259 matches
-
indiană presupune eliberarea omului de propriile sale limite, transformând aceste bariere în mijloace ale ascensiunii, în vederea atingerii perfecțiunii. În ceea ce privește riturile maithunei, scopul lor este acela de a anticipa absolutul Nirvanei, ele reprezentând o prefigurare a libertății și a beatitudinii sufletului mântuit, mukkha. Actul sexual nu este un impediment, ci singura posibilitate prin care se poate ajunge la libertatea concretă. Pentru împlinirea acestui deziderat, erosul trebuie transformat din instinct în ritual. După etapa exercițiilor pregătitoare urmează ritualul propriu-zis al iubirii mistice. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
l-a exemplificat prin viața sa. În evanghelii, Iisus este omul real, iar CRISTOS ESTE ADEVĂRUL UNIVERSAL. Prudența hindusă a desemnat și ea prin numele "Buddha" atît omul care a tăit, cît și adevărul universal. Iisus este "mîntuitorul", iar Buddha "mîntuitul", întrucît și el a învins vanitatea lumii. Simbolistica exprimă acest lucru reprezentîndu-l pe Buddha înconjurat de un paravan format din cobre: șarpele învins, vanitatea înfrîntă devenită forță salvatoare și protectoare. Nu regăsim aceeași semnificație în șarpele lui Esculap, care își
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
refuză mîntuirea, sfîrșind ca o ultimă chivuță carageliană În brațele slugii. Este aici și o amară desnădejde eminesciană care a Înțeles ca nimeni altul că femeia contemporană lui este incapabilă În a Îmbrățișa și Înțelege mistagogia esențială. Refuzul mîntuirii În mîntuit azur va fi urmat de retragerea În comicul și În prozaismul vieții obișnuite. Eroina nu a știut să beneficieze de adevăratul tropheion. Trăind Într-o societate androcrată și dextrocrată eroina nu poate să se Înalțe la eonul superior, mielinizarea ei
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
față de sufletele turmei avute în pază, concentrate în alegoria recurentă a ierarhului erudit, păstor binecuvântat, nevoindu-se zi și noapte: Cine cunoaște Dumnezeiasca râvnă și multa grijă ce are prea sfințitul și de Dumnezeu trimisul Mitropolit al aceștii de Dumnezeu mântuite Eparhii a Uggrovlahiei, Kyr Anthim Ivirianul, pentru toată creștineasca lui turmă și mai ales pentru cinstita ciată a cucearnicii voaste Preoții, nu trebuiaște să cearce pricina, pentru ce acum întâi au vrut să dea în typari cu a sa chieltuială
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Isus nu l-am mortifica? Aidoma unei gâze izbindu-se-n fereastră, anevoie regăsim ușa prin care am intrat, cu neputință să pătrunzi în tăcerea intimă a celui legat prin murmur de o nerostire doar splendoarea năruie zidul în sclipăt mântuit, iubind fără de știre, crezând fără de enumerare. abia atunci șoapta e o explozie de păsări în tăcerea pădurii și dacă ai ajuns la capăt, acolo unde nu mai există nici o alternativă, nici un loc în care să te poți ascunde, nici un
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
Menschheit ein.“ Fenomenul memoriei involuntare, despre care am amintit în primul capitol în legătură cu considerațiile lui Benjamin despre Bergson și Baudelaire, nu poate fi gândit doar din perspectiva unui scenariu gnoseologic. El conține o dimensiune teologică importantă, în măsura în care aparține unei „umanități mântuite“ (erlösten Menschheit), prin care poten țialitățile trecutului își află actualizarea. Ideea de „istorie universală“ este varianta degradată, ideolo gică a memoriei involuntare, prin faptul că ea suprapune obiectului istoric reprezentarea falsificatoare a unei instanțe supra istorice, de tipul spiritului obiectiv
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Opake divided from his back; he labours and mourns!" (E: 148). Viziunea lui Los referitoare la "Omul Împătrit" merită o mică explicație separată. Acest pasaj exaltat conține, de fapt, rugăciunea eului creator către Isus, în al carui trup divin umanitatea mântuita trebuie să-și găsească locul meritat. Trezirea invocată în acest fragment vizează restaurarea viziunii cvadruple (singură care-i permite, de fapt, receptorului să transgreseze frontierele temporale) ca instrument al cunoașterii absolute, îndreptat împotriva tiparelor mentale abstracte și sterile, create de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
criticii, Editura Minerva, București, 1972. Negoițescu, Ion, E. Lovinescu, Editura Albatros, București, 1970. Petrescu, Camil, Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile, Caietele Cetății literare, f.a. Sasu, Aurel, Eul suveran paradigme lovinesciene, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976. Simion, Eugen, E. Lovinescu, scepticul mântuit, vol. I-II, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1996. Tudurachi, Ligia, Cuvintele care ucid. Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010. Vrancea, Ileana, E. Lovinescu, artistul, E.P.L., București, 1969. B. În volume E. Lovinescu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
