540 matches
-
colorez usor în obraji. Nu m-am gândit niciodată la așa ceva! Ceea ce e perfect adevărat. Bine, OK. Nu e întru totul adevărat. Poate mi-a trecut prin cap o dată sau de două ori. Poate m-am jucat de câteva ori mâzgălind numele Becky Brandon în carnețel, să văd cum arată. Și poate am răsfoit Martha Stewart Weddings o dată sau de două ori. Doar din pură curiozitate. Poate, e adevărat, mi-am dat seama că Suze se mărită și ea e cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai omenesc. Asta-i, dragi tovarăși, a crescut cam multișor diferența dintre bogați și săraci, deși propovăduiți echitatea socialistă. Presa însă nu vorbește nimic despre această realitate. Despre bugetul familiei se tace mâlc de zeci de ani. În schimb, se mâzgălesc zilnic articole care-i învață pe țărani cum să-și lucreze pământul, sub titluri cazone sau semicazone din care nu lipsesc sintagme precum: Toate forțele la... Acțiuni pe un front larg; Mobilizare generală la recoltatul... Oamenii muncii raportează... etc. etc.
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Exercițiu corporal, dorința de a rezista. Practica graficii este încă separată în Occident de practica picturală a Orientului, noi am obținut o caligrafie aerisită, fără pensulă și hîrtie fină, și facem diferența între pictura-peisaj și scrierea unui poem. Dar să mîzgălești neciteț e tot un efort muscular și cerebral deopotrivă. Hedonism, mortificare, sau amîndouă. Eforturile scrierii, cînd corpul se cufundă în durere, extaz, sau amîndouă. A scrie pînă în zorii informațiilor computerizate, pînă la pagina electronică, în același timp: a săpa
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Trebuia să fii atent, că tanti aia are nervi. Nu poate să repete experimentul cu tine. Mai ales că, venind aici așa des, se mira și ea că nu înțeleg care e procedura. Scriam într-o agendă. Tot timpul. Notam. Mâzgăleam. Din șase în șase ore, intra doamna Aduța să ne facă injecțiile. Era bună rău doamna Aduța, ce să ne mai dăm pe după cireș. Toți - și mai ales Marian - ne simțeam datori să comentăm, să nu lăsăm dubii asupra virilității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
e de remarcat fericirea absolut meschină de a fi un mic satrap local. Un ayatollah de gang. El e cel mai bun scriitor de pe strada lui. Ca să nu mai vorbim că, în familie, e cea mai reușită creatură care a mâzgălit câte ceva. I.B.M. un rachiu, că sunt bun de-mi vine să și plâng! Sunt unele diferențe și în ce privește alcoolizarea. Băutorul de capitală, aveam să constat, are charismă, e preocupat de soarta semenilor, euforic. Îi consideră pe toți frații lui, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se prelungesc deseori. Atunci nu pot să le scriu oamenilor la care țin. Și nici poezia nu a fost "un baume", în ultimul timp. O, nu, nu am trăit de complezență, dar m-am simțit prea atacat de crini, prea mîzgălit cu un har invers. Vreau să spun că am scris multe petice de poezie, dar nu poezii întregi. Și m-am înjurat cu nopțile. Pe cuvînt, ca la ușa cortului! Alesele mele lecturi (întotdeauna spun că-s "alese") mă inhibă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
strâmbe și calci ca o curvă“ - e adevărat că picioarele mele erau ușor strâmbe și călcam așa ca vârfurile pantofilor să formeze împreună un arc închis. La orele de desen, ocupând un loc în banca întâi, unde mă sileam să mâzgălesc ce ni se poruncise, eram chior sub ochii mici și negri, sclipind malițios, ai pictorului Capidan, mărunt la trup și la talent, dar plin de superioritate, care ne dăscălea cu insistență de ciocănitoare și îmi azvârlea cu scârbă: „Mai bagă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se cheamă „testicul“, dar oricum, vocabula îmi era tot atât de străină, că abia observația colaboratorului meu beletristic mi-a deschis ochii și mi-a clarificat-o pentru restul vieții. În general, mă frământa gândul de a scrie un roman și am mâzgălit, ca încercare, zeci și zeci de pagini de caiet, fără nici un spor, rămânând mereu la preliminariile capitolului întâi. Cum acțiunea trebuia să se petreacă în lumea oamenilor maturi, așa cum apăreau ei în romane contemporane abordate de mine (poate Cezar Petrescu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nimic care să o facă a mea; anonimă, dar odih nitoare. După prânz, mi-am băut cafeaua turcească la Muedin; Piticu și Lisette au venit să-mi țină de urât. Toată lumea e foarte drăguță, dar tu nu ești aici. Am mâzgălit - la sosirea acasă - aceste câteva cuvinte pentru tine, scumpa mea, și voiam să mă duc s-o văd pe Menaru, când Șucuran a venit să mă vadă și să-mi aducă o pâiniță caldă. Am trecut pe la Irène care stă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
