1,063 matches
-
speră să mai tragă încăodată lozul câștigător. Reclama PMP-ului parcă e desprinsă din Cântarea României ! Numai că evenimentele par a avea un alt traseu. Cioloș se dovedește, tot mai mult, a fi cu totul altceva decât un ciolănar. Deși mârâie pe la toate camerele, purtătorii de vorbe ai partidelor sunt tot mai văzuți de marele public ca biete otrepe de partid. Proiectul reformei administrative dă fiori reci tuturor filierelor mafiote locale. Abia destructurarea acestor rețele, poate duce la renașterea țării. Sigur
TABLETA DE WEEKEND (150): SARE CAPACUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384988_a_386317]
-
peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la sănii se-opintesc fără hodină, Un țăran cu-o cușmă roasă strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastră se arată un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apa și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă țâțele
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
peste sate, munți și vai, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalina, Caii înhămați la sânii se-opintesc fără hodina, Un țăran cu-o cușma roasa strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastra se arătă un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpănă de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apă și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă ... Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
peste sate, munți și vai,Măi trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi.Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalina,Caii înhămați la sânii se-opintesc fără hodina,Un țăran cu-o cușma roasa strânge hățurile-n mâini,După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini.La fereastră se arătă un copil îmbujorat...Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat,Cumpănă de la fântână scârțâie când bate vântul,A-nghețat în ciuturi apă și în inimă... pământul.Vacile mugesc în grajduri, crapă ... XVI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
bombăn la fel? Dar, într-o zi, curiozitatea mea a fost mai mare decât teama. Îmi spuneam: uite că acum mă uit la ele și...nimic. Vraja lor nu mă atinge. Mă miram de ce nu mă face să bombăn, să mârâi, să latru. Și m-am dumerit. Vrăjitoarele astea îi făceau să bombăne numai pe aceia pe care se supărau. Adesea am văzut-o pe soră-mea aruncând cărțile. De aceea am început să le mângâi, să le spun „măi, măi
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
vitregă cu ei. --Ce faceți, idioților, aici? A urlat nervos Buhăianu. Unde-i sirena cu trandafir și cu Zamfirescu? De ce nu i-ați păzit? M-ați băut toată noaptea, mama... --Pardon, pardon, dom’ Bucă! Nu-ți permit să mă jignești! mârâi Trache ofuscat. Ăștia, pe mine m-au băut, nu pe mneata. --Mai du-te în...Nu auziți, bă, unde-i Zamfirescu și sirena de aur? --Da’, ce, domne, mârâi Cireșel ofensat. Ni i-ai dat în custodie? De ce nu mi-
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
mama... --Pardon, pardon, dom’ Bucă! Nu-ți permit să mă jignești! mârâi Trache ofuscat. Ăștia, pe mine m-au băut, nu pe mneata. --Mai du-te în...Nu auziți, bă, unde-i Zamfirescu și sirena de aur? --Da’, ce, domne, mârâi Cireșel ofensat. Ni i-ai dat în custodie? De ce nu mi-ai spus, că aveam eu grijă de ea?! Nu-i așa, dom’ Trache? Ha,ha,ha! --ra-ți ai...de bețivi! Să am încredere în voi, mormăi înciudat Buhăianu și
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
cu astea, mă? Vrei să te duci cu ele după bolindeți? -Lasă-l, mă, să se ducă! a spus Ilie, foarte îngăduitor. Eu nu pricepeam. Derutat, i-am întrebat : -Nțai zis voi că trebuie să am traistă și băț? -Am zis! mârâi Ilie, uitându-se cu subînțeles la ceilalți. N-ai decât să te duci! -Cum să mă duc? Am îngăimat speriat. Nu mă luați cu voi? -Nu te luăm! a spus Petrică. Suntem prea mulți. Patru!... Patru!...Prea mulți. Am sărit
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
că am ajuns la capătul uliței. -Nu se poate! Sări enervat Ilie. Trebuie să strigăm . doi, doi! Nu merge cu trei. Și-așa li se pare prea mult. -Eu nu sunt de acord, nu sunt de acord! a început să mârâie Victoraș. Adică, să merg degeaba pe lângă voi? Nu vreau! Nu vreau! -Da’, acesta micu’, cum merge, bă? spuse supărat Ilie. Vezi că-ți cârpesc una!...și-atunci ai să vrei! Dacă nu, pleacă! Hai, acasă! Convins, Victoraș a mormăit că
