10,420 matches
-
mult prea devreme pentru omul MIRCEA IONESCU, la „casa amintirii” e liniște. „Ce straniu lucru: vremea!...” ne șoptește o altă voce-a umbrelor (Ion Pillat). Așadar, ne mulțumim cu-acest sincer omagiu. Din „tăcerea veșniciei”, „susură carapacea gândului răzleț”, ne mângâie în literă de carte Mircea Ionescu. Blândă și duioasă fie-i amintirea! Livia Ciupercă membru U.Z.P.R. Trudnicia vânătorii Se bate subtilă monedă privind plăcerea vânătorii, dar - să-mi fie cu iertare - plăcere să fie dacă ucizi? Cum noi
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
noastră s-a umplut cu alge albastre! Oceanul îl vezi de la fereastră, câteodată din avionul cu care mereu revii și revii...de acolo de unde n-ai plecat. “Cu valuri ce se sparg pe chipul meu/ Și -un soare ce mă mângâie sfios,/ Sărut azi Marea Neagră și o rog/ Să-mi cânte lin, ca-n alte dăți, duios.” Volumul Drum este o invitație definitivă, poate chiar o chemare. Pătrunzi în universul tainic al Ligyei, înțelegi fiecare emoție și zărești ușița sufletului, pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
-ți dorești mai mult decât o gazdă primitoare și un ambient cald, intim, îmbietor la citit în liniște, o cană de cafea sau de ceai, alături de un acompaniament muzical plăcut? Prietena noastră face corp comun cu tot ce ne înconjoară, mângâindu-și cu finețe cărțile, în timp ce ne vorbește de ele. Ascultând-o recunoaștem că aici nu este vorba doar de un business, ci de o pasiune. O boemă literară avea să înceapă în curând. Publicul s-a adunat mai repede decât
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
de poezie testament, o concepție despre lume și viață ce trebuiesc revizuite acum la moment de răscruce (1) ,, Cred că trebuie să îmi revizuiesc /toate poemele /și să văd cum să fac loc Isarului /să treacă prin ele /să le mângâie /așa cum mângâie grădinile Münchenului /și patul în care zac /”. O revoltă interioară, dar și o determinare de a trăi (42) ,,...cine a creat geografiile noastre /interioare /cu idea că trăiesc, că mor /și mă doare /”. Există în permanență, undeva acolo
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
testament, o concepție despre lume și viață ce trebuiesc revizuite acum la moment de răscruce (1) ,, Cred că trebuie să îmi revizuiesc /toate poemele /și să văd cum să fac loc Isarului /să treacă prin ele /să le mângâie /așa cum mângâie grădinile Münchenului /și patul în care zac /”. O revoltă interioară, dar și o determinare de a trăi (42) ,,...cine a creat geografiile noastre /interioare /cu idea că trăiesc, că mor /și mă doare /”. Există în permanență, undeva acolo ascunsă în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
Emil Brumaru Atîrnai de dînsul pe pămînt Mă gîndeam să-ți mîngîi trupul sfînt Sînii cu sfială să ți-i cer Coapselor închise să mă-nchin Să le-ating uimit ce albe sînt Doar cu floarea grea a unui crin Să le-mbrățișez îngenunchind Și apoi ca fluturii să pier Luat de
Aveai părul lung pînă la cer by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12324_a_13649]
-
Ah, măcelarii mei din cap, textualiști sută la sută, "vreau să beau un vin de măcelari" prusacii meseriilor ce înfloresc la picioarele domnișoarelor încălțate cu botine din satin roz, antimetafizicienii tuturor timpurilor, evrei ce se plimbă cu fața în pămînt mîngîi cuțitul cu care se face meserie; "marfă". o circumcizie ca un curcubeu pe un cer asiatic. peretele din stînga măcelarului este alb peretele din dreapta măcelarului este alb mîinile subțiri ale măcelarului sunt albe ca varul. măcelarul poartă, spre seară, la
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
ce-au ucis animale și au sufocat oameni mâini ce făcuseră pe puntea corăbiilor gestul crucii acum nu-și mai recunoșteau nici ele stăpânii doar pustiul și ceața cea mai adâncă ne răspundeau cu vocea copoilor pe care i-am mângâiat cândva la vânătorile atât de sângeroase atât de inutile Un fag singuratic ne-am părăsit părinții la marginea unui câmp plin de flori lângă o livadă cu prunci și cete de grauri pentru noi umilința a fost singura stea acoperișul
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
