284 matches
-
Din acest motiv, eu nu o iubeam foarte mult, deoarece ar fi trebuit să se îngrijească mai mult de mine pentru că eram băiat, dar ea îmi răspundea că îi fusese mai ușor să le ducă pe cele două surori mai mărișoare...(p. 47-48). Intrarea în Ordin 3. Cel de-al treilea fiu (al lui Guido de Adam) am fost eu, fratele Salimbene, care, atunci când am ajuns la răscrucea dintre virtute și viciu (pycthagoricae litterae), adică la cincisprezece ani, am intrat în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
până la un kil. - V-o pus Dumnezeu mâna în cap, la noi, la Iași, când prindem un crap de 3 kile e sărbătoare. - Dee, nu uitați că aici ne aflăm la Dunăre. Când revarsă, bălțile se umple de pește mai mărișor. - Ei, vă doresc fir întins! - Și dumneavoastră la fel, drum bun și fir întins! Apa Dunării era cam tulbure. Mă uitam la siajul făcut de bac și mă gândeam la fericitele zile pe care le vom petrece în inima Deltei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în apă; de la 4 dimineața până la 10 trăgea bibanul, mai mic sau mai mare, până la un kil bucata, iar de la 10 dimineața până la 4 după masă, mânca bine știuca. Dimineață, pe la 4, au început să vină bibanii. Pe cei mai mărișori îi păstram pentru saramură, iar pe cei mici, cât palma, îi aruncam în apă, ziceam noi, să mai crească. De băut aveam apă minerală. Dar era o problemă cu apa pentru mâncare și spălat. Atunci, cu o lopățică, am făcut
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lui, când un urlet neomenesc și izbitura de perete a porților celor mari le făcu să înțeleagă că seimenii și gloata au pătruns în bătătură. Copiii începură să țipe, jupâneasa Stanca năvăli în odaie, îi luă pe cei doi mai mărișori de mână și porunci Zamfirei, care îl ținea pe Constantin, s-o urmeze. Coborând repede treptele în tinda din spate, jupâneasa trase un chepeng, deschise pivnița casei, împinse fără vorbă țiganca înăuntru și-i făcu semn să tragă după ea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
câți ani au trecut de la stelele alea cu coadă? Alerga cu gândul în urmă. Comete... Prima, era ca la vremea asta, a apărut pe cer la începutul iernii, cam pe la Sfântul Nicolae. Maria abia mergea primii pași și Stăncuța era mărișoară. Înhămau o iapă nărăvașă la sanie, o înveleau pe Stăncuța într-o blană de urs și „Hai, fata tatii, să-ți arăt steaua cu coadă”. Porneau ei trei, pe Maria o lăsau cu Manda. Iapa gonea, știa singură drumul. Pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
senin, semn că mâine va fi o altă zi, frumoasă. De când mă căsătorisem, ne făcusem un obicei ca În fiecare an, primăvara, devreme, să cumpărăm câte un purceluș pe care ni-l creșteau părinții mei. Până la Crăciun se făcea destul de mărișor și bun de sacrificat. Într-unul din acei ani când am cumpărat din nou un purceluș să ni-l crească, nu am uitat peripețiile prin care am trecut. Fiul nostru nu era Încă la grădiniță și pentru că nu avea cine
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
poliție, de incendiu, taxiuri, toate teleghidate. Era luna martie și afară Încă nu se dezghețase bine pământul. Apăruseră ghioceii și viorelele; Îmi aduc aminte că În drumul de Întoarcere ne- am oprit să culegem ghiocei dintr-o pădurice. Purcelușul era mărișor, arăta bine, Îl alesese chiar fiul nostru; de cum l-am cumpărat l-am și botezat cu numele de Ghiță. Îl băgasem așa cum hotărâsem, Într-un sac, ca să nu se plimbe prin portbagaj să facă mizerie și daune. Nu ne-am
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
perseverent În a căuta, ce treabă avea decât să stea pe internet, să-și găsească “perechea potrivită”? Își mută destinația la categoria 40-50 de ani și Își schimbă și modul de gândire: “o să-mi caut una cu un copil mai mărișor, dar să fie serioasă, să am Încredere În ea să fie de casă și să o văd că ține la mine, se implică În gospodărie”. Pe site a găsit și femei măritate care căutau mângâierea unui bărbat fiindcă erau separate
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
te văd mireasă. Haida li, și iară li, tu-ăi dormi, eu oi munci. Oi munci ca să te cresc, și mari ca să te văz. Nani, nani, pui de om, cu mămuca să ai somn. Să ai somn, să te-odihnești și mărișoară să crești. Bună ca ploaia de vară, cu gurița roșioară. Cu gurița ca mierea, cu vorba ca frăguța. Luliu- luliu ș-îi dormi, luliu-luliu pui de om... Nani- nani... nani-nanai-naniaa..., nani-nani-naniaa... Aaaaa.....” Polixenia deschise ochii triști și căută cu ei