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
localnic pur: acesta știe că tatăl lui a mâncat pâine de la tatăl meu, tatăl tatălui său de la bunicul meu și tot așa șapte generații; noi am fost unii stăpâni și alții slugi de când e locul, asta leagă. Corciturile, în schimb, mârâie: tot timpul aduc vorba de onoare, de virtute, de patriotism. Romancierul, Actorul și Filozoful sunt veniți de aiurea, și mai rău! Nu-i leagă nimic de locul ăsta; de tradiție, de oameni. De la ei pornește dezastrul... § Pentru că Distribuția a hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
catolic ori de alt rit creștin sau păgân, a reușit o împăcare a tuturor credințelor prin ignorarea lor: lăcașul este mai mult închis, iar slujbele rare și scurte, mici lecții moralizatoare, aproape laice, spre nemulțumirea ultimilor habotnici - câteva zeci - ce mârâie neputincioși prin colțuri. Generația următoare va fi dacă nu atee, cel puțin năucă. Pierderea credinței originare este urmarea, firească, a lipsei de competiție: religiile au existat și s-au întărit, totdeauna, prin amenințarea uneia de către alta. Pentru a da și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vorba ceea? „Săracă țară bogată, bate vânt și crește piatră”. Dar dacă dai piatra la o parte, aurul strălucește până și-n glodul drumurilor. Și nici țăranii noștri nu sunt de ici, de colea. Scutură-i puțin și încep să mârâie. Mai scutură-i puțin și se adună în cete. Mai scutură-i încă puțin și se retrag în munți. Și dacă tot i-ai adus în munți pune-i să scoată aurul care nu strălucește în glodul drumurilor. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zice, să danseze, și eu sufăr cu inima: voi pleca. Așa că înainte de-a ne despărți pentru ca preacuvioșia ta s-apuce drumul Ramului, ascultă acestea de la mine: spune-i Papei că dacă tot vrea să ne-ajute... Cine-a dat? - mârâi Ximachi, fără să ridice glasul. — Nu pot pentru ca să spui - surâse Metodiu. — Părinte, nu mă fierbe: cine-a dat? - scrâșni Ximachi. — Sima-Vodă, domnul nostru - zise Metodiu. Fața lui Ximachi se contractă un moment, apoi se destinse într-un zâmbet. Ridică ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vreo 50 de ani, mic, slab, murdar, neras, cu un tricou flenduros de marinar, aducând o portocală. I-o întinse căpitanului, privindu-l chiorâș, și-i spuse: — Țin să-ți atrag atenția c-au mai rămas trei portocale și echipajul mârâie. N-a mâncat de două zile. — Și tu ce te bagi? - zise căpitanul. Mănânc cât vreau, sunt portocalele mele. Apoi făcu mai domolit: împarte-le echipajului. Grecul cel nemulțumit se-ntoarse pe călcâie și plecă. Abia acum băgă de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pielea lui, murmură, apoi își sprijini capul de spătarul scaunului și ațipi... Dar nici într-a mea nu-mi place să fiu... Când soarele se înalță pe cer, bătându-i drept în față și făcându-l să transpire, deschise ochii, mârâi nemulțumit, întinse mâna spre micul frigider și scoase o bere. — Mă inviți? Deschise ochii, clipind des din cauza luminii, și privi necunoscutul ce stătea pe un scaun pliant caraghios, apărându-se de soare cu o umbrelă multicoloră, și mai caraghioasă. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
munți, și ecoul ei se întinse de-a lungul defileului împreună cu țipătul mercenarului ce se afla exact în spatele lui Bruno Serafian. — M-au împușcat! M-au împușcat! - repeta acela în mod obsesiv. M-au împușcat! M-au împușcat! Am auzit! - mârâi Mecanicul. Unde te-au împușcat? — În picior. Pierd mult sânge. — Improvizează un garou, apleacă-ți capul și nu te mai văicări! - îi răspunse cu asprime. A văzut cineva ceva? Nu primi nici un răspuns. — Drace...! Vor să ne vâneze ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
