18,914 matches
-
de a comunica. Că Matei Vișniec țintește acum dincolo de un Pirandello, Beckett sau Ionescu, ne-o arată și faptul că dramaturgul recunoaște în Cehov - într-o scurtă notă de la finalul piesei Mașinăria Cehov - pe "adevăratul precursor al teatrului absurdului" și mărturisește că a fost marcat de așteptarea personajelor "spectre" cehoviene înainte de a-i cunoaște pe Vladimir și pe Estragon. În fine, și în piesa care închide volumul, Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
se așeze la masa de lucru în clipa în care sunt despărțiți trupește. Separați, își scriu pasiunea, o proslăvesc. își scriu zilnic. Cuvintele înlocuiesc gesturile... Totuși, Gustave își revine repede. Această exaltare îl înspăimântă la fel de tare pe cât îl excită." îi mărturisește Louisei că amorul lor nu poate avea viitor. "De ce? Pentru că, fără încetare, am în fața ochilor antiteza. N-am văzut niciodată un copil fără să mă gândesc că va ajunge un bătrân, nici un leagăn fără să mă gândesc la un mormânt
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
Catrinel Popa Cu cîtăva vreme în urmă, citeam în presa culturală o mărturisire a lui Nicolae Balotă, care - mărturisesc - mi-a rămas întipărită în memorie. Scriitorul pomenea acolo de fascinația pe care sunetele, cuvintele, expresiile limbii franceze au exercitat-o asupră-i încă de mic copil; de faptul că vorbirea acestei limbi îi apărea învăluită într-o aură de
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
din jur" (Pieziș, Nordul stă pe litere). Poezia lui George Vulturescu nu e decît un simulacru demonic al mitului, de-o intensitate a absenței care ține în șah prezența, o hipnotizează prin puterea verbului. O silește să zăbovească. Așa cum se mărturisește poetul pe sine, într-o mică fabulă: "- Ce pictezi, l-am întrebat./ - Pictez zeii care stau în jilțurile/ Nordului, mi-a spus./ - Nu e nici un zeu, copile, m-am revoltat./ Uită-te bine: jilțurile lor sînt goale.../ - Dacă mi-ai
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
de sector bate vântul dezolant al maidanelor părăsite. Și totuși, pe unde hălăduiesc "apărătorii legii", dacă de infractori se ocupă mai mult presa iar cetățeanul e atacat, ziua-n amiaza mare, de bande perfect organizate de borfași? Un student îmi mărturisea recent că a te adresa poliției pentru că ai fost jecmănit în stradă înseamnă o dublă greșeală: mai întâi, că polițaiul te va trata cu un sictir absolut, iar apoi există riscul ca tot el să dea bandelor adresa ta, și
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
am zis, după ce am promis nefiind atent la rugămintea lui Telefil, și acum ce fac? Mă prefac că mă uit? Mă prefac că scriu? Nu merge. Amatorii de t.v. m-ar prinde imediat. Așa că m-am decis să vă mărturisesc de ce nu mă uit niciodată la t.v. Am două motive principale. Primul este acela că, despre orice domeniu ar fi vorba, televiziunea rămîne inferioară altor mijloace de comunicare. Ea se remarcă în toate, dar nu reușește în nici unul. Să
De ce nu mă uit la t.v. by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15205_a_16530]
-
vedea, puse Sub semnul întrebării, suferința lui Christos și suferința umană. Moderatorul emisiunii, un cunoscut poet autohtonist, comunist și ateu, care s-a convertit momentan la occidentalism, democrație și credință, a chemat cîțiva iluștri intelectuali la emisiunea sa ca să le mărturisească profunda nedumerire pe care o încearcă în privința Divinității. Cu alte cuvinte, să-i întrebe dacă găsesc că e moral proiectul lui Dumnezeu legat de suferință! Cu o figură spășită și mai solemnă decît un bolovan, poetul s-a prefăcut mai
Deliruri by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15231_a_16556]
-
se întoarcă, cum-acum-mă așteaptă ea (...)". Ema nu este totuși singura prezență feminină din roman, chiar dacă se impune, detașat; sînt evocate, pe rînd, Bianca, Mihaela, Carina (soția) și o mulțime de aventuri mai mult sau mai puțin pasagere, căci naratorul, așa cum mărturisește, urmase multă vreme exemplul fluturelui mascul "care se plimbă de la o floare la alta, stă inert pe petale; femela îl urmărește, ea îl alege, ea îl cucerește; (...) convingerea aceasta l-a costat destul de mult în timp. De fapt alesese hotărît
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
oferit surpriza unui ceremonial cu bătăi de tobe, sosite special din Calanda. Printre invitați se numărau prieteni ca Julio Alejandro, Fernando Rey și José-Luis Barros. Cu toții mi-au spus că au fost emoționați, fără să știe de ce. Cinci mi-au mărturisit că plânseseră chiar. Nu știu ce provoacă emoția aceasta, comparabilă uneori cu cea generată de muzică. Ea se datorează desigur pulsațiilor unui ritm secret care ne parvine din exterior, dându-ne un fior fizic, dincolo de orice rațiune. Fiul meu, Jean-Louis a realizat
