259 matches
-
cerc; disc; domeniu (guvernat); oaste; teasc de ulei] SANSCRITA ENGLEZĂ mūla subst. rădăcina; baza, fundament; tărîm regal; început, obîrșie; capitala; text original; rădăcina pătrată; vecinătate, apropiere; root subst. rădăcina Urizen: Rațiunea, Prințul Luminii, tatăl astrelor, creatorul legilor abstracte, Demiurgul Arhitect; mîntuit, el este Apollo (numele Urizen: prima oara folosit de Blake în 1793, în Visions of the Daughters of Albion și America) GREACĂ ENGLEZĂ oúrizein [ου̉ρὶζειν] vb. a pune limite (cf. Keynes); oúrizein este rădăcina a englezescului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
206), atunci Omul Veșnic, prin El, se trezește "din sumbră vale-a morții" (Vala, IX, 207), atunci Ahania-Ziua se trezește din moarte, si Ierusalim coboară din cer, "oraș, si totusi o Femeie" (Vala, IX, 222), " Mama a miriade de ființe mîntuite și născute în palatele-i spirituale,/ Printr-o naștere Spirituală Nouă Regenerata din Moarte" (Vala, IX, 223-224). Omul răscumpărat are un trup spiritual și "Omul Mîntuit în Mistuire nu putea intra" (Vala, IX, 290), căci focul Duhului era asupră-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cer, "oraș, si totusi o Femeie" (Vala, IX, 222), " Mama a miriade de ființe mîntuite și născute în palatele-i spirituale,/ Printr-o naștere Spirituală Nouă Regenerata din Moarte" (Vala, IX, 223-224). Omul răscumpărat are un trup spiritual și "Omul Mîntuit în Mistuire nu putea intra" (Vala, IX, 290), căci focul Duhului era asupră-i. Blake va spune și că "Omul viețuiește prin Frăție și Dragoste Universală" (Vala, IX, 638), sens pe care îl va adînci în Jerusalem cînd va proclama
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînt curate de tot în fața Domnului; cf. Jakob Böhme, Aurora, pp. 279, 314), pentru că lumea să renască prin Noul său Rege (ibid., p. 282). Los însă va spune că "Starea numită Satan nicicînd în toată Veșnicia nu va putea fi mîntuita" (Vala, VIII, 377), în timp ce Urizen este mîntuit. Această stare este iazul de foc despre care Ioan, în Apocalipsa, afirmă că arde veșnic și fumul sau se ridică în veci. Böhme arată și el că iadul va fi etern și va
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Dumnezeu. Poporul ales. Mîntuirea vine prin mine. A mea, desigur. Cineva m-a făcut creatură, dar eu sunt creator, mă autocreez, nu-mi luați, hrăpăreț, această iluzie. În caz contrar, mă supăr și plec în alt univers, unul deja mîntuit, sau mîntuitor. Ăsta e unul mîngîietor. Așadar, mîngîiați-vă cu un gest, cu o privire, cu o răsuflare, mîngîiați-vă pe buzele obosite, pe ochi ce-au văzut prea multe, pe mințile tocite de cunoaștere, pe sufletele tocite de speranță... Așadar, fericirea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ceea ce am fost făcuți să fim și să voim, la gândul firii noastre celei dintâi, stricate de noi și refăcute de Iisus Hristos, la faptele vieții celei noi <<din apă și din duh>>, la cugetul curat al celui renăscut și mântuit, la destinul nostru dumnezeiesc, la asemănarea cu Dumnezeu 84. Atunci când au fost chemați să conducă Biserica, au părăsit pustiul și au venit în lume, mânați de insistentele rugăminți ale credincioșilor și de dragostea acestora. Sufletele lor înțelepte, curate ca fecioarele
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
geniul cunoaște alternante de inspirație și de disperare, vizitat de furor și apoi abandonat forței sale lăuntrice, nu intră în nici un tip admis; el interesează prin intensitatea dramatică a aventurii sale". Mircea Eliade socotea că geniul, aidoma sfîntului, e un mîntuit încă din lumea terestră, grație unui fenomen comun și anume "paradoxul ruperii de nivel", cînd "esse coincide cu non-esse, Universul cu un fragment, spiritul cu un obiect (...), transcendentul cu imanentul, absolutul cu relativul (...), geniul cu nongeniul, cu mediocrul și nesemnificativul
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
apropie, în ciuda sfidărilor aparente din revoltele poetului, de matca lor originară: Cine vrea să înțeleagă imaginarul arghezian trebuie să-i citească poemele cu Biblia alături" (p. 188) - notează criticul, acceptând parțial doar glosele lui Nicolae Balotă. Arghezi este numit ,apostatul mântuit" (chiar în titlul capitolului), deși Al. Andriescu respinge interpretarea că poetul ar fi vreodată ,potrivnicul divinității" sau că ar ,face pasul decisiv al rupturii cu divinitatea" (p. 203 și 233). Arghezi nu oscilează între credință și tăgadă, cum spune el
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
