714 matches
-
de guvern și maniera lor de-a vedea sânt o crimă în contra țării. Cine, după falimentul deplin al politicei lor interne și esterne, sau nu vede, sau se preface a nu vedea rezultatele e mărginit sau de rea-credință. Cu cel mărginit nu există dispută, pentru că nu e-n stare a te pricepe; cu cel de rea-credință asemenea nu e dispută, pentru că nu voiește să te priceapă: stat pro ratione voluntas. "Romînul" deci ar face bine să-și păstreze lecțiile de urbanitate
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
proprietății altuia, maniera de-a considera averea statului ca averea nimărui, în fine mărginirea intelectuală, invidia, ura contra a tot ce răsare prin vreo superioritate oarecare asupra nivelului de rând, c-un cuvânt toate păcatele unui caracter rău, unei minți mărginite și a unui om deplasat se află tot așa de bine la roșii noștri ca și la aceia din toate țările. O ultimă deosebire există însă între roșii noștri și cei din alte țări. La ai noștri li-e rușine
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vinovăției s-a pus pentru prima oară în dreptul roman, făcându-se distincție între culpa lata (culpa gravă), culpa levis (culpa ușoară) și culpa levissima (culpa foarte ușoară). Culpa lata este acea atitudine subiectivă a făptuitorului de care nici cel mai mărginit om nu s-ar fi făcut vinovat. Culpa levis se apreciază în raport cu atitudinea subiectivă a unui bonus pater familias (adică omul cu capacitate medie, bunul proprietar, omul normal, prudent și disciplinat) în sensul că acesta nu s-ar fi făcut
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
însoțită de diverse suplicii, în funcție de rangul infractorului și natura faptei. Spre exemplu, în caz de asasinat, condamnatul era tras pe roată, dar pentru erezie sau vrăjitorie era ars pe rug. Dintre pedepsele aflictive și inflamante făceau parte: galera pe timp mărginit, mutilările în diferite feluri, punerea la stâlpul infamiei, bătaia cu biciul în public. Blamul, amenda, privarea de serviciul religios erau principalele pedepse inflamante, iar admonestarea în camera de consiliu era una din pedepsele neinflamante 68. În dreptul penal feudal, sfera ilicitului
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
pitagoreicii au ajuns să admită existența chiar a doua sau mai multe Anti-pămînturi, pentru a explica numărul mai mare de eclipse lunare față de cele solare; este cert că Anti-pămîntul era considerată a fi al zecelea Corp de la Sfera stelelor fixe mărginita de Focul involucru-periferic spre Pămînt, care era al nouălea Corp). Abia în secolul al XX-lea Paul Dirac avea să prezică existența antimateriei (pozitronul, i.e. electronul pozitiv), iar descoperirea concretă a primei antiparticule aparține lui Carl David Anderson (1932) (Anderson
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ne obișnuise cu diafane apariții în ingenue de dramă ori comedie. De astă dată, rolul sună mai mult decît convingerea ce ne-o lăsase la lectură. Doina Deleanu este mai plină de farmec, mai sensibilă și mai credibilă decît soția-agronom, mărginită și autoritară, la o primă vedere a textului. Fiece replică, trecută prin filtrul gîndirii actoricești, capătă un adevăr ce face din protagonista tristei întîmplări afective o femeie împărtășind un destin nenorocos, de care ea, soția, este și nu este vinovată
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
că timpul se scurge iremediabil și că acesta este imposibil de dilatat sau de manipulat. Ajungi la concluzia că toate trec, ceea ce a fost nu se mai Întoarce, iar viața (ta) are sfârșit și ai să mori cândva. Egoiști și mărginiți cum suntem, ne raportăm doar la timpul personal, ca și cum ar fi o achiziție sau un „bun” privat. Neputând să ne proiectăm la o temporalitate mai largă, cosmică, divină, intrăm rapid În criză și ne apucă amețeala. Ne mișcăm la repezeală
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
căreia Îi spunem lună. ș...ț Oamenii spun uneori că Frumusețea nu-i decât ceva superficial. Poate că așa o fi. Dar cel puțin nu este chiar atât de superficială ca Gândirea. Pentru mine Frumusețea este minunea minunilor. Numai oamenii mărginiți nu judecă după aparențe. Adevăratul mister al lumii stă În cele văzute, nu În cele nevăzute... Da, domnule Gray, zeii au fost darnici cu dumneata. Dar zeii Își iau repede Îndărăt darurile. Nu ți-s hărăziți decât vreo câțiva ani
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
capodoperă miniaturală este farsa într-un act Conul Leonida față cu reacțiunea (1880). Sunt înfățișate aici doar două personaje - pensionarul Leonida și cea de-a doua soție a lui, Efimița -, dar se configurează un (micro)univers întreg, acela al mic-burghezului mărginit și spăimos, amator, cum-necum, de procopseală. Bătrânelul, de un farmec comic irezistibil, perorează ca un atotștiutor, cu un aer foarte savant, în fața consoartei, care îl ascultă uimită, dar și cu un secret umor, Leonida având despre toți și toate câte
