850 matches
-
și sângeros. Dacă nu se prelungea suficient, s-ar fi simțit ca un spectator nervos, plătitor de bilet, la un meci de box În care pugiliștii evită contactul direct. Asta a fost reacția lui maximă HA, HA, HORTENSE! — În regulă, mânjilor! — Scuturați-vă bine! Hei, fetițelor, ce-ar fi să mai lăsați jocul ăla idiot de cărți și să dați puțin din fund? — Hei, dansatoarele! Instructorul - președintele clubului Triangle - spumega neajutorat, cu fața roșie de Îngrijorare, trecea de la izbucniri furioase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ochelariști ai orchestrei. Totul se petrecea atât de iute, că n-aveai timp să te plictisești, dar când au sosit la Philadelphia, aproape de sfârșitul vacanței, a fost o binecuvântare să evadeze din atmosfera grea, de flori și machiaj gras, iar mânjii și-au scos corsetele cu dureri abdominale și gemete de ușurare. De cum s-a spart gașca, Amory a pornit grăbit spre Minneapolis, fiindcă Isabelle Borgé, verișoarea lui Sally Weatherby, urma să-și petreacă acolo iarna cât timp părinții ei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vântul coborâtor din stele ce paște nestemate de pe câmpii de dor El mi le-aduce iarăși în gândurile mele ca-ncet să le coboare, să simt al lor fior. De vină ești tu, poate, sau doar e o părere când mânji cuprinși de doruri, dau primăverii ghes și vin să plămădească din iarnă și durere o azimă fierbinte de patimi și eres. Dar nu, tu ești aievea, lumină răsărită ce dai putere firii și trunchiului bătrân, să-și scuture din coama
TU EŞTI AIEVEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364338_a_365667]
-
e lună plină... Și-ți privește casa ta - Pădurea și pajiștea; Să te-aud cântând pe tine, Să mi te simt lângă mine. Vântul când o bate-n peri Și or trece primăveri... Să-ți văd copii zburdând Și cu mânzul meu trecând, Cum treceai și tu cu mine - C-am trăit așa de bine... Te-am iubit, te las stăpâne, Acum mă despart de tine. Uite casa, am ajuns - Soarele este-n apus... Grădina cu rozmarin; Picioarele nu mă țin
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
-n grădină vin, Marin la mormânt privește, Și așa îmi glăsuiește: Calul meu, scoal’ din mormânt! Hai cu mine, hai pe câmp!... Să asculți cucul pe deal Și-acel cântec de caval, Pe care-l ascultai an. Să-ți vezi mânzul alergând Și pe dealuri galopând— Să mergi, murgule, -n Bejanu C-a-nflorit mărgăritaru’... Frunza codrului a dat; Dragul meu, nu te-am uitat!... M-ai slujit și m-ai scăpat - Murgule, viața ți-ai dat, Iar pe mine m-
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
în zare-i orizontul, Mânata înspre cuib e pasărea de dor, Mușcând din codri, măi lătra un topor Și-ncet întunecimea ne-acoperă cu totul. Se-nalță înspre cer din coșuri fumul Miroase-a levănțica și-a curat, În grajduri mânjii lângă iepe s-au culcat Țipenie de om nu vezi să calce drumul. E vremea când în cale îți ies iele, Că mintea și norocul să ți-l fure, Te-ademenesc, cu farmece, spre rele, Se pierd apoi în noaptea
PASTORALĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361374_a_362703]
-
și până peste o sută de ani, cu sentimente speciale de admirație și Cu drag, Romeo Tarhon De Mărțișor Iubito, azi, de mărțișor, Fiind plecată-n lume-n zbor Precum un obosit cocor Din toamnă-n iarnă călător, Precum un mânz rătăcitor Într-o taiga cu alb decor, Mereu cu spaima lupilor Și în galop ucigător, Precum un leu începător De victime căutător Amenințat și temător De-un leu bătrân necruțător, Precum un eșuat vapor Fără busolă plutitor, Pierdut în spuma
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI DE 1 MARTIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362820_a_364149]
-
Atunci ridică Domnul cântecul în rugăciunea inimii și când visul transformă mima în gest, toate și tot primesc viață iar și iar. Calc apa și mă îndrept spre fruntea ierbii din care a răsărit cicoarea. Inima îmi tresaltă, începe galopul mânjilor și în fiecare sămânță simt cum dansează Dumnezeu. Alături de cer, puii Soarelui adună cântecele robilor pământului. Curcubeul cuvintelor împlinește acum arcul de curcubeu alb în plină așteptare a Nașterii Lui. Întreb ca un copil în vâltoarea lumii... pașii drepți ai
AŞTEPTARE ÎN SĂRBĂTOARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363316_a_364645]
-