Emil Brumaru Mi-am ferit de tine Doamne Sufletul cît am putut Să n-ating cu gura mîna Celuia ce m-a făcut Să nu-ți mîngîi fruntea ochii Părul inelat duios M-am ferit de tine Domne Să nu-ți fiu prea drăgăstos Să nu-ți sperii mintea-n gînduri Păcătoase ce mi-ai dat Cînd m-apropii lin de trupul Tău întins pe-un moale
M-am ferit de tine Doamne by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12555_a_13880]
-
de jos Noi să lăsăm prosoape-n aer Drept semn că ne-am spălat pe trup Oh Omul Negru e un fraier Cît eu cu tine mă încaier Lîngă zbîrnîitorul stup Te-am uns cu miere și salivă M-ai mîngîiat cu pielea ta Ne-am tăvălit de o potrivă În dup-amiaza milostivă Pe cea mai fragedă podea Și mi-ai smintit atunci destinul Nu știu să mă mărit cu tine Mi-ai zis ci-ngăduindu-mi spinul Mi-ai
Iubita mea cu dos frumos by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12620_a_13945]
-
circula mai mult. Mi-e dor de străzi de periferie. Cînd eram în Iași umblam pînă la epuizare pe strazi de margine. Aveam case cu care mă întîlneam în fiecare zi. Le-aș fi sărutat pe uși, le-aș fi mîngîiat pe geamuri. Erau apoi crăpăturile în trotuar, lungi, sinuoase, pe care le știam, le iubeam, erau amantele mele. Erau apoi vitrinile, mai ales o vitrină cu lumînări (lumînări mici ,galbene, mari, albe, pentru nuntă) în fața cărora stam fascinat. Erau firmele
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
am!" scuturîndu-le ca pe niște frunze groase, cărnoase, suculente" frunzele ei de plantă ciudată, de copăcică neclasificată în nici o botanică" storcîndu-le amuzată" acolo, în pădurile inextricabile ale tinereții ei veșnice, sfinte" îndesată grațios cu rădăcinile-i roz, parfumate de rîme, mîngîiate de cîrtițe oarbe, linse prelung de șerpi ondulați , în pămîntul cel negru, fertil, al prospețimilor lumii dintîi" dospită-n amiezile grele de fluturi cu-aripile-n țigle fierbinți " Și eu pierdut, Doamne! Gîndindu-mă, deodată" cum umblu prin tîrg, sprijint într-o lacrimă
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
ori mi se va opri inima ostenită în piepturi ce vor muri. - Ah, toate aceste căderi, gemetele și urletele izbind clipă de clipă-n timpanul meu ceresc, o, palmele mele de lumină ce nu vor mai face nicicând bătături, tot mângâind fețe înlăcrimate, spălând rănite picioare, așezându-se de miliarde de ori pe umerii încovoiați! Să fii ramă în vecii vecilor, în timp ce peisajul se veștejește, în timp ce portretul pute, în timp ce mor încă și încă o dată foarte moartele naturi moarte. Tempus Timpul. Frumos
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
iar mierea Se revarsă în mine postumă. Aceste locuri purtate de îngeri }i le prezint ca reazim. Ia-le pentru ziua de azi, Nu le uita în cea de mâine. Membrele ce se umflă de sânge părăsit Au gândirea cutremurării, Mângâind în Dumnezeu gleznele tale. Totul e divina cerere De a fi aceeași naștere, aceeași dispariție. Cu brațe legate mă apropii de tine, Cu membre ce se umflă de sânge părăsit. Tu știi să dai viață ca în mit Cărnii lor
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
auzi bulgării de moloz aruncați de la etaj pe jghiabul de lemn și izbucni în plâns. Se rugă apoi multă vreme, într-o șoaptă întretăiată de suspine. Către ceasul prânzului, Sfântul Petru coborî din Porțile împărătești, veni lângă ea și o mângâie pe cap: "Ridică-te, roaba Domnului - îi zise cu vocea lui baritonală. Ruga îți este primită. A fost iertat!" Revederea Ce mai faci? - a întrebat-o și-a luat-o brusc de mână. - Aaa!, tu erai, dragă? - Da, eu eram
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
Da... da. - Și până la urmă ne-am certat. Eu ziceam să-l cheme Sergiu, dar tu vroiai, neapărat, Eugen. Și spuneai c-o să-l faci fotbalist. - Fotbalist...!? Ziceam și eu așa. - Ba erai foarte convins. Și la plecare m-ai mângâiat tot drumul ca să mă-mpaci. îți amintești cum mă mângâiai? - Parcă. Și tu râdeai, nu? - Râdeam? Nu cred... Nu era frumoasă, dar ținea buzele întredeschise și avea sânii proeminenți, rezemați de masă. - Dacă tu ai fi vrut să păstrăm copilul
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
să-l cheme Sergiu, dar tu vroiai, neapărat, Eugen. Și spuneai c-o să-l faci fotbalist. - Fotbalist...!? Ziceam și eu așa. - Ba erai foarte convins. Și la plecare m-ai mângâiat tot drumul ca să mă-mpaci. îți amintești cum mă mângâiai? - Parcă. Și tu râdeai, nu? - Râdeam? Nu cred... Nu era frumoasă, dar ținea buzele întredeschise și avea sânii proeminenți, rezemați de masă. - Dacă tu ai fi vrut să păstrăm copilul... Se făcuse târziu. Era douăsprezece și ceva. El se uită
