1,275 matches
-
în cearșaf ca un piron care-și caută culcușul să se înșurubeze, pieptul i se înalță, cât de bine-i cunosc fandarea asta de arc voltaic, mă întorc mașinal în direcția înspre care îmi arată degetele lui și-i văd mădularul refăcut mai repede decât mă așteptam, mai rapid decât am fost eu însumi vreodată în stare să-l refac pe-al meu, i-l văd cum zvâcnește răsărind parșiv, ca șarpele chemat cu fluier, dintre coapsele stufoase între care încercase
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
van la propria lor floare. E schilodirea-ntregului? Sau clipa de vârf a marii scârbe, când poeții se ciumurlesc în limba lor, și varsă tăcerea prigonită de cuvinte? Sonetul e ca un soldat întors din războiul tâlcurilor: încă simte durerea mădularelor pierdute. Ce-i spune noaptea? Ce-i ascunde ziua? Nici una nu trădează: suferința-i ca pajură sau cap același aur.
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
de violență a dezlănțuirii pasiunilor fizice, nu mai lungi de o pagină de carte, pot fi numărate pe degetele de la o mână: actul sexual matinal al lui Ferdinand cu ,femeia-vacă, de douăzeci de ani, cu carnea coaptă și cu fiecare mădular descoperit în țipăt" (p. 166-167); distracția cu Eva, fata de optsprezece ani, ,cu ochii verzi ca de pisic", răsturnată pe colțul mesei (p. 174-175); amintirea primei experiențe a băiatului de doisprezece ani cu spălătoreasa (p. 200-201) și cam atât. H.
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
autohton din secolul 18, cu ascendență elină. Ceva din neamul subțire, atât de uman... Slăbiciunea lui de chirurg, care a văzut atâtea, îndrăznesc a crede că ar fi, printr-o compensație, știința umanistă a cuvintelor, potrivirea lor ca a unor mădulare, tot un fel de chirurgie, de fapt, specială. De unde, literatura: tot un fel de organism bine înjghebat. în prima zi, pe coridor, știind că mă ocup cu scrisul, profesorul Noica mă pune la încercare, ca Sfinxul pe tragicul erou teban
Panduri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11163_a_12488]
-
litere și te-ai și trezit într-o tabără. Iar aceasta poate fi tocmai cea perdantă, pe punctul de a fi, spre binele public, trecută prin foc și sabie. Puteai fi tu acela care sfârtecă și iată-te spintecat, ca mădular al celeilalte roze sau partizan al albaștrilor. Ba chiar ca ,minimalist", în opoziție cu ,maximaliștii" lui Vladimir Ilici. Nu e mai puțin adevărat că poți s-o încalți și fără să-ți fi manifestat opțiunea - v-o spune unul care
Da, da, da și nu, nu, nu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10896_a_12221]
-
xenofobă și antisemită. Nimic din toate acestea nu i-au coborât pe prelații noștri din înălțimea olimpiană a propriei indiferențe. Poate pentru că unii dintre ei or fi având pe conștiință niscaiva literatură pornografică? Nu mă gândesc, desigur, la descrierile de mădulare în erecție sau la invocarea nurilor cine știe cărei vedete ce invadează, în chiloței, ecranele televizoarelor. Nu, e vorba de pornografia de partid și de stat, de pupatul grețos al dosurilor ceaușeștiene în scabroase texte de proslăvire a dementului conducător comunist. E
Censura transcendentală by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11045_a_12370]
-
Pavel: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2, 20) sau „Noi avem gândul și simțirea lui Hristos” ( cf. I Corinteni 2, 16; Filipeni 2, 4). Biserica este așadar un organism viu din care fac parte ca mădulare toți cei botezați, toți cei care au promis la botez că „se leapădă de Satana și se unesc cu Iisus Hristos” (din rânduiala botezului). Prin botez devenim așadar mădulare ale Trupului lui Iisus Hristos care este Biserica în care creștem
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
Biserica este așadar un organism viu din care fac parte ca mădulare toți cei botezați, toți cei care au promis la botez că „se leapădă de Satana și se unesc cu Iisus Hristos” (din rânduiala botezului). Prin botez devenim așadar mădulare ale Trupului lui Iisus Hristos care este Biserica în care creștem spiritual, prin rugăciune, asceză și împărtășirea cu Sfintele Taine, până când vom ajunge „la starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Iisus Hristos” (Efeseni 4, 13). După cum mlădița ruptă
