258 matches
-
va să zică Precum e verdele-n urzică; Precum un ceai de izmă creață Sau o cafea expreso, mică. Eu sunt un Don Juan, un crai De modă veche și stilat. Tu ești o mândră cum n-am mai Văzut, plăcut ori mângâiat. Iubirea noastră-i, plagiat Din Shakespeare, Balzac, sau e (vai!) Un Tolstoi prea extaziat. Tu ești o damă ce abdică Cu greu războaielor în ceață; Fragilă ca o bibilică. Eu sunt un trubadur, dulceață! Cu dor nespus de Copșa Mică
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și nevăzutelor, ca semn de mulțumire și rugăminte de Îmbunare. În roata uriașă de pâine ea știa să Închipuie totul. Mâinile zbârcite, cu degete Încovoiate și strâmbate de boală, izbuteau să dea chip În aluatul ce se lăsa strivit ori mângâiat nu numai lucrurilor, dar și Întâmplărilor. Mai Întâi făcea lucrurile. Cine avea răgaz să se uite cu luare-aminte la fața rumenită a Ploconului găsea acolo meșteșugite cu migală: Soarele, Luna, stelele, norii; apa Dunării, leneșă lângă maluri, cu anafoare fioroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi pătrundea brusc În gât. În dimineața aceea, Cap de Șobolan Își petrecuse o jumătate de oră bună la soare, șlefuind pe piatra cenușie lama scurtă a bisturiului. Era așezat pe un scăunel cu trei picioare, În mijlocul bătăturii, se lăsa mângâiat și moleșit de căldura lină, din când În când ridica tăișul În lumina puternică, spre a se lămuri dacă era desăvârșit au ba. Se ridicase apoi, alene, și se pornise către cuști. Apucase de ceafă un iepuroi nărăvit la rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
străfundul sufletului străin, ca o catedrală părăsită.Universul se metamorfozează într-un uriaș hermafrodit, îndemnându-mă să beau apa vie din căușul palmelor sale în care s-a născut imensul ocean îmblânzit. Mă strecor ușor, ostoindu-mi setea. Mă las mângâiată de răcoarea valurilor înviate.Azi, trăiesc într-un univers numai al meu. Timpul își numără nepăsător firișoarele de nisip, îndesându-le cu lăcomie în clepsidra nesfârșită. Mă întreb dacă mai există undeva un țărm... Pescăruși bezmetici îmi dau târcole despicând
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Hahahaha, l-am auzit izbucnind pe Peter, comediantul, din celălalt capăt al mesei. Aș băga mâna în foc că nu e culoarea cu care te-ai născut. Hahahaha! Eu eram mult prea ocupată să stau țeapănă, așteptând ca tipul cu mângâiatul părului să-și ia tălpășița, ca să mă mai simt ofensată de remarca lui Peter. M-am tras înapoi în scaun cât am putut, iar când am văzut că tipul îi dădea înainte cu mângâiatul părului, m-am tras și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stau țeapănă, așteptând ca tipul cu mângâiatul părului să-și ia tălpășița, ca să mă mai simt ofensată de remarca lui Peter. M-am tras înapoi în scaun cât am putut, iar când am văzut că tipul îi dădea înainte cu mângâiatul părului, m-am tras și mai tare. Mike, care până atunci fumase o țigară, privind în depărtare cu detașare, și-a dat seama imediat de situația în care mă aflam și a urlat: —Jos labele, Clarence! Lasă fata în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să plângă“. Ultima remarcă a iscat o dispută între - dacă le memorasem corect numele, deși se poate să nu se fi întâmplat așa fiindcă toți bărbații de-acolo păreau să se contopească într-unul singur - Vincent și Clarence, cel cu mângâiatul părului. Nu plângeam, a protestat Clarence. Răcisem! —Ba plângeai, a insistat Vincent, care părea pus pe harță. M-am gândit că eu n-o să mă cert cu nimeni. O să stau doar atât cât trebuie după care o să plec. Simplu! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu spatele către Vincent cât de mult am putut fără să par necioplită, numai că în felul ăsta m-am trezit față în față cu Clarence cel ciudat. Căzusem din lac în puț! Deși mi-era teamă că scena cu mângâiatul părului o să se repete, mi-am luat inima în dinți și am început să vorbesc cu el. Dintr-odată mi-am dat seama că stătusem acolo toată după-amiaza și nu mă bătuse nici o clipă gândul să iau vreun drog. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
istoric necesar și victoria mișcării de eliberare a românilor de pe ambele versante ale Carpaților, de la Dunăre la Marea Neagră. „Pentru noi - scria N. Iorga în „Neamul românesc” din 25 noiembrie 1918 - e o necesitate istorică ajunsă la recunoaștere și o suferință mângâiată, o muncă ce-și găsește răsplata. Și astfel, avem dreptul de a crede acest fapt defintiv etern.” România întregită s-a realizat - și faptul nu a rămas fără urmări - pe cale democratică, prin adunări cu caracter pelbiscitar. Hotărârile adoptate la Chișinău
