3,738 matches
-
oamenilor”<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 86 footnote>. Tot el o numește „vița cea adevărată, care a odrăslit rodul vieții, singura Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii...”<footnote Ibidem, p. 95 footnote>. Observăm că, atunci când descriu necuprinsele măreții ale Maicii Domnului, cuvântul sfinților deodată devine cântare, laudă și preamărire. Ei știau că oricâte ar spune despre ea, niciodată nu vor găsi cuvinte să cânte Îndeajuns pe Maica Domnului, necunoscând limite pentru preamărirea ei. De asemenea, niciodată nu vor
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
jur. Pasagerii, ca niște statui de carne, au încremenit pe locurile lor. Cei mai mulți privesc pe fereastră unde, în mod sigur, nu văd nimic. Activități erotice Elena, elevă a Liceului ,,Ștefan cel Mare" din Piatra Neamț, posesoare a unui sifilis a cărui măreție nu este egalată decît de generozitatea cu care a fost, mai apoi, redistribuit, și-a trimis la spital, pînă în acest moment, doar treisprezece colegi. Donația s-a făcut simplu, pe căile cercetate îndelung încă de pe timpurile precolumbiene, iar ceremonialul
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
momentul potrivit de ce s-ar putea justifica un asemenea complot -, fie obiectul eternei nerecunoștințe și al ignoranței cinice ale unei posterități mereu ingrate sau, la rigoare, chiar propria sa victimă, din pricina incapacității de a delega și viitorului cîte ceva din măreția antumă a gestului său artistic. În fapt, lucrurile sînt mult mai complicate și ele nu pot fi traduse în termenii comozi ai identificării unui vinovat. Nici contemporaneitatea lui Stoenescu nu este vinovată de participarea aproape necondiționată la triumful artistic al
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
student, alături de colegii săi din atelierul lui Jean-Paul Laurens (C. Ressu, J.Al. Steriadi, S. Mutzner, N.Dărăscu, J. Cosmovici, C. Petrescu și alții), se dezvoltă în climatul aristic al momentului care este unul sever formalizat, interesat mai curînd de măreții abstracte decît de viața nemijlocită și care cultivă excesiv obediența față de normele și de canoanele academiste, în disprețul fățiș față de libertatea gestului și de tentațiile spontaneității. 1 Tatăl său, Grigore Stoenescu, este un mare proprietar funciar și un cunoscut om
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
pot să accept omul lui Faulkner: el e o mască (trompe-l'oeil)... La volubilité de Faulkner, son style abstrait, antropomorfic, de predicator; altă mască (trompe-l'oeil). Stilul său încarcă, îngroașă gesturile cotidiene, le îngreunează, le copleșește de o măreție de epopee, făcându-le apoi să pice cu botul în jos, ca niște cîini de plumb. E o monotonie scîrbită și pompoasă cu tot dinadinsul în acest ritual al cotidianului vizat de Faulkner; gesturile sunt însăși lumea unui nemărginit plictis
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
Alex. Ștefănescu Dintr-o întâmplare ca aceea "povestită" de Tolstoi în Cadavrul viu, noi am fi făcut o știre senzațională și am fi publicat-o pe prima pagină a Evenimentului zilei. În timp ce Tolstoi... Tolstoi a dat măreție faptului divers, scamatorie care îi mai reușea numai lui Shakespeare. Tocmai de aceea, nu mi-aș fi putut închipui că un spectacol cu Cadavrul viu ar putea să încapă pe scena unui teatru românesc de azi. Se poate înghesui o
Grandios în umilința lui by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16237_a_17562]
-
pe dominatori! Asta înseamnă să fii ostașul lui Hristos! MAJESTATEA SA: Simt puterea ca venind de altundeva. MARELE PREOT: Sfântă povară moștenirea lui David. Ești pregătit să vii pe tronul celor vii? MAJESTATEA SA: În familia noastră deopotrivă sunt reunite măreția regilor și sacralitatea zeilor. GENERALUL: Anunțăm lumii întregi că anul acesta s-au săvârșit în țară minuni peste minuni. Pe fața pământului au apărut animale și plante nemaivăzute. Deschiși au fost ochii orbilor și destupate urechile surzilor. Mișcate picioarele ologilor
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
configurarea unei posibile istorii a mentalităților. De asemenea, analiza statutului scriitorului în totalitarism, ocupă un spațiu extins în carte; se vorbește de pierderea demnității, de compromisuri, de complexe (al respectabilității, al onorabilității), de pactul cu autoritățile, deposedat, în comunism, de măreția faustică a oricărui pact, nuanță surprinsă de autor, cum nu se poate mai exact, într-o comparație sugestivă: graba scriitorilor de a publica și de a dobîndi, în acest fel, faimă și privilegii, este asemuită cu nerăbdarea servitoarei de a
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
