1,124 matches
-
voi mărita și divorța și la nesfîrșit voi halucina încercînd să-mi amintesc și să uit să-mi amintesc... nu mă iubea nimeni pe-atunci cum să iubești o mogîldeață care ca o căpușă ți s-a înfipt în pîntec lustruindu-l pe dinăuntru sfîșiindu-l de durerea striatei lumini? cum să iubești o închegare de carne un amestec de limfă și piei străvezii care, iată, își usucă saliva pe sînul obosit îți molfăie între gingii disperarea lacrimile cu miez de migdale
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
fi zis că are loc chiar un fenomen atmosferic prin aer o adiere străină ca beția tutunului. Mort să cînți și vesel într-un cub mă observ în oglindă cum cînt. figura asta azi mă inspiră mai mult ca ieri lustruită de suferință e un triunghi de-albastru cer pe-o zi de iarnă-n care croncăne trei ciori și zăpada se fleșcăiește - minunat să-ți vină mort să cînți într-un cub de lumină ce vine peste tine prin mari
Poezie by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/2650_a_3975]
-
sau doar omonim cu termenul din care provin fr. lustre, it. lustro, preluate în epoca modernă și de românescul lustru "strălucire, aspect lucios"; de la acesta din urmă s-au format derivate cu aspect popular, bine instalate în limbă: verbul a lustrui, substantivele lustruială și lustragiu. În presă și în mesajele de pe Internet, atestările lui lustrație și ale familiei sale lexicale sînt numeroase. De la substantiv s-a refăcut ușor verbul a lustra (prin derivare regresivă convergentă cu împrumutul cult, rezultatul corespunzînd verbului
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
Jocul de cuvinte, figura etimologică sau paronimică constituie o tentație atît pentru jurnaliști - " În loc de lustrație, lustruială" (titlu, în EZ 9.10 2004) - cît și pentru cititorii care trimit comentarii: la întrebarea " Vom lustra bine?" se răspunde: "Nu d-le, vom lustrui bine, că suntem specialiști în așa ceva" (forum Cotidianul, 12.04.2006); Majoritatea citatelor de mai sus sînt foarte recente; e de așteptat ca jocul să continue, printr-o profundă și caragialescă integrare a lustrației în limbajul familiar: "Ce-aș mai
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
de parcă atâta aș fi așteptat. Rostirea ei mă făcu să realizez că eram eu Însumi obosit. Ne-am așezat pe șina lucioasă de cale ferată. Era fierbinte. Nu ne Îndoiam că era și curată. Trecerea atâtor roți de tren o lustruiseră de-a lungul timpului, fără a-i da răgazul necesar oxidării. Numai faptul că de atâta vreme nu se arătase nici un tren, mi se părea curios. De asemenea trebuia, de mult să se ivească lumina zorilor. Mergeam mai bine de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
ca "o bună parte din clasa politică românească să fie semianalfabetă". "Pe vremea aia știam că era Ceaușescu semianalfabet. Și nevastă-sa. Nea Nicu avea patru clase, Elena avea trei clase, dar în fine pe urmă ei s-au mai lustruit cât de cât. Dar Ceaușescu măcar avea consilieri profesionști. Acum este o clasă politică semianalfabetă. Cu excepțiile de rigoare. Și entuziasm pentru acest capitalism nu am câtuși de puțin", spune maestrul Dinescu. Mircea Dinescu nu pare încântat de viitorul României
Dinescu, despre România după comunism: Clasa politică e semianalfabetă by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/40106_a_41431]
-
burlane organic înfipte în décor Pentru lacrimi. Te blestemam în versuri, sub ultimul pin Care înțeapă cu vârful lui parfumat Un organ ceresc umflat - Că doar d^aia am căzut la pat. Tu te dădeai în leagăn: arcuș și declin, Lustruind aerul cu șoldurile strânse în satin Singură între fantome geloase Sub candelabre de pere tămâioase. Dădeam din coadă și scoteam limba la soare Bucuros că m-ai luat la plimbare. Cu un pas în fața umbrei Mâine vine Noul Tată Care
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
nu vreau ca peste timp, numele unor oameni care deschid cărări în cultură și lasă moștenire valoroasă în urmă, să fie atinse de profeția eminesciana din “Scrisoarea I” : “Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te așteaptă”. Și de aceea îi urez jurnalistului Dumitru V. Marin, azi, cănd împlinește trei sferturi de veac: La mulți ani!, multă sănătate! Și viață lungă trustului sau de
LA ANIVERSARE, 75 DE ANI! DUMITRU V. MARIN, CEL MAI DE SEAMĂ JURNALIST VASLUIAN DIN TOATE TIMPURILE ECOURI DUPĂ SIMPOZIONUL “LIMBA ROMÂNĂ ÎN FORMA EI DE AZI”, VASLUI, APRILIE 2016 de GABRIELA ANA BALA [Corola-blog/BlogPost/384891_a_386220]
-