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
În scurt timp, această încredere și-a găsit confirmarea în hotărârea din 27 martie/9 aprilie 1918, în Marea Unire, ce va însemna, pentru marele istoric angajat plenar în acțiunea națională, „o necesitate istorică ajunsă la recunoaștere și o suferință mângâiată, o muncă ce-și găsește răsplata”. Multe lucruri s-au schimbat în ultimii 20 de ani și, chiar în condițiile rezultatelor incontestabile, obținute până acum într-o evoluție sinuoasă, îndemnul lui Nicolae Iorga din finalul lucrării sale, intitulată semnificativ Basarabia
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
să-mi mușc buzele, să fug, căci văzusem deodată cum piciorul acela negru și murdar al lui Khokha, scorojit de arșiță și de trotuare, primește apropierea caldă, ca pe o ofrandă, a trupului Maitreyiei. Khokha avea un zâmbet de câine mângâiat, și regretai că nu pot vedea ochii Maitreyiei, să ghicesc în ei voluptatea pe care o trăda pulpa în apropierea cărnii băiatului. Mă gândii atunci că râsul Maitreyiei ― pe care îl provoca acel clovon urât ― trăda aceeași abandonare, aceeași posesiune
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
poate fi elementul ce face inedit felul în care lumea firescului cotidian percepe existența ființei umane aflate în suferință? Așadar, cum se vede lumea normalității inserate temporal prin ochii îndurerați ce stau să erupă vulcanic în fluidități de transparență ne-mângâiată? Și cum este văzută prezența suferindului de către privirea anonimă a multitudinii cotidiene, multitudine ce se revarsă unitar mereu în sine mistuind orice identitate ce tinde spre departajare, orice nume și putință de numire autentică? Cu toții cunoaștem acea dinamică accelerată în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sus amintite, copiii se bucură foarte mult de tot ceea ce li se oferă, oferiți-le, deci, bucurii. Nu uitați de copiii fără părinți sau de cei din orfelinate, care au, poate, mai mult decît oricine, nevoie să fie ocrotiți și mîngîiați. Generația mai în vîrstă este un alt segment al populației care are nevoie de ajutor. Aici sistemul poate interveni, atît în grupuri organizate, în casele sau azilele pentru bătrîni, cît și în cazuri singulare. Cei vîrstnici pot fi ajutați cu
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
începutul celei eleniste, s-a extins fenomenul profeției și a apărut o mișcare considerată ca un fel de fiu nelegitim, „apocaliptica” (Soggin 1982; Boccaccini 1987 și 1993; Sacchi 1990 și 1994). a) În vreme ce repatriații din exilul babilonian erau încă ajutați, mângâiați și mustrați de profeți până la sfârșitul secolului al V-lea și începutul secolului al IV-lea î.C., profetismul, care fusese una dintre mișcările cele mai originale ale ebraismului preexilic, exilic și postexilic, își termina misiunea deoarece încetaseră multe dintre
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
poarte nimenea de grijă, decât să i se dea să mănânce. Încolo, umbla de colo până colo, fără astâmpăr, zâmbăreață și gureșă, cât era ziua de lungă. O drăgălășenie de copil! Nici găinile nu se fereau de ea. Se lăsau mângâiate de parcă erau pisici. Cât despre chepeng, nimeni nu se învrednicea să-l închidă, în schimb toată lumea stătea cu sufletul la gură nu cumva să se prăvălească fetița în beci. Păsările din curte intrau și ieșeau din odaie, oricând doreau, pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și să plece cu toții spre nord, la Tabriz, unde el ar fi fost bazari, cel mai bun negustor din oraș. Bunicu-său fusese dastur, pe când tată-său ajunsese ervad, iar Omar, ca întâiul născut, i-ar fi moștenit rangul. Fusese copil mângâiat de nădejdea unei Gewra tulburătoare, ca o nuntă de șase zile, ce s-ar fi auzit până în Yazd, trecând peste crestele calpe din jurul templului. Și apoi, dintr-odată îi văzu pe învățătorii lui cei mai dragi coborând la moschee. Asta
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
noi își cunoaște propria mână, este o țară cu linii, fără nume vizibil, dar cu amprente literare! Aici se va face o comunicare secretă prin cuvinte și imagini cu ceea ce este ascuns în soarta fiecăruia. Palma poate fi privită, pipăită, mângâiată, se simte aspră, moale fierbinte sau rece, umedă ori uscată. Imaginea mâinii, ca simbol artistic, în plan fizic sau în realitatea imediată, poate fi statică (de tip portret, în pictură, sculptură, grafică, fotografie, publicitate, benzi desenate), însă poate fi reprezentată
