1,105 matches
-
lângă zid!? Suntem nemuritori!... Vampirul îi dă drumul și boierul cade în fund. Rușinat se duce la locul său, ridică scaunul răsturnat și se așează pe el. Arnăutu se așează pe al său. Ursuz se apropie de masă și lovește mânios cu pumnul în ea. URSUZ:În fața mea să stați în picioare!... Cei patru sar în picioare speriați. Ursuz se așează calm pe scaunul din capul mesei. URSUZ:Îmi pierd timpul cu voi și mor de foame. CĂPITANUL SASU:(slugarnic)Trimit
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
urmăreau mai abitir decât pe oricare (sau cel puțin așa mi se părea!). Auziseră cumva de stânjenitorul “rechizitoriu” făcut într-un cadru la fel de solemn și merituos - cum a fost cel de la nunta din Rochester, New-York - când am “înfierat” în nota mânios - proverbială și partinică bunăstarea americanilor, găsindu-i pe urmașii lor “dintr-a nu știu câta spiță” vinovați de tot ce ni se întâmlase nouă, ba și de ceva pe deasupra ?! Nadăjduiam să n-o mai fac, evenimentele se “rostogoleau” repede iar
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (13) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351011_a_352340]
-
cununi luminoase au coborât din cer asupra mucenicilor. Văzând că o cunună nu are deasupra cui să se așeze, paznicul cel treaz s-a aruncat în apă, cerându-I Domnului să-l numere și pe el în ceata Sfinților Mucenici. Mânios, Agricola a poruncit să le fie zdrobite gleznele. Sfinții și-au încredințat duhul Domnului. Trupurile le-au fost arse și oasele aruncate în lac, dar se spune că, după trei zile, Sfinții s-au arătat Episcopului Petre, cerându-i să
FĂRĂ MĂRŢIŞOARE ŞI PAHARE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345620_a_346949]
-
Dacă nu cunoaște aceste posibilități și implicații, atunci acțiunea nu o face el, ci ea se întâmplă cu el.” Cu alte cuvinte, este luat de val, în necunoștință de cauză! Se pare că acesta a fost și cazul acelor tineri mânioși, ieșiți în stradă pentru a fura, a distruge.„ Există întotdeauna o limită a libertății. Este un nonsens să se vorbească despre o libertate absolută. Omul nu poate fi liber să facă orice vrea el: Libertatea își are limitele ei, care
CÂND „CEI UŞURATICI APRIND FOCUL ÎN CETATE, de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355490_a_356819]
-
dată afară de la magazin, micuța ștorfi Evrika îi luase locul și se încurcase cu băiatul de la aprovizionare, un anume Bibi, frumos și cu freză, care cînta la muzicuță și bătea ritmul cu vîrfurile pantofilor în coșurile de gunoi de pe stradă. Mînioasă, Lisa se dusese la rivală acasă, dar s-a ales praful din intențiile ei beligerante, pentru că micuța ștorfi Evrika o îmbrățișase disperată și se puseseră amîndouă pe plîns. Bibi era și el acolo, în chiloți și maieu, era slăbuț, se
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
cumpere semințe de morcovi, de pătrunjel și de mărar. Ploua după cum a prezis Thomas. Noaptea mai îngheța apa în cotețul găinilor. Ba chiar a nins într-o zi vreo oră, ca în iernile feerice, dar soarele a ieșit din nori mînios și a restabilit armonia primăverii peste pamînt. E cald, bate vîntul, e frig, se adună norii, plouă, ninge ... o luptă pe viață și pe moarte se desfășoară între iarna căreia i s-a dus timpul și primăvara care întîrzie. Sălciile
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
vine-l strică Floricel Ionuț ridică perna și-o trântește, buf, în el. Și nici unul nu se lasă se-nchipuie năzdrăvani au spart și vaza cu flori și se bat ca doi curcani. Se ridică în picioare și se privesc mânios care e mai tare, care, și se tăvălesc pe jos. In vârtejul lor nebun nu mai văd în jur nimica au călcat-o drept pe coadă pe micuța Mieunica. Mieunica sare-n lături lingându-se pe la bot zău așa copiii
ARE MAMA DOI BĂIEŢI, POEZIE PENTRU COPII DIN VOLUMUL ANOTIMPUL JOCULUI; APĂRUT LA EDITURA NICO, TG.MUREŞ, DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356982_a_358311]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > CHEMAREA DESTINULUI (16) Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Capitolul III Noaptea frământărilor / 8 Când și‑a revenit, Gavrilă s‑a repezit mânios la primele tulpini de floarea soarelui și a jumulit toate frunzele de pe ele, înghe-suindu‑le în sac. „Te prind eu pe tine altădată! Ți‑arăt eu ție cine este prost, f...i curu’ mă‑tii! Dacă nu te‑oi sătura
CHEMAREA DESTINULUI (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356575_a_357904]
-
