37,022 matches
-
sunt viciate de către orgoliile dascălilor, părinților, instituțiilor de învățământ. Am fost, din păcate, martorul multor atare "concursuri". Văzând puștimea ce își devorează copilăria, trudind la dresarea unui instrument, am avut, nu de puține ori, imaginea cămilei care duce stafide și mănâncă scaieți. În acest peisaj, oarecum deșertic, întâlnirea cu o competiție muzicală decentă, generoasă, curată și calmă a fost mai mult decât reconfortantă. Ea s-a săvârșit odată cu derularea primei ediții a festivalului-concurs Prometheus, inițiat și înfăptuit de fundația Anonimul. Decentă
O mică îndrăzneală by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14069_a_15394]
-
cu deosebită apreciere" ar trebui scris astfel. Numai că laude este forma de ablativ singular a unui substantiv de declinarea a treia, laus (genitiv laudis) și acesta nu are nici o formă scrisă cu -ae. Cum nu tot ce zboară se mănâncă, nici toate cuvintele latinești nu se scriu cu diftongul -ae. O asemenea greșeală mi se pare, pe de o parte, stânjenitoare pentru o revistă culturală cu pretenții și, pe de alta, grăitoare pentru felul cum s-a învățat și se
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
de câini de rasă. Tribunul, Trubadurul și haita lor își vor ridica piciorul când vor trece pe lângă valorile democratice europene, apoi vor pieri subit cu trupurile neîngropate, în care vor foșgăi viermi grași pe care nici peștii nu-i vor mânca. Medicul veterinar va nota în foile de deces cauza morții lor: spaima de competiție! 3. Ce-i de făcut? Nimic? N-am învățat nimic de la anticii greci? Jigodiile ne-au spurcat sufletele și pământurile. Probabil că intrarea în U.E. îi
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
nu al grijii față de om -se produce cu pompa cu care la Paris, Londra sau New York se deschid muzeele de artă modernă. Dacă tot îți pasă de nenorocitul care te-a votat, condu țara în așa fel încât să poată mânca la restaurant, nu să-l trimiți cu geanta ponosită să-și împartă pensia de condamnat la moarte pe la tejghelele puterii. Cu ce îndreptățire îi ceri omului înfometat, obișnuit să vâneze litrul de ulei și kilul de orez, să stea cu
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
civilizat. Ajung la Brașov, sînt așteptată de un domn amabil, mă urc cu mare greutate într-un Aro ciudat, probabil pentru persoane sărite de o anumită vîrstă, mă cazez, mă spăl, mă schimb, mă duc la teatru, văd două spectacole, mănînc ceva și mă culc. A doua zi, 8 Martie. Orașul în sărbătoare. Fulguia ușor, glasul lui Adamo răsuna pe strada principală destul de tulburător. "Tombe la neige...". Eu nu plîng, pentru că nu aștept pe nimeni. Mă pregătesc să plec spre Sibiu
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
tare foame și v-am spus, sufeream și de frig. Ziua, când coboram din "priciurile" noastre, în duminicile când nu ne duceau la canal, eram duși la bucătărie ca să curățăm și să tocăm morcovi, cartofi. Furam pe furiș și mai mâncam astfel de crudități. Ce bune erau! În special usturoiul și ceapa, ba chiar și prazul. Uneori ne prindeau ronțăind, dar mai închideau ochii. Odată însă l-au prins pe un flămând ronțăind și l-au obligat pe loc să îngurgiteze
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
Se fac că plouă. Cu paloșul voinicului în gât, zmeul deschide deasupra capului o umbrelă și, cu o expresie visătoare, fredonează ceva dintr-un film cu Gene Kelly;" urmând același spirit al limbii, porcii de câine nu sunt buni de mâncat decât atunci când s-au copt ... la minte. Nici numele autorului nu scapă distorsiunilor limbii zmee: așa cum aflăm de la început, periplul prin lumea „necuraților" culminează cu Zurba Inelară a lui Meer-Tscha, vestitul ciclu epic de literatură zmeiască originală. Suntem, așadar, în
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
în post, periclitînd astfel continuitatea programului guvernamental. * Evenimentul zilei a aruncat o nadă imaginară unora dintre parlamentarii români cerîndu-le să ia parte la o dezbatere organizată la sediul NATO de la Bruxelles de organizația "17 Noiembrie". În loc să întrebe cu ce se mănîncă această organizație, s-au găsit parlamentari care au confirmat de participare, deși "17 Noiembrie" e recunoscută pentru acțiunile sale teroriste și pentru orice om cît de cît informat ar fi cu neputință ca NATO să accepte să aibe de-a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14188_a_15513]
