391 matches
-
Am avut, În trecut, cele mai neplăcute experiențe, cu Naus, Liakov și mulți alții. Dar eu nu disper. M-am consultat, În această privință, cu câțiva colegi din Parlament și din guvern, credem că Statele Unite ne-ar putea ajuta. Sunt măgulit, am spus eu cu promptitudine, dar de ce țara mea? Charles Russel reacționă la remarca mea printr-un gest de surpriză și de neliniște. Pe care răspunsul lui Fazel nu Întârzie să-l potolească: — Am trecut În revistă, una câte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și l-am Întrebat dacă nu cunoaște un american capabil să se Înhame la o misiune atât de grea. Trebuie să recunosc că el este acela care ți-a menționat numele, uitasem complet că ai făcut studii financiare. — Mă simt măgulit de această Încredere, am răspuns eu, dar nu sunt, cu siguranță, omul care vă trebuie. În ciuda diplomei pe care am obținut-o, sunt specialist un jalnic, n-am avut niciodată prilejul să-mi dovedesc cunoștințele. Tatăl meu ar trebui criticat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca să se prindă. Dragule! ciripește ea, aplicându-i o ștampilă zdravănă pe buze, ca să-și ia revanșa pentru mica neatenție. —Iubito, ea e Vanessa, logodnica lui Barney, explică el cu o neglijență studiată. Abia am așteptat să te cunosc, o măgulește Vanessa. Arată splendid. Poartă un sarafan de mătase până deasupra genunchiului; i se lipește foarte elegant de coapse, iar vestitul diamant al inelului se asortează cu cele două ale cerceilor. Părul ei lung și castaniu este prins într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ore ca să ne ajute la digestie și apoi zbenguiala din fața focului, ca să încheiem seara cum se cuvine. N-o să mă gândesc dacă a mai făcut asta și cu altele. Patrick n-avusese practic nici o prietenă înainte de mine și, deși mă măgulea faptul ăsta, pentru că n-aveam pe cine să fiu geloasă, s-a dovedit a fi un semn rău. E normal ca Jake să fi avut iubite. Înseamnă că știe ce înseamnă astfel de responsabilități. Își dă toată silința să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
În tabăra dușmană și a făcut ravagii. Musulmanii o rup la fugă către Mansurah. Provocare cum nu se poate mai bună pentru Artois, care vrea să-i urmărească. Templierii Încearcă să-l oprească, fratele Gilles, mare comandant al Templului, Îl măgulește, spunându-i că deja a făcut o ispravă minunată, una dintre cele mai mari ce s-au făcut vreodată pe pământul de peste mare. Dar Artois, filfizon Însetat de glorie, Îi acuză de trădare pe templieri, ba chiar adaugă că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu mai spuneți, dis donc, are you kidding?) nu poate reda suveranul sentiment de dezinteres, fatalismul cu care ea reconfirmă convingerea fără greș că ceilalți sunt, și Încă iremediabil, copiii unei divinități nătânge. Dar colonelul nu era piemontez și păru măgulit de reacția lui Belbo...” „Ei, da. Iată planul, iată așa-numita ordonation, În mirabila-i simplitate și coerență. Și băgați de seamă, luați o hartă a Europei și a Asiei, trasați linia de evoluție a planului, de la nord, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
admira mai mult decât o faci tu însuți, demone! Restul sunt vorbe! Vorbe mari! Gogoși! Palavre! parează Iepurele. Am început să ne obișnuim cu ele, pe cuvântul meu de cavaler, sare Bursucul. Asta-i bântuire reziduală, zău. Mai schimbă placa. Măgulește-ne! Renunță la banalități. Surprinde-ne și tu, cu ceva nou. Îndrăzniți...?!? Șopârlelor! Șobolanilor! Gândacilor! Broaștelor! Câinilor! Măi, măi, măi! Acu' am trecut, de la gărgăuni, la atacuri sub-urbane, sub centură, carevasăzică, face Bursucul. Trist, domnule, trist, trist, trist! Ș-apoi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
atunci întîia oară. ― Na, apoi astea mie nu-mi plac, se supără Gavrilaș, silindu-se să-și apere propria-i cafeluță amenințată, în vreme ce doamna Gavrilaș își frângea mâinile amuțită, parc-ar fi asistat la un cataclism. Fata însă se arăta măgulită de explozia aceasta și primea vijelia de sărutări gângurind ca o turturică. ― Victorie, domnule Gavrilaș! răcni în cele din urmă Titu, zvîrlindu-și pălăria pe pat cu un gest de general triumfător. Și povesti pe nerăsuflate cum a întîlnit pe Grigore