lung. Hai să mănânci, băiatule, că noi am mâncat. Prea ai întârziat mult. - M‑am întâlnit cu băieții... și... și am mai vorbit... și... mă așteaptă, i‑a răspuns Gavrilă mamei, care era nedumerită și‑i arunca pe ascuns priviri mânioase. - Aha! Acolo nu mai este obosit băiatu’ mamii! Da! Să mergi de‑acu, că am promis să te las, băiete. Să mănânci mai întâi. Să ai putere să dansezi, a ținut Vasile să adauge, zâmbind pe ascuns spre femeia lui
CHEMAREA DESTINULUI (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356575_a_357904]
-
ierte toate păcatele. Această a fost iarăși o ofertă pe care nu știam dacă trebuie să o refuz, sau trebuie să o accept, pentru că mi se părea prea mult ca Dumnezeu să mă ierte pentru toate atitudinile rele și gândurile mânioase. Am acceptat, pentru că era o ofertă gratis. Dumnezeu dorea asta, dorea să mă ierte. Așa am fost iertata și așa am înțeles că Dumnezeu vrea să trăiască zilnic cu mine. Am început să trăiesc o viață nouă. ?mi amintesc că
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356594_a_357923]
-
chip: - Tovarășa învățătoare întotdeauna se ia de mine. Are ea ceva cu mine, că nu mă plâng de nimic, tată. Nu este adevărat că... - Îți dau eu motiv să plângi, de îndată, băiete, l‑a întrerupt Vasile cu vocea‑i mânioasă și puternică de s‑au zguduit ferestrele. Te‑am întrebat ceva? Am cerut explicații, pui de năpârcă? Faci tu familia de râs, bă? Neam de neamu’ meu nu a avut proști în casele lor, putoare nerușinată ce ești! - Vasile, io
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
zic că tu... - Să nu zici nimic, femeie! Că tu ai știut și n‑ai zis pân‑acu’ nimic. L‑ai protejat pe puturosu’ și nerușinatu’ familiei. Vezi că poate iei și tu o porție imediat! a întrerupt‑o Vasile, mânios și nemulțumit, privind‑o crunt. Apoi s‑a întors către Gavrilă, sub privirile celorlalți, uimiți și temători, scoțându‑și cureaua. Jos pantalonii, fiule! Zece curele vei încasa de data asta și la fiecare vorbă scoasă, alta vine cu iuțeală, mai
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
macină trist existenta pe care eu nu o pricep și o tratez mai firesc cu refuz în speranța că mâine se schimbă și-mi va fi mult mai bine și nu mă mai las prins de tristețe sau o alung mânios de prin preajmă iau hotărârea de a scrie și a-mi pune problema ce-mi râcâie gândul ca o pilă stricată cu rizuri uzate ce lunecă lin pe placa poroasă ce nu se mai lasă a fi prelucrată cu tot
NICI LAIE, NICI BĂLAIE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356734_a_358063]
-
nici o mișcare ... înlemnise, nici nu mai respira ca nu cumva să ne incomodeze și să supere gazda, dar mai ales, că nu mergea nici un troleu pe care putea face blatul până la cămin. Într-o pauză, Giulia își aminti din nou mânioasă: - Edy, de ce te miști atâta!? Și iar ajutam patul să ajungă în ritm de mambo! Edy, exasperat de atâtea îndemnuri își despleti cârlionții din tunica Ilenei, se ridică greoi, amorțit sau amețit din pat, trecu peste noi, se îmbrăcă pe
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
unei vieți ... Nu am mai luat alți pasageri în tură aceea de lucru. Am condus parcă pierdut în gânduri ... Pentru restul zilei de abia mai puteam vorbi. Ce ar fi fost dacă femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist mânios sau unul care ar fi fost ne răbdător să-și termine tură? ... Ce ar fi fost dacă aș fi refuzat să i-au comandă, sau doar să claxonez o dată și apoi să plec? ... Uitându-mă în urmă nu cred că
O POVESTE DE SUFLET de IONEL CADAR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355723_a_357052]
-
prospețimea frunzelor un poem al munților Țării de Piatră râd codrii a vară și izvoarele ah, izvoarele - limpezimea sufletelor moților mei curățime și dorință de frumos, de liniște... și de bine - susură-n orbitele pietrelor șlefuite de puhoaie până ieri mânioase - azi, bucuria arinilor îmbrățișați în umbra amiezii și-n nesfârșirea dragostei de viață... Cresc brațe de lumină pe inelele gorunilor încrustate cu nume sfinte tropotesc adâncurile în hora libertății pe pământul din care răzbate duhul Iancului strigătul bravilor sfârtecați sub
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
de versuri ce o acopereau. - Cum, pentru Elisa sunt? Nu sunt pentru mine? Eu sunt mai frumoasă, eu trebuia să primesc florile! Și ți-a scris și-o poezie! Mie nu mi-a scris nimeni niciodată vreo poezie! spuse tânăra mânioasă. - Lasă Helga, nu te supăra, o să primești și tu trandafiri! o consolă blând Elisa. - Tu ce te bagi! N-am nevoie de consolările tale. Nimeni nu-i ca mine! spuse Helga din ce în ce mai nervoasă și izbucni în hohote de plâns. Din