-
de la Litere, de la reprezentanții agențiilor imobiliare pînă la solistul vocal al formației Iris, de la nord la sud și de la tinerețe pînă la bătrînețe, toată lumea rostește cu un soi de mîndrie culturală noul cuvînt. Ca orice buruiană de gen și locația mănîncă seva altor cuvinte, infinit mai frumoase, mai precise și mai fragile, le omoară și le ia locul. Că fiecare înțelege prin acest cuvînt altceva, tot ce încape între loc și locuință, și că, în felul acesta, comunicarea își pierde una
Sărăcie! by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14229_a_15554]
-
au câștigat - fie și fără să fi urmărit asta - un loc în istoria literaturii române. Așteptăm la redacție date despre identitatea lor. "[în România literară, în noua ei formulă grafică] mari pete de cerneală tipografică se lățesc inform peste tot, mâncând din spațiul rezervat textelor și fiind, la propriu, toxice: după o simplă răsfoire a prestigiosului săptămânal, trebuie negreșit să mă spăl pe mâini" (Dan Petrescu, Scrisoarea a II-a, în revista Timpul nr. 1/ ian. 2003.) În cazul lui Dan
Citate comentate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14256_a_15581]
-
nu cred că cineva care și-a pierdut funcția (și) din cauza articolelor apărute în presă despre isprăvile sale, chiar s-ar apuca să ia la bătaie șefi de ziare, după ce se odihnește. Declarația în sine mi se pare înlemnitoare. După ce mănînci banul public în funcții importante, ani de zile, n-ai învățat una dintre regulile elementare ale democrației. Că presa nu stă cu ochii pe tine pentru că are ceva cu poza ta din buletin, ci fiindcă a băgat de seamă că
Spînzurarea de limbă a ziaristului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14266_a_15591]
-
opera dvs. în creștere. În Scutul natal sunt la vedere și hibele naive, dar și energiile promisiunii: La umbra nucului natal/ mă simt mare,/ atât de mare/ încât aștrii ochilor mei/ pot frige inima/ v(i)ermelui gigant,/ care mă mănâncă/ din picioare". Insist asupra exprimării cât mai firești cu putință, ca să nu rămână îndoit-nedumerit cititorul întâlnindu-se cu sintagme ca acestea: Populare cu pur, sau polenul încrezut în tine, sau De sus,/ din nemaipomenit de sus,/ din tocmai pisc neasemuit
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
la învățătură ca să cînte la vioară. - N-a fost așa, replică ea plină de însuflețire. Cînta la vioară numai la petreceri și cînd făcea serenade. Dacă s-a lăsat de învățătură a fost pentru că n-avea nici cu ce să mănînce. Dar în mai puțin de o lună a învățat telegrafia, care pe atunci era o profesie foarte bună, mai ales în Aracataca. - Și eu trăiesc din ce scriu pe la ziare, i-am zis. - Spui asta ca să nu mă necăjești, răspunse
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
literară. Niciodată nu mi-a plăcut, de pildă, să exprim idei care nu sunt ale mele. Am preferat să citez, uneori excesiv de mult, până la saturație. - Cum trece o zi din viață dumneavoastră? - Extrem de plicticos. Mă scol pe la opt, la nouă mănânc ceva - puțin, desigur, sunt și diabetic și țin regim. M-așez apoi la masa de lucru unde m-ai găsit și meditez la diferite teme și subiecte - aceasta este singura posibilitate de a-mi antrena mintea. Ore întregi ascult muzică
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
pretențioasă scriitoare pedantă" s-a dovedit a fi o femeie fermecătoare: foarte frumoasă, inteligentă și talentată. Chiar din prima zi, Panait Istrati "a făcut cunoștință cu toată familia mea, mama, tata, nepoții...". Și tot atunci s-a aprins flacăra pasiunii: "Mînca greu, pentru că mă ținea de mînă, propunîndu-mi să fugim în lumea largă". I-a cerut cărțile (Voica și Mătușa Matilda) și "a venit peste două zile și mi-a spus: «Am citit toată noaptea. Nu știi ce spaimă am tras
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
-mi viața. Cum pot exista ca recipient al măcelului de ieri? Sunt pedepsit de carnea mâncată? Să existe oare cirezi sălbatice care nu au o părere prea bună despre mine? Crimă în bucătărie! Ferme Dachau! Îngrijim ființe pentru a le mânca! Oare Dumnezeu iubește lumea? Ce fel mostruos de a te hrăni! Triburi de animale războindu-ne veșnic între noi! Ce am câștigat? Oamenii, niște naziști în ceea ce privește dieta! Moarte în centrul de hrănire! Cine le va cere iertare vacilor? Nu este
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