călători un sedentar? Citind, de bună seamă" constată și Florin Faifer, în Semnele lui Hermes. Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar, ediția a II-a, Editura Timpul, Iași, 2006, p. 19. 6 Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, vol. II, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1996, p. 8. 7 Călinescu va semnala și el în repetate rânduri, nu fără maliție, această "limitare" a scrisului lovinescian, creator "numai în marginile propriei, strictei, netranzitivei experiențe" (apud E. Lovinescu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ar fi dorit să fie. E de reținut în acest caz bovarismul său, cel mărturisit și cel nemărturisit: dublul bovarism al unui spirit ce măsoară adâncurile ființei lui morale cu o... bovarică voință de obiectivitate" (Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, ed. cit., vol. II, pp. 7-8). 13 Vezi comentariul lui Al. George din E. Lovinescu, Opere, vol. IV, ed. cit., p. 431. 14 Idem, p. 432. 15 Vezi Florin Faifer, op. cit., p. 20: "Hedonismul, această jubilație neîntreruptă, are un opozant
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fi, afirmă Eugen Simion, "o anticipare a literaturii lui Ionel Teodoreanu". Concluzia criticului: "Lovinescu este, indiscutabil, mai profund în critică, tăgăduind, relativizând totul, decât în scrierile literare, unde arată cealaltă față a lui, etern surâzătoare" (Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, ed. cit., vol. II, p. 136). 144 Replica e consemnată de Stendhal. Vezi Despre dragoste, traducere de Gellu Naum, prefață de Vera Călin, E.P.L.U., București, 1968, p. 112. 145 Marin Preda, "Înainte de moarte", în volumul Întâlnirea din pământuri. Desfășurarea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mai sălbatic, înghețîndu-i sângele. Și în vreme ce groaza îl tortura, mintea lui căuta să o alunge cu "inexorabilitatea morții", cu "dezgustul" de viața aceasta pe care el însuși, conștiința lui împăcată, a azvîrlit-o, cu credința în viața de dincolo, unde sufletul mântuit se va uni cu Dumnezeu... Dar toate închipuirile minții se prăbușeau pe rând, ca niște castele de cărți de joc, numai groaza rămânea sfidătoare, stăpânitoare, șoptindu-i în suflet un singur cuvânt, în fața căruia se sfarmă tot: moartea... Îi venea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
măreață-l oprea, minunata zână Calipso-n Peștera cea boltită, râvnind de bărbat ca să-l aibă. În rotitoarea plinire de vremuri trecut-au un an azi, De când zeii-ntoarcerea-n țară îi rânduise În Itaka și tot de nevoie el mântuit nu-i La iubiții lui. Toți zeii-l plâng. Poseidaon Singur ține mânie într-una el lui Odisseus, Celui de-o samă cu zeii, nainte de-a ajunge în țară-i. {EminescuOpIV 516} 67. PRESCURTARE DIN ODISSEIA (cca 1877) Spune
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trăsătură a codului super-eroic: cei buni înving întotdeauna, însă doar provizoriu (și nu doar din rațiuni narative, pentru a putea duce mai departe nesfârșitele serii desenate). Răul (sub multele sale forme, de la super-ticăloși, îndeplinind funcția de îngeri decăzuți și uneori mântuiți, reconvertiți Namor, Silver Surfer -, până la război, corupție sau drog) este o prezență continuă și exige lupta neîntreruptă și vigilența fără răgaz a celor responsabili, care deși nu pot schimba lumea, reușesc să păstreze echilibrul dintre "Bine" și "Rău" atunci când acesta
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
se poa. — Nu? Deci prima, ultima și penultima. Îngrozit, Molinari i-a dat ascultare. Apoi a privit jur-Împrejur. — Ei bine, acum că ți-ai scos din minte fanteziile, du-te la jurnal. Și nu-ți mai face sânge rău. Mut, mântuit, zăpăcit, Molinari a ieșit din penitenciar. Afară Îl aștepta celălalt. II După o săptămână, Molinari a acceptat că nu mai putea amâna a doua vizită la Penitenciar. Dar nu-i convenea să dea din nou ochii cu Parodi, care aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Bărbați ca d. Cairoli, scurți la vedere, compromit liniștea statului, compromițând cu desăvârșire și esistența cabinetului lor!... * Toată parabola aceasta alegorică, în care se vorbește mereu de Cairoli și de Canovas del Castillo, de Sela, Robledo, Yovellar și de patriile mântuite sau mîntuibile prin centrele respective, cari nu există în realitate, pe când în adevăr e vorba de D. Brătianu, Boerescu etc., toată parabola, zicem, ne-au mișcat atât de mult și ne-au descoperit calități până acum atât de ascunse în fundul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să înțeleg? Că păcatul ei era izbăvit și că odată cu venirea mea pe lume dorințele ei trupești se stinseseră? Sau nu se stinseseră și se chinuise să le alunge? Era taina ei. "Bine, i-am răspuns, m-ai făcut, ești mântuită, dar eu nu sânt nici Isus Cristos și nici adeptul lui. Animalele nu cred în Dumnezeu, dar la anumite specii dintre ele s-au observat comportări care seamănă cu morala creștină. De pildă într-o luptă dacă un animal cedează