sau: "Vântul: o vânătaie/ pe obrazul văzduhului." Este o poezie nominală, prin excelență, în care accentul cade pe revelarea legăturilor intime, imperceptibile, dintre lucruri. Așa cum o sugerează și titlul volumului, fundamentală pentru viziunea poetului este o percepție dihotomică asupra universului, "mântuită" prin revelarea consubstanțialității cosmicului cu miniaturalul. Idiosincratica înlocuire a adverbului de comparație "ca" prin "cum" devine marca formală a acestei viziuni neo-simboliste exprimate prin analogii sinestetice: "...argintăria transpiră cum pielea unei fecioare/ pântecul corăbiilor crapă cum merele coapte..." (Aventură). Substanța
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
batjocoritoare și a suferit mai puțin atunci cînd a fost pur și simplu biciuit, torturat și răstignit...". Paradigma cristică invocată are însă două fețe. Crucificatul și-a devansat atrocea suferință fizică tot prin mijlocirea cuvîntului, de astă dată "bun, salvator, mîntuit, de IERTARE ABSOLUT|: Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac". Nu tocmai ușoară, bănuim, e oscilația prelatului-scriitor în fața unor fenomene inconvenabile, a unor fapte și atitudini ce-l contrariază. Cum s-ar putea ajunge la o dozare optimă între aprobarea
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
termina definitiv cu socotelile, cu pisălogeala administrativă și cu scandarea zilnică a conturilor bancare. De partea cealaltă a mesei, cu traseele respiratorii vizibil obturate, bietul părinte cîntărește și el situația și se opintește să scoată, din neantul liceului său preistoric (mîntuit, evident, la seral!), toate cunoștințele despre artiști. Și ce adună viitura mîhnirii și a enervării, din mîlul stătut al unei memorii și ea destul de sedentară, nu este din cale afară de încurajator. Ba s-ar putea spune că dimpotrivă. Fără vocație
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
de bună seamă, să mijlocească receptarea unei lumi noi, mai profunde. Parafrazîndu-l ne îngăduim a zice că adevărata credință s-ar cuveni să aibă drept rezultat adîncirea vieții celei de toate zilele, care să îngăduie accesul la o lume nouă, mîntuită. Dan Ciachir e un personaj pe cît de plin de vitalitate pe atît de pios, într-o cuceritoare armonie a concilierii conjecturalelor contrarii. Dan Ciachir: Cînd moare o epocă, Ed. Anastasia, 2003, 134 pag.
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
Cel sfînt Și-apoi, credincioase, L-am pus în mormînt; În giulgiuri modeste L-am înfășurat, Aici, ah, noi peste Christos n-am mai dat. Corul Îngerilor Christos a-nviat! Iubitorul, fericele, Care-a trecut făr^ dezicere Prin încercări, cîte-s spicele, Mîntuitul bărbat. Corul discipolilor Din pacea mormîntului, La cer stă-nălțatul Deasupra pămîntului, Sublim înviatul; Cu el bucuriile Creației stăruie; Ah, chinuri cu miile Pămîntul ne dăruie. În urmă, țărîne, Ne lași în mîhnire, Ah, plîngem, Stăpîne, A ta fericire! Corul Îngerilor
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
a recunoaște că expresivitatea i se concentrează pe segmentul derivat, corupt. Astfel că nimic nu ne oprește a răsturna clișeul, socotindu-l pe Alexandru Mușina ca pe un cinic care, pentru a-și disimula fondul tarat, elaborează trăsături sensibile, simpatice, "mîntuite", precum o grimă. Oricum, trecerea de la paradiziac la infernal constituind trama compozițională a creației în cauză, punctul terminus e, în maleficul său, prevalent ca pondere textuală și totodată umorală. Din aranjamentul de interferențe al celor două medii se degajă soluția
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
s-o întruchipeze, dovadă că filozofia nu e dispută de abstracțiuni seci, ci înfruntare drastică între persoane vii. Judecat după emulația pe care a răspîndit-o în generațiile care s-au succedat după 1989, Gabriel Liiceanu se poate considera un dascăl mîntuit. În ultimele două decenii, din contingentele de studenți care i-au trecut prin mână s-au ales o serie de intelectuali care, revendicîndu-se ei înșiși de la tabăra fenomenologică, s-au supus ordalițiului de împlinire cerut de maestru. Și cum epistolarul
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
eram eu însumi, pentru stupida ei retragere ermetică în sine însăși, trebuia s-o pedepsesc și o izbeam cu toată forța, cu toată furia iubirii mele neasemuite, o izbeam și sângele șiroia pe fața sa și deodată mă simțeam eliberat, mântuit, împlinit, era ceva extraordinar, ca și când aș fi făcut dragoste cu ea, aproape ajungeam la ejaculare, ea mi-a fost sortită, ea era croită pentru mine și în afara dragostei mele, în afara imperiului pe care îl țesusem pentru ea, un imperiu cu
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
a acestora. Într-un fel sau altul, presiunea istoriei și disfuncțiile vremurilor au acționat asupra conștiinței lui Florin Mitroi ca semnal cert al unei agresiuni ontice, ca sursă a unui rău profund care trebuie, în același timp, identificat, sancționat și mîntuit.