cea de-a doua categorie, mult mai evident ideologizat și anume aceluia care privește omul că ființă determinată social în mod tragic. Aici totul se schimbă. Suferință muncii, de bună seama într-o societate scindata în clase, capătă o inegalabila măreție, iar atitudinea artistului, manifestă și tranșantă, privilegiază subiecții și denunță contextul. Chiar dacă pare ciudat, o compoziție destul de banală, în care juna Rodica a lui Alecsandri a ajuns bunica, iar junii secerători sînt și ei acum cosași copți, cum este Cosași
Camil Ressu, la o nouă privire (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16455_a_17780]
-
valoros dintre discipoli", îmblânzește tristețea celui ce fusese rugat de Mircea Eliade, la Chicago, prin 1982, să-i binecuvânteze casa și familia. Vremurile sunt tot mai grele, fără însă să știrbească împlinirea unei lucrări și a unei opere. Conștientă de măreția emblematică a personalității părintelui ei, Lidia Ionescu Stăniloae nu poate trece cu vederea lucrarea Răului (p. 367) ce s-a manifestat aproape permanent și chiar postum față de familia Stăniloae. Aproape polemică cu o anume cabală fariseică, cu închipuiți exegeți religioși
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
formulelor de-a gata ale literaturii comuniste, s-au despărțit de drum, spărgând burțile ideologice ale epocii, uneori cu prețul propriilor burți, și și-au individualizat căutările ca vis de lumină. Criteriul moral al generației șaizeci este refuzul eșecului: Adevărata măreție a lui Iona - nota Nicolae Manolescu într-o cronică din 1968 - este de a fi luat cunoștință de sine, de forța sa: de aici înainte, el va putea fi ucis, dar nu înfrânt". Nu erau vorbe în vânt. Într-un
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
forța sa: de aici înainte, el va putea fi ucis, dar nu înfrânt". Nu erau vorbe în vânt. Într-un grad sau altul, și lucrul se poate constata urmărind biografiile auctoriale, scriitorii de valoare au făcut ei înșiși experiența acestei măreții. Tot avea Iona senzația de a fi "geamăn" și nu știa cu cine. Ei bine, a fost geamăn cu acest model existențial, "o iluminare născută în miezul ființei", care a dat sens vieții intelectuale într-o epocă absurdă. De aici
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
relevantă ars poetica: "eu scriu poeme simple ca degetele cu unghii murdare de pămînt/ scriu despre valoarea unui ac de cusut/ scriu despre justificata foame a vulpii/ scriu despre iepuri și anotimpuri/ scriu despre rîia de pe limba mareșalului/ scriu despre măreția frunzelor de varză creață/ scriu despre lucruri moarte numai în aparență/ scriu despre duioșia camerelor cu flori de hîrtie creponată/ scriu despre solnițele și viorile din bodegile aglomerate/ scriu despre puii de pisică pe care îi aruncați în baltă/ scriu
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
Se-aruncă trupul în stele vechi să piară./ Rege mă simt acestor verbe căzute/ Și înălțate rotindu-se/ Veșnic pe cînd mă spulber./ Scutură-ți coama, lume, la chipul chipului,/ Fii un cleștar în pîntecul căruia se cutremură/ Măruntul-firavul-puternicul" (Trîmbițe). Măreția divină e așadar concomitent spirituală și materială, sublimată și carnală. Avem a face cu un soi de avîntat acord între imanentism și transcendentalism, cu o perspectivă asupra unui spirit totalizant, prezent totodată în afara și-n interiorul creaturilor, precum în următoarele
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
recomanda drept "un poet bun, cursiv, cu plinătate a frazei lirice". Cumva, pândit de un manierism precoce. Când Alex. Ștefănescu remarcă la poetul Gabriel Chifu omul complet, armonios, capabil să celebreze și orașul și natura și dragostea și singurătatea și măreția insignifianței, ne reîntâlnim cu Gheorghe Grigurcu observând în aceeași lirică prezența atât a îngerilor, cât și a demonilor. Adică, o dualitate mai mult. Identic, Al. Cistelecan salută "o poetică care regăsește sacralitatea nu doar în splendoarea și grandoarea ei, ci
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
speță una de comunicare, interesantă deopotrivă pentru public, pentru pedagogi și pentru sociologi, audiența a devenit, simultan, o categorie mistică, un fetiș lexical și un tabu juridic în numele cărora infracțiunea propriu-zisă ori, în cel mai fericit caz, potențialul infracțional, capătă măreție, demnitate și putere de exemplu. Cînd, în numele audienței, Vacanța mare își transmite mesajele direct din băile de sulf, Gheorghe pizduiește națiunea și vorbește aproape elogios despre iarbă, niște fetițe uimite în fața prompterelor transmit știri, cu o invidie pe care abia
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
