272 matches
-
narative? „Realul, afirma Andrei Pleșu în Ochiul și lucrurile (Editura Meridiane, București, 1986, pag.13), e infinit mai bogat în epoca noastră, decât înainte, după cum posibilul de azi e mai bogat decât posibilul de ieri”. Așa cum artiștii fac îndeobște ceea ce mărginirile vremii lor îi determină să facă, tratând circumstanțele timpului ca pe o materie primă, tot așa dirijorul-investigator prospectează terenul sonor țărmurit actualmente de domenii ale cunoașterii dintre cele mai diverse - matematica, informatica, fizica, filosofia, logica, arhitectura etc -, abordând datele identificate
Cetatea ?i agora by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84235_a_85560]
-
totală de valori, nu simpla opoziție, frondă sau mișcare ostentativă"). Tocmai "simpla opoziție", "fronda" perpetuă credem că alcătuiesc atuul mentalității avangardiste, desprinse de servituți politice, compunînd o postură de monitorizare "gratuită", ideală, a spiritului scutit de marca unei "angajări", ergo mărginiri prin circumstanțele istorice efemere. Eterogen și incompatibil în raport cu ideologiile politice, suprarealismul e un antidot redutabil al acestora. Cuvîntul de ordine al suprarealiștilor este, după cum prea bine știm, insubordonarea sistematică față de convenții, revolta continuă. "Revolta singură e creatoare și de aceea
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
vizat și în cazul părinților. Tatăl eroinelor e un profesor de matematică supus excedentului de puritanism al soției care obligă întreaga familie la un stupid comportament și inepte gesturi de penitență (vezi distrugerea discurilor favorite). James Woods îi dezvăluie personajului mărginirea și obtuzitatea pînă la nebunia care-l face să vorbească mereu de unul singur. Kathleen Turner nu s-a dat în lături să portretizeze bigotismul deplasat al mamei, după ce, cu ani în urmă, o interpretase pe Peggy Sue, eroina care
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
legămînt din partea sculptorului, apt să răsfrîngă crezul auster al lui Vasile Pârvan, știe să coincidă cu opțiunea definind major cugetarea istoricului: „Nu biruința e frumoasă, nu biruința e sublimă, ci drumul pînă la dînsa”. Numai așa ritmul creator iluminează coerent mărginirea episoadelor răzlețe, și ne dăruie „tăria de caracter - singura noblețe adevărată în lumea muritorilor”. Imperative de ordin estetic și, mai ales, etic, la văpaia lor, tipologia eroului așterne biruința pe treptele unui suiș sacrificial: „martir solitar, da, răscumpărător singur, prin
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
Ar fi rupt un întreg crâng ca să-și prindă la butoniere câte o floare. Mai mult, s-ar fi răsculat instinctual asupra gustului colectiv, ca niște agitatori voluntari ai obiceiurilor neconsolidate. Pe scurt, ar fi fost dușmani potențiali ai tuturor mărginirilor, în special ale acelora repertoriale. între timp, cei patru saxofoniști s-au acoperit de diplome, premii, granturi, stagii. Dar, mai ales, de experiență. Experiența ca început al înțelepciunii. Experiența ca memorie a o sumă semnificativă de lucruri. Experiența ca rădăcină
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
a dialecticii politice, a dezbaterilor și încleștărilor pururi vii și energice ale comunității: cu răul și cu bunul ei. în schimb, adoptată rigid în Europa, transformată în literă de lege, urmată orbește, a dus la inadmisibile deformări ale juridicului, la mărginiri ale democrației cu care această parte de lume vrea să se laude, la grave derapări ideologice: Europa pare îngrozită de flămînzi sau de lombarzi, dar îi ia în brațe fără înconjur pe tirani sîngeroși precum Saddam, Castro și Chavez. Impozițiile
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
era obligat a-și conserva gravitatea solemnă de fond, extazul ideologic. Posibila nuanță ironică se topește în masa culorii adverse. Din păcate, G. Călinescu pare a se afla în rolul nebunului de tip nou, al unui nebun foarte supravegheat, adaptat mărginirii, lipsei de umor, megalomaniei specifice "curții" "socialiste". Nebunul de curte clasic "provoacă amuzamentul prin lăcomia absurdă, cleveteala veselă, renghiurile ticăloase, ca și prin diformități fizice sau mintale care-l privează de responsabilități, punîndu-l în poziția proscrisului paradoxal combinată cu completa
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
în dezvoltarea toposului grădinii rămâne opera lui Joseph von Eichendorff. Aproape nu există text care să nu cuprindă și o descriere a victoriei naturii /credința în libertatea eului autentic/ asupra operei uniformizante a omului. în schimb, grădina franțuzească apare ca mărginire a libertății. în poezia Prinz Rokoko din 1854, copacii tunși nu mai pot visa pădurea: "Prinț Rococo, ți-ai despărțit / în cerc de-alei grădina toată / iar pomii ți i-ai tuns ciuntit / spre-a nu visa păduri vreodată". Izvoarele