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
are la rândul ei puterea sacramentală de a-L extinde mai departe pe Iisus Hristos în alți oameni, prin organele alese și sfințite de Hristos Însuși în ea și pentru ea, prin Duhul Lui cel Sfânt, adăugând Trupului Său noi mădulare. De asemenea, puterea sacramentală, sfințită și sfințitoare a Bisericii izvorăște tot prin puterea lui Iisus Hristos Cel sălășluit în ea prin Duhul Sfânt. Euharistia și Biserica sunt două realități nedespărțite, într-o continuă și indisolubilă legătură, una implicând-o pe
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
Duhul Sfânt. Euharistia și Biserica sunt două realități nedespărțite, într-o continuă și indisolubilă legătură, una implicând-o pe cealaltă, una fiind condiție a celeilalte, iar în amândouă este prezent Același Iisus Hristos prin Trupul Lui, deplin pnevmatizat, atrăgând toate mădularele și membrele Sale spre înălțimea la care se află El. Prin urmare, importanța și semnificația Sfintei Euharistii sunt fundamentale și maxime pentru viața omului, pentru viața lumii, căci ea este unirea cea mai înaltă care se poate realiza între om
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
din infinit mândria mefistofelică - una și aceeași boală diabolică incurabilă cu reflexii de priviri de om. Pentru că te cutremuri și te întristezi la fel de mult când scrii „deschidere” ori „liberă” ori „conversație”, iar dacă le citești simți cum ceva îți încleștă mădularele și înțepenești, amintindu-ți de o moarte domoale predispusă unui leșin cosmic. Ce deschideri s-au închis, ce libertăți trebuiau interzise și, ce conversații au muțit, de Soarele a rămas în ceață și s-a zbârcit atât de mult Pământul
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
beznele afunde, /când m-am trezit, ce noapte era! Și numai eu /mai rămăsesem, moale, bezmetic, nu știu unde. Și m-am târât pe lângă pereții goi și uzi. Frânt, rezemat de-o grindă, agonizam ca pe-o cruce. Călăii stihiali mai zdrobeau mădulare-mi cruzi, /și-amușinau hiene zburlite, gata să mă apuce, /îmi era limba de iască și nu mai puteam /de pe brațele crucii să mă desfac. Deodată, am auzit o șoaptă stinsă, neomenească: “Doamne, iartă-le lor că nu știu ce fac!” / Am
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
va scutura și pe noi de pe spinarea lui că netrebnici am ajuns! Tinerii voștri se vor stinge în floarea vârstei, vă veți uita la ei cum mor și nu-i veți putea ajuta cu nimic. Veți vedea cum se usucă mădularele voastre de carne și vi se vor usca lacrimile. Și mai ales cutremure! Oamenii vor suferi de boli noi și necunoscute pentru care nu se există antidot. De toate acestea nu aveți cum să vă feriți pentru că sunteți chiar în
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
nea ce strivea acoperișurile asudate, se prăbușeau la pământ transformându-se în cioburi laolaltă cu avalanșele desprinse de pe acoperișuri. Pe coșurile caselor se înălța în fuioare dezlânate fumul, semn că în case sobele duduiau cu vrednicie, încălzind vetrele și dezmorțind mădulare rebegite de frigul mușcător de afară și de corvoadele zilei. Pomii cu crengile de un alb sclipitor, aplecate la pământ sub abundența podoabelor întregeau decorul de poveste, pregătit de Măria sa Crăiasa Imperiului de Gheață în întâmpinarea cortegiul Crăciunului și al
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
ei. Nicolae Cabasila ne mărturisește că „Dumnezeu nici nu a înștiințat de mai înainte pe Adam, nici nu l-a înduplecat să-și dea coasta, din care avea să se zidească Eva, ci lipsindu-l de simțire, i-a răpit mădularul. Dar procedând la zidirea noului Adam, a instiintat-o mai înainte pe Fecioara și a așteptat credință și învoirea ei. A fost mai ușor pentru Apostoli să creadă că Hristos a înviat, de vreme ce L-au văzut înviat. A fost ușor