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
rânjet dureros. 4 Biroul coloanei de muniții era în Lunca, pe o ulicioară dosnică, în casa groparului Paul Vidor. Clădirea privea cu fața spre uliță și avea la mijloc o tindă îngustă, cu ușa veșnic deschisă, în dreapta o odaie mai mărișoară, în care se instalase cancelaria, iar în stânga, alte două odăițe: în cea din fund se strânsese groparul, și în cea dinainte, locuința comandantului coloanei. Apostol Bologa luă în primire, de la locotenentul pe care venea să-l înlocuiască, biroul cu cele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din care mă trag... din care o răsărit atâția, atâția mari patrioți... șî nu pot să nu-i pomenesc măcar pe câțiva din ei... și-și șterse obrajii cu dosul palmelor. Îmi povestea tata, măi Fanachi... când mă făcusem mai mărișor: „-Vezi portretele Regelui și Reginei țării noastre, pe atunci erau numai prinți... le-am luat când a venit în casa noastră, la Fălciu, Conu‟ Mihalache<footnote Kogalniceanu, Mihail, (1917-1891 ), om politic, istoric, scriitor, ziarist și orator. A înființat și condus
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mi‑am dat seama. Ia stai puțin - nu ai fost cumva chiar tu fata care a fost dată afară nu de mult, la Paris? Mi‑am dat seama, prea târziu, că făcusem o mare greșeală. Se publicase un articol destul de mărișor În Page Six despre toată nebunia aceea la câteva zile după ce ajunsesem acasă, probabil În urma relatării făcute de unul din Tocătorii aflați de față la explozia mea de proaste maniere. Ținând cont de faptul că mă citaseră foarte exact, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
câștige de prieten, l-au întrebat: în ce an s-a născut? Deci, a urmat Cornel Braiu: povestește tătuca, precum că el le-ar fi răspuns: am fost adus pe lume, taman când venise în Țară, Vodă Cuza. Și eram mărișor când, Domn puternic și liberator și gospodar s-a rânduit Vodă Carol Întâiul Și acei tovarăși care umblau cu colectiva s-au mirat tare, făcând din buze: Țțț! Și iar Țțț! apoi i-au zis că: să trăiești, Moșule Braiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care fragmente răzlețe apăruseră în „Sburătorul”, „Curentul familiei”, „Rampa” și ultimul mult mai încoace, în 1979 (în „Manuscriptum”). Șerban Cioculescu își amintește a-l fi auzit citind un capitol în cenaclul lui Lovinescu: „Voinic, în puterea vârstei, cu un cap mărișor, compus din rotunjimi, cu umerii obrajilor proeminenți, de mongoloid sau mai exact de mandarin, cu un larg surâs, ușor dezlănțuit în râs jovial. Era un bărbat plin de farmec prin naturalețe și vioiciune intelectuală, un autentic om de spirit. Auditoriul
VALJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
dat. 13. *Sugestii de lectură: Citiți poeziile Iarna și Miezul iernii, scrise de Vasile Alecsandri. Se dă textul: „Odată, la un Sfântul Vasile, ne prindem noi vro câțiva băieți din sat să ne ducem cu plugul, căci eram și eu mărișor acum, din păcate. Și in ajunul Sfântului Vasile toată ziua am stat de capul tatei, să-mi facă și mie un buhai ori, de nu, batâr un harapnic. - Doamne, ce harapnic ți-oi da eu, zise tata de la o vreme
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
Ierului, între Satu-Mare și Oradea. * La 28 noiembrie 1628, în depresiunea Loviștei, a avut loc un cutremur așa de puternic, încât a fost simțit la Kiev și Ecaterinoslav. * La 19 aprilie 1662, în zona Baia Mare, s-a produs un cutremur “mărișor”, cum se spune într-o cronică. * Despre cutremurul din 1679 ne vorbesc 3 cronici, astfel: “A fost cutremur grozav la 9 august 1679, marți noaptea, cu 3 ceasuri către zi, și au căzut multe case și biserici, și turnul cel
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
2 ceasuri din noapte, s-a cutremurat pământul foarte, ținând cam un sfert de ceas” (Notiță de pe o cărticică intitulată Slujba osebită a Sf. Prea Cuviosului părintele nostrum Nicodim). * în anul 1791, în zona Vrancea, a avut loc un cutremur “mărișor”. * 5 aprilie 1793, ora 10 și 30 de minute: “două scuturături zdravene în Transilvania”, notează un preot pe o carte religioasă. * Dintr-un manuscris al unui diac, Petrache Venin, “sluga dumneaei Coniții”, aflăm: “însemnat-am ca să se știe de cînd
