545 matches
-
lui Segal murea o singură persoană. (Poate că acesta era Încă un semn al hormonilor care se manifestau În tăcere Înăuntrul meu. Căci În vreme ce colegele mele găseau Iliada prea sângeroasă pentru gustul lor, o Înșiruire nesfârșită de bărbați care se măcelăreau unul pe celălalt după ce se prezentau succint, eu savuram Înjunghierile și decapitările și scoaterea ochilor și eviscerările zemoase.) Am deschis cărțulia broșată și mi-am plecat capul. Părul mi-a căzut În față, făcând să dispară totul - Maxine, domnul da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
asemeni unor statui gigantice, au cauzat masacrele cu care s-au soldat ultimele revolte ce au avut loc în mai multe colțuri ale Uniunii. Acum erau și printre noi și aveam motive serioase de îngrijorare, căci erau capabili să ne măcelărească și pe noi la auzul oricărui cuvânt care instiga la revoltă. Înaintând spre interiorul curții școlii, elevii deveneau și mai deși. Nici urmă de profesori. Aceleași șușoteli și discuții mărunte. Aceleași întrebări erau pe buzele tuturor. Oare din cauza noastră sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unei case. Era prea grea ca s-o poată ridica, iar noi puteam trage prin ea, și singurul fel În care puteau trece era să se cațere peste ea. Era o minunăție. Au Încercat să se cațere și noi Îi măcelăream de la peste patruzeci de metri. S-au năpustit peste ea, și chiar și ofițerii s-au băgat În față și au Încercat să-i facă ceva. Era obstacolul perfect. Aveau ofițeri foarte buni. Ne-am enervat Îngrozitor când am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Înainte de plecarea În expediție, mi s-a Întâmplat un lucru odios: am murit. Așa, am spus-o În sfârșit, oricât de greu de crezut vi s-ar părea. Încă mai văd titlul dramatic din ziar: „O femeie mondenă a fost măcelărită În cadrul unui ritual“. Articolul a fost destul de lung: două coloane pe prima pagină, În partea stângă, alături de o poză color cu mine moartă, acoperită cu un material foarte vechi și prețios iremediabil compromis pentru vânzare. Raportul suna groaznic: „Trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
foarte atent, uitându-se când la fiică, când la mamă. —Rebeli, explică Marlena. Oameni care sunt Împotriva guvernului. Și e rău sau bine? Marlena ezită. Citise articole favorabile despre rebeli care luptau pentru democrație. Susțineau că membrii familiilor lor fuseseră măcelăriți, fiicele violate, fiii luați sclavi, casele arse. Dar ce putea ea să-i spună fiicei ei ca să nu o sperie? Esmé citi toate acestea pe fața mamei ei. —O, știu. Depinde, zise. Pufni cu un aer de superioritate. — Totul depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și nu va mai fi, și păcatul lui Iuda, și nu se va mai găsi; căci voi ierta rămășița, pe care o voi lăsa." 21. "Suie-te împotriva țării de două ori răzvrătită, împotriva locuitorilor ei, și pedepsește-i! Urmărește, măcelărește, nimicește-i! zice Domnul, și împlinește în totul poruncile Mele! 22. Strigăte de război răsună în țară, și prăpădul este mare. 23. Cum s-a rupt și s-a sfărîmat ciocanul întregului pămînt! Babilonul este nimicit în mijlocul neamurilor! 24. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
să auziți! Popoare, luați aminte! S-asculte pămîntul, el și ce-l umple, lumea cu toate făpturile ei! 2. Căci Domnul este mîniat pe toate neamurile, și plin de urgie pe toată oștirea lor: El le nimicește cu desăvîrșire, le măcelărește de tot. 3. Morții lor sunt aruncați, trupurile lor moarte miros greu, și se topesc munții de sîngele lor. 4. Toată oștirea cerurilor piere, cerurile sunt făcute sul ca o carte, și toată oștirea lor cade, cum cade frunza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
adâncă de tăiș îi brăzda fața. — S-au dus. Vrei să-i urmărim? Furios și descurajat, Balamber îl privi pentru o clipă ca și cum nu l-ar fi văzut. Apoi se scutură: — Să-i urmărim? Unde? în pădurile alea ne-ar măcelări pe toți. Era furibund, și nu doar pentru batjocura pe care i-o adusese succesul dușmanilor, ci mai ales pentru eșecul pe care acesta îl reprezenta pentru proiectele sale. Genava îi apărea acum mai îndepărtată decât yurta sa din Panonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi auzi, dar nu le dădu nici o atenție. 40 Hunii căutau zadarnic, de multe zile, să prindă detașamentul care săvârșise atacul devastator în tabăra lor. De la bun început, Odolgan propuse, ca represalii, să se întoarcă la sihăstrie și să-i măcelărească pe monahi și pe mulțimea de fugari care încă se mai afla acolo, dar Balamber, fidel cuvântului ce i-l dăduse lui Canzianus și temându-se puterea sa, îi respinse propunerea. Avură nevoie de mai multe zile ca să închege un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
