1,030 matches
-
negre ale cerului stâlcind lumina și înghesuind tăcerea între croncănituri, încât și curentul electric din cablurile țesute pe tavanul străzilor se sufoca sub mulțimea lor, zidurile blocurilor erau mânjite de lacrimi murdare, coaja copacilor de șiroaiele de lumină ale norilor mânjiți de sânge bolnav, în canalizări bolboroseau șuvoaie de iarnă zoioasă. Cu sunetele din orga copilăriei, râsete, foșnet păstrat în moleculele înghețate, nostalgia zilelor de vară din atomii de gheață, notele școlare puse la păstrare în fuioarele de aburi ale vremurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Doar materialul se schimbă. Așa că te ajuți pe tine dacă mă ajuți! spuse pilotul și-și desprinse privirea din ochii paznicului plecând spre groapa în care căzuse ca Superman după plecarea de pe planeta Crypton. Nu vă supărați, zise un om mânjit de cărbune, răsărit pe jumătate din pământ cu lanterna aprinsă pe cascheta de ebonită. Aici e Brăila? Paznicul schimbă o privire cu pilotul și răspunse: Dar de unde vii mătăluță? Din Galapagos, GPS-ul mi-a arătat locația unde s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
simți că sparge cu capul o pojghiță de gheață neagră și se trezi amețit din leșin în fața unei carafe cu vin, cu Any Palade. Alături, părinții lui, profesorul de matematică, Moș Eveniment și, râzând gros pe un șezlong, Hugo, pictorul mânjit cu vopsele. O mână ușoară pe umăr și din spate o voce reținută de a nu se dezlănțui în râs: Amice, ai căzut în cap din partitură. Ai intrat în simfonie, boule! Râsul general era mai rațional decât vorbele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
într-un punct mort. Pușcăria o să-i mănînce, se gîndește la același scenariu care era atît de ușor de imaginat, altă cale nu există, își spune privind la stîlpii de beton înșirați de-a lungul bulevardului, jupuiți de afișele electorale, mînjiți cu murdării, stropiți de noroiul din stradă. Așa se-ntîmplă cînd încurci taberele, se gîndește cum a pățit o și el pe propria piele, atunci însă lucrurile au putut fi reparate cît de cît, pe cînd acum totul era imprevizibil, și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Atlantic, și pînă la mama dracului dacă este nevoie. — O spui de parcă acum ai fi aflat, i-o întoarce Roja, pe ce ne-am bazat și noi de la început? Nu pe faptul că veneam din mijlocul poporului, fără să fim mînjiți nici de dolarii americanilor, nici de propaganda rusească? Ia-o cum îți convine, zice Curistul, dar nu te preface că nu știi că de fapt în țara asta nimeni nu e curat, din motive ușor de înțeles. — Are dreptate, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu puteam să stau cu mîinile în sîn, cum nu pot să stau nici acum. Aflasem totul de la Bătrîn, de ce să mă mai ascund? Liste, nume, cifre, comploturi, toată daravela. Dar trebuia să-mi țin gura. Altfel m-aș fi mînjit și eu cu același rahat din cap pînă în picioare. Iar în privința lui Milițică și a Părințelului, e vorba de principii. Niciodată nu m-am lăsat călcat în picioare și nici luat de fraier. — Cum adică știați? rămîne Tîrnăcop cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la Coloane. Nu pot să mai ascult, îl întrerupe Roja, voi chiar mă luați de fraier. Adică eu mă zbat să obțin informații, îmi risc viața pentru asta, îmi bag de ani de zile nasul unde nu-mi fierbe oala, mînjesc, șperțuiesc pe cine trebuie, mă ascund, fac restricții cu un singur scop, și pentru ce? Ca în ultima clipă să aflu că de fapt cineva încearcă să mă bage exact în dănănaia de care eu am încercat să fug toată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
șuviță din părul năclăit al copilului care venea cu solia de Împrietenire. Prin Încercări succesive se ajungea Învariabil la momentul când Va scotea prima porțiune de cap, cu o chică răvășită și plină de cenușă, cu fața, fruntea și urechile mânjite de tăciune și Întindea o mânuță la fel de colorată către Vizante, rostind cele mai duioase vorbe și rugăminți de a fi prieteni: -Vi’anti vrei să vin la tine? Vrei să ne jucăm? Ești un câine mare și frumos, de ce ești
