210 matches
-
de Kersaint se deplasase personal. Limuzina se oprise În fața primăriei. Christian se apropiase pentru a-l scuti pe bătrînul domn să coboare inutil. Optzeci de ani Împliniți, o statură de bătrîn elefant, un nas foarte coroiat și un baston cu măciulie de argint avînd gravat blazonul familiei făceau din el un bărbat impunător. Moartea lui Gildas Îl contrariase atît de mult Încît se dusese să se Întindă pe pat pînă la dejun. Arthus Își scrută fiul, pe Pierre-Marie, numit de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sînt ținut la curent! Surprinderea și ciuda lui PM păreau sincere. - Două sute cincizeci de mii de euro e o sumă enormă, doar ca să Împiedici familia Le Bihan să mărească fabrica! decretă Marie. Arthus se ridică sprijinindu-se În bastonul cu măciulie de argint. Vocea Îi deveni autoritară. Poziția lui era limpede: contrar lui Loïc care visa prostește la modernitate și contrar celor din familia Le Bihan care, din dorința de cîștig cu orice preț și din vulgaritate, erau gata să denatureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dintre ele răsfățîndu-se podoaba unei șevaliere cu blazonul familiei. Fersen Îi Întoarse mîinile, cercetă rapid fața internă a degetelor și tocmai dădea din cap În semn de negație cînd Arthus de Kersaint Își făcu apariția, precedat de bastonul lui cu măciulie. - Ciudată oră de vizită, nu credeți? - Yvonne Le Bihan pretinde că dumneavoastră i-ați dat banii necesari ridicării fabricii de faianță, domnule de Kersaint, spuse Fersen fără s-o ia pe ocolite. - Și aste vă ridică vouă vreo problemă? Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
familiei Kersaint. Soarele răsărise de vreo jumătate de ceas, iar marea Începuse să se retragă, lăsînd să se vadă șinele care Îngăduiau ca iahtul să fie dat la apă indiferent de maree și de starea valurilor. Rezemat În bastonul cu măciulie, Arthus de Kersaint privea neîncetata mișcare a mării care se retrage, asimilînd-o vieții care puțin cîte puțin Îl părăsea Într-un mod la fel de inexorabil. De pe promontoriul unde se afla, putea să vadă o mare parte a acelei insule care odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
familiei Kersaint? Procurorul autorizase deshumarea. Nu fără repulsie. Ultimul șurub sări, iar funcționarul de la pompe funebre ridică acum capacul. Lemnul suferise efectul umidității, așa că trosni lugubru. Bătrînul se clătină. Încheieturile mîinilor lui, noduroase ca niște oscioare, se albiră Încleștîndu-se pe măciulia bastonului. Curiozitatea Învinse reticențele Armellei, care se aplecă Înainte ca să vadă ce anume Îl tulbura atît de tare pe socrul ei. Saci cu nisip. Trei saci odihneau pe satinul capitonat, cu urme de mucegai pe alocuri. Arthus era livid. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
CÎnd avem și noi o dată prilejul să petrecem un moment singuri doar noi doi... Se strică vremea, o să fie grozav! - Îți ordon să mă duci Îndărăt! Ordinul Îl șfichiuise plin de dispreț, Însoțit de o mișcare amenințătoare a bastonului cu măciulie de argint. Ochii mici și negri ai lui PM sclipiră de ură. - Hotărît lucru, niciodată n-ai știut să-mi vorbești altfel decît lătrîndu-ți ordinele. Apucă din zbor bastonul tatălui lui, i-l smulse, Îl frînse În două pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
său imperios și de veșmintele sale. Parcă nu se aștepta nici la plată, dar Dante i-o azvârli grăbit pe bancă, Îndepărtându-se. De cum dădu colțul, poetul Își lepădă bereta și o Înfășură grijuliu În bucata de postav, Împreună nu măciulia aurită. Apoi, cu bocceaua strânsă sub braț, Își continuă drumul cu capul descoperit, sub văpaia soarelui. Dar după ce făcu nici măcar o sută de pași, o slăbiciune neașteptată, Însoțită de amețeală, Îl sili să se rezeme de zid. În timp ce Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sau împușcaseră până acum ca pe o muscă. Dacă muștele, cumva, de la un timp, au luat obiceiul de a se lasă împușcate. Și d-aia nu-i zdrobiseră creierii, bătîndu-l în creștet cu cupa unui excavator, așa cum ai face cu măciulia unui piron, răsărit în asfalt, din senin, și încurcînd la mers întreaga lume. Îl credeau dedicat să scrie poezii Partidului Comunist, concentrat să ritmeze "măr" cu "adevăr", "furnale" cu "cincinale" și "șperț" cu "comerț", așa cum făcea și grasul și guralivul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