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și nesfârșitei vieți cerești către noi, cei Împovărați de multe, mari, grele, și nepocăite păcate și primind puțina noastră rugăciune ca pe o gângurire pruncească, mijlociți de la Dumnezeul milei și al Îndurărilor să ne izbăvească de chinurile cele veșnice ca, mântuiți fiind, pururea să cântăm Împreună cu voi În negrăita bucurie a Împărăției Sale: Aliluia!”(Condacul al 13-lea)
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Țandea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92315]
-
damnate, acolo unde au loc metamorfozele spectaculoase. În O samă de cuvinte sau în Istoria ieroglifică, în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Theodosie sau în Viața și petreacerea svinților, imaginarul masculinității este linear, dominator, glorios și de aceea mântuit. La confluența dintre feluritele lumi ale fantasticului, în tonuri estompate, feminitatea abia dacă este reprezentată; ea își consumă drama, aproape fără chip și voce, prin roluri care o fac vag vizibilă. Dintre textele culte, doar Țiganiada, mult mai târziu, va
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
noastre, nu ale lor, porcul și bradul nu sunt singuri. Le Împărtășește soarta și vâscul. Ei și? Am spune sub primul impuls, e un parazit care suge seva arborilor; un tâlhar deci. Dar tot un tâlhar a fost și primul mântuit, pentru că a avut șansa de a fi răstignit odată cu Hristos... Dar vâscul nu e un oarecine. El a avut de-a face și cu zeii, cel puțin cu aceia germanici, el fiind cauza morții Însuși fiului lui Odin, Baldr, care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
conștiința păcatului, a nedesăvârșirii tale, nu să asculți de cei înșelați de diavol pentru care a te pocăi înseamnă a ieși de sub ascultarea Bisericii și a te înscrie pe o listă făcută de ei, pentru a te număra printre cei mântuiți. Cine i-a trimis pe ei să pecetluiască și să împlinească numărul celor ce vor fi mântuiți? Când îngerului i se cere să pecetluiască pe fiii lui Dumnezeu, i se indică și semnul ce-l va pune în fruntea fiecăruia
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sincronia tipului)" (ibid.: 197)". Unul dintre exemplele selectate se referă la reducerea flexiunii adjectivului (sau a participiului adjectival), exemplificata frecvent de Coșeriu cu două versuri din poetul sau preferat: "Din ceas dedus adâncul acestei calme crește / Intrată prin oglindă în mântuit azur" (Ion Barbu) 107 V. îndeosebi studiile cuprinse în vol. Tipologia limbilor romanice (în comparație cu limbile germanice și slave) - și alte studii lingvistice -, ediție de Ion Mării și Nicolae Mocanu, Clusium, Cluj-Napoca, 1998. 108 Dumitru Copceag, op. cît., p. 21. 109
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
1, premilenariști. Toți consideră că Judecata de Apoi va avea loc înainte de sfîrșitul lumii, iminent, de altfel, în concepția lor. Pentru toți, Judecata aceasta constituie momentul final al istoriei, cînd desigur ei vor fi, sînt deja, nu numai cei din dreapta, mîntuiții, ci chiar Judecătorii. Nu luptă ei de pe acum să îi excludă pe necredincioși și pe călduți din teritoriul pe care îl revendică? Judecata finală nu presupune, pentru ei, un discernămînt divin care, revelîndu-se, proiectează lumea într-o nouă, cu totul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a o expedia în inconștient de dragul categoriilor abisale, e ca și cum ai spune că mărturisirea n are legătură cu dogma soteriologică și că ea ar fi un fapt ce se dospește, necunoscut, în matca stilistică. Sofianismul nu e altceva decât făptura mântuită, văzută în lumina slavei dumnezeiești. Sophia creaturală e raiul devenit ceresc, din pământesc cum a fost odinioară. Arta bizantină e oare altceva decât expresia estetică a acestei viziuni a cosmosului spiritualizat? Și ce este oare stilul bizantin decât modelarea în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
meșterii ei înșiși se stilizează prin asceză și contemplație, pentru ca, la rândul lor, să poată stiliza artistic figurile dăltuite de asceză și viziunile luminii veșnice. Asceza e modelarea spirituală a făpturii, mistica e perspectiva nemuririi ce se deschide acestei făpturi mântuite. În unitatea lui suverană, stilul bizantin sensibilizează acest îndoit caracter al vieții creștine. Domeniul lui nu e natura, ci făptura triumfătoare, care trăiește dincolo de moarte. El e prin excelență stilul transfigurării și al nemuririi. Ideea aceasta transpare din întreaga dispoziție
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]