urc cu ea în casă și sporesc stocul de pe fosta sugativă a tatei; o iau, lipesc timbrele, scriu școlărește, cu majuscule, par avion; scriu adresa. Câteodată îmi sunt mâinile așa de obosite de a fi cărat vreun pachet greu, că mâzgălesc adresa; pe urmă, mă apuc să scriu, și când mi-e inima mai grea mă duc la geam, ca să capăt putere și să mă scald în lumina de afară. Acum iar m-am îndreptat spre fereastră și am văzut cea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a spus Doamnei de Chateaubriand: „Vai, scumpa mea, în ce vremuri trăim! Este vorba totuși de fata lui Panckouke și este soția unui membru al Academiei, știai?“ Domnul Hennin, vechi funcționar la Ministerul de Externe și plicticos ca un formular, mâzgălea la niște romane nesfârșite. Îi citea într-o zi Doamnei de Coislin o descriere: o amantă părăsită, în lacrimi, pescuia melancolic un somon. Doamna de Coislin, care își pierduse răbdarea și căreia nu-i plăcea somonul, l-a întrerupt pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
secretă a marilor potentați ai vremii, la Yalta în 1945 ni se hotărâse soarta pentru cel puțin o jumătate de secol. Churchil șeful Marii Britanii ne dă pe mâna rușilor, recte pe mâna lui Stalin, printr-o simplă trăsătură de creion mâzgălită pe un șervețel cu care tocmai își ștersese buzele de maioneză, iar Rooswelt, președintele Satelor Unite ale Americii care despre România «știa» numai că are capitala la Budapesta, își dă acordul cu un gest decrepit afirmând din cap de acolo
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
vin pe 2 iulie nu numai eu, în persoană, ci și cu lucrarea primită. Aș fi fericit să fie văzută și apreciată și de colegii mei. Știu că nu vor fi invidioși. Se știe că mie îmi plăcea mult să mâzgălesc hârtiile. Pe atunci, ții minte, făceam poezii !... Dragă Alecule, pe 2 iulie voi veni fără nevastă, pentru că nu avem cu cine lăsa băieții acasă. Ai ghicit, sunt bunic. Am o nepoțică. Eu am să vin pe 1 iulie, seara, sâmbătă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Dacă ți-am spune din ce se compune miezul conștiinței, n-am face decât să-ți creăm tentații. Ca și când ți-am descoji un pepene roșu. Tu n-ai mai rezista ispitei, ți-ai înfige degetele în miez și te-ai mâzgăli tot. Parola închisă ermetic și-ar pierde astfel valabilitatea și s-ar duce totul de râpă. Și se duc naibii și permutările! De aceea îți înapoiem pepenele cu o coajă mult mai groasă. E al tău, la urma urmei. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se mai vedea nimic din pricina lui. Nici măcar lumina din tavan. Și pe aia reușise să o pună în umbră. Mi-am amintit de o zi din copilărie când, împreună cu colegii, am privit din curtea școlii eclipsa de soare, prin sticlă mâzgălită cu funingine. Se întâmplase cu un sfert de secol în urmă. Și uite unde am ajuns după un sfert de secol! — Mi-e teamă că urmează ceva nu tocmai plăcut pentru tine, zise Pitic. Să știi că facem ce facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la cinematografie, venit în New Hampshire doar ca să Aghețe pe Cineva ca să se Distreze, sau vreun alt golan.“ Ceea ce urmează e din cel de-al treilea roman al meu, American Psycho. „ABANDONAȚI ORICE SPERANȚĂ VOI CEI CARE INTRAȚI AICI stă mâzgălit cu litere roșii sângerii pe zidul de la Chemical Bank în colțul străzilor Unsprezece și Unu și literele de tipar sunt îndeajuns de mari pentru a le putea citi de pe bancheta din spate a taxiului care tocmai se înfige în trafic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care la un moment dat abundau au început să sece atunci când zvonurile privitoare la droguri au devenit mult prea detaliate pentru a fi ignorate, mai ales după ce am înapoiat unele scenarii fără să fi produs modificările cerute, doar câteva note mâzgălite pe margini aiurea: „Nu prea bine“ și „Asta cred că e excelent“ și „Mai trebuie“ și ermeticul „L-am