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de tactil și de previzibil. Poate un fel de câmp, / câmpul dumitruignat din familia / interacțiunilor universale“. N-ar fi exclus ca și pe cărțile de vizită ale autorului să scrie: „câmpul dumitruignat“. Cuvinte frumoase... În timp ce „mizerabiliștii“ urâțesc de zor realitatea, mânjind-o cu zoaie, secreții și excremente, alți autori o înfrumusețează cu același zel, spălând-o cu șampon și dând-o cu deodorante. Nici unii, nici alții nu fac literatură, pentru că acționează exterior asupra realității. În loc să o transfigureze, o falsifică, în loc să o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ferească, să ne lase pradă arderii pînă la capăt. De cele mai multe ori Însă, adică aproape Întotdeauna, pe retina mea din adîncuri defilează umbre... Umbre des prinse dintr-o ceață străvezie, dintr-o zi Învolburată de nori sau dintr-o noapte mînjită de raze. Borges avea dreptate spunînd că orbii nu trăiesc În Întuneric, ci Într-un fel de ceață luminoasă. Nimic nu e clar, afară de un singur amă nunt, unul de căpătîi: senzația de lumină se naște În zona ochilor, chiar dacă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
etaj, se opriră puțin ca să-și tragă sufletul și să se orienteze, apoi o luară spre dreapta, pe un coridor strâmt și întunecos, cu miros de aer umed și stătut, de-a lungul căruia se înșiruia vreo duzină de uși, mânjite cu vopsea cafenie. În fața ultimei uși, pe care se putea distinge, la lumina chioară a unui bec spânzurat în tavan, o plăcuță cu un vag număr, ceasornicarul se opri și apăsă pe butonul soneriei. Hm, e cam neplăcut pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
centură câteva obiecte din dotare. Pentru început a scos la vedere doar nagaica amenințătoare... Îngroziți, oamenii aceștia cu nume românești, au început să se disculpe: Nu, pane! Noi sîntem din moși-strămoși arineni get-beget! Nici n-am auzit de acei nelegiuiți, mânjiți cu sânge, de la Frătăuți!.. Așa-i?? Da, panule! a intervenit unul ceva mai curajos, pe numele său Toader Guraliuc. Ei sînt cu toții oameni de-ai noștri, nași liude, panule! Așa-i, așa-i! au confirmat și ceilalți -ciuci. Atunci, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Rogojești de pe la cinci ani și nu le mai am po-russki... Robert-colega, este vorba despre o abreviere care se redă corect oral chiar așa cum se și scrie, adică es-er/ es-er, că dacă o transformi în se-re/ se-re, atunci te mânjești cu noroc până la urechi, cum ți s-a întâmplat, de altfel, și ție săptămâna trecută la Arini... Află că șefu' știe tot... are ureche fină, colega... Altă dată să mă contactezi în prealabil! Necrolog Fără îndoială că Domnia Ta, stimate cititorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ei câte ceva. Dar se pare că am ajuns cam departe cu vorba noastră și în cu totul altă parte decât aceea în care ne-am propus, anume să facem vorbire despre alt soi de torționari, la fel de încărcați de păcate și mânjiți cu sânge ca și cei bine cunoscuți, numai că ei au evitat oprobriul public prin practicarea mai discretă a meseriei, ceea ce le-a înlesnit să se manifeste în anumite situații până în zilele noastre. Că, în definitiv, niște trăgători de limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și al macaralelor, pe muncitorul constructor? Copil fiind, jungla de asfalt cutreieram. În drumul spre școală, treceam, invariabil, pe lângă tot soiul de schelete arhitectonice în curs de incarnare, populate de făpturi încălțate în cizme de cauciuc și îmbrăcate în salopete mânjite cu var și cu praf ruginiu de cărămidă. Vorbeau gros și repezit, în timp ce palmau țigări fără filtru și scuipau, la intervale regulate, materie vâscoasă, a cărei secreție era stimulată, neîndoielnic, de mahorca otrăvită. La prânz, îi vedeam întinși pe pământ
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și al Maiestății Sale Catolice regele tuturor Spaniilor. După care, pe când interlocutorii lui Înghițeau În sec, făcu o pauză ca să-și dea seama de efectul cuvintelor sale și continuă pe același ton amenințător: — Sunteți doar niște mâini mercenare și păcătoase, mânjite de sânge, ca și spadele și conștiința voastră. Dar nepătrunse sunt căile Domnului, care v-a ales. Căile nepătrunse schimbară Între ele o privire neliniștită, pe când călugărul Își continua discursul. În noaptea asta, zise, vi se Încredințează o misiune inspirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
trei sau douăzeci și patru de ani, simpatic, vorbind cu puternicul accent al ținutului de baștină, se uita la noi de parcă s-ar fi Întrebat În ce fel de societate nimerise. — Cu permisiunea domniilor voastre... dădu să spună, timid, ridicându-și degetul arătător mânjit cu vopsea. Dar nimeni nu-l luă În seamă. În pofida recomandării amicului său Fonseca, don Francisco de Quevedo nu uita că tânărul pictor executase, abia sosit la Madrid, un portret al lui Luis de Góngora, și deși n-avea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