face! Mai aveți ceva să dați? Ați trădat țara și Limba!... ca borfașii vă purtați. Nume nu puteți lăsa: timpu-n carte... nu vă trece! Nu iubiți Limba și portul; banul voi l-ați luat ca lege Și religie vă este. Lustruind și slăvind la potentați; Țelul vostru e câștigul: să fiți mari, să fiți bogați... Tot ce scrieți, e cenușă... și nici ea n-o să rămână! Conștiimnța nu vă mustră, căci ce scoteți voi din gură E otravă blresetemată: pirul nu
21 MARTIE ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384678_a_386007]
-
ce trebuia pentru servirea unui cuplu: pahare pentru șampanie, carafe cu încrustații fine din alpaca sau din argint, nu puteai să știi la prima vedere ce metal putea fi, pentru un pahar cu vin, sau ibrice și ceșcuțe din alamă lustruită pentru pregătirea și servirea unei cafele. Mai exista un cuier cu trunchiul torsionat ca un șarpe încolăcit în jurul unui copac tânăr și multe tablouri expuse pe pereți cu cele mai diverse tematici. Toate păreau a fi din alte vremuri, când
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
iar culoarea cenușie sau neagră este dată de arderea fără oxigen. De altfel, din vremuri străvechi se moștenește și forma vaselor lucrate aici: oala înaltă, oala mare cu două toarte, străchini , așa cum se moștenește și tehnica de decorare: vasele se lustruiesc, după ardere, cu o piatră specială, astfel ca toate acele urme cenușii rămase pe pereții vasului să se amestece cu negrul. Da, Marginea este o localitate din județul Suceava care a devenit un important centru de artă populară tocmai prin
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
Dumitru Cristănuș, “Întemeierea somnului”, Editura Agnes 2015 “Săpăm, scormonim, cutreieram și/ atunci cand ne asteptam mai puțin/ poezia pare că ne găsește singură/ sufletul însetat”(...emoții pentru trandafirul zăpezii). Vântul schimbărilor de dupa ’89 a făcut ca poeții care au învățat să lustruiască în poezie cuvântul că pe o armă și să foloseacă varful ascutit că pe o lance și ca pe un scut, să capituleze în numele libertății câștigate, să lase de pe umerii lor povară trecând-o pe umerii lui Dumnezeu, singurul responsabil
POEME DIN TEZAUR – UN SOMN ÎNTEMEIAT FRUMOS SAU O ANTOLOGIE A LINIŞTII DIN CUVÂNT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383920_a_385249]
-
în discoteca stațiunii. Aici, într-o sală imensă cu multă lume este teribilă agitație, zgomot asurzitor de muzică, jocuri orbitoare de lumini multicolore, clinchete de pahare și fum să-l tai cu cuțitul...,,specialiste” mai mult dezbrăcate decat îmbrăcate care lustruiesc barele,dansând lasciv. Toți participanții, băieți și fete parcă trăiesc o stare de vrajă, iar unii dau impresia că sunt în transă. Cei doi rămân un pic în expectativă și apoi ușor, ușor intră în atmosferă sau mai precis aceasta
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
un aer triumfal iar Brabete încercă să-și holbeze ochii. Deși nu a reușit, efortul l-a făcut să transpire abundent, prin urmare, se șterge cu o cârpă, aceeași cu care se făcea, din când în când, fără exagerare, că lustruiește paharele. Veselia capătă dimensiuni cosmice, se strigă tot felul de măscări, se dă cu basca de pământ, Vergică este înjurat cu drag și se comandă băutură din plin, fiindcă uite, nu în fiecare zi apare câte un poet care să
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
imaginate de Bach, Brahms sau Paganini, de la tonalitatea tristă ce urca până la sunetele calde, line, pline de sensibilitate și ajungând în cel mai firesc mod la colindele și cântecele de iarnă autentice, interpretările în stil jazz ale talentaților muzicieni vor „lustrui” fereastră sufletului hrănit necontenit cu iubire și bucurie. Versurile cu încărcătură pozitivă și emoția pură a spectacolului „Măturătorii Raiului” vor vibră la apariția invitatei speciale a serii; o prezență inedită, al cărei talent a câștigat deja admirația iubitorilor muzicii de
„MĂTURĂTORII RAIULUI” COLINDE JAZZ LA TEATRUL NAȚIONAL BUCUREȘTI UN NOU CONCEPT PROPUS DE ADRIAN NAIDIN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383115_a_384444]
-
scurtelor nopți, Scoate-mi din mare învolburare, Și stele, și lună, dacă mai poți! Ah, Univers, așază-mă sus! Uită-mă, Doamne, lasă-mi șirag, Pe galaxia care-a apus, Taina în care, iubitul meu drag, Scoate armura și-și lustruiește Ochii săraci de stele și ... Citește mai mult Ah, tunet în cer și-n inima ruptă,Ploaia pe ochii ce mi-i oblojesc,Fulgere stau pe liniștea suptăDe tot ce nu am și mă împietresc! Ah, lume nebună, lume nebună
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