urât pe tata“. Scânteia care mă animase altădată se risipise în mare parte. Ce-aveam de gând asociindu-mă cu gangsteri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ambele brațe fuseseră fracturate înainte ca pielea să fie jupuită, bustul unei femei fiind găsit în baie, în cușca dușului descoperindu-se și un desen uriaș - cu sângele victimei - atârnând deasupra patului spintecat, cuvintele - M-AM ÎNTORS - fiind și ele mâzgălite cu sânge sub desen. Nici de data asta nu se găsiseră amprente. - Nimeni nu știe nici măcar cum ajunsese această camera să fie ocupată...camerista... Vocea lui Kimball se auzea tot mai slab. Cădea înserarea, așa că m-am întins și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o povestire, ci cu un soi de trepidație care mă străbătu ca un spasm. A trebuit să mă forțez să înghit în sec înainte de a-l ridica. Am deschis plicul. Era un manuscris. Avea titlul Numere Minus. Numele „Clayton“ era mâzgălit în colțul primei pagini. Nu știu exact cât am zăbovit acolo, dar subit am simțit nevoia să vorbesc cu Kimball. Când m-am repezit la fereastră, am văzut stopurile roșii ale mașinii lui Kimball rulând pe College Drive iar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
situația fiului meu și motivele lui. Nu vedeam ce era în spatele meu. La început n-am înțeles. Mi-a luat o clipă să mă dezmeticesc. Când m-am întors am văzut pe gigantica fotografie murală a patinoarului pustiu literele masive mâzgălite cu roșu: D I s p ARI AI c i Am inspirat adânc, dar nu m-am alarmat instantaneu. Nu m-am alarmat pentru că ceva ce era pe jos mi-a distras momentan atenția, substituind curiozitatea în locul panicii. Se afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu privirea în pământ, și-a întins mâna spre tine, așteptând pesemne o bucată de hârtie. Tu te-ai căutat prin toate buzunarele și ai găsit un bilet de tramvai. I l-ai întins lui Dumnezeu, cu timiditate. Dumnezeu a mâzgălit ceva pe bilet, apoi ți l-a întins înapoi. Mulțumesc, Doamne, ai spus tu. Știam că n-ai să mă dezamăgești. Te-ai uitat pe bilet. Eu deja mă îndepărtasem, supărat. M-ai ajuns din urmă. Uite, mi-ai spus
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
rânduri în magistratură până la înalta treaptă de membru la Curtea de Casațiune, unde a ajuns și stă și astăzi. II Revin acum la ramura picturei cu care se îndeletniceau alți câțiva membri din "Junimea". De când eram mic îmi plăcea să mâzgălesc hârtie. Schițam caii din grajd, cânele din ogradă, motanul din casă, încercam portretul babei Maria care mă dădăcea; apoi, mai târziu, sub conducerea unui francez Cavaroc, am început să desinez de-a binelea, așa că la vârsta de 10 ani eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
părăsit și colonelul Boteanu, mutat din Iași, precum și Verussi care, preocupat de grija țărei, nu se mai gândea la deliciile picturei. Dar Buiucliu și eu, întocmai ca copiii cei învățați cu nărav, am continuat încă un șir de ani a mâzgăli pânza fiecare pe la casele noastre, având eu unul de astă dată o altă galerie de admiratori, aceea a copiilor mei. Îmi aduc aminte ce mare bucurie era în casă de câte ori deschideam cutia cu coloare și mă așezam dinaintea pânzei. Fiica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
S-ar putea ca unora (mulți?, dar numai atâția!), legați de monarhie și fostul rege, sentimental, zic ei, din interes material, zic eu, să nu le placă modul în care vorbesc despre „regele” lor. Unii, dintre acești puțini regaliști, au mâzgălit niște hârtie, mâzgălituri pline de neadevăruri și de un servilism grețos, bune de adormit proștii. În ce mă privește, am spus-o elevilor mari și studenților, profesorilor și celor care se ascultă numai pe ei, celor care, nu puțini, m-
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și le zâmbi familiar: "Vinul e tras, trebuie doar băut." Rămăseseră singuri. Diferiți unul de altul și înjugați laolaltă. Ahile a fost primul care, nerăbdător, a tras de lanțul care îi lega de povara lor. Era la curent cu ceea ce mâzgălea rivalul lui și, neferindu-se s-o spună cu voce tare, Arcadi n-avea decât s-o ia ca pe un compliment: "Pușkin!" Aha, înseamnă că ea îi spusese despre pasiunea lui literară! Poate pentru că o bântuia gândul la bărbatul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]