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
în pantă lină, pietruite , nesfîrșite, străzi dezolante de provincie fără nimic la capăt... poate doar cu o cișmea picurînd lent, veșnic... clipa cea lentă.. sau mint?... mă înșel?... da... acolo voi atinge cerul cu pieptul, ca în adolescență, îmi voi mîngîia, îmi voi îndulci carnea trupului, mi-o voi însîngera pios într-un gard de sîrmă subțire, ruginită, ghimpată... opreliște feciorelnică, duioasă, așteptată timid... Numai nu mă părăsi, Doamne! Tînjesc să simt umărul tău blînd, cald, ocrotitor, sprijinindu-mi cu bunătate
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
bătrână lasă imperiul strigătorului său * sunt la modă omizile femeile își curăță urechile cu ele bărbații și le vâră pe nări în tot orașul oamenii-mprăștie prin casă viermii păroși totul în numele frumuseții * împăratul are o maimuță roșie atâta o mângâie c-a ajuns cheală el are-ntotdeauna în mânecă semințe pentru păsările lui cântătoare nu poate dormi decât pe blana ursului pe care l-a vânat în tinerețe e ca femeia care mestecă toată ziua gândaci roșii sau ca Lu
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
Doina Uricariu Îmbrățișarea Își mângâia ușor pânza acoperindu-i gâtul în crețuri mici și harnice să-mbrace pielea caldă, și degetele coborau spre umeri, și-n fulgerare peste sâni treceau, se mângâia și ațipea în el astfel iubindu-se ori măsurându-și blând singurătatea. Pe
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
Doina Uricariu Îmbrățișarea Își mângâia ușor pânza acoperindu-i gâtul în crețuri mici și harnice să-mbrace pielea caldă, și degetele coborau spre umeri, și-n fulgerare peste sâni treceau, se mângâia și ațipea în el astfel iubindu-se ori măsurându-și blând singurătatea. Pe vremuri greul era dus în saci, o cobiliță ca un jug ținea pe umeri balanța, pârghia în echilibru grumazul, carnea roză și cicatricea deselor cărăușii. Crește din
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
în vagon. Caloriferul ardea sub bancheta noastră. S-a strâns și mai mult în mine, culcându-și capul în poala mea. Mă privea cu ochi jucăuși. Mi-a tras mâna de pe umărul ei și a dus-o pe șold. Am mângâiat-o. A surâs, privindu-mă întrebătoare. "Tu vrei?", i-am răspuns, strângând-o de coapsă. "De ce nu", a chicotit. - învelește-mă, m-a rugat. Mi-e răcoare. Am acoperit-o cu paltonul meu. își desfăcuse capsa fustei. Știam ce-aveam
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
securiștilor și secretarele celor din cece. Caimacamul se preschimbase în așcherliu rătăcit prin jariște. își târa pașii ghicind în preajmă rotocolina. Belaliu, își șoptea gâfâind: "Nu te glupăvi. Ușurel, ușurel, omilenicule. Olmazul e pe-aproape." Cei doi bătrâni dormeau duși. Mângâiam olmazul. Simțeam cum Mașa se deschide tot mai mult. Aproape că-i auzeam cartilagiile fine cum pocnesc înfundat. Catifelate tresăriri de lujer încordat, topindu-și zvâcnetul în gemete înfundate. Caimacamul înlemnise. Mașa își culcase urechea peste el. Tresări încordat când
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
în brațele mele, prinzându-mă pe după gât. - Am fugit, de fapt. Stau la un unchi și-am fugit. La Gina, soră-mea, cel puțin am cui să mă plâng. își lipise buzele de obrazul meu și vorbea abia îngânat. O mângâiam ușor pe genunchi. Se răsuci cu spatele la mine apăsându-mi mâinile pe pântece. Caimacamul se agita bezmetic. L-am înjurat, să mă lase-n pace. Știam prea bine și singur ce-aveam de făcut. Mașa se lăsase în voia mea. îmi
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
de așteptare, mă privea cu acel licăr blând, șăgalnic în ochi. Parcă îi era milă de mine. - Hamlet, pufni ea. Eu știu. în trei ani le-am învățat ca la carte. Frontieristă, cică... M-am apropiat. Am dat s-o mângâi. S-a ferit. - Lasă, nici mie nu mi-e milă. Am învățat destule ca să-mi mai fie milă. Sunt ca Dunărea aia, cu sloiurile unul peste altul. înghesuită și înăbușită. Se luminase. Prin geamurile mari, înalte ale sălii de așteptare
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]