scurtelor nopți,Scoate-mi din mare învolburare, Și stele, și lună, dacă mai poți!Ah, Univers, așază-mă sus!Uită-mă, Doamne, lasă-mi șirag,Pe galaxia care-a apus,Taina în care, iubitul meu drag,Scoate armura și-și lustruiește Ochii săraci de stele și ... XIII. NUNTA CUI..., de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2157 din 26 noiembrie 2016. Acum, iubirea noastră, la solstițiu, Stă peticită pe-un ponton francez, Privind la zi cu nopți în armistițiu, Lăsându-mă-mbrăcată-n
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
aleea aceea, fata părea să îl fixeze atentă în timp ce el se apropia de dânsa, iar lui - abia în liniștea parcului aceluia își putuse da seama - îi scârțâiau peste măsură de tare cizmele, niște gioarse vechi, cu carâmbul înalt, la care lustruise o oră întreagă cu o seară înainte. Apoi își luase curajul să o studieze mai îndeaproape, fața ei era delicată, cu oval plăcut, iar părul, întunecat la culoare, tuns scurt, îi prindea în umbra deasă a copacilor reflexe albăstrii. Avusese
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
limbaj bogat în nuanțe, plin de bun simț, destinat să aducă armonie și înțelegere între oameni. Acum, după 28 de ani de la ,,Marea Revoluție,, descoperim la poporul român un sarcasm greu de redat în cuvinte. Paradoxal, aceleași personaje le vedem lustruindu-și apucăturile în alt context. ADN-ul este de vină? Dacă da, de unde pornește asta, sau care e opinia ta? - Aș vrea să am un răspuns. Dar am trăit peste 40 ani în afara României și nu sunt în stare să
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
Acasă > Poezie > Amprente > NINGE CU ÎNGERI Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ninge cu îngeri, Dumnezeu Șterge praful în biblioteca Lustruiește aură cuvintelor Te rog să nu folosești cuvântul ca armă Voi folosi tăcerea drept scut Am văzut în vis, se făcea că și în secolul trecut Tot cu cuvântul m-ai învins Rană de sabie se vindecă Nu și rană
NINGE CU ÎNGERI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383220_a_384549]
-
-n mintea lui începe să încolțească planul mârșav,de stăpân asupritor. Un zâmbet nedisimulat de bucurie i se citește unchiașului pe față. „ Al meu ești ! ” - Dacă ești fugar înseamnă că nu ai prea multe variante. Una ar fi să-mi lustruiești pantofii ! Orice zâmbet de bunăvoință i-a dispărut, iar Mihai își dă seama că s-a înșelat amarnic. Nu era deloc un om atât de bun. Îi dăduse mâncare ,fiindcă avea nevoie de forța lui fizică, un om nemâncat nu
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
de bunăvoință i-a dispărut, iar Mihai își dă seama că s-a înșelat amarnic. Nu era deloc un om atât de bun. Îi dăduse mâncare ,fiindcă avea nevoie de forța lui fizică, un om nemâncat nu poate nici măcar să lustruiască un pantof. Iar firma de afară, „ Zorba the greek” era cu siguranță, numai pentru atragerea turiștilor străini. - Nu pot să fac asta ! Am demnitatea mea ! Dă-mi te rog banii ,pe care mi-i datorezi și o să plec ! - Banii ?! Care
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
mea ! Dă-mi te rog banii ,pe care mi-i datorezi și o să plec ! - Banii ?! Care bani ?? Scrie undeva că-ți datorez ceva ? Băiete ,porția de halloumi costă zece euro ! Tu ai muncit doar patru ore, așa că mi-ești dator . Lustruiește -mi pantofii sau te dau pe mâna poliției ! Nu avea nevoie de complicații , înțelegea că este un fugar, ajuns acum o slugă . Se simțea murdar până în măduva oaselor ,la fel ca și cârpa pe care hidosul bătrân cu strungăreața neagră
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
viței, fazani de volieră și claponi; sunt scrise invitații și desenate sute de afișe, se împletesc ghirlande din flori târzii de munte. Se croiesc și se pictează măști. Garnizoana își completează stocul de artificii și repară șeile cailor; trompeții își lustruiesc alămurile, iar fanfara Gărzilor Reunite, impresionantă, repetă valsuri și marșuri triumfale, trunchiurile arborilor sunt văruite. Se perfectează angajamente cu circari ambulanți și se suplimentează proviziile de șampanie și de lichioruri. De coniac alb. Actorul se pregătește și el. Va prezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai tremură nădragii. Eroul, pentru că și el a dat năvală peste mine, a stat un ceas cu izmenele-n vine, până i le-am ridicat din silă, ca să plece. Cu o mână, singura, încerca să-și dezmorțească, îngrozit, cocoșelul! Parcă lustruia țeava unui tun: o caricatură. Un alcoolic nenorocit. Ce-mi pasă mie că a fost viteaz cândva? Ce-mi pasă mie de cărțile Romancierului, de răgetele Actorului, alt bețiv, de banii Magistratului, javra javrelor?! După ce l-ați dat jos, v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]