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
care, etimologic, stă băț, exclude îndoirea, îndoiala. Scrie Mircea Vasilescu într-un scurt editorial: "Singurul nostru adversar rămîne cel pe care l-a definit dl. Andrei Pleșu, la începuturile revistei - omul fără dileme, "cu certitudinile lui (mitocănești sau fanatice), cu mărginirea lui inamovibilă"". * Tema aleasă pentru nr. 401 e Omul nou, privit în linii mari, d.p.d.v. istoric, filosofic, sociologic, politologic, dar și în linii mici, anecdotice, ale unor experiențe personale de cobai. "Responsabila de număr", tînăra Simona Sora, explică ce a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16673_a_17998]
-
are educația? ce importanță are, în general, în educație studiul? și de ce tocmai studiul latinei este esențial în educație? Maiorescu răspunde pe rând: rezumând opiniile marilor pedagogi ca Locke, Rousseau sau Pestalozzi, el afirmă că „scopul educației constă în nimicirea mărginirii egoistice a individului și supunerea lui sub rațiunea lucrurilor spre a-l face independent și întărit în contra pasiunilor sale proprii și influențelor exterioare”; studiul (teoretic) în școală reprezintă un „complement al educației în familie”, el ridicând la universalitate experiența individuală
„Pentru ce limba latină…“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5177_a_6502]
-
latină se supun cel mai bine „principiului obiectivității”. Scrie Maiorescu: „De aici provine impresiunea de repaus și de mărime pe care ne-o produce antichitatea...; de aici provine diferința că, pe când în scrierile modernilor auzim totdeauna vorbind un individ, cu mărginirea sa egoistică, în operele clasicității, în Tucidide, în Cezar, în Salustie, nu auzim pe istoriograf, ci pare că auzim însăși istoria, în epopeele lui Homer și în cântecele rustice ale lui Virgilie, nu vedem pe poet, ci chiar întâmplările și
„Pentru ce limba latină…“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5177_a_6502]
-
să o parcurgă spre Dumnezeu, oricât de sus ar fi ajuns, adică chiar dacă calea parcursă și lăsată în urmă se mărește mereu. Sfântul Grigorie respinge stăruitor teoria origenistă despre plictiseala la care ajunge sufletul în Dumnezeu, fapt care implică o mărginire a fericirii pe care Dumnezeu o poate da”. footnote>. Căci pururea trebuie să se ridice oamenii și niciodată nu trebuie să înceteze de a se apropia prin alergare”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia V
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
intră și iese și o statornicie. Într-un fel „suntem nemulțumiți cu starea în care ne aflăm de câtva timp, pentru că, cunoscându-i marginile, nu ne mai este satisfăcută setea noastră de nemărginire. Voim ceva nou, voim să ieșim din mărginire. Dar noul în care intrăm e din alt punct de vedere înrudit cu starea în care am fost. Binele, iubirea, e mereu nou și mereu același. E un nou paradox: schimbarea și stăruința. Omul e mereu nou și mereu același
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
său specializat, de abordare teoretică a literaturii, n-a ezitat a-l declara a fi, împreună cu G. Călinescu, o primejdie a criticii românești, invadată, vezi Doamne, de ,,literatură", subordonată scriitorilor. Aci nu mai operează bizantinismul adaptării falacioase, ci o univocă mărginire, o dificultate de-a priza (și, pesemne, de-a produce!) esteticul, o, dacă vreți, emasculare a sensibilității (impresioniștii francezi din jurul anului 1900 îi numeau pe teoreticieni eunuci literari!). Oricum, ,,deliteraturizarea" criticii n-ar putea semnifica, în lumina bunului simț, altceva
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
spre care să te miști asimptotic. MISTER Un mister care se leagă și se dezleagă devine o problemă și nu mai e mister. Misterele sunt supranaturale și sunt singurele mijloace de ieșire din înlănțuirea cosmică, din limitele comunității și din mărginirea personală. În orice caz, dacă un mister este comentat și i se găsește un răspuns, atunci misterul se cheamă problemă și răspunsul, soluție. E adevărat că misterul nu e comod, te neliniștește. Dar dacă misterul ar fi absent, neliniștea metafizică
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