Florin Mitroi (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10082_a_11407]
-
Isus nu l-am mortifica? Aidoma unei gâze izbindu-se-n fereastră, anevoie regăsim ușa prin care am intrat, cu neputință să pătrunzi în tăcerea intimă a celui legat prin murmur de o nerostire doar splendoarea năruie zidul în sclipăt mântuit, iubind fără de știre, crezând fără de enumerare. abia atunci șoapta e o explozie de păsări în tăcerea pădurii și dacă ai ajuns la capăt, acolo unde nu mai există nici o alternativă, nici un loc în care să te poți ascunde, nici un
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
În același număr pe ianuarie, este sărbătorit dl Al. Andriescu, la o vîrstă rotundă. Sărbătoritul (căruia Cronicarul îi urează și el cu întîrziere La mulți ani!) e prezent în mai multe numere cu un studiu substanțial despre T. Arghezi, apostatul mîntuit. Să nu exagerăm! Marile subiecte ale cotidianelor au fost săptămîna trecută vizita Regelui Mihai și schimbarea președintelui Partidului Democrat. Înfrîngerea categorică a lui Petre Roman nu i-a găsit nepregătiți pe editorialiști care au cam prognosticat-o. În ADEVĂRUL Cristian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16136_a_17461]
-
surprinzătoare, de sus în jos, ca și când scopul ultim nu este spiritualizarea supremă, ci renașterea în formă umană (cu acel infailibil instinct meditereanean al formei, despre care Mircea Eliade vorbește atât de convingător), în materie deci! - conform epifaniei finale. O materie mântuită însă, purificată în matricea marmurei, printr-o metanoia datorată soarelui care transmută mentalul tulbure în lumină. Cu acest prilej, iubita moartă, Salomea, renaște, grație devoțiunii Lale și a lui Stratis, într- o vedenie copleșitoare, suficientă spre a sfârși apoteotic romanul
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
metaforă, din punctul meu de vedere, a unei eternități de dincolo de noțional, înghițită de vid) se profilează neliniștile morții, însă moartea este pentru Valeriu Mircea Popa un fapt traductibil în imaginile cele mai vechi: un suflet ieșind pe limbă, curat, mântuit doar pentru că mortului i s-au spălat dinții. Moartea e și "propria ușă", care " atârnă în balamalele unei locuințe din vecini/ prin deșertul cu mumii din Peru/ și fără umbră/ ca o sită ce adună totul/ risipindu-se." Sunt metafore
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
de jigăritele-mi falange/ și du-te prin birturi să mesteci pîine/ cu dinții tăi de acuma proscriși" (ibidem). Sacrificîndu-se prin abdicarea de la prerogativele unor țeluri pretențioase, ale unor ambiții ori deziderate impozante, "omul de prisos" ilustrează o paradoxală demonie mîntuită. Revanșa sa nu se așează pe tărîmul Răului, ci, așa cum am văzut, pe cel al reabilitării obiectelor și ființelor desconsiderate, vlăguite, învinse. Poetul se străduiește a alcătui un epos al anodinului, a înscena un senzațional al banalității moralmente reciclate, introduse
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
da lectură pasionanta este de foarte multe ori mai terifiantă decît viața. Sînt atîtea întîmplări în viața ta urîte, anodine, anapoda și doldora de potlogarii, încît, atunci cînd pui mîna pe o carte cu adevărat bună, ești un om salvat, mîntuit. Cărțile sînt viața veșnică, viața de apoi, mai bună, mai fericită a omului-cititor”. Lîngă îngerul lecturii, în cetele îngerești binefăcătoare omului-cititor, se află îngerul scrisului, cel care transcrie al doilea nivel al jurnalului lui Ioan Pîntea din Proximități și mărturisiri
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
să nu fi auzit de Lao-Tzi care a fost scriitor, arhivar al regelui și inițiatorul Taoismului? Revenim la întrebarea: filosofia sau religia ajută imaginației literare? Cu cât un scriitor este mai cultivat și simte că dincolo se află un „domeniu mântuit" pe care nu-l confundă cu poezia sau romanul, cu atât universul de inspirație este mai elevat. Dacă Tolstoi a devenit religios la bătrânețe și nu a mai scris nici o capodoperă, exemplele contrare sunt numeroase: Dostoievski (Demonii - Spovedania lui Stavroghin
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
alinieze tipului uman standard, ci o adîncire în izolarea crizei. Aidoma unui deținut care se străduiește a-și continua existența cu ajutorul unor mijloace precare, improvizîndu-și uneltele, perfec- ționîndu-și improvizațiile, Nicolae Coande își recompune fizionomia în condițiile de avarie a normalității mîntuite. Recurge astfel la minirealisme care-i disciplinează declinanta umoare: „Laptele dimineții scaldă picioarele tale”, „Un depozit de chibrituri se aprinde sub pernă”. Caută un refugiu în finitul modelării, în chietudinea artizanală experimentînd „blîndețea unui calm șlefuitor de pietre și femei
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]