simți saltul de durere în aer, se uită și-l văzu pe Zet cu dinții rânjind, ca în spasm. Viespea se lăsă înșelată, coborî de pe buză pe incisivi, căutând răcoarea salivei, și- atunci Zet o înghiți brusc, ca pe o măciulie din iarbă. Omar se înspăimântă încă o dată, gândind că veninul și acul au să-i țâșnească în cerul gurii, însă armăsarul rămase placid ca un rege cu glezne fine și grumazul de sticlă mată, în care o insectă se pecetluise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Stelele călătoreau pe neștiute. După vreun ceas, Caru-lmare era tocmai în fața lor, spre bariera Mandravelei. Oiștea lui luminoasă căzuse peste casele scunde. Își ascultau pașii în praful drumului și nu mai spuneau nimic. Se auzea cum seceră vântul tulpinile buruienilor. Măciuliile lor uscate, scuturate de mult, se aplecau scoțând un șuierat cunoscut. Câte nopți umblaseră astfel? Cine să le mai țină seama? Osteniră. Paraschiv lăsă păturile la picioare. Ăl bătrân scoase o țigară, o bătu la capetele amândouă și își aduse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-și surprindă contemporanii prin extravaganța costumelor de catifea albă, prin buchetele de violete prinse În loc de cravată, el Își compune mai apoi un stil de o sobră eleganță: mantou gris perle, cu tăietură simplă, eșarfă albă. Semn distinctiv - un baston cu măciulie din porțelan albastru. Cu gesturi ample, bizare, cu o mustață impertinentă à la Whistler, cel care Își descrie apariția longilină cu umor („Sunt un iepure cu mantou”) rămâne În amintirea contemporanilor pentru arta conversației ieșită din comun, amestec ciudat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
vieții elegante. Într-adevăr, dandysmul este o afectare a modei. Devenind dandy, un om devine o mobilă de budoar, un manechin extrem de ingenios care se poate așeza pe un cal sau pe o canapea, care mușcă sau molfăie tot timpul măciulia bastonului, dar o ființă gânditoare... niciodată! Cel care nu vede În modă decât moda este un prost. Viața elegantă nu exclude nici gândirea, nici știința: ea le consacră. Prin ea, oamenii trebuie nu numai să Învețe să se bucure de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Philip Cantley cu asprime. Își strânsese părul grizonant într-o coadă de cal minusculă, la spate, iar în jurul gâtului purta o cravată lată, nu prea strânsă, asemenea unui dandy din secolul optsprezece. Nu-i mai lipsea decât un baston cu măciulie de argint pe care să-l răsucească. Își așternu privirea asupra ei, cu ochii de un negru perfect, asemenea semințelor unei plante otrăvitoare. Ea făcu un pas mic în spate, lipindu-se de una dintre biblioteci în timp ce el continuă. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
s-o spunem pe-a dreaptă, puțină lume s-a ostenit prin viscol, la biserică, Epiharia, care-i cunoaștea după nume sau măcar după chip pe toți enoriașii, s-a mirat să vadă că apare un om distins, cu baston cu măciulie de argint în formă de cioc, care nu mai călcase niciodată pe-aici - asta cu siguranță! - își agață pălăria în cuierul de deasupra ultimului jilț și ascultă liniștit slujba din Duminica de după Nașterea Domnului. Nu părea deloc cu gândul la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mizerie. Anafura mă-tii de spurcat! Aici ți-ai găsit să... Scîrbit pînă la vomă, se curăță prin buruieni cum poate și se supără pe toată lumea aceasta nesimțită, care... Ce mai, este nesimțită rău și ar merita cîteva măsurători cu măciulia de la bățul moșului. La vreo cîțiva metri vede o umbră a iepurelui și se îndreaptă într-acolo ca să definitiveze curățarea piciorului. Nu departe însă, vede un lan de ciuperci. Am noroc, doar am călcat... Scoate pălăria jerpelită, se scarpină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
prădat, bandiții! Muncușoara mea! Are ochii în lacrimi și se simte cel mai nefericit om din lume. Le-au smuls cu totul. Nu vor mai crește de acum ca înainte. Eu le tăiam frumos, le lăsam rădăcina. Moș Bulgaru strîngea măciulia în mînă, parcă ar fi vrut să-i scoată zeama. Mă duc să le iau pe celelalte. Măcar cît de cît... Reface drumul greu de la dus și ajunge la... Anafura mamii lor, le-au cules și pe astea... Își aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îndrăznește timid: Moș Bulgaru a călcat în... rahatul meu. Cuuum? sare moșul ca ars. Era al meu, cînd m-am întors am văzut că a dat peste cineva norocul. Lumea rîde și mai abitir rîde tînărul. Deci, tu ești banditul! Măciulia își face treaba, rupe o coastă și mai provoacă alte cîteva daune minore. Băiatul plînge și strigă cît poate: Banditul ești mata! Eu n-am furat nimic. Dar tot bandit ești! țipă și moș Bulgaru. Glumă în Ajun Moșul Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
