, mulțumită naturei, m-am dezbrăcat de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prea mult, ci pentru că ajunsese cu capătul pîn-într-o vreme a cărei înțelegere-i lipsea. Nu că doar ar fi prețuit pe oamenii moderni, ori ar fi crezut în superioritatea lor spirituală. Cu drept cuvânt presupunerea cumcă ei nu au decât lustrul esterior a unei culturi pe cari nici n-o {EminescuOpVII 311} înțeleg, nici nu știu s-o reprezinte - toți acești oameni tineri erau atât de deșarți, atât de lipsiți de cunoștințe, încît i-ar fi fost lesne să-i rușineze
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Panait Suflețel, Dan Bogdan, Ion Pomponescu, Bonifaciu Hagienuș, Andrei Gulimănescu, Gonzalv Ionescu, Gaittany și, evident, Smărăndache și Smărăndăchioaia. O scurtă topografie a locului nu-i de prisos. Era o încăpere foarte mare și înaltă, de tavanul căreia atârna un gigantic lustru de alamă, autentic bisericesc, cu douăzeci și patru lumini electrice. Pe o latură se afla o sofa lată și scundă (sofaua lui G. Călinescu Saferian), învelită cu un covor oriental, peretele respectiv fiind el însuși acoperit cu un șal turcesc bătând în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ori doi. Smărăndăchioaia, care șezuse tăcută lângă Smărăndache, mărturisi că ea l-a văzut pe Ioanide, împreună cu alți prieteni, într-un palat în regulă, pe bulevard, că Ioanide i-a primit la miezul nopții într-o sală enormă cu șemineu, lustruri, mobile somptuoase, gobelinuri, oglinzi venețiene. Știa precis că Ioanide locuia acolo, cum i-a și afirmat. Discuția între musafirii G. Călinescu lui Saferian Manigomian în jurul cazului Ioanide se continuă aprinsă, și astfel se stabili că Ioanide șezuse într-adevăr un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
părând a nu fi chiar țăran. Vorbea absolut ca un intelectual de la oraș care se ferește de un vocabular pretențios și nu făcea nici o greșeală de limbă, așa cum fac semidocții. Citind ziare, unele cărți și operele fiului său, căpătase un lustru surprinzător. La fel unul din frații Bogdan, care este agent sanitar, nu se deosebește întru nimic, în vorbire, de un medic veritabil. Am avut prilejul să-l văd pe Dan Bogdan împreună cu tată-său și cu fratele de care am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de data aceasta simți un soi de jenă de a popula casa cu simulacrele sale. În fine, madam Pomponescu renovă somptuos, cu mobile de la Lengyel, sufrageria și salonul destinat reuniunilor feminine și care între altele era frapant printr-un mare lustru venețian cu cristale. Era pornită pe manifestări mondene mari și ceru, peste capul soțului ei, o a doua mașină de la minister, pentru uz personal. Satisfacțiile imediate erau singurele în înțelegerea Pomponeștilor, care mai aveau credința că omagiile trebuiesc smulse. Fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așeză pe fotoliul oferit, cu secretarul pe scaun în vecinătatea sa. Avea acest obicei de a trece în revistă asistența la adunări, sugerând că aparține unei case domnitoare. Pentru acest motiv, la locul cuvenit, era detestată. O dată așezată, privind spre lustru, pe pereți, prințesa se documentă: - Aci aveți sediul? Frumos! Madam Pomponescu se simți puțin contrariată de acest termen insolit, căci Gaittany se ferise de a o informa asupra principiului în numele căruia se făcea vizita. Din fericire, cuvântul nu produse nici o alarmă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
artistic, atât de propice desfacerii vechiturilor. Ieșind în lume, Sultana deveni simpatică și căutată și suplini cu succes pe G. Călinescu Manigomian. Madam Pomponescu, dând o recepție acasă, îi solicită luminile, iar Sultana, împrumutînd din depozitul ei mobilele, covoarele și lustrurile de care avu nevoie, conform planului Expertului, compuse interioare feerice. Nostim este că Sultana făcu vânzări cu acest prilej. Un diplomat, văzând un covor persan, rămase entuziasmat. - Nu-i așa? Îl încurajă Gaittany. E minunat, aveți toată dreptatea. (Apoi la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fără cunoștințe artistice, era impresionată de efectul de tapiserie pe care tabloul îl producea în noua ramă lată, făcută dintr-o împletitură de crengi de aur stilizate, pe care i-o aplicase Sultana. ÎI vedea în salonul ei, combinat cu lustrul de cristale. Reveni deci într-o zi când Sultana fusese prevenită. Așezate amândouă pe câte un fotoliu en gondole din depozitul de mobile în vânzare, începură tocmeala pe departe: . - Ești foarte pricepută, doamnă Demirgian, ai făcut dinmagazinul ăsta o adevărată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a juca domino cu cele două femei și păru mulțumit de a fi câștigat. Nefiind obișnuit a se culca devreme și consumîndu-și ani de zile serile în picioare prin saloane, Pomponescu, neavând ce face, se plimba prin odăile ale căror lustruri erau feeric aprinse fără nevoie și se oprea de multe ori în fața rafturilor de cărți din birou, de unde scotea cîte-un volum, pe care îl răsfoia rezemat de dulap. Se purta ca și când în jurul său ar fi fost grupuri mari de persoane