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
se prăbuși la pământ și se topi sub ochii bulbucați ai oștenilor, iar în locul ei iarba rămase pârjolită ca de jarul unui foc. Arnăutu însă nu observă scena, fiind surprins de ceea ce i se întâmplase. Pe metereze reapăru Contele poruncind mânios: - Ucideți-i până la ultimul! Vampiri și vampirice se aruncară asupra oștenilor și-i sfâșiară fără milă. Căpitanul Arnăutu își dădu seama că oamenii săi intraseră în panică. Aruncă o altă suliță în direcția lui Dracula, dar acesta o prinse în
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
râs. Se întoarce spre oameni. Arată cu un deget spre Ilarion și râde ca un apucat. Oamenii stau încremeniți [...] Nu râd, nu clipesc... Al lui Jurca, mărunțel și negricios, cu mustăți răsucite, își împinge pălăria pe ceafă și mormăie ceva, mânios. - Na, una ca asta n-a mai pățit cioroiul de când l-a făcut mă-sa ! râde Gavrea, mulțumit. [...] Al lui Jurca sare dintre oameni și îl prinde pe Gavrea de piept: - De ce-ți bați joc de el, mă? Îi
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
în suflet acest cuib, în care să-l odihnesc atunci când tristețea și frigul cosmic îl cuprinde în zborul prin Universul nemuririi sale. Dar l-am văzut străbătând ca fulgerul prin Veșnicie, așa cum este, „nemuritor și rece”, însă, foarte trist și mânios. L-am întrebat cu sfială: Care vi-I supărarea, Mărite Poet? Și l-am auzit tunând: „prea v-ați bătut joc de limbă,de străbuni și obicei!” -Nu ne sudui, Mărite Eminescu! Îți jurăm că nu suntem mișei! Poate...niște
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
vezi de treaba ta! Căpitanul Zefir plecă. O tăcere și o tristețe apăsătoare se așternură în palat. Toți vorbeau în șoapte, așteptând să-i treacă supărarea prințesei. Zilele treceau, însă supărarea și tristețea ba. Soare-Împărat era tot mai nervos și mânios. In fiecare dimineață se întreba: nici acum, când am scăpat de ticăloșii de spioni, nu mai am liniște? Când voi mai fi fericit? Când o să mai zâmbească fetița mea? Biata prințesă sta toată ziulica tristă în iatacul ei, privind pe
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
mare gălăgie: 5. Pe Vlăduț l-a întrebat, Cu Betty rău s-a certat. 6. Pe Groh - Groh l-a mâniat, Și-acum umblă bosumflat. 7. Se bârzoae la pisică , Că nu i-i rățușca mică. Și-a pornit rău mânioasă, Ocăind pe după casă. 8. Iată, chiar eduța Cornuța, S-a ascuns fuga-fuguța. 9. Au văzut doi șoricei, Că Țușca e la Grivei, Și-au luat-o înspre poartă, Chițcăind rățoiul - tată: -Chiț, chiț! Noi știm de Țușcă, E ascunsă-n
CEARTA de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368211_a_369540]
-
iunie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă rar... Pe trotuar, Din asfaltul de cleștar Aburi ies ( fără sens...), Doar se vor întoarce iar... Doi țigani, veterani, Se ascund... Grăbiți?...Tiptil!... Răcoriți?... Amețiți De rachiu, sub coviltir. Un bătrân chel și spân Mânios se uită-n sus, (- Plouă des, fără sens, Am făcut aseară duș...). Tac... Privesc... Mă crucesc!... Doua țațe șed în drum, Nu e rost de adăpost, Când e clinci de bârfă, acum. Râd... Mă mir.... Ce delir!.... Ies și eu
PLOAIA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352840_a_354169]
-
să primiți acești trandafiri înrourați cu lacrimile mele! Sunt lacrimi de păreri de rău pentru supărările pe care vi le-am făcut cu marfa mea. Cu fălcile încleștate, șefa Marketingului i-a aruncat o privire jupiteriană. Ca și supremul zeu mânios, ar fi vrut să-l trăsnească, aruncându-i un fulger în gura cu care debita asemenea prăpăstii. --Lacrimile dumitale?..Ce tot bâigui acolo? Ăștia sunt stropi de apă murdară, nu picături de rouă. Habar n-ai, stimate domn, să faci
SRL AMARU-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352832_a_354161]
-
satisfac... Hai, băiatule! Mai beți și voi un păhărel până ne întoarcem... Ia comanda, Emile! Traversând sala, au găsit-o pe ospătară la una din mese și nea Costică i-a făcut semn să se apropie. Era agitat și grăbit, mânios și nemulțumit, dar reușea să-și ascundă foarte bine frământările, trăirile și sentimentele. Volubil și zâmbitor, părea a fi foarte bine dispus. - Fetițo, vrem tochitură dobrogeană. Să fie cu usturoi din belșug și bine condimentată. - Desigur! Am reținut, domnule... - O
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]