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dragii mei!... Casa voastră e casa fericirii. Eu, care sunt un sentimental, uite așa ceva am visat pentru căsnicia mea. Idealul meu de femeie a fost o ființă ca dumneata, Tecla! în adâncul sufletului meu... Nu te superi, Victore? ― Dimpotrivă, mă măgulește! zise Predeleanu. Adică mai mult pe Tecla. Dar cum Tecla e a mea și noi doi suntem unul... Tecla surâdea. Iuga adăugă: ― Da, așa, cu surâsul dumitale, cu blândețea dumitale, cu copilașii dumitale... Cum să nu te invidiez, Victore? Mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și simpatică. ― Uite! făcu doamna Alexandrescu, arătînd-o triumfătoare. Tânărul îi sărută mâna ceremonios, zicînd: ― Sunt fermecat, doamnă Mimi! ― Cum ai cunoscut-o așa dintr-o dată? se minună doamna Alexandrescu. ― După frumusețe și încă după ceva! răspunse Titu. Mimi râse. Era măgulită de galanteria tânărului. Gînguri: ― Mi-a spus mama că ești poet. M-am convins acum și eu. Îi ceru insistent, secondată de maică-sa, să explice și restul. Tânărul Herdelea mărturisi că, scotocind prin lăzile din antreu, a dat peste
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Toată lumea știe că sunt în divorț. O revenire i-ar face și ridicoli. Pe urmă azi mai poate fiecare să-și croiască o viață nouă. Mâine poate ar fi mai greu... Miron stărui s-o convingă. Nadina îl întrerupse: ― Mă măgulește insistența ta, papa drag... E o dovadă de iubire care mă înduioșează. Dar, te rog, uite... (împreună mâinile ca la rugăciune), te rog, dă-mi dovada supremă de iubire și... să vorbim de altceva. ― Despre ceea ce aș fi vrut să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în papucii moi, se ridică în picioare și-și scoase cămașa de noapte, aruncînd-o pe așternut. Rămase goală, cum îi plăcea atât de mult să umble acasă, în dormitorul ei, între oglinzile care-i răsfrângeau toate rotunjimile corpului și-i măguleau încrederea în frumusețea ei. Acuma nu se gândise să-și admire goliciunea. Gestul fusese instinctiv. Deși în odaie era cald, o cutremura un fior de frig. ― Aide, Ilenuțo, aide, că mi-e răcoare, murmură ea strîngîndu-și sânii cu brațele încrucișate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îi vedea ochii. Observă în clipa următoare că i se îneacă glasul și în privirea lui o strălucire nouă în locul încruntării. Strălucirea aceasta lacomă și tulbure a remarcat-o de atâtea ori în ochii mai tuturor bărbaților și totdeauna a măgulit-o, socotind-o ca dovada cea mai sigură a pasiunilor ce le deșteaptă frumusețea ei. Privirea țăranului o ardea ca o flacără. O simțea cum i se plimbă pe corp și deodată înțelese ca corpul i-e dezvălit. Sări în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ora de după-amiază, când mai totdeauna își ia racheta din cuier și pleacă. Dar astăzi a lipsit de dimineață, așa că probabil, până la urmă, va renunța să mai plece. Încă neîndrăznind să creadă că l-a oprit definitiv, ea va surâde, măgulită de interesul pe care vorbele lui i-l arată. După atâția și atâția ani, după atâtea dezerțiuni și atâtea întoarceri, iată-i cum stau de vorbă, la fel ca în primii ani. în penumbra hall-ului, obrazul lui bronzat încă mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
escroci și mai sănătoși ca noi, dar nu ți-a servit la nimic ! Nu ți-a fost cu nimic o învățătură de minte... E acrișor tonul lui, dar nu poți, după o viață întreagă, să mai aștepți declarații. Totuși, o măgulește că el vorbește atât de mult despre ea, iar în dosul cuvintelor zeflemitoare (dar când nu este zeflemitor Niki ?) încă stăruie acel mic complex care nu l-a părăsit de când a cunoscut-o. Oricât s-ar schimba lumea în jurul lor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așa cum vorbește el, și o orbire datorată vanității lui. Și nici măcar dându-și seama că destulă lume interpretează atitudinea lui ca o aliniere la guvernamentali. Poți să nu dai crezare chiar că a fost plătit, numai că i-a fost măgulită vanitatea și a întrevăzut avantaje pentru fantasmagoria cu laboratorul de fonetică... Astfel încât probabil nu va mai trece mult și ai să auzi din gura Profesorului Mironescu cele mai formidabile osanale pentru Ionel Brătianu ! Și, lipsit de simțul realității și de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ești : un om care își face datoria unde este pus și, în plus, becher, așadar cu suficient timp liber. Mai ales că tot n-ai pășit de-ajuns în protipendadă, încât să frecventezi Jockey Clubul. Sigur că așa ceva ți-ar măguli, ca oricărui om, vanitatea, mai ales că, pentru stângăciile tale în lume, tu singur știi cât ai pătimit. Dar nimeni nu poate să spună că te-a văzut într-o situație neonorabilă : nu te-ai aflat în gloata care a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