violentă perturbație atmosferică de caracter ciclonic țparcă citesc Apocalipsa mai mult intuiesc decît Înțeleg) ...un acoperămînt de cap după aceea identificat ca aparținînd mult respectatului slujitor al coroanei și al justiției de pace Domnul George Fottrell și o umbrelă cu măciulie de aur și cu inițiale gravate și purtînd de asemenea blazonul și adresa domiciliului eruditului și respectatului președinte al curții cu jurați Sir Frederick Falkiner, primul magistrat al Dublinului, au fost descoperite de echipele de ajutor În regiunile Îndepărtate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o luă de-a Îndaratelea, proptindu-se de crengile de struf ale casei Înainte să le rupă și se se prăbușească printre ele. - Vedeți de Nunatuk, am strigat dar, chiar atunci, unul dintre uriași ridică deasupra capului o bâtă cu măciulia mare cât un pepene - avea s-o abată peste țeasta meu și atunci, rămas bun preacinstite oaspete ale meu, Krog, după cum mi-ar fi urat Gupal. Dar, o săgeată Îi străpunse uriașului fruntea, trântindu-l pe spate ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ușor pe petalele firave, de culoare alb-verzuie, copilul a băgat apoi de seamă că între acele petale se ridica un fel de păhărel, prelungit, cu buzele ușor răsfrânte. Chiar în mijlocul păhărelului, un bețigaș subțire și delicat înfățișa soarelui o mică măciulie ușor gălbuie și lipicioasă. întreaga alcătuire semăna cu un clopoțel. Cu imaginația lui de copil, micul sclav a asemănat totul cu o gură de om. Fără să stea prea mult pe gânduri, a început să vorbească florilor de vanilie: - Voi
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
Cluj, cu o fată căreia multă vreme i s-a zis în sat "unguroaica", apoi a început să se iscălească "George Șerban", în loc de "Gheorghe Șerban", pentru a-și lustrui puțin proveniența, și și-a cumpărat un baston de abanos cu măciulie de argint pe care-l învîrtea, seniorial, vara, când se plimba pe ulițele din Lisa. În felul lui, "unchiul George" era un personaj-spectacol. Își purta soclul cu el pretutindeni și nu mai putea vorbi decât ca o statuie vie. Îi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
casă prin fereastra bibliotecii, care este de obicei bine închisă. Și-a croit apoi drum până în dormitorul lui Lawrence Winshaw, unde a urmat o altercație violentă. Domnul Winshaw l-a învins pe agresor, adminstrându-i o lovitură fatală în craniu cu măciulia de cupru a scărpinătoarei de spinare pe care o ține permanent pe noptieră. Moartea a fost instantanee. Poliția n-a reușit încă să-l identifice pe agresor, care nu pare să fie din partea locului, dar a stabilit că jaful a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vangoghian către drumul Îngust pe care se circula cu dificultate. Urcam gâfâind, Împins de un impuls concret, precis, aproape palpabil. Ceva mă făcea să mă opresc lângă fântâna cu ciutură, Înconjurată de tufișuri sălbatice, de bozii și mărăcinii Înalți, cu măciulii albastre. Îmi amintesc sălciile țesând deasupra o plasă verde, ademenitoare prin răcoare și liniște; scot o găleată cu apă din Întunericul adânc și, după ce mă satur să beau, Încep s-o arunc În jur, Încerc să mă stropesc, mă ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pene În casa spânzuratului?! (joi) Am visat că mergeam pe o potecă ducând la o fântână (iată cum se repetă structura basmului); eram pe coborâșul dintre două coline când am văzut (În vis, bineînțeles!) un fel de țăruș cu o măciulie la cap ce se retrăgea, scurtâdu-se și lungindu-se În timp ce măciulia aceea emitea fosforescent semnale de diferite culori; apropiindu-mă, am putut vedea că era vorba despre un șarpe ce ieșea din gaura lui și mă privea țanțoș ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
potecă ducând la o fântână (iată cum se repetă structura basmului); eram pe coborâșul dintre două coline când am văzut (În vis, bineînțeles!) un fel de țăruș cu o măciulie la cap ce se retrăgea, scurtâdu-se și lungindu-se În timp ce măciulia aceea emitea fosforescent semnale de diferite culori; apropiindu-mă, am putut vedea că era vorba despre un șarpe ce ieșea din gaura lui și mă privea țanțoș ca un cameleon ce-și schimba culorile pentru a fi cât mai atrăgător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]