1,739 matches
-
pe interpreții bărbați. E o mare bucurie să urmărești evoluțiile solistice, dar mai ales diversele formațiuni de grup, în care apar Gigel Ungureanu, Bogdan Cănilă, Mihai Mezei, Valentin Stoica, Virgil Ciocoiu, Takashi Okita, Vlad Mărculescu și Raul Oprea. Un adevărat mănunchi de talente, excelent puse în valoare. Printre toți acești interpreți, Bianca Fota conturează adecvat, cu mijloace moderne, o Julietă gracilă, uneori tristă și totuși dornică de viață, desenând în spațiul scenic un personaj care se impune, cu excepția scurtului moment final
Salt stilistic spectaculos by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5833_a_7158]
-
cursa aceasta a Satanei și se grăbea să nu vadă pe nimeni, să nu-l vadă nimeni; tălpile în urma lui băteau acum tare pe caldarâm, se grăbeau și ele. Soarele urcase, acoperea deacum lumea; femeile mânuiau secera, cântau și secerau; mănunchiurile se făceau repede brațe, snopi, clăi, iar la arii erau clădite turnuri. „Spic și traistă!“ ura gospodarilor fiul Mariei grăbit și înainta. Cana dispăruse în dosul măslinilor, umbrele se încolăceau la poalele copacilor; se apropia amiaza. Și pe când fiul Mariei
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
sală, pe ritmurile Bolero-ului lui Maurice Ravel. Ritmul repetitiv al muzicii era secondat de ritmul repetitiv al mișcărilor actorilor care ofereau flori, iar amplificării muzicii i-a corespuns precipitarea mișcărilor actorilor până la explozia finală cu zeci de garoafe aruncate mănunchiuri, în sală și pe scenă. Numai că la mijloc a fost și o mică păcăleală. Pînă Bausch nu a făcut doar teatru ci teatru-dans și cu doi actori-dansatori de talia lui Istvan Teglas și a lui Ștefan Lupu se putea
Pina Bausch redivivus by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5488_a_6813]
-
care adoptă o Ordonanță de Urgență plecată din Opoziție, după ce un deputat al Forței Civice a depus la Palatul Victoria un pachet de legi privind evitarea riscului seismic. Dan Cristian Popescu încearcă limitarea daunelor unui posibil mare cutremur printr-un mănunchi de legi ce include încetarea activității în clădirile cu risc seismic ridicat și consolidarea acestora. Dacă va fi adoptată, OUG va da cea mai puternică lovitură Centrului Vechi al Capitalei, unde sute de clădiri neconsolidate găzduiesc instituții, restaurante, cafenele sau
Premieră: Ordonanță de Urgență inițiată de Opoziție. Legea anti-cutremur, pe masa lui Ponta by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/34359_a_35684]
-
dar nu există o unică narațiune, o desfășurare lineară, un deznodământ. S-ar putea vorbi de un caleidoscop. Personajele se mișcă, se ating, se regrupează, strălucesc când mai mult, când mai puțin. Către sfârșit, ele se adună totuși într-un mănunchi, cu prilejul unei înmormântări. Autoare și de teatru, Yasmina Reza stăpânește dialogul viu, natural, uneori ironic, alteori cinic, mai adesea trist și resemnat. Se folosește și de monologul interior. Paradoxul, aforismul, replica memorabilă abundă. Succesul de public are acoperire. Credem
Nefericiți cei nefericiți by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3470_a_4795]
-
expresie cît se poate de nimerită spre a sugera prezența unei vibrații de fond care străbate universul în toate direcțiile. Radiația cu pricina e singurul vestigiu rămas de pe urma „creației“, un fel de viitură care ajunge la noi sub forma unui mănunchi de fotoni a cărui temperatură e de 3 grade Kelvin, mănunchi ce e perceput ca un foșnet permanent de orice radio sau televizor. Fotonii cu pricina sunt bătrîni cît universul (15 miliarde de ani, și nu 15 miliarde de „anilumină
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
vibrații de fond care străbate universul în toate direcțiile. Radiația cu pricina e singurul vestigiu rămas de pe urma „creației“, un fel de viitură care ajunge la noi sub forma unui mănunchi de fotoni a cărui temperatură e de 3 grade Kelvin, mănunchi ce e perceput ca un foșnet permanent de orice radio sau televizor. Fotonii cu pricina sunt bătrîni cît universul (15 miliarde de ani, și nu 15 miliarde de „anilumină“, cum am scris în cronica anterioară sub imperiul unei neglijențe crase
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
înfruntate cu bărbăție, dincolo de fățărnicii, pioșenii dulcege și orice conveniențe, ne inundă calm și statornic, binefăcător. E de ajuns să numim lucrurile care îi populează universul, devenit acum și al nostru, și pe care adeseori la strânge el însuși în mănunchiuri enunțiative, cum este bunăoară poemul Cauzele, pentru a ne regăsi în fiecare dintre ele, aluziv, reverberativ, definitiv. G.A. Bürger Nu pot, nu izbutesc să înțeleg de ce atât de mult mă afectează tot ce i-a fost lui Bürger hărăzit