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
așa merg! duminica se trage la controlor, nu ceri bilet și nici nu faci bani cu cine nu are, personalul Dornești Siret dintr-un singur vagon și locomotiva, 10-15 km pînă în oraș, lume mai bălțată legată de vîrsta fetelor, mărișoare, grupul vostru ține afișul pe toată gara, trei la paradă în același principiu vestimentar, lamentabilă uniforma modei feminine! cu roz, și fiecare întoarceți capul, debușînd pe bancă lîngă alte trei, a șaptea sare la voi din vagon, saluturi cu fetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ele și tot scoate cîte una. A pus deoparte un clid înalt. Mă, eu împrumut cărțile astea. Da, aprob entuziasmat. Le aduc înapoi, auzi? Da. Balaurul pleacă din sat și oamenii se întorc temători la casele lor. Acum, cînd sînt mărișor, am convingerea că tot așa ieșeau românii din codri după plecarea tătarilor. Ce-a luat, bre? întreabă tata. Cărți. Dă-l dracului. Bine că am scăpat doar cu atît. După o jumătate de veac intră în casa mea tot un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spre cei din prezidiu și întreb: Știe careva problema acestui bătrîn? Da, sare o funcționară cu suflet. A donat casa nepotului și acesta l-a dat afară. Doarme pe unde poate. A fost un medic foarte bun. Are pensia mai mărișoară? Da. Mă întorc spre bătrîn și-l întreb, ridicînd vocea ca pentru un om care aude mai greu: Acceptați să stați la un azil din Copou? Doctorul de asta venise, dar nu a înțeles bine propunerea. Nu știu, răspunde stupid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
viețuit o jumătate de secol și aproape în același timp au părăsit-o amîndoi, lăsîndu-și fata nemăritată. Bucuria fetei după măritiș n-a durat mult. Vasilică, minerul, s-a însurat cu Lara și după un an a plătit scump salariul mărișor oferit la mină. Lara a plîns și s-a întors la căsuța ei, lăsînd blestemul peste cei care i-au ucis bărbatul. A plîns Lara azi, a plîns mîine, a plîns ani și ani pînă s-a dilit de tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
șotînc, pleacă la bodegă. Spre seară se întoarce resemnat și se adresează rugător lui Salvatore: Dacă... tot îl schimbi... măcar să te cheme Limbricescu... Bulboana Floricica Floricica s-a născut în satul Cot, constituit din cîteva case rătăcite intr-un ocol mărișor pe care Prutul s-a gîndit să-l facă în favoarea României și în defavoarea URSS, țară mare amatoare de teritorii și care sigur a suferit enorm din acest motiv. Mai tîrziu cei de pe acolo au aflat că în realitate rîul nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a mutat acolo de tot. Cazacioc avea și facultate, lumea nu știa ce anume și cred că nici el, dar din acest motiv știa și toaca în cer. Mare parte din pămîntul său era pîrloagă, dar avea și o porțiune mărișoară cu livadă, pe care bătrînul spunea că obține produse ecologice. Singurul neam al lui Cazacioc era un nepot, domnul Cepoi, mare amator de moșteniri și chilipiruri. El avea moștenire doar un hectar, departe de moșia lui moș Cazacioc și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era rece și o bună dispoziție ne-a cuprins pe toți, încît la toată lumea i se fîlfîia de ce mai găbjeam în undițe din iaz. Deodată prind ceva în aculețul meu și constat că trag destul de greu la fir. Doamne, este mărișor tare... Visul revine imediat în mintea mea și (ce prostie!) sper la... un balaur mare, dar mare, nu glumă... Cu emoție trag de fir și mă uit îngrijorat la Bogdan, ăla din vis cu scaunul, dar băiatul stă cuminte, doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Adică? Ce este Olanda? Ce este Anglia? Ar fi urmat Suedia același drum? Cu siguranță. Dar noi ne-am fi împotmolit în Rusia. De ce? Doar ați cucerit Moscova. Și? Am devenit stăpînii lor? Suedia ar fi devenit o Olandă mai mărișoară, dar cu aceeași evoluție. Pornim cu gîndul să reluăm discuția. Se indică pe semnalizarea rutieră, 30 km/h și mă uit la acul vitezometrului. Da, arată 30 km/h. Alergăm apoi prin tunele săpate în spațiul pădurilor. O crestătură a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]