făcută doar pentru a înțelege rostul acestei vizite, și care a și primit răspuns : că Marie-Liliane și-ar fi exprimat dorința de a sărbători împreună cu mine această zi în care poate soarta războiului nostru se va schimba. Răspunsul m-a măgulit, cu toate că la plecare n-am putut să nu observ cu strângere de inimă obrazul lipsit de frăgezime al lui Marie-Liliane și silueta ei, tot mai greoaie. 23 septembrie 1916 Descurajarea a pus acum stăpânire pe toate inimile !... Tabloul dezastrului de la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cârciuma era deschisă, dar Tom nu intră. Era ca și beat, capul i se învârtea, iar inima i se dilatase sub presiunea unui curios amestec de amărăciune, teamă și bucurie. Bucurie? De ce naiba bucurie? Să fi fost numai pentru că era măgulit de asemenea extraordinară atenție? Își spunea întruna: „E nebun, nimic din ce mi-a spus nu are importanță, totul e ireal, nu m-am angajat la nimic“. Lăsă cârciuma în urmă, înaintă până în dreptul pasajului de nivel și rămase locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i-aș fi putut salva pe amândoi, și pe John Robert și pe George. John Robert mi-a cerut să nu-i vorbesc despre George și eu m-am supus, pentru că mi-era frică de el și pentru că mă simțeam măgulit de atenția pe care mi-o acorda. Când i-am vorbit despre îndatorirea mea preoțească, mi-a spus : „Nu crezi în ea“, iar eu mi-am înclinat capul, și cocoșul a cântat de trei ori. În felul acesta am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îmi amintesc perfect ce mi s-a întîmplat în ziua aceea de februarie. Mă întorceam de la universitate. În dreptul Ateneului mă opri o bătrână mică și uscată, care-mi ceru de pomană. Îmi plăcea să dau de milă, căci asta îmi măgulea amorul propriu. Am scos doi lei și i-am întins cerșetoarei. Țin minte și banii mărunți pe care-i aveam în portofel: 18 lei, dintre care opt monede de câte doi lei și două de câte un leu. Primul gând
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-l consider cauza nenorocirii mele, prin faptul că apăruse în viața mea. Bietul! În realitate n-avea nici o vină. Făcea tot ce-i stătea în putință să fiu mulțumită, era îndatoritor cu mine, mă copleșea de atenții care ar fi măgulit pe orice altă femeie. Îi apreciam rece eforturile și mă sileam să-l cruț de suferințe. Degeaba! În cele din urmă a înțeles că tot pe tine te iubeam. Odată, într-o seară, mi-a spus-o. Bineînțeles, am tăcut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mea profesională eram într-adevăr fără pată. N-am acceptat niciodată să fiu mituit, asta se înțelege de la sine, dar, mai mult decât atât, socoteam înjositoare orice fel de intervenție. Lucru și mai rar, n-am consimțit niciodată să-i măgulesc pe ziariști, spre a-i cîștiga de partea mea, nici pe funcționarii a căror prietenie mi-ar fi putut fi de folos. Am avut pînă și norocul să mi se ofere de două sau de trei ori Legiunea de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Elenă cuminte, care îl iubea, pare-se, pe când el căuta numai căsătoria de rezon, îi păruse rău. Apoi, în viața de certuri pe care o ducea cu Ada, își închipuise că ar fi tfost mai fericit cu cealaltă. Dar era măgulit că Ada îl cumpărase cu bani mulți și că acea Elenă îl iubise, măgulit în ambiția lui anemică. El avea o situație solidă cu făinăreasa, Elena Drăgănescu o situație admirabilă. Totuși era bine, dar nu vrea să o mai întîlnească
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îi păruse rău. Apoi, în viața de certuri pe care o ducea cu Ada, își închipuise că ar fi tfost mai fericit cu cealaltă. Dar era măgulit că Ada îl cumpărase cu bani mulți și că acea Elenă îl iubise, măgulit în ambiția lui anemică. El avea o situație solidă cu făinăreasa, Elena Drăgănescu o situație admirabilă. Totuși era bine, dar nu vrea să o mai întîlnească. Acum Elena sau Ada, femeile îi erau dușmane. Mai mult chiar decât zilele de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]