1,012 matches
-
ieromonahul Gherasim a fost, pe rând, profesor la seminarul nemțean, egumen la Vovidenia, egumen al Mănăstirii Neamț și apoi stareț la Putna, cu o rodnică și lungă stăreție în perioada grea a anilor 1962-1977. La Putna a restaurat întreg complexul mănăstiresc, fiind constant sprijinit de Mitropolitul Moldovei și Sucevei de atunci, Iustin Moisescu. Prin rânduiala lui Dumnezeu, în anul 1977 a fost chemat la slujirea arhierească. Ca Arhiereu-vicar la Arad și Buzău, PS Părinte Episcop Gherasim a lucrat cu multă râvnă
IN MEMORIAM – EPISCOPUL GHERASIM (CUCOŞEL) PUTNEANUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371932_a_373261]
-
peisaje sud--americane și nu numai; televiziunea pentru care senzaționalul este pus pe treapta supremă; televiziunea pentru care imaginea manifestării a 20-30 de homosexuali în cadrul unui marș este mai importantă decât adunarea a peste 100. 000 de oameni la un hram mănăstiresc, și exemplele ar putea continua. Ar fi nedrept să reducem manifestările culturale doar la aceste acte, care nici măcar nu se integrează în conceptul de cultură, de vreme ce oameni cu un mare simt de răspundere își fac cu profundă dăruire datoria la
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ŞI SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ ACTUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372274_a_373603]
-
ajutor și sfat, iar acesta n-a întârziat să vină. Într-o dimineață, după terminarea slujbei, călugării s-au pornit la drum. S-au gândit să plece să-și încerce norocul și să caute cele de trebuință și folositoare traiului mănăstiresc, în alt loc decât cel de lângă mănăstire, tocmai pentru a putea viețui și supraviețui. S-au rugat la Dumnezeu să trimită binecuvântarea pentru drumul ce-l vor parcurge, așa cum face orice bun creștin, în astfel de împrejurare. Și-au făcut
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
prea era greu traiul, tot așa, rugându-L pe Împăratul Ceresc să aibă în pază lăcașul deja ființat. Cunoscând deja legenda ființării, îmi permit o părere - probabil, Dumnezeu, Creatorul cerului și pământului, știa ce se va abate asupra tânărului lăcaș mănăstiresc, și-atunci, slujitorilor, le-a trimis gând bun, să plece în lume după cele trebuincioase, pentru ca ei, slujitorii lui Dumnezeu, să nu fie omorâți ori luați prizonieri de către oștile cotropitorilor. Și cum spuneam, că tâlharii și răufăcătorii nu au nici
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
și învățați să facă numai răutăți, s-au năpustit asupra bisericii, au furat tot ce aveau mai de preț și de valoare, și, de parcă nu ar fi fost de-ajuns doat atâta, după ce și-au luat prada bisericească din obștea mănăstirească, s-au gândit, să-și ascundă urmele. Cum? Dând foc Sfântului lăcaș. Dând foc Sfintei Mănăstiri! Mare durere trebuie să fi fost în acel an al lui Dumnezeu, atât pentru obștea bisericească, ce cu trudă și osteneală avea grija mănăstirii
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
iar pentru că moșii și strămoșii să aibă liniște cerească, s-au tot gândit cum să repare groaznica greșeală? Așa stând lucrurile, au început, rugându-L pe Dumnezeu să-I ajute și să-I ierte de păcat, să construiască noul lăcaș mănăstiresc. Mănăstirea Rohița - a fost reînființată în anul 1985 de către preotul din satul Boiereni, Emil MAN, și are ca hram pe cel al ,,Sfinților Apostoli Petru și Pavel”. Aparținătoare satului Boiereni, Mănăstirea Rohița, are și ,,Hramul Acoperământul Maicii Domnului”, care este
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
blestemul satului să fie stins ori înlăturat, iar terenul pe care se află acum sfânta mănăstire de la Rohița, a fost donat de un creștin, om de viță aleasă și cu mare credință în Dumnezeu. În anul 1990, Rohița, devine schit mănăstiresc, aparținător, mănăstirii, surori și vecine, Rohia, iar din 1993 locuiesc, aici, patru călugări, cu chemare, dar și har dumnezeiesc, tocmai pentru ca această casă a lui Dumnezeu să nu mai fie goală. În sarcina celor patru preoți-călugări, cade grija mănăstirii - pentru