baladă a frământărilor. În calea sa curg râuri de suspine, iar pașii îi sunt călăuziți de doinele frumuseții răvășitoare. În ochii săi blânzi s-au furișat doruri și suferințe care caută să evadeze spre lumile dreptății, spre puritate și împlinire. Măreția sonetului său este covârșitoare. Poetul contemplă o lume care și-a pierdut strălucirea în abisul durerilor, care încearcă să răzbată în ploile efemerității, oglindită în neajunsurile vremii. Frământările sale lăuntrice sunt chemări către regăsire, către țărmurile speranței și ale frumosului
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
o banchetă și două fotolii stil, pufoase. Mă cufundai în materialul moale și ochii mei se cufundară în peisajul pe care-l admirasem cu puțin timp înainte. Aici, de la etajul șapte, părea totul mult mai aproape, mai fascinant.. Sentimentul de măreție pe care ți-l dădea altitudinea la care te aflai, era estompat de măreția geometrică muntoasă. Nu întâlnisem până acum o îmbinare atât de variată de corpuri geometrice spațiale , aruncate haotic. Camelia îmbrăcă tricoul peste costumul de plajă. Deși era
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
mei se cufundară în peisajul pe care-l admirasem cu puțin timp înainte. Aici, de la etajul șapte, părea totul mult mai aproape, mai fascinant.. Sentimentul de măreție pe care ți-l dădea altitudinea la care te aflai, era estompat de măreția geometrică muntoasă. Nu întâlnisem până acum o îmbinare atât de variată de corpuri geometrice spațiale , aruncate haotic. Camelia îmbrăcă tricoul peste costumul de plajă. Deși era luna lui cuptor, crestele învelite în zăpadă ale Bucegilor, parcă nu te mai atrăgeau
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
orice răspuns, pe cînd tonul lui era tonul unui tip care știe multe și ți-ar fi servit pe loc sute de răspunsuri... Mă aflam pe a cincea sau a șasea colină imperială a Romei, acolo unde văzduhul, de atîta măreție, violență, evlavie sau pietate, ură sau adorație sau devoțiune;... acolo, pe colina numărul cinci ori șase din cele șapte, istorice, aerul, pe cînd urci treptele încetul cu încetul, făcîndu-se greu, dar, de la un anumit punct, începi să te pomenești că
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
de critică. A doua întrebare îi obligă pe cei care răspund să lege criza receptării de criza societății românești. Aproape 80 de critici, de la Al. George și G. Dimisianu la Luminița Marcu și Vasile Baghiu întorc pe toate fețele problema măreției și decăderii unei specii nobile. Despre moartea ei nu vorbește, dacă nu greșim, nimeni. Nici chiar scepticul nemîntuit Al. George, care observă totuși, cu temei, că explozia de publicații postdecembriste i-a găsit pe cronicari nepregătiți. Un lucru e sigur
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16089_a_17414]
-
un puternic tîlc social și filosofic. Ne preocupă pe amîndoi violența, impulsul distructiv al omenirii care generează atîtea orori. Aceasta este de fapt tema centrală în Rîuri de purpură." Totul decupat pe fundalul zăpezii imaculate a înălțimilor pentru a conferi măreție aparte acestui temerar demers pentru developarea răului atavic...
"Contaminări" transoceanice by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16104_a_17429]
-
de terapie spirituală, pe care o considerați inerentă oricărei creații artistice; ea este o literatură fără catharsis. Pascal îl învinovățea pe Montaigne că a arătat omului numai mizeria sa - ceea ce generează disperarea - iar pe Descartes că i-a arătat numai măreția - ceea ce generează orgoliul - spunînd că este absolut necesar să-i fie arătate și una și cealaltă. Desigur, Beckett, mai mult decît Montaigne, arată doar fața de mizerie a condiției umane. Dar mă întreb, tot în spiritul lui Pascal, dacă o
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
întunericul face valuri”; „timpul se dilată și mă înghite”; leandrii „lasă un parfum de îngeri în aer”; „o lumină neînduplecată care mănâncă toate culorile”; pustiul Africii „neschimbat de mii de ani, ne dă sentimentul infinitului și ne pune la picioare măreția care durează”; „m-am oprit și am ascultat vocea tăcerii. Mi-au plăcut și niște meditații filosofice, ca următoarea: „mâine este pentru visători, astăzi pentru tine și de la ieri să înveți”. Sau caracterizarea unui cuplu „care navighează unit pe mările
TIERRA DEL FUEGO FIN DEL MUNDO. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
rol. Literar, ele abordau dintr-o perspectivă europeană o mare literatură, „îngropată”, într-un anume fel, de lectura exclusiv leninistă care-i fusese aplicată timp de mai multe decenii. Politic, era un act de mare curaj să relevi profunzimile și măreția literaturii ruse, într-o Românie ceaușistă care, subiacent, devenea tot mai antisovietică. Totodată, era de-a dreptul remarcabil să vorbești despre literatura rusă, eliberând-o însă de balastul lecturilor comuniste și punând-o în relație cu literatura universală, iar nu
O recuperare postumă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2653_a_3978]