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
înțeles din perspectivă strict umană - exces de sentimentalism. Matei Călinescu găsește tonalitatea ideală (un amestec de analiză și afectivitate) pentru a realiza o carte gravă, dar nu neagră, dimpotrivă, revelatorie, capabilă să ofere noi dimensiuni înțelegerii vieții. De altfel, autorul mărturisește că viața alături de M (care, mutatis mutandis, seamănă puțin, din punct de vedere comportamental, cu simpaticul personaj interpretat de Dustin Hoffman în filmul Rain man) și lecturile privind autismul (necesare pentru a în-țelege dorințele și reacțiile celui de lîngă el
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
prin cercetare, a valabilității ceremonialului de argumente, dezinvolt rostit de specialiști, în stare să le fi nuanțat prin maturitate, opțiunea orientării: „Manuscrisele românești cuprind file surprinzătoare prin diversitatea tematică și extinderea temporală sau geografică a legăturilor culturale pe care le mărturisesc. Pentru cititorul obișnuit (care nu este preocupat de filiația manuscriselor, de istoria limbii, de complicatele drumuri ale evoluției temelor și simbolurilor), conținutul copiilor făcute cu mâna până către mijlocul secolului al XIX-lea rămâne viu prin frumusețea indefinibilă a imaginilor
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
a ieșit la rampă cu un volum integral dedicat lui Anton Holban. Deși cuprinde capitole ce recompun biografia autorului și care propun modele interpretative ale romanelor și pieselor de teatru, cartea nu se vrea a fi o monografie, ci, după cum mărturisește criticul, „doar o colecție de însemnări, comentarii și considerații, scrise la mari intervale de timp de-a lungul activității mele literare, despre, sau în marginea destinului unui om ce, prin suferință, ne dă o soluție asupre descoperirii trăirii și a
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
stilistică. O mască suprapusă alteia, în această barocă prin excelență alcătuire care e creația lui Emil Brumaru, din substanța căreia copilăria ludică și libovul exacerbat ne măsoară cu ochi gravi, aproximînd figura unei ființe ce ezită, din sfială, a se mărturisi, proiectată însă pe transcenderea acestei ezitări în spațiul artei. Ne bucurăm de actuala acreditare a opiniei noastre, exprimate înaintea altora, că Emil Brumaru e unul din marii noștri poeți contemporani.
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
larg, dar și de un loc mai înalt în ierarhia valorică a operei lui Sârbu. Lupu și Catedrala și Adio, Europa!, sub lupa criticului, își relevă multiple chei de lectură, toate la fel de justificate. În privința epistolerului și diaristului Sârbu, aprecierile sunt mărturisite direct. Textele care vizează “imaginea realului” îl recomandă pe prozator, în opinia lui Antonio Patraș, galeriei celor mai importanți scriitori din literatura noastră postbelică. În ciuda acestor aprecieri, biograful nu exersează un ton encomiastic gratuit. Alături de meritele pe care numai un
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
se consumă într-o flacără sângerie/ ca și părul zeiței - și invidia lui, străvezie/ se coboară ca un clopot de sticlă peste ei. mici pete/ din invidia lui mopete le vor colora lor viziunea”. Putem să micșorăm liniștiți aceste „otrăvuri” mărturisite de mopete. Am încercat să extind aceste „vinovății”, atât de puțin evidente la puținele sale exprimări publice. Într-o convorbire din „Vatra”, Mircea Ivănescu expediază într-o paranteză stările sale de spirit la vremea debutului, în care vor fi contat
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
sale exprimări publice. Într-o convorbire din „Vatra”, Mircea Ivănescu expediază într-o paranteză stările sale de spirit la vremea debutului, în care vor fi contat Matei Călinescu, Petre Stoica, A. E. Baconsky și alții - citez cu prudență numele, poetul mărturisește că: „Eu însumi am suferit pe vremea aceea - dar interesează asta pe cineva? - de mari invidii.” Fabuloase și nenumărate paranteze ritmează poemele lui M. Ivănescu. Lumea poeziei sale se petrece, tipografic vorbind, între paranteze verticale alternate de altele orizontale. Lumi
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
lexicală, revistă, carte, difuzare. Numai Împreună ne vom vedea aura de personalitate și Împlinită bucuria pentru care am fost meniți. Spun toate acestea, deoarece, parcurgând un deceniu de afirmare, Asociația Canadiană a Scriitorilor Români tinde spre maturizare, care pune preț mărturisit pe unitate. Așează cu o reală convingere reuniunile de cenaclu, a căror permanență dă seamă nu numai de existență În sine, ci de valorificare sau evaluare a lecturilor prezentate. Lansările de carte, saloanele organizate cu această ocazie, Întâlnirile cu diferite