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
Neamț (1957-1962), fiind în paralel și profesor la Seminarul Teologic Monahal de la Mănăstirea Neamț (1957-1959). În anul 1962, a fost chemat la stăreția Mănăstirii Putna (1962-1977), fiind hirotesit întru arhimandrit la 22 ianuarie anul 1967. Acolo a restaurat întreg complexul mănăstiresc: biserica, turnul tezaur, turnul Eminescu, clopotnița, muzeul și chiliile, fiind constant sprijinit de Mitropolitul Moldovei și Sucevei de atunci, Iustin Moisescu. La data de 16 noiembrie anul 1976 a fost ales arhiereu-vicar al Episcopiei Aradului, cu titlul "Hunedoreanul", fiind hirotonit
LA ÎMPLINIREA A DOISPREZECE ANI DE LA NAŞTEREA SA IN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A ÎMPĂRĂŢIEI PREASFINTEI TREIMI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376938_a_378267]
-
ieromonahul Gherasim a fost, pe rând, profesor la seminarul nemțean, egumen la Vovidenia, egumen al Mănăstirii Neamț și apoi stareț la Putna, cu o rodnică și lungă stăreție în perioada grea a anilor 1962-1977. La Putna a restaurat întreg complexul mănăstiresc, fiind constant sprijinit de Mitropolitul Moldovei și Sucevei de atunci, Iustin Moisescu. Prin rânduiala lui Dumnezeu, în anul 1977 a fost chemat la slujirea arhierească. Ca Arhiereu-vicar la Arad și Buzău, PS Părinte Episcop Gherasim a lucrat cu multă râvnă
LA ÎMPLINIREA A DOISPREZECE ANI DE LA NAŞTEREA SA IN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A ÎMPĂRĂŢIEI PREASFINTEI TREIMI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376938_a_378267]
-
pocăinței, al mărturisirii, al împărtășirii și al rugăciunii. Al transformării interioare care ne aduce mai aproape de Dumnezeu. Spectacolul a început cu un mini concert în care sunetul de toacă, produs la patru ciocănele ne-a amintit sfințenia și magia locurilor mănăstirești de acasă. A urmat un răsfăț al simțurilor, un concert vocal sincronizat la perfecție. Pentru mine corurile bărbătești sunt fascinante, iar când vocile interpretează muzică bizantină, îmbinările vocale crează o țesătură complexă, uneori neașteptată, dar care bucură întotdeauna sufletul. Armonizarea
CÂNT DIVIN de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375290_a_376619]
-
pentru istoria Moldovei și sărăcia celor privitoare la Țara Românească. După primele cronici slavone, există o continuitate pentru documentele moldovene, ceea ce nu se întîmplă în cazul Valahiei. În secolul XVI, domnitorii Moldovei au comandat cronici unor cărturari proveniți din mediul mănăstiresc: Petru Rareș se adresează călugărului Macarie, Alexandru Lăpușneanul lui Eftimie, iar Petru Șchiopul lui Azarie. Cronicile slavone, redescoperite la sfîrșitul secolului al XlX-lea marchează încheierea unei tradiții istoriografice ecleziastice. În Țara Românească, cronicile slavone au dispărut și n-au
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de unitate a italienilor. Cuza este ghidat de prudență și hotărîre. Îi vor trebui mai mult de cinci ani pentru a pune capăt problemei mănăstirilor închinate care se tergiversează de aproape treizeci de ani. Este vorba de recuperarea imenselor bunuri mănăstirești din Moldova și Muntenia, dăruite Muntelui Athos, patriarhilor de Constantinopol, Ierusalim, Alexandria și Antiohia. Veniturile obținute de pe aceste pămînturi ale mănăstirilor conduse de egumeni greci sînt pierdute de Principate. Simbolic, gestul este grav. În 1857, un reprezentant al Rusiei la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Rusia". Giers vrea să joace rolul intermediarului între guvernul Cuza și patriarhale, și să controleze negocierile care ar conduce spre vărsarea unei părți a veniturilor mănăstirilor la statul român. Cuza tranșează problema prin forță și decretează în 1866 secularizarea pământurilor mănăstirești. Relația Principatelor cu rușii, importantă, este ocultată printr-o compensare diplomatică orientată spre susținerea franceză. Cuza este constrîns să abdice în 1866 printr-un complot care-i unește pe conservatori și pe liberali. Căderea lui Cuza și ascensiunea la tronul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