totul va fi purtat cu respect pe brațele noastre. Ceea ce avem aici, în fața ochilor noștri, este lucrarea acestei zile. Va trebui să manevrăm cu grijă legăturile delicate și în multe cazuri valoroase. Cărțile cu coperte broșate nu trebuie să fie mânjite. Tirajele speciale și broșurile pot fi așezate cel mai bine între volume mai grele și mai solide. Ți-a spus Eva ceva? m-a întrebat Manfred. Ți-a cerut sfatul? Despre ce? Despre articolele acelea pe care a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
memoria colectivă ca doi bătrânei cumsecade, ieșiți într-o zi rece de început de iarnă la cumpărături, așa de pașnici, așa de inofensivi, ca să o sfârșească într-un mod atroce, înfiorător ciuruiți de gloanțe lângă un zid cazon care rămăsese mânjit de sângele lor și impresionase pe toți cetățenii pașnici ai planetei... Deci se putea perfect să îți însușești cu anasâna orice bun care nu îți aparținea în țara asta și nu aveai de dat în nici un fel socoteală pentru nemaipomenitele
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
l scotea de la suflet. Războiul își avea legile sale neîndurătoare, dar marii oameni de arme cată să nu oropsească oameni nevinovați și își hărțuiesc soldații să nu dea iama în civili, nu-i îndeamnă la rele și la omoruri care mînjesc haina militară. Corespondenților săi turci din Egipt le scria să nu uite că erau pe pămînt străin și să se țină deoparte: nici cu unii, nici cu alții, încît să nu se trezească apoi la mijloc sau să stîrnească dorința
Trandafirul Profetului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7375_a_8700]
-
pe repede înainte. Îi vor scădea încasările din publicitate. Dar, dacă te respecți cât de cât, nu mai presupune tu lucruri și, cum ar spune clasicii Bibliotecii Academiei, nu mânca rahat cu gura plină. Că-ți dă pe afară și mânjești gulerele scrobite ale cămășii... P.S. În cazul inevitabil că mă vor citi și diverși imbecili, nu intenționez să mă întorc la Antena 3”, a scris Victor Ciutacu.
Text emoționant despre Gâdea, scris de Ciutacu. Revine la Antena 3? by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/67655_a_68980]
-
înjunghiați în Piață Democrației, acolo unde fanii echipei Costă Rica au urmărit meciul cu Olanda pe un ecran gigant. În imagini publicate de Daily Mail se poate vedea cum unul dintre bărbați are un cuțit înfipt în spate și este mânjit de sânge.
CM 2014: Sânge şi lacrimi în Costa Rica, după înfrângerea dramatică în faţa Olandei by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/79159_a_80484]
-
făcute aici să comunice, să câștige sau să piardă împreună. Ambele îmi par afectate, în romanul de față, de tendința manifestă a autorului de a impune lumii ficționale, prin naratori obedienți, propriile convingeri socio-politice. Un hingher decedat și un general mânjit de sânge, o doctoriță apetisantă și un autopsier de morgă, o mamă îndurerată și doi copii care fac drăcii în clopotniță, un prefect pe nume Eugeniu Ioan Gingirică și un polițai Ioanea Păsulii, toți emit, consecvent, un același punct de
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
Acest domn Tomescu, patronul, mie îmi impunea mult respect, dar și frică... Arăta ca un drac. Era scund și cu o mustăcioară plină de niște țepi ce-i creșteau deși sub nas, ascunsă de petele groase de ulei ce-i mânjeau într-una fața, mică și ea și a naibii când vorbea, repede, cu un sâsâit neîntrerupt, - îi lipseau doi dinți din față... Umblând mereu pe la motor, pe la mașinăriile sale din curte, care alimentau cinematograful, sursa de energie, care se defecta
Cinematograf 1929 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7975_a_9300]
-
peste lume și coapsele țuguiate/ menghine rugăciuni biblioteci lipite-ntre ele de un arheoinconștient/ al cărui tată nu are picioare ci doar un creier de cuarț scrijelit pe un pergament/ merită să scrii despre rujul consistent cu care iată mă mânjesc pe întregul corp/ ca să nu uit că sunt vie și că mai am destul până să primesc însemne de mort". Andrei Codrescu și Ruxandra Cesereanu se joacă aici, frecvent, cu identitățile lor liric-biografice. Chiar i-am suspectat inițial că-și
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]