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
act, Plete lungi și minte scurtă, cu o intrigă facilă, de vodevil, reprezentată în 1845 și tipărită în același an. Ironia autorului, greoaie, se îndreaptă în egală măsură (la fel ca în unele comedii ale lui V. Alecsandri) împotriva boierilor mărginiți și conservatori, dar și împotriva tinerilor ușuratici, întorși de la Paris cu maniere cosmopolite. Eroii vorbesc într-o limbă moldovenească firească, cu unele preferințe lexicale (arhaisme sau neologisme) care le dezvăluie starea socială sau nivelul de cultură. A mai compus o
COPCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286405_a_287734]
-
astăzi o parte integrantă a împărăției osmane. După acestea, împărăția bizantină, înclinîndu-se ea însăși spre pieire, nu mai izbuti de-a recuceri Bulgaria, în care elementul slav câștigă o înăbușitoare precumpănire numerică în defavorul celui românesc, ce rămase mare parte mărginit la Macedonia, o precumpănire ce se-ntărise pe cale politică și socială prin unirea cu regele sârbesc Șișman. În anul 1389 pe câmpul Mierlei de la Cossovo, elementul romîno-slav, întrunit în forma unui regat româno-bulgar, își încheie existența lui politică și curând
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un număr foarte mic, discopere pe dată în el manifestațiunile unui geniu, de-abia cursul timpului le face avere comună. Și de câte ori n-a trebuit să confirme posteritatea dreptul unui artist pe cari i-l amărâse contimporanii prin pretențiunile lor mărginite și prin Massstab lor meschin. Orce artist a cărui operă supratrăiește actul creațiunei sale se poate mângâia, poate să se refere la alți timpi, și poate privi pe posteritate cu siguranța nemărginită a geniului, care e atestatul spiritului asupra spiritului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
s-a și secretat de terenul universalităței. Cu cât e mai pronunțat (marcat) dialectul unui individ cu-atît [î]l respinge natura mai cu otărîre din reprezintațiunea dramatică. Căci chiar unui talent însemnat nu-i rămâne decât cercul unic și prea mărginit a unui comic local; o pozițiune prin care talentul e esclus oarecum din regiunea artei adevărate; pentru că ideea unui teatru local și a unei comice locale contrazice cu desăvârșire ființei artei dramatice, care arte, aducând la reprezintare opere poetice ale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ideal; lui nu-i trebuie pe-atâta tonul grăunțos (kornig) și plin al naturelor eroice, ci un accent (petrecut) pătruns oarecum de nobleța sufletului. Tot de categoria asta se țin: Fernando în Principele statornic și Hamlet, deși fiecare din ei mărginit firește prin diferința lor individuală și prin împregiurări. Ei toți sânt plini de întreaga nobleță a spiritului, care îl ridică pe om, în toate pozițiunile din viață, asupra ordinarității. Și Hamlet, cel înfrînt în sine, {EminescuOpXIV 352} ni arată întotdeuna
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceste reprezentații nu sânt nicidecum de origine empirică și putința cum ele totuși se pot refera apriori la obiecte ale experienței, numai această cunoștință zic se poate numi transcendentală. Tot așa ar fi întrebuințarea spațiului la obiecte în genere transcendentală; mărginită fiind însă la obiecte ale simțurilor ea se numește empirică. Diferența între transcendental și empiric se ține așadar de critica cunoștinței și nu atinge referarea ei la obiecte. În așteptarea deci (că s-ar putea afla poate) că cu vremea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cunoștință în general, o are în alăturare și proporție cu alte cunoștințe, atuncea-n adevăr e deosebit de județe generale (judicia communia) și merită un loc aparte într-o tablă complectă a momentelor cugetării (deși firește că nu-ntr-o logică mărginită numai la întrebuințarea județelor întreolaltă). 2. Asemenea trebuie să se distingă într-o logică transcendentală județele infinite de cele afirmative, deși în logica generală aste din urmă sânt anumărate celor dentăi și nu constituiesc un membru deosebit al împărțeniei. Căci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