într-un han, unde dormi, împreună cu prietenii săi, alături de cai, nu numai fiindcă cubiculum-urile și dormitoarele gemeau de clienți, ci mai ales pentru a evita ca cineva să încerce să-i fure și să-i revândă ori să-i măcelărească. în dimineața următoare se porniră iarăși la drum, luând calea spre Argentoratum, și intrară astfel în regiunea Bagaudiei. 3 Străbătură în ziua aceea patruzeci de mile, ținându-se pe drumul militar, pe care o părăsiră însă, în zilele următoare, apucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bine, având la bază acele „Farfurii sburătoare” ce au putut fi observate În diferite puncte ale planetei noastre, se pare totuși, Încă extra tereștrii nu sunt hotărâți, au răbdare să aștepte...!! Având În vedere, observarea cum, locuitorii acestei planete, se măcelăresc unii pe alții cu o așa ferocitate, Încât avansează impresia unui teribil canibalism...!” În mod sigur, acesta-i motivul care-i face să mai aștepte, să nu ne contacteze. Se pare totuși,dumnealor Înregistrează felul cum ne auto desființăm, ca
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
comenteze:Tony Pavone,izbucnind. „Domnilor invadatori, acum suntem singuri și vă rog să părăsiți imediat acest apartament care este al meu, iar voi sunteți niște intruși dezgustători. Nimic nu se confiscă, iar dacă vă opuneți vă promit cu jurământ: vă măcelăresc pe rând, iar cu sângele vostru Îmi voi astâmpăra setea, nenorociții dracului...!” Invadatorii rămaseră stupefiați. Șeful lor Însă, Încercă să deschidă gură, dar Tony Pavone i’o reteză. „Afară din casa mea, pungașilor oficiali...! Încă odată dacă am plăcerea să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
imediat intrară În acțiune. Înfricoșata Atena Încercă să dea un telefon prietenului ei dar, cel care părea a fi șeful o bruscă violent, argumentând. „Nu e nevoie de prezența lui...Nu de altceva Însă, ne e teamă să nu fim măcelăriți...!!” - se schimonosi el, privind semnificativ la colegii lui. Timp de câteva ore, obiectele din apartament fură răscolite, aruncate În dezordine pe unde se nimerea. Însfârșit, În cele din urmă tâlharii oficiali dădură la iveală provizia facută de Atena. Două kilograme
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu hienele de pradă și distrugând totul În calea lor: au dat foc la casele locuitorilor, au omorât copii, femei și bătrâni așezându-iînfața plutonului de execuție iar alții grâbiți, cu baionetele avute În dotare și conectate la țeava armei, au măcelărit cu o bestialitate de oameni nebuni, pe toți locuitorii pașnici, chiar și femei vizibil Însărcinate...! Dece au fost necesare aceste brutale crime...? Dece atâta canibalitate la vecinii și prietenii noștri unguri...? România, niciodată nu a comis un act de agresiune
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
scară mondială...! Dacă Îmi aduc bine aminte, aproximativ cu 30 de ani În urmă, făcând o simplă investigație În memorie cu privire la frământările politice și mai mult războinice, care timp de veacuri europenii au fost cu zecile de mii aruncați și măcelăriți În abatoarele unor războaie nejustificate și, generate de unii dictatori sângeroși,am rostit Într-un anturaj al prietenilor mei: această stare de nesiguranță a europenilor nu poate dura la infinit. Europa este o familie de cultură și civilizație, iar rivalitățile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
capacitatea intelectuală a persoanei și...În mod deosebit, unele divergente orânduiri sociale, iar oamenii dacă au ceva de Împărțit, cu sufletul deschis să i-a loc la masa tratativelor, rezolvând orice revendicare teritorială și, toate inconvenientele, fără a se mai măcelări unii pe alții. Iar armele de distrugere nucleare, să nu fie Întrebuințate contra adversarului: la rândul lui acesta, poate riposta În aceași manieră cu arme nucleare poate mai sofisticate și penetrante, ce scăpate de sub control, vor contribui la dispariția vieții
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Nici limba lui Iisus. Domnul Sammler trecuse la italiană, pe care crescătorul de nutrii cu posomorâre argentiniană o pricepea, cu fața grea, arătoasă, observând fiarele lacome de pe lângă cizme. Era basarabeano-siriano-sud american - un ditai văcarul israelian din pampas, vorbitor de spaniolă. Măcelărea el singur micile animale? dorise să știe Sammler. Italiana lui nu fusese niciodată bună. „Uccidere?“ „Ammazzare?“ Gaucho Înțelesese. Când venea vremea, le ucidea chiar el. Le lovea În cap cu un băț. Nu-l deranja să facă asta micii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