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
le mai cercetasem. Despre ce este vorba? În toamna lui 1976, cum reiese din biletul însoțitor, Sașa Pană îmi trimitea pentru „România literară“ un grupaj de texte dintre care unul, intitulat Se caută un autor, îl explica pe celălalt: un mănunchi de maxime și reflecții („doxe și paradoxe”) ce ar merita să fie cunoscute pentru „autenticul lor carat“ și poate că atunci, după publicare, autorul anonim își va dezvălui identitatea. Nu poate fi totuși exclus, mă gândesc, ca textul trimis sub
Un text necunoscut de la Sașa Pană by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3134_a_4459]
-
urmărit: un inefabil, o transcendență sui generis, care să semnifice evadarea din lumea suferinței („ceea ce voiau ei să cucerească nu se află pe lumea aceasta”). Ori reducția la virtualitate: „Cea mai adevărată dintre viețile pe care le port, ca un mănunchi de șerpi înnodat la un capăt, e viața netrăită”. Lepădîndu-se de eu, socotind că povestitorul e doar o „prezență întîmplătoare”, deoarece în lipsa lui eposul tragic ar fi decurs la fel, Varujan Vosganian cinstește sacrificiul neamului căruia îi aparține prin sacrificarea
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
fie cel Sud-Est European. Arhiva Graziani, lângă care există și o arhivă Magherini-Graziani cu care nu trebuie confundată și care nu prezintă decât un interes local, e, după cum spune Mazzatinti, «d’altissimo pregio storico». Conține 388 de codice, registre și mănunchiuri de manuscrise și scrisori, nu toate la fel de interesante. Anexez la această scrisoare un sumar foarte incomplet, extras din catalogul publicat de Mazzatinti, Gli Archivi per la Storia d’Italia. Vol[umul] IV. Interesul colecțiunii mi se pare a fi mai
Din corespondența lui Alexandru Ciorănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4783_a_6108]
-
credincios, egalitarismul marxist e un naufragiu ducînd la alterarea naturii umane, și implicit la terfelirea valorilor clasice: sacrul devine o fantasmă, noțiunea de valoare devine ilicită, fiindcă se sprijină pe discriminare, biserica e un cuibar de vicii, tradiția e un mănunchi de constrîngeri, autoritatea intelectuală e o sursă de dominație, credința e semn de retardare, iar bărbatul alb, creștin, heterosexual și cult devine simbolul dominației rasiste. În cursul acestei devastări pe orizontală, asistăm la o mutație mentală la capătul căreia omul
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
duhului dragoste din turcoază, Sunt gata, în pas ultim către groapă. Tu mă domesticești mereu de pază, În sacerdoțiu supliciul să-mi încapă. Îngenuncheat, mai mult sunt în genunchi, Arunc din carnea mea tot ornamentul. Îmi țes licornul umbrele-n mănunchi, Dându-mi departe dizolvat prezentul. De visul lui infinitul mă presară Cu fulgeru-i ca un angelus de vioară. Îngeri veniră să-mi spună: Te-am găsit. Fiind în trup dar și nemărginit M-am înecat în visul somptuos, Duhuri mișunau
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
din bagarie, un bici tătăresc, trei linguri de fier, șapte linguri pictate, de lemn, opt săpunuri bune de sulemenit și de rumenit, o putinică de lemn plină cu ace de sule, un săculeț de piele cu nisip de călimară, un mănunchi de lumînări de ceară, Și încă erau, mai la fund, un ziar cusut în piele, o scatulcă mică, un chilin uzat, o blană de urs pentru o capră de trăsură, un covor alb, rău, ros de șoareci, o perdea uzată
Ce-am găsit într-o dimineață, deschizînd lăzile bunicilor mei by Ion Drăgănoiu () [Corola-journal/Imaginative/15605_a_16930]
-
în fața socialului maleficiat (al cărui corolar este estul), iată câteva subiecte cu o contribuție însemnată la esența incendiară a acestui lirism. Trebuie însă precizat că forța sa de impact nu este meritul lor (ar fi putut, la fel de bine rămâne un mănunchi de sloganuri), ci al talentului autoarei. Ea posedă știința de a-și dinamiza (și anima) motivele obsesionale prin acea sinuoasă magie ce unifică, asemenea unui bici de foc pendulând între factorul rigorii, Boaz, și cel al milei sau blândeții, Yakim
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
spoit cu albastru după lapte la baba Sara și moș Pau, care ține la mine cum ține la oiaga cu răchie, mi-a făcut hodorogind, un curcubeu. Dar curcubeul meu are ceva aparte, are adunate în el boabe de rouă, mănunchiuri de lună, fâșii de vară târzie împletite cu zâmbetele toamnei crețe. Asta-i spuneam eu la Liuba, care prea se fălea cu curcubeul făcut de frate-său, Sașa, dintr-o curcubătă mare cât o zi de post. - Așa că deseară voi
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