În lanț să fii dus la marele spectacol de circ și vrei să spui că nu-ți place ba bine că nu purtați-vă cu mănuși domnilor eu sînt Mister Niki Monsieur Niki Herr Niki Bârsan și dacă mă supărați mîrÎi cum ajung trebuie să iau legătura cu organizatorii să le cer să-mi dea o cameră mai ca lumea că dacă nu pretinzi nu dă nimeni doi bani pe tine cînd aud că venim din România se uită la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe care mai fusese în stare să ni le comunice din acea postură a plăcerii se împuținară și mai mult, transformându-se în răgete pe care drept cuvânt le-am putea numi animalice, atât de puternice și de îngrozitoare erau. Mârâind și torcând cu o forță de nedescris către cer, asemeni unui leu, bulbucându-și ochii imenși și goi spre spații mult îndepărtate de încăperea unde ne aflam, Euripide se prelinse cumva pe spate, aflându-se în același timp pe burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de numai douăzeci și ceva de ani, cu niște dinți de cel puțin treizeci de centimetri lungime (fără nici o exagerare), tocmai își înfipsese dantura în brațul meu, rupând din el o bucată îngrijorător de mare și încă se mai zbătea, mârâind nervos, în încercarea de a-mi sfărâma și osul. Vă rog să credeți că nu am înțeles flacăra ce m-a aprins apoi. Nu, nu am înțeles-o. Nu puteam fi eu acel personaj luminat de o extraordinară și riguroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai mică adiere îl risipește. De aceea, ca să nu-l risipești, trebuie să-ți ții respirația. Sau, poate, e mai bine să dai aerul afară înainte de a te apleca asupra lui. - Din plămâni, se înțelege, observă Mik mohorât. - Din plămâni, mârâi Nelly și, întorcându-se spre Mik: Ah, da cară-te de aici, mai mult încurci - și din nou către mine - Ei, fii atent, imediat ce apropii de tine periuța, oprește-ți respirația și trage adânc în piept. Ai înțeles, da? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pomeți. Aflând pentru prima dată ce înseamnă foamea după cocaină, am început să mănânc lacom, rupând cu mâinile carnea grasă, în timp ce gâtul tremura ca de friguri; după ce-mi umpleam gura, înghițeam totul, fără să mestec, apoi iar o umpleam, mârâind și fiind în același timp stăpânit de dorința de a râde nervos de propriul mârâit. Când, după ce am terminat de mâncat, au început să mi lipească pleoapele, m-am târât spre divan și m-am culcat, simțind imediat cum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai pune la socoteală că, petrecând cea mai mare parte a timpului singur, își pierduse, practic, darul folosirii cuvântului. Comisarul retrăia conversația pe care o avusese cu soția medicului și soțul ei, chipul unuia, chipul celuilalt, câinele care se ridicase mârâind când l-a văzut intrând și se culcase din nou la auzul glasului stăpânei, o candelă de alamă galbenă cu trei fitiluri care-i amintea de una la fel din casa părinților, dar care dispăruse, nimeni n-a aflat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aceea încă nu eram comisar, eram un inspector orb, nimic altceva decât un inspector orb care, după recuperarea vederii, s-ar afla în fotografie cu aceia pe care i-ați salvat de la incendiu, iar câinele dumneavoastră nu m-ar fi mârâit când m-a văzut apărând acolo, iar dacă toate astea și multe altele s-ar fi întâmplat, eu aș putea declara sub cuvânt de onoare ministrului de interne că se înșală, că o experiență ca aceea și patru ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fac. Timp de vreo cinci minute așteptă la adăpostul vegetației, a fost un noroc că n-a venit câinele în partea aceea, era posibil să-l recunoască și să-i facă de data asta ceva mai mult decât să-l mârâie. Soția medicului nu aștepta pe nimeni, își scosese pur și simplu câinele la plimbare, ca atâția alți oameni. Comisarul merse drept la ea, făcând să scârțâie pietrișul și se opri la câțiva pași. Lent, ca și cum i-ar fi fost greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
arteziană și pergolă, cu un cuptor de cărămidă afară, că avem de toate la vila noastră, nu?, frumos și bun cuptor, făcut de specialist, adică inginerul care le făcuse și șemineul din living. Ambele reușite, dragi Loredanei. Tara o împinge mârâind, vrea joacă probabil, dar femeia se grăbește și nu știe de ce, la pas!, comandă actrița, și câinele o ascultă, era dresat demult. Tânăra intră repede în casă, trece prin living, în stânga, lângă ușă, e pianul Maestrului, apoi masa mare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]