limbă și o meserie. Dar nu puteai ordona procesului de recuperare unde să se oprească. Continuase acest proces, transformându-se În artist. Ridicându-se de la statutul de cantitate neglijabilă, de care te puteai lipsi, un fitecine care aștepta să fie măcelărit cu o unealtă de săpat tranșee (Eisen spunea că văzuse asta Înainte să evadeze din teritoriul ocupat de naziști și să ajungă la ruși - oameni prea neînsemnați ca să se irosească gloanțe pe ei, cărora li se spărseseră capetele cu lovituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era telefonul cu manivelă din bucătăria cabanei. Acolo dezamorsam bombele părintești, acolo blocam informații despre otrăvitul apei, bombele de la fabrica de armament din Zărnești, inclusiv ideea fixă a unor tați cum că le ținem copiii în creierii munților ca să-i măcelărească teroriștii. Adesea paralizam cu telefonul în mână. Mă sunau Adi și Vali. După câteva secunde spuneau: „Închid că se trage”. Spre deosebire însă de prima noapte, simțul datoriei a fost mai tare decât spaima mea pentru viața celor apropiați. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nici prietenii cei mai apropiați nu mai cutezau să se arate alături de rudele proscrisului. De atunci, în fiecare săptămână, se dădea citire unei noi proclamații care îi acuza pe Harun și banda lui că atacaseră un convoi, jefuiseră o caravană, măcelăriseră călătorii. Nu este adevărat! am exclamat eu. Îl cunosc pe Harun. A ucis, poate ca să se răzbune sau ca să se apere, dar nu ca să fure! Ceea ce este adevărat nu are însemnătate decât pentru Dumnezeu; pentru noi, important este ce cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
părăsit Egiptul, și acum îmi ceri să mă întorc acolo! — Trebuia să plecăm pentru a pune la adăpost viața lui Bayazid; astăzi trebuie să ne întoarcem pentru a-mi salva frații, dar și viitorul fiului meu. Toți circazienii vor fi măcelăriți, sultanul Selim îi va lua prin surprindere, va pune mâna pe pământurile lor, va clădi o împărăție atât de puternică și de întinsă, că fiul meu n-o va mai putea niciodată râvni. Dacă ceva poate fi încercat, atunci trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
luam lucrurile prea în serios. Ceea ce m-a făcut să-i ard un dos de palmă. — Așa deci, am mârâit eu pe un ton părintesc, orașul ți-a fost ocupat, țara ți-e cotropită, cei de la cârma țării sunt toți măcelăriți sau au fugit, le-au luat locul alții, care vin de la capătul pământului, și tu îmi reproșezi că iau lucrurile în serios? În chip de răspuns, dădu din umeri și rosti aceste vorbe de seculară resemnare: — Oricine o ia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
puteau plăti; era respectat de multe triburi barbare și tâlharii nu-l atacau niciodată. — Nu te mai urmărește nimeni - Valerius îi aruncă o privire gladiatorului. După cum ai auzit, Vitellius are altele pe cap, deși i-ar plăcea să te vadă măcelărit de gărzile lui. Însă vom pleca în curând - continua să răsucească amuleta în mână. Știi când? La calendele lui ianuarie, când legiunile vor sărbători noul consulat al împăratului Galba. Va fi îmbulzeală, vor fi o mulțime de oameni pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ocupat culmile pe sub care urma să treacă armata. Grosul trupelor își urmă drumul fără să întimpine vreo împotrivire și fără să bănuiască primejdia. Ariergarda, care venea în urmă încărcată cu pradă, a fost atacată de către munteni în trecătoarea Roncevalles și măcelărită până la ultimul om. Câțiva dintre cei mai viteji căpitani francezi au căzut în această împrejurare, iar printre aceștia este pomenit Roland sau Orlando, guvernatorul mlaștinilor, adică al frontierelor Bretaniei. Numele său a fost încununat de celebritate mai tirziu, iar dezastrul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să-și lase vizerele și să se pună în gardă. Care era cauza acestrei întreruperi o vom afla într-un alt capitol. M E D O R Franța era în această epocă teatrul unor evenimente înfricoșătoare. Sarazinii și creștinii se măcelăreau fără preget. Într-o zi,Rinaldo, conducând un atac asupra unei coloane de păgâni, i-a bătut și împrăștiat până când s-a pomenit înaintea unui cavaler a cărui armură (din întâmplare sau alegere, puțin importă aceasta) purta blazonul lui Roland
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]