288 matches
-
luă în brațe și-o strânse tare, ca ea să se lipească pentru veșnicie de el și astfel să poată dormi liniștit. Vrei s-o vezi? întrebă. Ce să văd? Garsoniera. Au intrat într-un hol pătrat. În dreapta era baia. Mărișoară, cu aerisire și cadă. În față, camera. Văruită în alb, fără perdele la geamuri, părea uriașă. Pe stânga, o arhitectură ciudată, spațioasă, întruchipa bucătăria. Ștefan era încântat peste măsură de achiziția lui. L-a ajutat să-și aranjeze casa. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
interesul față de liniștitul drum spre apus. Hideyoshi izbucni În râs; Hanbei, care călărea lângă el, crezu că poate Îi scăpase ceva și Întrebă, doar ca să se asigure: — Ați spus ceva, stăpâne? — Nu, nimic, răspunse Hideyoshi. Armata lui parcursese o distanță mărișoară În ziua aceea și se apropia deja de frontiera provinciei Harima. — Hanbei, când vom intra În Harima, te așteaptă o bucurie. — Ia să vedem, oare ce să fie? — Cred că nu l-ai mai Întâlnit pe Kuroda Kanbei. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
propriei sale poezii. Cînd își citește poeziile, Ion Mureșan e un clovn ce interpretează viziunile unui profet. Înainte de a citi, poetul, surprins parcă, de fiecare dată, că trebuie să citească, preocupat tot timpul de altceva, caută febril într-o geantă mărișoară, de unde scoate un maldăr de hîrtii, pune geanta pe un scaun, răsfoiește hîrtiile, mormăie că nu acolo e poemul, îl găsește în cele din urmă, apoi începe să citească, nu înainte de a privi spre auditoriu, spunîndu-i din priviri triumfătoare: „credeați
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
cât să-i sparie, la o adică, pe cititorii amatori, lehametisiți de circul politichiei de azi. Cei morți înainte de moarte reprezintă o incursiune în comunismul românesc, temă care a adunat deja, timp de douăzeci și trei de ani, un raft mărișor de volume, cu formule narative dintre cele mai diverse. Deși abordează la modul realist istoria recentă, romanul lui Traian Dobrinescu nu este unul pur realist. Povestea lui Dinu Pădureanu, fost deținut politic (arestat în ’74, pe când era inginer stagiar la
Din temniță. Bântuiți și bântuitori by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2898_a_4223]
-
Și mai e o chestiune: neavând curaj să spună deschis că nu le convine intrarea în N.A.T.O., extremiștii români au inventat, șmecherește, un concept: integrarea demnă. De parcă cineva ne-ar fi cerut să intrăm fără demnitate! Deși erau destul de mărișori pe vremea ocupației sovietice, n-am observat ca vreunul din guriștii anti MacDonald's de azi să fi făcut caz că țara era plină de magazine speciale pentru ruși, sau că tot ce ținea de identitatea națională era terfelit cu
Între celular și celulită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15060_a_16385]
-
Seara când se întorcea îi așteptam la poartă pentru că ne aduceau fragi. Frumoase timpuri! Dar Baliff nu dormea. Tata, tot căpitan, este azvârlit la Bazargic, oraș cosmopolit din Cadrilater, cu greci, turci, tătari, bulgari, evrei. Era prin anii ’30, eram mărișor, la școală știu că ne-am împăcat cu toții. Îmi amintesc însă de o situație când am fost nevoit să folosesc forța asupra unui coleg. Îl lovise pe fratele meu. L-am dărâmat dintr-un pumn și de atunci mi-a
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
Gheorghe, la "Socec", pe Calea Victoriei, sau la "Alcalay", ceva mai jos, pe colțul dinspre Cercul Militar. Domnul Matias ne aducea tot ce-i treceam pe listă, procopsindu-ne, pe gratis, c-un pistol cu apă sau cu un zmeu mai mărișor, să-l înălțăm când bate vântul. - Tată, de ce naiba îi spunem Barieră, când așa ceva nu există? Care barieră? - Nu există acum, dar de fost a fost. Când am venit eu în București, în primii ani ai începutului de veac, ea
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
declart pe loc persona non grata. Moștenind de la o mătușă obiceiul de a visa pe episoade (la ea continua visul câte o săptămână), următorul vis a fost cu botezul celor doi prunci - un băiat și o fată; feții erau deja mărișori: el avea mustață, iar fătuca ținea în mână un cântar fabricat de „Balanța” Sibiu; de fapt, cred că era chiar o balanță... De groază, nu? Apoi, în cadru au apărut doi preoți: unul semănând cu un dascăl de provincie pe
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