Acestea sunt poemele găsite în urma Mersului pe apă. Pe Marea Tiberiadei, vecină cu Dunărea noastră. Altădată, Melania Cuc afirmă: „Sunt proprietarul unui lan de ovăz înflorit”. Cu Melania Cuc aluneci direct în poveste când nu te aștepți, când despre un mânz cu corn în frunte, când despre „un câine bătrân în lanțul ruginii”. Într-o sumedenie de ipostaze se prezintă poeta sub ochii noștri: când executând piruete de jucărie mecanică sau spunând: „sunt un trișor care joacă zaruri la stâlpul infamiei
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
vecinii de acasă? Mă rog, s-or fi bucurat și dumnealor... Dar iapa, mama lui, tare s-a mai bucurat! Până într-atâta era de mândră și bucuroasă, că arată oricui și oriunde poze de-ale feciorului, de când era un mânz mic și firav, de abia se ținea pe piciorușe, până la fotografii de la studii, adică de la grădiniță de copii unde fusese fruntaș, din școala primară, din liceu și de la universitate și o poză colorată frumos, unde un profesor respectabil îi strângea
SCHIŢE UMORISTICE (15) – FĂT FRUMOS de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362403_a_363732]
-
ziua propriei înmormântări: „Da, mamă, nu ai fost un om de seamă/ Și nu ai meritat afet de tun/ Dar sufletului tău curat și bun/ I-a fost sortită o regească dramă:/ De a muri când florile se pun/ Și mânjilor le crește-o nouă coamă.” Precum Caii din peliculele lui Andrei Tarkovski (amintiți-vă începutul colosului filmic „Andrei Rubliov”)... În luna Sfântului Andrei, ocrotitorul românilor, lângă crucea tatălui său stătea Andrei Păunescu. Zilele când românii l-au plâns pe marele
5 ANI FĂRĂ ADRIAN PĂUNESCU de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368465_a_369794]
-
calea Și inima ce-ascunde-n ea un dor Iubești, dar e departe-acel fecior Și simți cum te atrage depărtarea. Degeaba te privesc acei flămânzi Ca pe un măr bun de cules Că sufletul a și ales Zbor sânii în galop de mânji. Când de pe deal, din depărtare Se-aude murg în trap venind Un iepure îmi pari zbughind, Și-n grabă-alergi înspre izvoare. Când s-o opri el însetat Tu o să-i stingi pe dată dorul Și când o să-i întinzi ulciorul
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
de ce ar trebui ca lirismul să fie doar înnegurat, negator, pesimist? De ce n-ar fi loc și pentru ceea ce se numește “la joie de vivre”? Iată o mărturisire, din multele citabile: “...atât de vesel sunt că port în mine/ un mânz ce galopează ne-ncetat” (Bolnav de poezie, 27). Pe Ioan Vasiu, poezia, Zâna și Doamna sa, l-a făcut fericit, l-a făcut și îl face să trăiască frumos - străjer postromantic, la porțile maiestuoasei și nepieritoarei cetăți: “am în priviri două
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > MÂNZUL Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 207 din 26 iulie 2011 Toate Articolele Autorului În gajdul plin de fân proaspăt cosit, caii-și iau tainul. Un nechezat ușor mă trezește în zori și am simțământul ciudat că se întâmplă
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
proaspăt cosit, caii-și iau tainul. Un nechezat ușor mă trezește în zori și am simțământul ciudat că se întâmplă ceva. Propagată în tonuri calde, ca o mângîere, vocea bunicului îmi încântă auzul și curiozitatea mă împinge în tindă. Un mânz roșcat, cu stea în frunte, cu picioare ca niște lujeri, susținut de mâinile puternice și protectoare ale bunicului, încearcă să se ridice. Îmi era teamă că nu va reuși. Deodată, bunicul Costea îl ridică și-l pune pe picioare. Mânzul
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
mânz roșcat, cu stea în frunte, cu picioare ca niște lujeri, susținut de mâinile puternice și protectoare ale bunicului, încearcă să se ridice. Îmi era teamă că nu va reuși. Deodată, bunicul Costea îl ridică și-l pune pe picioare. Mânzul se clatină o clipă, apoi voincește pare că se înfige în rogojina ce acoperă podeaua. Se scutură o clipă, își încordează trupul, coada se ridică ușor și pare gata s-o ia la goană. A reușit! Mă apropii și mânuța
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
se înfige în rogojina ce acoperă podeaua. Se scutură o clipă, își încordează trupul, coada se ridică ușor și pare gata s-o ia la goană. A reușit! Mă apropii și mânuța mea mângâie ușor grumazul călduț si umed al mânzului. Simt o mare bucurie când bunicul ne ia în brațele-i puternice și intrăm în grajd. Iapa întoarce capul, privește mânzul cu ochii ei mari și blânzi, îl adulmecă cu nările aburinde, călăuzindu-l spre sursa vieții. Flămând și însetat