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcuse la etaj pe toată întinderea construcției. Era o sală impunătoare și somptuoasă, lungă aproximativ de cincisprezece metri, cu plafonul în casetoane de lemn negru, obținute prin încrucișarea a două serii de grinzi de stejar, de care atârnau trei mari lustruri de cristale venețiene. Ușile erau scunde, cruțând pereții, iar la un capăt al sălii se afla un șemineu de marmură cu o țesătură înflorită de sculpturi vegetale și anatomice, mergând până spre tavan. Piesele sculpturale erau copii după Jean Goujon
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
notarea detaliilor arhitectonice, din descrierea mobilierului, a culorii, și indicarea așezării lui, salonul lui Saferian Manigomian se transformă într-un cosmos, sugerând un anume prezent și trecut: "Era o încăpere foarte mare și înaltă, de tavanul căreia atârna un gigantic lustru de alamă, autentic bisericesc, cu douăzeci și patru lumini electrice. Pe o latură se afla o sofa lată și scundă (sofaua lui Saferian), învelită cu un covor oriental, peretele respectiv fiind el însuși acoperit cu un șal turcesc bătând în nuanța tutunului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
industriaș și îmbracă pre agricultor, trebuie asemenea să fie în mînele aceleiași națiuni. Declarăm a înțelege, deși nu concedem, ca cineva să fie aservit vrunei națiuni viguroase ce te supune cu puterea brută, ori unei alteia, ce te orbește cu lustrul civilizațiunei sale. Dar să fim servitorii... cui? Celei mai decăzute populace din Europa, a cărei vanitate și lăudăroșie nu e decât o lungă și scârboasă don-quixotiadă. Căci ce au acești oameni ca să ne superiorize? Au ei ceva ce noi nu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și grațios, a cărei case și grădini dovedesc avuție și o administrație îngrijitoare și cuminte, orășel cum în zădar l-ai căuta în toată Turcia europeană, e astăzi o ruină. Turcii au stricat tot ce nu puteau transporta. Oglinzi sparte, lustruri bucățite, scrinuri hăcuite și cuprinsul lor risipit, oalele cu flori aruncate prin ogrăzi, în fine mărfurile din magazii aruncate pe uliță, iată aspectul micului oraș, în care vandalii și alanii n-ar fi putut să se poarte mai rău decât
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
încercări ale junimei studioase. Nu numai atâta, ci adesea această junime e pusă de pârghie unor fapte care ele însele nu s-ar putea scuza niciodată, ci c-o adresă din partea junimei i se dă faptei vot de încredere și lustru pe care prin ființa sa nu-l are. ["DAR DOMNILOR, MI-E RUȘINE... "] 2257 Dar d[omni ]lor! mi-e rușine să fiu romîn! Dar ce fel de romîn! Român care vrea a-și fi însușit monopolul, privilegiul patriotismului și-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
provenite de la vasele autohtone poartă cunoscutele forme decorative realizate prin grupurile de linii incizate orizontal, drept sau vălurit; altele, cele mai multe, fără nici un fel de decor. Calitativ, distingem fragmentele ce provin de la vase modelate din pastă de foarte bună calitate, cu lustru dat pe exterior, precum și fragmente rezultate de la vase din pastă grosieră, purtând în amestecul folosit ca degresant mult nisip și chiar pietriș mărunt. Ca tipologie și mărime, se observă că au existat vase mari, de păstrat provizii, mijlocii și mici
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
celei frumoase persecutată de surorile mai mari. Doar veacul al nouăsprezecelea, când voga literaturii confesive a atins incandescența, a modificat statutul acestei Cenușărese ce-și pierduse orice speranță. Prin Tolstoi, prin Baudelaire, prin Amiel sau prin Stendhal, autobiografia dobândește un lustru nobiliar. În parte pentru că nașii săi erau ei Înșiși personaje ilustre, În parte și pentru că specia ajunsese la un moment de criză. Asemeni personajului din Antichitate, nu avea decât două soluții: ori să Învingă, ori să moară. Genul autobiografic n-