de animăluțe sau floricele". Rețetele culinare sînt de o banalitate exasperantă, fiind inutile pentru orice adult care e în stare să fiarbă o supă. Și cum ar putea fi altfel? O cititoare din Tîrgu Secuiesc trimite o rețetă "pentru copilași mărișori, cărora nu le lipsește pofta de mîncare". E de subînțeles că pentru "bebeii mititei" și mai fără apetit, nu merită nici să te apuci. De fapt, e o banală dar excelentă supă de roșii. Altfel, după aceste reviste, fără deosebire
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
lovi în demnitate - cum s-ar mai uita ei în ochii propriilor copii? -, le-ar întuneca încrederea în prieteni, le-ar risipi optimismul existențial. Altcum, ce pedeapsă ar fi de aplicat cuiva care a produs o pagubă, ce e drept mărișoară, însă strict întru bunăstarea lui și a familiei sale? în pragmatica Americă, omul nostru ar încasa o sentință înglobând două-trei existențe omenești de lungă durată, pe care cu toate excelentele condiții de detenție și oricât de conștiincios ar fi subiectul
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
alegerile parlamentare din 9 decembrie, președintele Traian Băsescu a răspuns: "Eu iau în calcul varianta interesului național. Voi desemna un premier care să servească interesul național. Povestea pe care o vehiculează orice politician, că e mai micuț, că e mai mărișor, că e foarte mare, că e foarte mic, că <îl suspendăm pe Băsescu>, vă rog să mă credeți că nu mă impresionează. Nu sunt un om căruia să îi fie frică de ceva. În orice caz, nu de politicieni". Pe
Ce fel de premier va desemna Traian Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/41278_a_42603]
-
Reformei decis s-o sprijine în 1999 trebuie să facă și socoteală cam ce ar mai putea vinde din casă, obiecte de prisos, cu excepția patului, spre a-și achita cu conștiinciozitate dările. Privirea se oprește pe o statueta de bronz, mărișoara, grea, academică, înfătisând-o pe Sapho, cum își îmbrățișează genunchii, într-un moment în care a depus la sol harfa. O concurează o figură de teracota colorată, voluminoasa și ea, tot de pe la jumatatea secolului trecut și după care s-au făcut
După revelion by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18193_a_19518]
-
ironie, un soi de complicitate a duhurilor care nu au nimic înspăimîntător sau amenințător. Intervențiile lor sînt ca o poantă, ca o evadare în alt fel de fantastic, unul pașnic, domestic, naiv, ca un basm pentru copii. Copii ceva mai mărișori...Ariel cîntă, duhurile cîntă, cîntatul devine contaminant, se întinde pe insulă și se vîră în fiecare colțișor, în fiecare personaj. Soluția aceasta, spectaculoasă și foarte rafinată, aluzivă și ambiguă, este o călătorie fabuloasă în visceralitatea și, în același timp, în
Voi zbura cu albinele... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7458_a_8783]
-
troleibuz de noi, tot în Drumul Taberei, dar mai în profunzime. O țuică, o bîrfă, o măslină și pe covor printre noi, patru căței - trei îi dăduseră - care umblau cu coada pe sus de colo, colo. Unul dintre ei, mai mărișor, dădea cu capul într-o ușă, de parcă ar fi vrut s-o deschidă, apoi obosit, se așează la picioarele Danielei. Ea îl ia în brațe. El de bucurie sau mai curînd de frică face pipi pe rochia ei. Rezolvă doamnele
Un telefon de la Gelu Ionescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6815_a_8140]
-
Maria Sabina, i-a lansat de curand compoziția „Să fim prieteni”, alte două, „Muzica-i pasiunea mea” și „Ce să-ți dăruiesc, mămico?”, fiind cantate împreună cu colega ei Isabela Badea (Șimi Project). O altă elevă a lui Simionică, măi mărișoara (clasa a IV- a), Teodora Darie, a înregistrat piesă „Primăvară”, pe versuri de Vasile Alecsandri. Toate aceste prime-audiții au fost intens difuzate la Radio Enigmă și au cules ropote de aplauze în spectacolele de la Iulius Mall, Carrefour Era și Palas
Trei fete cucuiete by Lidia MOISE () [Corola-journal/Journalistic/84030_a_85355]
-
cam acesta ar fi mesajul, simplificînd. Într-o istorie radupetresciană Sadoveanu intră într-o astfel de frază surprinzătoare și totuși atît de naturală: "Pe terasa casei de vis-à-vis, unde pînă acum cîteva luni se plimba Sadoveanu, acum aleargă un porc mărișor al cărui guițat sperie strada." Iar literatura intră tot timpul în "viața reală", uneori chiar în micile intrigi între prieteni: Țoncu (M.H. Simionescu) este uimit că Radu a spus despre o scriere a lui Costache Olăreanu că e mai bună
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