arestarea multora dintre ei, în anii instalării regimului și a colectivizării. Un nou val de arestări vine în 1959. Încă din 1958, statul se legase de mănăstiri, care aveau tendința de a reprezenta un pol de spiritualitate independentă, închizînd școlile mănăstirești și reducînd numărul de călugări și călugărițe. Situația se ameliorează în 1961. Ierarhia este în mai mică măsură de acord cu politica de stat. Biserica Ortodoxă urmează Moscova, Mișcarea pentru pace de la începutul anilor '50 și se implică în mișcarea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
din partea Departamentului lucrărilor publice, pentru a se aproba propunerea companiei. După oarecare opoziție din partea clerului, în cele din urmă s-a dat curs hotărârii Sfatului Administrativ de a se procura lemnul necesar lucrărilor de instalare a liniilor telegrafice din pădurile mănăstirești, fără plată. Transportul stâlpilor și al materialelor pe linii s-a făcut fără plată, în contul zilelor de drumuri. Datorită abuzurilor, a insuficientei evidențe și organizări, s-au efectuat transporturi „în contul zilelor de drumuri ale anului viitor” de către locuitorii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lucrurile se petreceau astfel: odată săparea terminată, fiecare răzeș își rezerva pentru exploatare un număr de săptămâni. În ceea ce privește puțul, el era proprietatea lor comună, ca și pământul pe care se afla. Dacă puțul se afla pe o proprietate boierească sau mănăstirească, atunci mai mulți țărani asociați se învoiau cu proprietarul lui, plătindu-i bani sau dijmă (o vadră din zece). Adeseori moșierul folosea pentru exploatarea păcurii țărani dependenți, dar relațiile ce se stabileau între cel dintâi și clăcașii nu se bazau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
alte fabrici de postav, într-un chip mai sistematic și mai productiv, din pricină că aceea de astăzi nu este îndestulătoare pentru monast[ire]”. Câteva date privind înzestrarea tehnică a instalației ni le dă, la 28 octombrie 1859, „comisia regulatoare a averilor mănăstirești”. Un alt indiciu privind mărimea acelei întreprinderi ne oferă comisia de arbitraj a conflictului dintre M. Kogălniceanu și Ed. Bühl, care a apreciat, în decembrie 1855, că fabrica de la mănăstirea Neamț este mai mare și superioară fabricii lui Bühl, fiind
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
iaste ca să se mai țină această fabrică în stare bună și să lucreze postav din lîna mănăstirii precum până acum”. Fabrica decade. Se pare că la acea dată ea nu mai funcționa. La 28 octombrie 1859, „comisia regulatoare a averilor mănăstirești” a cerut Ministerului cultelor să aprobe punerea în vânzare a „mașinii de făcut postav cu mai multe aparaturi” și care nu funcționa din cauză că „productul ei nu acoperă cheltuielile funcționării”. M. Kogălniceanu s-a oferit să cumpere mașinile acestei fabrici „care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