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
s-o ia la goană. A reușit! Mă apropii și mânuța mea mângâie ușor grumazul călduț si umed al mânzului. Simt o mare bucurie când bunicul ne ia în brațele-i puternice și intrăm în grajd. Iapa întoarce capul, privește mânzul cu ochii ei mari și blânzi, îl adulmecă cu nările aburinde, călăuzindu-l spre sursa vieții. Flămând și însetat, mânzul suge lacom laptele ce i se prelinge pe botic. Bat din palme, plină de încântare și mă bucur că așa
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
Simt o mare bucurie când bunicul ne ia în brațele-i puternice și intrăm în grajd. Iapa întoarce capul, privește mânzul cu ochii ei mari și blânzi, îl adulmecă cu nările aburinde, călăuzindu-l spre sursa vieții. Flămând și însetat, mânzul suge lacom laptele ce i se prelinge pe botic. Bat din palme, plină de încântare și mă bucur că așa mic și plăpînd, împreună cu iapa, arată ca descrierile din basme. Bunicul îl numi „Roibul” și-mi spuse că va fi
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
-i văd dinții - asemeni unor perle albe, ca steaua-i din frunte, ce fac un puternic contrast cu roibul pursânge. În câteva luni Roibul crescu și i-am atârnat la gât un clopoțel să sune - cling-cling - să știm unde este mânzul minune. Adeseori își urma mama și învățase să alerge, când la trap, când la galop. Caii țesălați și periați în fiecare dimineață străluceau în soare. În zile de sărbătoare, bunicul le împletea cozile și coama, împodobindu-i cu coliere din
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
Așhabat, urmărind întreceri ecvestre, am realizat valoarea si frumusețea cailor Ahaltekin atragându-mi atenția un cal roib, cu stea în frunte. Gândurile mi s-au limpezit și din străfundul memoriei mi-a aparut ca pe un ecran imaginea Roibului copilăriei mele - Mânzul. Referință Bibliografică: Mânzul / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 207, Anul I, 26 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cârdei Mariana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
ecvestre, am realizat valoarea si frumusețea cailor Ahaltekin atragându-mi atenția un cal roib, cu stea în frunte. Gândurile mi s-au limpezit și din străfundul memoriei mi-a aparut ca pe un ecran imaginea Roibului copilăriei mele - Mânzul. Referință Bibliografică: Mânzul / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 207, Anul I, 26 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cârdei Mariana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
vis” Un moment de referință în carte, marcând finalul istoriei Daciei, este nașterea inorogului - “calul din vis”, Vifor. Dacia și TaraliK, femeia și bărbatul, cuplul, asistă la venirea pe lume a acestuia. “Nu se înșela, era un inorog de-adevăratelea! Mânzul din poveste o așteptase pe ea, acolo în pustietate, să o convingă că tot o Lume era cât încăpea și cât nu încăpea în basme... Era un inorog adevărat, poate ultimul de pe Pământ.” Inorogul, numit și licorna sau unicorn, este
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
alături de Sergio, la un spectacol de circ. În program urmează o dresură de cai. „Brusc, Dacia se ridică din căruciorul supersofisticat... De la locul ei, din sală, văzuse armăsarul din vis,- un cal cu coama spulberată ca o zăpadă... Era el, mânzul inorog! Retrăia cu intensitate colosală clipa, limita dintre real și poveste. Printre oamenii cu grija facturilor care le umpleau zilnic cutiile poștale, trecea Inorogul!” „Până când coama sa albă acoperi palmele ei” Ființa aceasta din altă lume, o recunoaște. Știe cine
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
O să-ți placă iepele, ai să vezi, V le-a luat imediat după revoluție de la Jegălia, de la herghelia aia de acolo. Nu-s bune la plug, dar sunt frumoase si au mers de prințese, înhămate la car. Acum V vinde mânjii lor pe bani grei. Și-a cumpărat pe banii aceia un Ford, e bun că-i mare și pe motorină, că mai cumperi de pe la tractoriști cu bani mai puțini. Doar că e negru și c-o cruce pe el. Băietul
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]