adică prin mozaicul tuturor personajelor sale, negative și pozitive, excepționale și obișnuite, bizare și normale, etc." Criticul constată, ca în treacăt, că imaginea întrucâtva ,demonică" a romancierului este: ,produsul deprinderii obstinate de a-l discuta prin prisma doar a unui mănunchi de eroi, aproape mereu aceiași". Or, prisma cu pricina a pus în umbră ,densitatea oamenilor buni" din această operă. Valeriu Cristea își numește scrierea: ,o lucrare personală", un MONODIC}IONAR, adică ,rodul strădaniilor unui singur autor" - conștient că o întreagă
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
iasă din condiția lingvistului pentru a intra în pielea unui autor dornic de abstracțiuni. Din acest motiv Lumea homerică e un volum de la care, în ciuda temerii de a fi sufocat de o erudiție lexicală fără orizont, te alegi cu un mănunchi de distincții speculative. Cu alte cuvinte, cititorul află aici o carte de nuanțe fine, și abia apoi un catastif de cuvinte vechi. Lapidar descris, efortul lui Frenkian e de a extrage din litera epopeelor homerice viziunea despre lume care i-
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
iar pornid de la el femeia să se înalțe ca un caliciu, și sânii ei să fie o expresie greco-romană, mult mai mult decât una gotică sau barocă, iar ei să poată ilumina prin întunecime cu forța de pătrundere a unui mănunchi cel puțin cinci lumânări. Și se impune absolut ca atât țeasta cât și coloana ei vertebrală Să și le arate cu-ncetineală, iar ea să aibă o cât mai generoasă latifundie dorsală! Membrele să i se termine ca niște tulpini
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
context oarecare, schimb temporar de chei cu soțul. I le-am dat pe ale mele, de juma’ de kil, mi le-a dat pe ale lui, de 100 de grame. Când să mi le returneze, s-a prezentat cu două mănunchiuri. Pe marginea celui mai stufos m-a luat la întrebări: “Cheia asta de la ce e? Dar asta? Dar asta?”. Bineînțeles că habar n-aveam. “Brelocul ăsta greoi ții să-l cari după tine?”. “Nu”. “Bine - zice - atunci, uite, astea sunt
Cum am dat un kil de chei şi am primit înapoi 50 de grame by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18590_a_19915]
-
luat la întrebări: “Cheia asta de la ce e? Dar asta? Dar asta?”. Bineînțeles că habar n-aveam. “Brelocul ăsta greoi ții să-l cari după tine?”. “Nu”. “Bine - zice - atunci, uite, astea sunt noile tale chei”. Și mi-a dat mănunchiul celălalt, compus din două chei și cartela de la interfon. Dacă n-aș fi fost eu cea care a propus schimbul inițial, aș fi putut să-l bănuiesc că mi-a întins o capcancă, în scopul de a-mi mai ușura
Cum am dat un kil de chei şi am primit înapoi 50 de grame by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18590_a_19915]
-
de mînă e ritual, iar cel care nu știe asta nu e scriitor. Numesc ritual acel set de gesturi ce par la prima vedere insignifiante, dar fără de care nici un rînd n-ar ajunge să fie pus pe hîrtie. Ritualul e mănunchiul de tabieturi create în timp, a căror oficiere îți dă putința de a pune ordine în starea de agitație lăuntrică în care te afli cînd stai la masa de scris. Fumatul țigării, gestul cu care o duci la gură, felul
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
sau de cânepă la topit, adică îi ținea sub apă o periodă de timp până le putrezea tulpina. Când se realiza acest lucru, îi aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit darac și elimina și ultima urmă
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
kilometrul 18, o stație pilot cu microscop electronic, spectrofotometru și ultracentrifugă analitică. Toate l-au costat, la cei 57 de ani pe care-i are acum, zile amare, suferințe și o sănătate șubrezită. Și-a strâns frământările într-un frumos mănunchi de versuri, în două volume, „Oglinzile degeneratului solar, sau Logogenica abisului” și „Templul poetului”, iată expresia în rimă albă și totuși de culoarea vieții, uneori cenușie, alteori mai vie, a preocupărilor unui om totuși al lucrurilor precise: „Pe masa de
Agenda2005-17-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283618_a_284947]
-
o răspândire limitată numai la nivelul tropicelor. Cu lăstarii ei lungi, ea se agață strâns de tulpinile copacilor și se ridică la înălțimi ce depășesc 5-6 metri. În timp ce planta crește în înălțime, pe lujerii delicați se ivesc mugurii florali. Un mănunchi de frunzulițe ce seamănă cu niște mâine protectoare ascund, parcă, o gingașă taină. După 40 de zile, bobocul se deschide, scoțând la iveală corola perfectă, mare cât o palmă, o adevărată minune a creației. În timp ce alte flori își desfac treptat
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]