și toți din familie, că nu l-am încreștinat. De fapt, nu vroiam să mă împac cu gândul că va muri, speram să-l duc cu mine acasă, nu să... După nici o lună de la moartea lui, l-am visat. Era mărișor, ca la doi ani, îmi spunea mama și mă întreba de ce nu l-am botezat. Asta o dată, apoi a doua și a treia oară, tot la interval de 3-4 zile. Atunci m-am dus la un preot cunoscut de la Catedrala
Agenda2004-36-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282831_a_284160]
-
fără nume. Așa încât Luisa n-a băgat de seamă grupul ca pe un grup vrednic de milă, ca atâtea altele, ci i-a individualizat pe membrii săi, i-au atras atenția tânăra bosniacă și santinela care era copilul ei mai mărișor, vreau să spun că i-a văzut pe ei, nu i s-au părut nedeosebiți și nici interșanjabili ca obiecte de compasiune, a văzut persoanele dincolo de condiția lor și de funcția lor și de nevoile lor, care erau atât de
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
răsară grandiosul unui palat maur, niște căsuți de moda bourgeoise - de ne este iertat a împrumuta această zicere de la francezi, de vreme ce la noi încă nu e botezată. Cinci cămăruți în care abia te poți învârti și din care una mai mărișoară poartă pomposul nume de salon; trei stânjeni cvadrați de grădină englezească cu vro șase salcâmi slabi și subțiratici ce nu sunt buni nici de foc, nici de umbră; atâta tot. Iată cum s-a degradat bietul oraș." (Au mai pățit
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
nefavorabilă aruncată asupra întregului sistem de afaceri din societatea care risca să nu-și mai găsească făgașul, a procedat la fel cum ar fi procedat orice manager destoinic. A făcut rost de un alt iepuraș. De data asta, unul mai mărișor, tot roșcovan și la fel de speriat de tratamentul ușor inuman aplicat de năstrușnica pisică. Nu era vorba de o reacție violentă, ci de o modalitate proprie de a o convinge pe neajutorata vietate de noile perspective ce i se întrezăreau. De
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
îmbrace într-o dimineață, Shelley și Lucy constată că majoritatea hainelor lor, mai ales tricourile preferate și noi, trebuie spălate. − Ce s-o mai așteptăm pe mama? Știu și eu să pornesc mașina de spălat, spuse Lucy. Aveau o grămadă mărișoară de tricouri, blugi, șosete, de toate culorile. Lucy le îndesă în mașină, puse detergent și apăsă pe pornire. Ce nu știa Lucy este că mama spălase prosoape de bucătărie la 700, iar fetele nici nu s-au uitat la temperatură
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3082]
-
te văd mireasă. Haida li, și iară li, tu-ăi dormi, eu oi munci. Oi munci ca să te cresc, și mari ca să te văz. Nani, nani, pui de om, cu mămuca să ai somn. Să ai somn, să te-odihnești și mărișoară să crești. Bună ca ploaia de vară, cu gurița roșioară. Cu gurița ca mierea, cu vorba ca frăguța. Luliu- luliu ș-îi dormi, luliu-luliu pui de om... Nani- nani... nani-nanai-naniaa..., nani-nani-naniaa... Aaaaa.....” Polixenia deschise ochii triști și căută cu ei
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Diego Velázquez nu l-a putut picta mai târziu În tabloul lui cu luarea Bredei ca pe amicul și tizul său Alatriste, care apare acolo, În spatele calului -, i-a promis să se ocupe de mine când voi fi ceva mai mărișor. Iată de ce, când mergeam pe treisprezece ani, mama mi-a Îndesat Într-o bocceluță o cămașă, niște nădragi, un șirag de mătănii și un coltuc de pâine și m-a trimis plocon căpitanului, profitând de faptul că un văr al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu mari globuri albe atârnând de tije de metal. Multe uși erau deschise, și în pragul lor se aflau copii, unii scoțând doar capul, curioși, alții ieșiți cu totul pe culoar, fetițe și băieți de vârsta mea, unii ceva mai mărișori, toți îmbrăcați în pijamale cum nu mai văzusem niciodată: în loc de nasturi aveau șirete albe înnodate cu fundă din loc în loc. Pijamalele erau șterse de atâta spălat, dar se vede că fuseseră odată viu colorate, și erau împodobite cu figuri de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o vizită lui M. Sadoveanu. Trimite un om să anunțe, primim răspuns că suntem așteptați și într-o seară de august pe la ora șase suntem primiți de familia Sadoveanu. Scriitorul, doamna și copiii, Lia, Miti și Profira, care erau mai mărișori. Scriitorul, om voluminos și cu înfățișare impunătoare aproape rece, cu privirea severă. Cucoana Catincuța, bunătatea personificată, copii demni, Lia cam de vârsta mea, 16-17 ani, cu ochii frumoși, albaștri. Vizita noastră a durat două sau trei ore. Comino și Sadoveanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]