259 matches
-
uite-n barcă un iubit/ sări și prinde-l/ ți-e menit”. Sonoritățile vag barbiene se prelungesc și în Indrușaim: „Indrușaim, mă-ndemni să deschid/ prin tine/ ațipite-năuntru, doline/ sub maluri/ surpate, vor fi văzute, prin miresme trecute/ și mângâiate/ prin pielea ta aspră-iubită, de frate” sau în Datul nedat: „Îmi crescuseră coarne de melc./ Vitrege, neasemuite-/ n-au știut să oprească pierderea lunii, a nopții./ Creșteau ca o foame de lup-/ o simțeam arcuindu-mă, pură.” Muzica mult mai
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
Cervina trecu în revistă musafirii și încercă să-i ghicească pe toți aceia care l-ar fi putut urma în campania electorală. Nu femeile și copii fură răsfățați de palmele lui butucănoase, ci coamele și urechile câinilor de rasă, care, mângâiați, dădură din coadă. Interesul arătat acestora diminua din antipatia căpătată în ultima vreme, însă unul dintre participanți, cu statura serios afectată de licoare, izbucni. - Domnule avocat, dacă ați reușit să tăiați drumurile atâtor infractori spre bulău, chiar și al arabilor
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
rob sau rege/ și din el ea a făcut ca fiara tobă de bătut în noapte cu ciomege"/ (scânteia); "mi-o fi dor sau poate că nici dorul nu mă mai arată viu prin târg/ singurel ca limba de la clopot mângâiată doar de somn și vânt/ de femeia căreia i-am dat toată viața mea s-o aibă-n grijă/ nu mai vine să mă ia cu dânsa și mă lasă slobod ca o birjă" (flacăra); "că mi-e dor sau
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
părul lui, și i-a spus că-i un mic hoțoman. - Sărută-mă, i-a cerut. Dar buzele lui refuzau să se aplece spre ale ei. Stephen dorea doar să simtă cum îl strânge puternic în brațe, și se voia mângâiat încet, încet, încet. În brațele ei se simțise brusc puternic, neînfricat, sigur de sine dar buzele lui refuzau să se aplece să o sărute. Cu un gest brusc, fata i-a tras capul în jos și și-a lipit buzele
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
întorci” caligrafiază cu litere de tipar Cătălin, eventuala scrisoare și sfârșitul emoționantei povești de viață din realitatea tangibilă, imediată a României. Irina pare deja antrenată pentru „viața de fetiță cu mama în străinătate”, suflețelul ei împietrise, nu se mai lăsă mângâiată sau sărutată nici măcar de ziua ei, nici cu vorba nici cu fapta, doar așa putuse să reziste șocului provocat de despărțire. Numai că puiul de câine de pripas de care avea grijă, aducându-i de mâncare (substitutul de care pomeneam
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
pus mâna pe un picior păros, atunci și-ar fi îndreptat atenția către cluburile gay. - Așteaptă că el să se dezbrace singur. Preludiul este extrem de important nu doar pentru tine, ci și pentru el. Cum ție îți place să fii mângâiata și dezbrăcată ușor, așa îi place și lui. - Vrea doar sex pe întuneric. Îți este teamă și rușine degeaba deoarece el deja îți știe fiecare parte a corpului. Îndrăznește și lasă lumină să iți dezvăluie trupul gol. - Așteaptă să fie
Greşeli majore pe care le fac femeile în pat () [Corola-journal/Journalistic/69003_a_70328]
-
dintr-o realitate joasă și cenușie, într-o supra-lume cu reguli mai generoase și culori mai vii, sunt substituite printr-o uimitoare densificare a lumii mărunte aflate la îndemână. Tot ce apare pe ecranul vieții poetului devine important și, pipăit, mângâiat, mirosit, gustat, intră în versurile Ospitalierului. Iar când lucrurile și clipele par mai searbede sau când pericolul rutinei este sesizat, imaginația debordantă a autorului dislocă sistemul de relații și corespondențe obiective, identificând centrul nervos al realului și excitându-l liric
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
autorul Nopții furtunoase, în schimb familia Barbu Ștefănescu-Delavrancea a rămas până la sfârșitul vieții lui I.L. Caragiale căminul de suflet al dramaturgului. Omul de spirit care a stimulat pasiunea scriitorului față de arta sunetelor prin intermediul claviaturii pianului a fost Cella Delavrancea (plastic „mângâiată” cu apelativul „Aghiuță”). Suita documentelor se deschide cu scrisoarea autografă a lui George Ștephănescu, ce ne-a semnalat-o regretatul muzeograf al Teatrului Național, George Franga, prin care fondatorul Operei Române confirmă profesionalismul muzical al lui Caragiale. „Pe lângă darul de