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
dulceața Și nu-mi întrista viața, Nu mai vesteji verdeața Ca soarele rujii fața. Leagănul brațelor tale Îl duce și nu cu cale, Ah, amar necaz și jale, Cum curg lacrămele vale. Mai sărută-mă odată Să mă lași mai mângâiată, 196 {EminescuOpVI 197} {EminescuOpVI 198} {EminescuOpVI 199} Că rămâne supărată Inima mea cea stricată. Mai pică-mi din buze miere, Ah, miere fără putere, Mai pleacă-ți buzele tale De îmi dă două migdale. Așa-ți poftesc voie bună Vai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mers, la ora 14, în Club, la concursul de cultură generală având ca temă maxime și cuvinte celebre. Concurenții primiseră cu o săptămână înainte trei-patru pagini cu subiectele posibile din concurs. De ei s-a lipit și Petre, care șia mângâiat pisica tot timpul și aștepta un moment spre a-i cere un nimic vital comandantului de secție. Comisia, formată din directoarea cu educativul a Rahovei, apoi, Pompilia Rădulescu educativ pe altă secție și comandantul, aștepta rezultatele și pusese la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
bună, Când ne jucăm câte o lună. Copilărie, copilărie, Ești o zână mijlocie; Curgi din dealul muntelui Pân’ la poala câmpului, Și acolo te transformi În apă plină de comori Pe care o beau locuitori. Copilărie, mândră fată, Rămâi mereu mângâiată De copiii care-s buni Din moși străbuni. Copilăria-i fată de-mpărat Și stă la castelul din sat. Acolo toată lumea știe Cum să-și facă o jucărie. Cântece învață toți, Și par niște roboți. La ei toată ziua mare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de data aceasta fiindcă îl iubea foarte mult și avea încredere în el. Acum parcă era altceva, erau singuri, fără frica de a-i găsi cineva îmbrățișați. Niciunul nu mai făcuse dragoste până atunci; învățau împreună. Frusina se lăsă sărutată, mângâiată, fără să se opună sau să spună ceva, doar că și ea participa efectiv la aceste stări, mângâindu-l la rândul ei. S-au contopit unul în brațele celuilalt... -Haide, stai pe pieptul meu, o să dormim amândoi întrun singur pat
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nu pot distinge bine trăsăturile, preciză Tinu cu tristețe în glas, mângâind fruntea și părul Danielei. Fetița se retrăsese, mai întâi, părând a se speria de ochelarii mari, fumurii, pe care-i purta acel domn din fața ei. Sa lăsat apoi mângâiată și își muta vioaie ochișorii de la Iustin la Iuliana și invers, zâmbindu-le ghidușă. - Da, Iustin! La fetiță mă uitam... Este atât de drăgălașă, ce n-ai văzut! O tot privesc și nu-mi vine să cred. Nu știu, dar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
încît Felix se îndupleca pentru o zi și se lăsa convins că moșierul vine numai să ocrotească dragostea dintre el și Otilia. Când însă Pascalopol sosea seara, întîmpinat de râsetele vioaie ale fetei, omagiat cu furtuni de execuții la pianoforte, mângâiat, răsplătit cu bucurii naive pentru cel mai mic dar, Felix se întuneca din nou de gelozie și-i ura moșierului o moarte repede. Într-o după-amiază, Otilia și Felix erau cufundați într-o convorbire de aceasta fără sfârșit, rezemați unul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lucrurile în negru? Deși nu plânsese, neputând să-și ascundă lacrimile venite din senin, Felix le lăsă să se rostogolească pe obraz. Aceste lacrimi fiziologice îi deșteptară însă un sentiment adevărat de consolare și se simți mulțumit ca un copil mângâiat. De teamă ca lucrul să nu se mai repete, se ridică să plece. - Pleci? zise Georgeta. Îmi pare rău că te-am întreținut cufleacuri. Un tânăr nu vine la o "fată faină" ca să asculte astfel de confesiuni. Ești simpatic, îți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unii care crezuseră că nu era totul o minciună. Fapt e că uneori puteau fi auzite suspine ciudate, glasuri abia înțelese și jeluiri: nimeni însă nu știa de unde ar fi putut să provină.. Oricum oamenii, după ședințele cu evreul, plecau mângâiați și convinși că au avut un schimb de vorbe cu un părinte, un fiu sau cu nevasta. Tommaso îi povesti lui Abraham că a primit poruncă să-l denunțe, dar acesta nu păru să pună la inimă, mai mult chiar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]