astea. Acești rinichi sunt niște rinichi și-atât. Aceasta însă nu e carne de pui, e un pui. Gândiți-vă la lagărele morții din subsolul unui hotel. Perne stropite cu sânge! Materie trasă în țepele periuțelor de dinți! Toate animalele mâncând, nu de plăcere, nu pentru aur, nu pentru putere, ci pur și simplu pentru a trăi. Pentru a cui Plăcere eternă? De mâine postesc.Demisionez.Dar nu pot demisiona cu stomacul plin. Postul e pe placul Tău sau Te jignește
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
la vechile obișnuințe. Ajutor! Dați-mi o sugestie. De cinci zile nu mai pot intra în baie, cu excepția acelei prime jumătăți de oră de eșec. Am dinții și părul murdare. La autopsie, aș puți. Nimeni n-ar vrea să mă mănânce, sunt sigur. Cum e afară? Există un afară? Sunt încuiat, mort, muzeu impenetrabil al poftei mele. Aceasta este singurătatea brutală a constipației, iată cum ajunge lumea la pierzanie. Ești gata să mizezi totul pe un râu, pe o baie în
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
estetizează simțămintele. Atenția și mila față de necuvîntătoare ratifică o dată mai mult dispersia sacrului în toate înfățișările vieții, într-o inextricabilă țesătură a omenescului cu livrescul și cu arta, în care își poate găsi expresia fără teama păcatului: "Pasăre și om mîncăm în bună voire/ soră o simt, de mine ea nu se mai teme,/ fîlfîie fericită la picioarele mele/ ferecată-n arginturi: o carte" (Rîndunica). Graurului i se consacră un imn complicat de fervori trase în luxurianța asociațiilor: "L-am recunoscut
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
miere și acum le înfuleca de zor. Stătea aplecat în față și ținea mâna stângă întinsă pe masă, până dincolo de ceașcă, parcă într-un gest instinctiv de a-și apăra micul dejun. Soția lui stătea și ea la masă, dar mânca fără prea multă poftă, privind în zare. Era tânără, avea ochii albaștri și părul lins, de culoarea paiului, fără pic de strălucire. Eu n-am răspuns nimic, dar eram foarte bucuros de prilejul acela de hoinăreală. Căutătorul de minuni sosise
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
al pământului. - Mi-e frig, a spus ea după un timp. Când ne-am întors, el își continua lenta și meticuloasa pregătire a aparatelor. - Mie mi-e frig, i-a spus ea, și mi-e foame. De ce nu ieșim să mâncăm. - Du-te tu să mănânci, a răspuns el, aproape fără să se uite la noi. Vin și eu curând, nu-ți face griji din pricina mea. Am ieșit amândoi. Ceasul amiezii își pusese amprenta peste întreg platoul. Vacile stăteau nemișcate. Dacă
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
a spus ea după un timp. Când ne-am întors, el își continua lenta și meticuloasa pregătire a aparatelor. - Mie mi-e frig, i-a spus ea, și mi-e foame. De ce nu ieșim să mâncăm. - Du-te tu să mănânci, a răspuns el, aproape fără să se uite la noi. Vin și eu curând, nu-ți face griji din pricina mea. Am ieșit amândoi. Ceasul amiezii își pusese amprenta peste întreg platoul. Vacile stăteau nemișcate. Dacă n-ar fi rumegat fără
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
și a început să înoate, a făcut să răsune ecoul pe stânci în liniștea amiezii. Peisajul își asuma acea noutate, încorporând-o firesc în propria lui măreție. Când s-a întors la cort, am desfăcut ștergarul cu merinde și am mâncat. Umbra răcoroasă a stâncilor te îmbia la somn. Îmi amintesc că am tresărit când a venit căutătorul de minuni. A înfulecat și el ceva și s-a dus din nou la peșteră. Ea a mers cu el, iar eu am
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
tăcere. I-am spus că ea era acum acolo, înăuntru. Mi-am dat seama că nu se simțea în largul lui și că-mi răspundea cu un aer împăciuitor, cu totul nou în comportamentul său. - Liniștește-te, liniștește-te. Ai mâncat? Eu am dat din cap că nu mâncasem. - Hai să mâncăm ceva și pe urmă o să te culci. A arătat spre casă și a dat din mână. - Pe ea era mai bine să n-o deranjăm. S-o lăsăm cu
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
acolo, înăuntru. Mi-am dat seama că nu se simțea în largul lui și că-mi răspundea cu un aer împăciuitor, cu totul nou în comportamentul său. - Liniștește-te, liniștește-te. Ai mâncat? Eu am dat din cap că nu mâncasem. - Hai să mâncăm ceva și pe urmă o să te culci. A arătat spre casă și a dat din mână. - Pe ea era mai bine să n-o deranjăm. S-o lăsăm cu ale ei. Pesemne că cercetează. Am mâncat cu
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]