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o amforă roșietică, cu mult nisip în pastă; două fragmente de la un vas din epoca bronzului, un fragment de vas mic lucrat la mână, un fragment de castron cu buza îngroșată spre exterior, cu gâtul scurt, corpul rotunjit, cenușiu cu lustru la exterior (Pl. 28/5; 14/5). Mormântul nr. 5 (Pl. 15/1). Mormânt de înhumație, în poziție întinsă cu mâinile pe lângă corp. Se păstrează destul de bine doar o parte din schelet, picioarele și partea dreaptă a scheletului. Din craniu
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
de al doilea mormînt conținea un schelet așezat cu brațele în lungul corpului, orientat în direcția N-S. Cele mai vechi resturi ceramice aparțin provinciei Dacia și provin de la vase lucrate la roată din pastă cenușie - olive sau gălbuie fără lustru, ca și din pastă semifină cu porozități. începutul migarției popoarelor este reprezentat prin resturi de vase lucrate din pastă cenușie negricioasă sau roșctă fin nisipoasă. Alte resturi aparțin sfîrșitului sec. IV și începutul sec.V. precum și prefeudalul tîrziu (sec. IX-X
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
lui E. Brumaru este alimentat de căutarea inefabilului și de atingerea purului, precum și de efortul de a descoperi tactil, olfactiv și vizual lumea cu voluptate: "Torceau femei de angora în pat/ .../ Și-ncet sufletul nostru-a căpătat/ ape adânci ca lustru-ntunecat" sau: "E ceasu-n graniți fine de răcori/ oprit, până când sufletul i-l umple". Lumea descoperită în primul volum, "Versuri", reapare și în "Julien ospitalierul": "Doar sufletul îmi alunecă prin casă/ Pe marile covoare și așteaptă." Evocarea unui peisaj oriental
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și în furourile clevetirilor și bârfelor de gang, în noroiul și în maldărul de resturi de ziare aruncate în scenă ziare care seamănă unul cu altul până la exasperare. Totul devine în această lume de margine, cu pretenții de "onorabilitate", cu lustru de centiron și mundir cu epoleți, în această lume zbuciumată la nivel glandular, isterizată și pusă pe scandal, totul devine demagogie. Personajele din Noaptea furtunoasă a lui Caragiale trăiesc demagogic și monstruos micile lor drame pasionale, voluptățile lor rudimentare, hăituindu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cruzime. Leopoldina Bălănuță Moartea și Mircea Albulescu Maestrul Gherlaș O "imago mundi" ce include uneori mai organic, alteori insuficient legate imagini ale mediocrității, fără ieșire parcă... Imagini ale obtuzității, inconștienței, lichelismului, indiferenței, servilismului, bestialității, ale formelor fără fond, primitivism cu lustru. Apoi imaginea "morții vii obol pentru artă". Oscilând între realism dur (împins până la coșmaresc), grotesc și fantastic... Visarion insistă îndelung pe unele scene. Răceala demonstrativă se transformă însă cu timpul într-o revelație... (Natalia Stancu) ...Înghițitorul de săbii este un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
autoritarism al Cuvântului Ales, de care se cramponează elitele moderne. Tradiția intelectualistă (despre care vorbea Popper) și tradiția politică a celor ce au dreptul la cuvânt prin obediență față de partide politice și față de regimuri de guvernare și printr-un fals lustru elitist de a spune despre trecut, istorie, memorie! au dreptul la... o moarte sigură drept o Renaștere a culturii și a artelor de mâine. Dacă putem vorbi de o "metodă" a lui Foucault, atunci, cu siguranță, aceasta constă în exerciții
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
râzând până la lacrimi, Caragiale a desemnat pentru totdeauna trăsăturile comice ale conștiinței noastre acomodante (...)". Reamintindu-ne cu subtilă concizie tehnica farsei și parodiei folosite de Caragiale, criticul oferă un foarte exact și cuprinzător portret-robot al moftangiului-mahalagiu, sucub mimetic al unui lustru de import, eventual occidental, dar mai ales "al retoricii ziarelor care le țin loc de îndreptar politic, sentimental, moral și cultural (...)". O analiză a celebrei scene din "O noapte furtunoasă" ne demonstrează cum textul deșănțat, de un ridicol monstruos, semnat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cu documente de istorie literară, citând copios paragrafe întregi din presa vremii ("Contemporanul", în special, din anii șaizeci). Iată-l pe G. Mirea mânuind necruțătoarea-i spadă : "N. M. unul dintre cei mai vajnici bolșevizatori ai literaturii române în primul lustru al deceniului șapte al secolului XX (v. Literatura română de azi, de D. Micu și N. Manolescu, Editura Tineretului, 1965), acum proaspăt autolaureat cu Premiul Anonymus (50 de mii de dolari) (...)". Judecîndu-l, autorul nu uită să o facă în numele aceleiași
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]