locuri cari furnizează sujete artistice literatorilor de la "Literatorul " și de la alte întreprinderi scandaloase, acela cată să fie recunoscător puținelor pene în adevăr românești, care ne scapă din atmosfera infectă a spitalurilor, ce se pretind reviste literare. În aceste spitaluri, unde mărginirea intelectuală a pretinșilor autori nu e întrecută decât de malonestitatea lor plagiară și de obrăznicia cu care ei pe ei înșii se proclamă mari autori, literele române au relații, firește sterpe, cu niște catâri intelectuali, ceea ce nu oprește ca o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pacea între popoare, căci înseamnă a sfărma relațiunile cari le unesc și cari vor face războaiele imposibile, pentru cu le vor face oneroase. Și într-adevăr cum s-ar putea ca protecționismul să nu fie reacționar când el constituie o mărginire considerabilă a libertății individuale în favorul educațiunii economice. După teoria liberalismului orice om e absolut liber de a-și întrebuința banii și munca oricum voiește. E fără îndoială în folosul lui individual și o sporire a libertății sale individuale ca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Simțul vieții abundente, diverse, de o materialitate fascinantă, hărțuiește fără Încetare deprinderile omului de carte, trăind printre modele și capodopere ca-n elementul său, și până la urmă fuzionează cu ele”. Un strălucit om de carte, rămas astfel În ciuda fixațiilor și mărginirilor ideologice, În ciuda infirmității care, ca și realitatea din jur, Încerca să-i frângă creativitatea. Erou al cărții, nu al Revoluției. În volumul Incursiuni În literatura actuală, Ion Simuț se referă la „suferințele intelectualului lui Paul Georgescu”, datorate „discrepanței dintre mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
O sete baudelairiană de contact cu viul animă această scufundare Între formele rebele sau plate ale compactei fluidități, pentru a scoate cheia, sensul, himera care să dea coerență și Întemeiere. Realul este trăit ca un vis care copiază perfect realitatea, mărginirile ei plicticoase și opresive, „melancolia de a fi unic și limitat, Într-o lume unică și meschin de aridă”... La Blecher, evaziunea din real nu este decât o altă poartă spre singura realitate cu care nu ostenește a se confrunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
îți paralizează imaginația" (Opere, 6, p. 30; ideea și în Adela - o prezentare dezvoltată a raporturilor analogice și genetice între Amintiri, Privind viata și Adela, în cartea, în multe privințe remarcabilă, a lui Ioan Holban, Proza criticilor, Editura Minerva, 1983). Mărginirea omului este surprinsă cu sagacitate și la nivelul intercomunicării: "Tu faci o acțiune, și eu îi presupun motivul pentru care aș fi făcut-o eu. Tu spui o frază, și eu îi dau înțelesul pe care l-aș fi pus
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și să ne atingă, apoi să fugă. Dacă vreunul din noi era atins, acela lua locul omului Negru, care trecea în echipa de la lumină. Omul Negru cel ade vărat trece prin ziduri, pentru că e doar o umbră care nu cunoaște mărginirea unui corp uman. El nu are înfățișare pentru că vine dintr-o lume fără forme, în care în loc de spațiu și timp există doar lumină. Dacă în lumea lui există doar lumină, de ce e negru ? l-am întrebat pe Adi, care era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cuvântului. De la ei nu mai e nimic de așteptat, dacă a fost vreodată (citiți măcar o dată, ca să vă convingeți, "Cronica romînă"...). însă, din păcate, văd pretutindeni, chiar între oameni pe care cândva i-am admirat, o revenire a grobianismului, a mărginirii, a reducerii vieții culturale la jocuri de interese complet în afara singurului fapt care înnobilează arta: valoarea adevărată. Văd și o recrudescență a sexismului, în unele cazuri chiar a rasismului, a unui elitism fără elite, o reluare obsedantă și sterilă a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ajunse la concluzia că ar exista într-adevăr un suflet, dar că acesta ar fi un atom, am aruncat indignat caietul meu de note la dracu, și nu m-am mai dus la cursuri. Ce-i drept, dacă nu aveam mărginirea de student, atunci probabil că numitul domn nu mi-ar fi apărut drept culme a oricărei înțelepciuni posibile. Am fost însă victima temporară a imaginii mele exagerate despre valoarea unui profesor universitar. Mă reîntorc la subiectul meu. Metafizica schopenhaueriană este
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Jacques că la "Timpul" lucrurile nu stau tocmai bine. De luni de zile nu-și primise salariul cuvenit și scrisoarea lui m-a descurajat, deși pentru mine o evadare din Iași ar fi fost foarte binevenită. Căci nimic nu întrece mărginirea provincială a Iașului, șicana de vorbe înrădăcinată la Junimea, felul de a discuta, îndeajuns de stufos, cu care onorata societate întîmpină de la o vreme orice lucrare. Pe de altă parte trebuie să ținem totuși seama că această societate este într-
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
lor de viață comună. Când caracterul particular al unui popor invadează toate aspectele vieții, când, în loc de parte, acest caracter devine apăsător și ocupă întregul vieții, atunci se exercită caracterul „totalitar“ care se arată exact drept ceea ce este: spirit redus și mărginire, obtuzitate și lipsă de caracter universal; rigiditate a unei vieți colective, care nu mai are aici sensul de „mulțime“, adică de diversitate care participă în mod divers la întreg, ci care există uniform, insistent și repetitiv, după caracterul embrionar și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]