judecată însă este un talent deosebit, carele nu poate [fi] învățat, ci cere a fi esercitat. De aceea judecata este elementul specific al isteției înnăscută, a cărui lipsa n-o poate înlocui nici o școală; căci, deși această poate da inteligenței mărginite o mulțime de reguli, împrumutate de la perspicacitate străină, și i le poate altoi cum am zice, totuși facultatea de a se servi just de ele trebuie să-i aparțină discipolului însuși, și nici o regulă care i s-ar prescrie cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aplică aceste reguli. Cauza acestei preferințe ce ea o are înaintea tuturor celorlalte științe instructive Lipsa de judecată este proprie ceea ce numim prostie și unei asemenea infirmități (Gebrechen) nu i se poate ajuta în nici un fel. Un cap tâmp și mărginit căruia nu-i lipsește decât gradul trebuincios de pricepere și noțiuni proprie prin instrucție poate fi potențat până la învățătură. Dar fiindcă atuncea de-obicei lipsește și calitatea întîi citată (secunda Petri) nu-i extraordinar lucru de a nimeri oameni foarte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noțiunea unui triunghi în genere nici o icoană a acestuia n-ar fi vrodată adecuată. Căci n-ar ajunge generalitatea noțiunei care face ca aceasta să fie valabilă pentru triunghiuri de tot soiul (dreptunghe, piezișe, schiefw[inkelig] etc. ), ci ar rămânea mărginită numai la o parte a acestei sfere. Schema unui triunghi nu poate exista nicăieri decât numai în cugetare și însemnează regula sintezei imaginației în privirea formelor pure din spațiu. Și mai puțin ajunge vrodată un obiect al experienței sau icoana
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fenomenul sau noțiunea sensibilă a unui obiect în acord cu categoria. (Numerus est quantitas phaenomenon, sensatio realitas phaenomenon, constants et perdurabile rerum substantia phaenomenon - aeternitas, necessitas phaenomenon etc. ). Se pare că lăsând la o parte o condiție restrictivă amplificăm noțiunea mărginită mai sus: deci în asemenea caz categoriile ar vala, în sensul lor pur și fără condiții ale sensibilității, despre lucruri în genere cum ele sânt pe când sub condiția restrictivă schemele lor le reprezintă numai cum ele apar; având deci categoriile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cei vechi pricepeau sub filozof totdeuna și mai cu samă pe moralist, și chiar părerea exterioară a stăpînirei de sine prin rațiune face că și-n ziua de azi numim pe cineva într-o analogie oarecare filozof, aibă chiar cunoștințe mărginite. Legislațiunea rațiunei omenești (filozofia) are două obiecte, natura și libertatea, și conține așadar atât legea naturei cât și legea morală, din început în două sisteme deosebite, în urmă însă într-un singur sistem filozofic. Filozofia naturei privește tot ce esistă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sigur este însă că popoarele cele vechi - și cele clasice - nici au cunoscut-o, nici au întrebuințat-o, că lor le-au lipsit noțiune și cuvântul, în mare parte și obiectul. Noțiunea apare pe de o parte atât de îngust mărginită și determinată în sine pe cât e de nemărginită și de ilimitată e pe de altă parte aplicațiunea ei. Rezolvarea întrebărei noastre trebuie să fie așadar posibilă; și ea o și este în faptă dacă îndreptăm întrebarea la aceea că ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
într-un cuvânt este un spațiu cosmizat (în sensul pitagoreic al conceptului Kosmos = univers bine orânduit). Pentru mentalitatea tradițională, ca și Haosul față de Cosmos, spațiul extra muros se definește prin negarea atributelor spațiului antinomic : el este ne- centrat și ne-mărginit (ne-hotărât), ne-cultivat (locus in-cultus) și ne-cultural (natural), ne-locuit și ne- ordonat, într-un cuvânt este un spațiu ne-cosmizat, haotic. Ceea ce caracterizează societățile tradiționale - scria Mircea Eliade - este opoziția subînțeleasă dintre teritoriul pe care îl locuiesc și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tind la o cultură mai înaltă, calea cătră științe. Pe când biserica aceasta privește pe de o parte cu bucurie sufletească și c-un încordat dor de progres la rezultatele ce le-a produs pe terenul culturii cari, în proporție cu mărginitele ei mijloace materiale, se pot numi îndestulătoare, tot pe atunci vine pe de altă parte o împrejurare care deprimează pe credincioșii acestei biserici și trezește și în autoritățile ei superioare îngrijiri îndreptățite; acea împrejurare este că regimul statului a supus
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dezvolta aptitudinile cari sunt în germene în chiar poporul românesc. Căile ce se deschid concurenței absolute, departe de-a dezvolta unul din acei germeni, [î]i face să se usuce și să degenereze, restrângând pe român numai la acel teren mărginit pe care mai poate suporta concurența, la agricultură. Dar, nefiind toți plugari, ce devine restul? Restul caută funcții și liberalii esploatează inepția economică pe care ei au creat-o, deschizând din ce în ce mai multe funcții pentru miile de nevolnici economici cărora le-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]