parte cea economică se aflau în mâna marilor proprietari funciari, suzeranitatea turcească nu fusese înlăturată. Marea majoritate a târgușoarelor și multe din capitalele de ținut (Dorohoi, Vaslui, Fălciu, Romanul până la mijlocul secolului al XIX-lea) erau proprietăți particulare, boierești și mănăstirești. Locuitorii lor aveau obligații feudale. Dreptul de a vinde bunurile de primă necesitate era monopol al proprietarilor. Chiar în orașele zise libere, libera concurență era îngrădită; asupra desfacerii bunurilor de primă necesitate (pâine, carne, băuturi, iluminare) era instituit monopolul eforiilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în cel mai mare oraș al țării, Iași, ei n-au putut fi înregistrați. Este neîndoielnic însă că ei atingeau un procentaj destul de ridicat, dând orașului moldovenesc caracteristica proprie tuturor orașelor în perioada descompunerii feudalismului și ascensiunii capitalismului. După țiganii mănăstirești și bejenari, al căror număr în orașe era destul de mic și al căror rol în viața socială a orașului rămânea neînsemnat, ultima categorie fiscală care apare în catagrafii este cea a stărilor nesupuse dărilor. Membrii lor alcătuiau la 1845, în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
formativ al comentariilor sau dezbaterilor cu subiect religios). Nu mai vorbim despre activitățile misionare, informarea instrumentală, desfășurările social-caritabile sau implicațiile cultural-educative ce vor fi potențate astfel. Pentru faptul că lucrurile cunosc o atare evoluție, avem deja multiple probe: „dublarea” așezămintelor mănăstirești sau bisericești cu „Înfățișările” lor digitale (pagini Web), multiplicarea unor ipostaze jurnalistice În variante online, apariția unei cyber-culturi de factură religioasă, structurarea unor rețele virtuale sau forumuri de discuție pe probleme religioase, interconexiunile dintre credincioși prin facilitățile poștei electronice. Credința
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
zi și din noapte, până la acele primejdioase performanțe sportive - nu sunt decât o gimnastică menită să Întărească voința și să disciplineze sufletul. La drept vorbind, nu greșeam prea tare când consideram dandysmul un soi de religie. Cea mai aspră lege mănăstirească, porunca neînduplecată a Bătrânului din munți care, după ce-i Îmbată, le cere discipolilor săi să-și ia viața, nu era mai despotică și nici mai respectată decât doctrina aceasta a eleganței și a originalității care impune, la rându-i, ambițioșilor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
, (c. 1740, Stoenești, j. Vâlcea - 1820, Craiova), cronicar și caligraf. Dumitru, după numele mirean, era unul dintre cei patru copii ai familiei modeste a lui Alexie și a Aspaziei, ce va deveni Anastasia monahia. La școlile mănăstirești din zonă a deprins limbile slavonă, greacă, rusă, cunoștințe de toponimie, de istorie și geografie, meșteșugul caligrafiei și al miniaturii, arta gravurii și a picturii bisericești. Ucenic al episcopului Grigorie Socoteanu și preot de mir la biserica Episcopiei Râmnicului, se
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
instituției academice la înființare, în 1868, va fi ales, membru onorific al Societății Academice Române. Luminător dârz, de ascendență ardeleană, influențat de mișcarea de redeșteptare națională de la „Sf. Sava”, monah pașoptist profesând idei liberale, D.R. depășește cu mult orizontul vieții mănăstirești. Activează constant, luând măsuri reformatoare, pentru emanciparea și culturalizarea clerului prin intermediul școlilor (fondate, reorganizate sau conduse de el), al tipăriturilor și presei. El scoate primele reviste religioase românești: „Vestitorul bisericesc” (Buzău, 1839-1840, în colaborare cu Gavriil Munteanu) și „Eho eclesiastic
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
care își va fi tras și numele de Caragiali. Dintre cei trei fii, Luca, Costache și Iorgu, cel dintâi, Luca, și el actor o vreme, ca și frații lui, nu se consacră totuși scenei, preferând să rămână administrator al moșiei mănăstirești Mărgineni și profesând totodată ca avocat și magistrat la Ploiești. Mama lui C., de origine grecească, s-a numit Ecaterina (n. Karaboas sau Karabas) și era fiica unui negustor brașovean. Băiatul învață azbuchea cu părintele Marinache, la biserica Sf. Gheorghe
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]