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
nimeni, nimeni Măcar aici nu m-ar pândi. Cum credem, de-obicei, că moartea Pe alții - doar - îi va găsi. a) Căpițe Căpițe, sâni sălbatici, de mătasă Și de mireasmă. Dezgoliți se lasă, Fără rușine; grei și depărtați; De nimeni mângâiați ori sărutați. Din altă lume, pură și augustă, Ca la un piept de doică păcătoasă, Vin stele mici de tot: miros și gustă. b) Melci Au moliciuni de la-nceputul lumii Și o lentoare rece, vegetală. Când pipăie și gustă, deodată
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
de folos Cu-ntîmplări cu mult prinos Lunganco cu rochia roz Vin la noapte în rogoz Să te culci moale pe-o parte Să citești în cer ca-n carte Litera lui Dumnezeu Din care și tu și eu Facem vorbe mîngîiate Pentru vieți neterminate Ci s-or termina și ele ?i-om rămîne-n clipe grele Unul de cellalt să fim Legați printr-un țintirim
Lunganco cu rochia roz by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10882_a_12207]
-
e un spațiu science fiction, cum ar putea să le pară celor care nu au ieșit niciodată din binecuvîntata noastră țară. Generozitatea Vestului - inițiativele și punerea lor în practică se nasc întotdeauna în casele de bani și toate bunele intenții, mîngîiatul pe creștet și bătutul pe umăr, sînt aparențele romantice ale unor strategii poltiice -, așadar accentuez, generozitatea Vestului care-și deschide ușile operează și ea nuanțat, după vorba și portul oaspeților: rușilor atît, ungurilor atît, polonezilor atît, bulgarilor, românilor atît" diferențele
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
într-adevăr de o femeie, o văzuseră ele, dar nu tânără de treisprezece ani, ci una bătrână și urâtă, care-i făcuse farmece de amor veneticului, să-i pară fătucă puberă și-și lăsa acum carnea flască și pielea ridată mângâiate și acoperite de mătăsuri fine și giuvaericale de peste mări și țări, de prin Persia și Palestina. La un moment dat, Dimitrios nu a mai apărut în port la zilele fixate și nimeni nu a știut ce s-a întâmplat cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pământului? Ce mai zice? - Nu mai zice nimic, mamă, ce să mai zică? Ce mai pricep eu ce mai zice... ofta și cobora glasul. Se stingea în vorbă. Era la fel de frumoasă și mirosea a flori de câmp. M-am lăsat mângâiat, iar mâna ei de cocă moale mirosea a pâine caldă. O lăsam să-și revină. Seara, când țâncul dormea, noi îl căutam. Încercam să-l trezim ca să vorbim cu el, să-l rugăm să vină iar, să nu o părăsească
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și pantaloni de in mulați, ce îi scoteau în evidență picioarele lungi; de fapt, ar fi putut fi luată și drept un tânăr paj puțin efeminat, dacă n-ar fi fost cascada de plete ce i se revărsa pe umeri, mângâiată când și când de un vânt umed care anunța ploaia. — Așadar, îi spuse el, aplecându-se puțin în șa ca să-i strângă mâna, te întorci în valea ta. E foarte departe? Nu. O călătorie de doar două zile. E drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ea, aruncată într-un car prin stepe și câmpii, expusă mereu la pericolul foamei și al războiului? Drumul șerpuia acum printr-o pădure mare de mesteceni. Mulți războinici părăsiseră pavajul bătut de soare și preferau să meargă pe la umbra copacilor, mângâiați permanent de razele ce se filtrau prin frunziș. Apăsați, însă, de peisajul acela cu care erau foarte puțin obișnuiți și hipnotizați de tăcerea ce domnea acolo mergeau înainte cu armele pregătite și aruncând în permanență în jur priviri temătoare. Singurele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întreb: „De ce, de ce mi-e dor de tine”?! Dacă nu vei mai veni în gândurile mele, dacă aripile mi le vei tăia, lasă-mă să poposesc în urma pasului tău. Lasă-mă să-Ți înfășor în orhidee degetele care nu mau mângâiat, atinge-mi sufletul cu privirea dar nu pleca! Nu fugi de gândul meu, de dorul meu, de lacrima mea! Lasă-mă să te cunosc! Strânge-mi în ochi toată iubirea Și-adună tot într-o privire Și nu te pierde
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