Buna Vestire, cea mai veche sarbatoare a Maicii Domnului [Corola-blog/BlogPost/92339_a_93631]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AMNARUL Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului Viața mi-a vârât în fiecare mădular câte o dinamită. Îngerul stă cu cutia de chibrituri în mână și așteaptă să aprindă fitilul pe care i-l va arăta ursita. Nu îl văd, dar îi simt lacrimile picurând fierbinți pe focoase. Ehei, îmi zic, încurajat de-o
AMNARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383288_a_384617]
-
bine proporționată care se oferă privirii bărbatului generează aceeași reacție, care stă la originea reproducerii. Însă cum explici fascinația pe care femeia e În măsură să o exercite inclusiv atunci când e absentă? Eu aș jura că numai gândul Antiliei Încălzește mădularele bărbaților, ca și când forța s-ar menține intactă, chiar și atunci când ea se află departe. Prin urmare, fluidele noastre conservă În timp impresiunile și modificările pe care radiația le-a imprimat-o, la fel cum s-ar Întâmpla cu un lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
obiectul acela rotund și lucios mi l-a smuls din mînă și a Început să muște cu furie. Deodată a scos un răcnet, gura i s-a umplut de clăbuci, scuipa și icnea. Corpul pirpiriu i se opintea din toate mădularele, ochii Îi ieșiseră din orbite, venele de la gît Îi erau gata să plesnească. Aruncă bucata de săpun și Începu s-o calce În picioare. Alunecă și căzu. Se zbătea În praf zguduit de convulsii. Nu mai suportam să-l privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Și se potrivește de minune cu normele locale. Nu știu cum să-ți spun. A venit Búdog Vendel, un bărbat îndesat, sănătos. Gâfâia. M-a aplecat ca pe-o cățea. Mi-a deschis vulva cu degetele lui bondoace și și-a potrivit mădularul. „Vă rog să vă țineți bine, pentru că o să v-o înfig.“ Am auzit cum m-a spintecat. El se încheia la șliț, din mine curgea sângele. Peste Grădina de trandafiri. Păcat de ea. Mai bine ar fi ars odată cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lua naștere în mijlocul ei. Aceasta creștea în înălțime, începând să coboare peste el, arcuindu-se ca un pod suspendat. Simțea pe față răceala aceea de mormânt iar pe brațe i se făcuse pielea de găină. O amorțeală stranie îi cuprindea mădularele în timp ce în urechi îi pătrundea o chemare îndepărtată. Era vocea Ilenei care îl striga din mijlocul găurii întunecate. Era singură și se afla în primejdie, plângând. Trebuia neapărat să alerge la ea să îi dea o mână de ajutor. Dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să-și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pîntecele avea să se Însuflețească, apoi plămînii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În inima peșterii, În catranul vîrtos al beznei, deslușind clepsidra veșniciei timpului, pentru că vroia să-și strămute vremelnicia pămînteană În timp, să-și statornicească trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vise, ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și parcă Îl Întrema, Îndeajuns să-l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să-i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gîndurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care-i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei, și-și aminti freamătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sărutau trupurile și Îi implorau cu vorbe tînguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea vederea, să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerînd Îndurare, tămăduirea trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sîngele clocotitor al unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de cîte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cîntările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
două șuvițe care Îi cădeau peste umerii firavi. Era Înalt și purta veșmintele Întunecate și sobre ale medicilor. Fața sa, luminată de doi ochi senini, apărea Însemnată de o rețea de riduri adânci. Părea că un ger puternic Îi stăpânește mădularele, acoperite până la gât de straie grele. Și mâinile Îi erau ocrotite de niște mănuși din piele Întunecată. - Messer Marcello, răspunse omulețul pe un ton În care se amestecau respectul și neîncrederea. Un mare doctor, se pare. Din Nord. Se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]