To be or not to be. In: Editura Destine Literare by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/81_a_314]
-
A fine stallion will sell himself în the stable”. Adică, un caz de literalizare inversă, dacă vreți. Evident, un englez înțelege sensul. Totuși, ce rost are să literalizăm un proverb care are deja un corespondent consacrat? Se pare că are, după cum mărturisește Richard Proctor: “în traducere am optat pentru păstrarea «romanității» proverbelor” (p. 9). Adică să arăți că acolo unde englezul a ales oală sau vinul, românul a ales calul? Pentru a vedea cum a funcționat mecanismul traducerii, să aruncăm o privire
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
M-a impresionat, și vreau să o spun de la început, încă mai mult decît în “Unchiul Vanea”, deși în mare trupa este cam aceeași, prezența fiecărui actor. Grijă pentru individualități, dar și pentru spiritul ansamblului, al variatelor fotografii de grup. Mărturisesc, însă, că, din punctul meu de vedere, răvășitor este Victor Rebengiuc într-o interpretare ludică, pe muchie de cuțit între anvergura rîsului și a poftei de viață și eșecul catastrofal al celor șaptesprezece tentative de a-și pune pirostriile. Se
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
elimin tot ce era dăunător și să păstrez ce era bun. - De care cerc artistic parizian v-ați simțit mai apropiat ? - De cei care reprezentau mai bine viața, natura. Sigur că erau și grupări mai radicale. Dar trebuie să-ți mărturisesc că nu m-am prea putut apropia de bazaconiile lor. Simțeam că, de fapt, nu prea aveau nimic de spus și tocmai din cauza asta căutau să șocheze. Mult mai aproape m-am simțit de cei doi mari actori ai artei
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
aerul ei confesiv, rezultat direct al faptului că volumul este redactat sub forma unui foarte lung și dens dialog între Valeriu Stoica și Dragoș Paul Aligică. Indirect, volumul se constituie într-un foarte condensat curs de liberalism axat, potrivit intenției mărturisite de autori în Introducere, pe patru teme majore: remodelarea sistemului de putere din perspectiva liberalismului; rezultatele concrete ale experienței liberale în România; strategia liberală necesară pentru constituirea unui sistem politic funcțional în România; rolul cetățeanului ca actor principal al piesei
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
romantice (pe vremuri vînzarea de gladiole, în prezent editarea de cărți, căci este directorul Aulei) și griji cotidiene realiste, ca să nu spunem postmoderniste, a găsit întotdeauna timpul să scrie, la intervale de timp acceptabile, cîte un nou volum de poezii. Mărturisesc că am citit cu interes și plăcere versurile lui Mușina și mi se pare că bilanțurile și clasamentele, ca și premiile literare, îl cam nedreptățesc. L-aș defini ca pe un trubadur al vremurilor noastre, cu vădita plăcere a rafinamentului
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
-o - te lovești; ucigînd-o, te ucizi - mai bine lasă!/ Dacă îți trece prin minte că poți ucide acest Comic,/ e jalnic - o, comicul se îngrașă mai mult,/ o inimă martelînd trupul purtătorului ei” (Nu-ntotdeauna-i Comic Bufonul...). Bufonul își mărturisește condiția ca o aderență la ființă: „Ființa se îmbată cu ființă mai abitir decît în focul/ alcoolului, se-ncuibără vastitatea cugetării într-un bob/ de simțire” (Maratonul - Cartea a treia). La rîndul său, imaginea lirică apare anexată bufoneriei, narcisismul fiind compromis
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
Tzara, foarte discret în această privință, a făcut totuși cîteva precizări, în 1959, la microfonul BBC-ului: «Pot spune că l-am cunoscut personal pe Lenin la Zürich, am jucat șah cu el. Dar, spre marea mea rușine, trebuie să mărturisesc că pe atunci nu știam că Lenin era Lenin. Am aflat mult mai tîrziu.»11) Îmblînzitorul circarilor Opțiunile ideologice vor veni, într-adevăr, mai tîrziu. Deocamdată, în iulie 1916, continua distrugerea a tot ce se clătina. Înainte cu furia, cu
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
ziar una cîte una. Copiați conștiincios, în ordine...» Ce succes! Prietenii l-au purtat pe Tzara în triumf și au început să circule cele mai absurde zvonuri despre adevărata sa identitate... Alberto Savinio, care apare în sumarul lui Dada 1, mărturisește: «Mai mult decît o ființă în carne și oase, Tristan Tzara este un nume, o siglă, un strigăt de luptă. Pînă într-atît, încît începuse să se răspîndească bănuiala că Tristan Tzara ar fi un personaj inventat, doar un nume de
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]