bucătărie, bunica le spune tuturor: Să fiți cu mare băgare de seamă pe unde călcați” Să nu striviți țâncul! Peste alte câteva săptămâni, Motănel crescuse asemeni voinicului din povestea minunată. „unde-i acum pisoiașul firav și fricos care trebuia ocrotit, mângâiat și alintat tot timpul?” se întrebau copiii. Nu-i vorbă că de mângâieri și alintări nu duce el lipsă nici acum, că tare i mai plac! Însă, de la o vreme, în căpșorul țâncului nu mai era altceva decât mâncare și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ajungem până la cafenea. Am stat afară pentru că Maria era decisă să fumeze. Am intrat și-am comandat cafea. Când m-am întors, își aprinsese o țigară și arăta din nou uman. Am petrecut câteva momente ca între prietene, lăsându-ne mângâiate de razele de soare și încercând să ignorăm copiii care alergau prin jur, strigând că vor înghețată și înțepându-și frații și surorile cu furculițe furate. Uitasem că erau ultimele zile din vacanța de vară. În astfel de momente, povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în apărarea Mariei. —Lisa doar așteaptă taxiul. Nu va dura mai mult de zece minute. Am umplut minutele cu o versiune serios cenzurată a întâlnirii mele cu Alfie, din care am scos partea cu urmărirea lui Tally și episodul cu mângâiatul degetului. Fără aceste detalii însă nu prea mai rămânea nimic din poveste, sinceră să fiu. Soneria sună exact la momentul potrivit, iar eu am împins-o practic pe Lisa pe scări ca să le las Mariei și lui Danny timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cumpăr dulciuri ca să-i mulțumesc pentru amabilitatea lui. —Deci? Maria aștepta încă o explicație pentru apariția mea. Nu m-am simțit în largul meu să spun toată povestea de față cu Danny, așa că am scurtat-o drastic. Cu excepția părții cu mângâiatul degetului, care este cheia întregii povești și e singurul fapt care nu mă face să par o urmăritoare nebună. Am mai adăugat și informația despre infidelitatea lui Mark din facultate ca să explic de ce mă urmărise Lisa până aici. Lucru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
te mai căca atâta pe tine, Portnoy. Recită-mi poezia aia porcoasă. — Porte-noir, i-am răspuns eu, după care am început: Un suflu brusc... Aripa se mai zbate. Uimită-și simte gâtul strâns în cioc, I-s coapsele de áripi mângâiate Și-o strânge lebăda la piept cu foc. — Auzi la el, coapsele! a exclamat ea. Unde-ai învățat chestia asta? — Șșșt. Stai, că mai e. Cum poate spaima să se smulgă din Înalta slavă-n pene-ntruchipată? Ce poate trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
eficientă. Căci după primele câteva nopți o dorea. O dorea, chiar dacă nu arăta limpede că e trează. În timp ce o Îmbrățișam, În timp ce ne mișcam și ne Înnodam languros, atitudinile de insensibilitate ale Obiectului includeau poziționarea favorabilă. Nimic nu era oferit sau mângâiat. Nimic nu era țintit. Dar exercițiul a creat În Împerecherile noastre nocturne o gimnastică fluidă. Ochii Obiectului rămâneau Închiși tot timpul. Adesea capul Îi era Întors ușor Într-o parte. Se mișca sub mine ca o fată adormită, subjugată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
târziu În acea zi aveam programată o Întâlnire cu Luce și părul mi-era spălat, chiloții curați. Aveam vezica plină, așa că mi-am Încrucișat picioarele, amânând să mă duc la toaletă. Mă Împungea teama. Tânjeam să fiu ținută În brațe, mângâiată, iar acest lucru era imposibil. Mi-am așezat mâna pe dicționar și m-am uitat la ea. Subțire, de forma unei frunze, avea pe un deget un inel de sfoară Împletită, primit În dar de la Obiect. Sfoara Începuse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spionați de la înălțimile blocurilor de zece etaje de tot felul de indivizi pictați în culorile războiului, eram atacați de haite întregi de coioți flămânzi, altminteri doi sau trei câini vagabonzi dispuși oricând să înceteze cu lătratul și să se lase mângâiați, urmăream parada nesfârșită a turmelor de bizoni cu burduf duruind și oprind în stația Piața Ialomiței, aveam cutezanța să ne îndepărtăm de civilizație și să privim ore întregi dansul vulturilor negri (așa botezaserăm ciorile) în jurul leșurilor de fețe palide care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să danseze acolo, În mijlocul vechii odăi a lui Jerry. N-o văzusem niciodată dansînd așa, decît poate uneori În mintea mea. Era genul de dans fără pași clari pe care Îl dansau Frumoasele la Rialto după miezul nopții, zvîrcolit și mîngîiat, cu șoldurile unduindu-li-se În ritm, lent și marcat. M-am cățărat În fotoliu cu floricelele mele și am privit-o. A lăsat să-i cadă rochia, a ridicat-o cu degetul cel mare de la un picior și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]